Verbul

1. VERBUL
Definiţie
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, evenimente și stări. Ca
parte de vorbire flexibilă, își schimbă forma în funcție de categorii gramaticale specifice, și
anume: mod, timp, aspect, persoană, număr. Variația în funcție de aceste categorii se numește
conjugare (flexiune specifică verbului).
Pentru exprimarea diverselor categorii gramaticale, în structura verbelor apar: sufixe
gramaticale și desinențe.
Sufixele gramaticale sunt sunetele/grupurile de sunete care sunt adăugate formei unui
verb pentru a marca: modul, timpul și încadrarea între formele verbale nepersonale
(participiu, gerunziu, supin).
Desinențele sunt sunetele care se adaugă formei verbului, la final, pentru a marca
persoana și numărul.
Exemple:
-cânt – verbul la indicativ, prezent este alcătuit din: radicalul verbului + sufix Ø + desinență
Ø (de persoana I singular)
-cântam – verbul la indicativ, imperfect este alcătuit din: radicalul verbului + sufixul a de
imperfect + desinența m (de persoana I, singular sau plural)
-cântasem – verbul la indicativ mai-mult-ca-perfect este alcătuit din: radical + sufixul compus
a și se de mai-mult-ca-perfect + desinența m (de persoana I, singular)
Clasificări
1. După capacitatea de a alcătui predicatul verbal, verbele pot fi:
– predicative, când pot forma singure predicat;
Exemplu:
Copilul merge în parc. – merge – predicat verbal, PV
– nepredicative, când nu pot forma singure predicat.
Verbele nepredicative sunt:
– copulative, când alături de numele predicative, formează predicatul nominal;
– auxiliare, când ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse.

2. Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a
rămâne, a se preface, a se naște etc.
În enunțuri, verbele copulative au rolul de a lega numele predicativ de subiect, deci se
apropie de statutul de element de legătură; de altfel, sensurile verbelor copulative sunt
apropiate între ele.
Exemple de enunțuri cu verbe copulative:
Andreea este elevă.
Model de analiză
este elevă – predicat nominal, alcătuit din verbul copulativ a fi – conjugarea a IV-a, indicativ,
prezent, persoana III-a, singular și numele predicativ elevă – substantiv comun, simplu,
feminin, singular, nearticulat, cazul nominativ
Băiatul devine inginer.
Ea a ajuns profesoară.
Pisica s-a făcut leneşă.
Bunica pare neschimbată.
Munca înseamnă reuşită.
Vremea rămâne rece în continuare.
Mama s-a prefăcut supărată.
Românul s-a născut poet.
Observație
Între verbele copulative, pot fi incluse și alte verbe care, în anumite contexte, capătă valoare
copulativă. (Acestea au fost numite verbe atributive în „Gramatica limbii române”, Editura
Academiei Române.)
Dan îi vine unchi.
El se cheamă Georgescu.
El se numește Sorin.
Ei se prind tovarăși.
Ei se țin veri.

3. Verbele auxiliare: a avea, a fi, a vrea (a voi) sunt verbe nepredicative care ajută la
formarea unor moduri şi timpuri verbale compuse. Ele au o dublă valoare morfologică:
– ca verbe auxiliare, nu formează singure predicat şi sunt parte componentă din alte
predicate;
– ca verbe predicative, ele au înţeles de sine stătător şi formează predicat.
Verbul auxiliar a avea se regăseşte în alcătuirea următoarelor moduri şi timpuri:
– indicativ prefect compus: am mers, ai alergat, a cântat
– viitor popular: am să merg, ai să alergi, are să cânte
-viitor în trecut: aveam să merg, aveai să mergi, avea să meargă, aveam să mergem, aveați să
mergeți, aveau să meargă
– condiţional-optativ prezent: aş merge, ai alerga, ar cânta
-condițional-optativ perfect (alături de auxiliarul a fi): aș fi mers, ai fi mers, ar fi mers, am fi
mers, ați fi mers, ar fi mers
Verbul auxiliar a fi ajută la alcătuirea următoarelor moduri şi timpuri:
– indicativ viitor anterior: voi fi mers, vei fi mers, va fi mers
– conjunctiv perfect: să fi mers
– condiţional-optativ perfect: aş fi mers, ai fi mers, ar fi mers
– infinitiv perfect: a fi zis, a fi mers, a fi citit
– construcții pasive: sunt ajutată, eşti înţeles, este citită
Verbul auxiliar a vrea (a voi) ajută la formarea următoarelor moduri şi timpuri:
– indicativ viitor standard: voi merge, vei merge, va merge
– indicativ viitor anterior: eu voi fi mers, tu vei fi mers, el va fi mers, noi vom fi mers etc.
Observaţie

4. Verbul a fi este singurul care apare în toate categoriile. El are, de altfel, trei valori
morfologice diferite, după cum urmează:
– valoare predicativă, când, aflat într-un enunţ, alcătuieşte predicatul verbal:
– Era un măr bătrân în grădina casei. (se află)
– „La noi sunt codri verzi de brad. ..” (Octavian Goga – „Noi”); (există)
– A fost odată un împărat. (a trăit)
– Mănăstirea Putna este de pe vremea lui Ștefan cel Mare. (dăinuie)
– Vara trecută a fost în vacanţă în Antalia. (a mers)
– Fie ce-o fi. (se întâmplă)
– Era în vara anului 1918. (se petrece)
– E mult de-atunci. (a trecut)
– Astăzi a fost un concurs de matematică. (s-a desfăşurat)
– Bunicii mei sunt din Moldova. (provin)
– Azi este un an de la naşterea nepotului meu. (s-a împlinit)
– Eu sunt bine, în ciuda frigului de afară. (mă simt)
– Cât este un kilogram de mere? (costă)
– E soare afară şi mi-e foarte sete. (stare atmosferică sau fiziologică).
– valoare copulativă, când, alături de numele predicativ, formează predicatul nominal:
– Andreea şi Ioana sunt colegele de care ţi-am spus.
Model de analiză
sunt colegele – predicat nominal, alcătuit din: verbul copulativ a fi – conjugarea a IV-a,
indicativ, prezent, persoana a III-a, plural și numele predicativ colegele – substantiv comun,
simplu, feminin, plural, articulat cu articol hotărât -le, caz nominativ.
– valoare auxiliară, când ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse.
2. După conjugare, adică după terminația de la infinitiv, verbele se împart în cinci categorii:
– conjugarea I – verbele terminate la infinitiv în – a: a mânca, a visa, a pleca etc.

5. – conjugarea a II-a – verbele terminate la infinitiv în – ea: a plăcea, a putea, a vrea etc.
– conjugarea a III-a – verbele terminate la infinitiv în – e: a spune, a scrie, a se teme, a face
etc.
– conjugarea a IV-a – verbele terminate la infinitiv în – i: a dori, a fi, a iubi, a munci etc.
-conjugarea a V -a – verbele terminate la infinitiv în -î: a urî, a coborî etc.
3.După posibilitatea de a avea complement direct, verbele pot fi:
-verbe tranzitive – verbe care pot avea complement direct
Ex: a ajuta, a asculta, a spune etc
-verbe intranzitive – verbe care nu pot avea complement direct
Ex: verbele copulative, a se bizui, a conta, a depinde, a se gândi, a se supăra, a se teme, a
înota, a cădea, a tuși, a transpira etc.
4.După tipul de subiect pe care îl pot avea, verbele pot fi:
-verbe personale – verbele care au subiect – persoane sau ființe
-verbe impersonale – verbele care nu au subiect și verbele care au ca subiect nonpersoană sau
realizări propoziționale ori conjuncționale (propoziții subordonate)
Observație
Verbele unipersonale sunt verbele impersonale care au doar persoana a III-a: a consta, a
trebui etc.
Ex: Ninge. Plouă. Tună. Îmi merge bine. Îmi pasă de ea. Trebuie să plec. Îmi ajunge că ești
lângă mine. Se cuvine să faci asta. Este ușor să vorbești.
Locuțiunea verbală
Locuțiunea verbală este grupul unitar de cuvinte sinonim cu un verb și care se
comportă în enunț ca verbul, fiind determinată de complemente și circumstanțiale.
Locuțiunile verbale au mereu în componența lor un verb și sunt echivalente cu unul.
Locuțiunile se recunosc după următoarele trăsături:
-conțin cuvinte de cuvinte care nu mai pot fi analizate în afara locuțiunilor, deoarece nu se
mai află în vocabularul fundamental: a veni de hac, a lua aminte, a-și aduce aminte

6. -cuvintele din cadrul unei locuțiuni nu mai au funcții sintactice individuale: a da de gol, a lua
la rost, a-și da seama, a ține minte, a-și bate joc, a lua peste picior
-în cadrul locuțiunii, cuvintele nu pot fi înlocuite prin sinonime ale lor
-în cadrul locuțiunii, cuvintele nu-și pot schimba forma sub care apar inițial și nici nu pot fi
introduse alte elemente (nu pot fi trecute la plural și nici nu acceptă compliniri prin atribute):
*a-și bate jocuri, a lua peste bun picior
Ex: a-și aduce aminte = a-și aminti
A băga de seamă = a observa
A ține minte = a reține
a-i părea bine = a se bucura
a ajunge la sapă de lemn = a sărăci
a-și ieși din sărite = a se enerva
Modurile şi timpurile verbului
Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul
acțiunea, adică: reală sau posibilă, sigură sau presupusă, dorită sau impusă etc. Modurile
verbului contribuie la realizarea prin enunțuri a diferitelor acte de vorbire, având în vedere că
implică atitudinea vorbitorului: aserțiuni, ordine, rugăminți, urări, avertismente etc.
Observație
Modurile verbului sunt predicative - adică verbul aflat la: indicativ, conjunctiv , condițional-
optativ sau imperativ formează predicatul propoziției.
Modurile verbului sunt:
– indicativ, conjunctiv (subjonctiv), condițional-optativ, imperativ
Observație
Există încă un mod – prezumtiv, modul îndoielii și al dubiului, provenit din forme de viitor,
cu două realizări temporale, prezent și perfect:
Prezumtiv prezent

7. Eu voi/oi fi jucând
Tu vei (ăi, ei, -i, îi) fi jucând
El/ea va (o, a) fi jucând
Noi vom (om) fi jucând
Voi veți (ăți, eți, îți, oți) fi jucând
Ei/ele vor (or) fi jucând
Prezumtiv perfect
Eu aș fi jucând
Tu ai fi jucând
El/ea ar fi jucând
Noi am fi jucând
Voi ați fi jucând
Ei/ele ar fi jucând
Formele de prezumtiv exprimă îndoiala vorbitorului referitoare la desfășurarea unei
acțiuni care se poate desfășura în momentul vorbirii sau anterior momentului vorbirii. Sunt
specifice limbajului vorbit, dar apar și în cadrul articolelor din presa scrisă.
1. Indicativul exprimă o acțiune sigură, reală sub forma unor timpuri bine delimitate:
prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai-mult-ca-perfect, viitor standard,
viitor anterior, viitor popular, viitor în trecut.
Timpurile modului indicativ
Timpul este categoria gramaticală care momentul desfășurării acțiunii în raport cu
momentul vorbirii. Este categoria gramaticală specifică verbului și l diferențiază de celelalte
părți de vorbire.
Prezent

8. – Exprimă o acțiune în desfășurare, care se petrece în momentul vorbirii, în fața ochilor
vorbitorului.
eu cânt, tu cânți, el/ea cântă, noi cântăm, voi cântați, ei/ele cântă
eu văd, tu vezi, el/ea vede, noi vedem, voi vedeți, ei/ele văd
eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, noi scriem, voi scrieți, ei/ele scriu
eu tai, tu tai, el/ea taie, noi tăiem, voi tăiați, ei/ele taie
eu întârzii, tu întârzii, el/ea întârzie, noi întârziem, voi întârziați, ei/ele întârzie
eu sufăr, tu suferi, el/ea suferă, noi suferim, voi suferiți, ei/ele suferă
eu continui, tu continui, el/ea continuă, noi continuăm, voi continuați, ei/ele continuă
eu preced, tu precezi, el/ea precedă, noi precedăm, voi precedați, ei/ele precedă
eu lucrez, tu lucrezi, el/ea lucrează, noi lucrăm, voi lucrați, ei/ele lucrează
eu creez, tu creezi, el/ea creează, noi creăm, voi creați, ei/ele creează
eu am, tu ai, el/ea are, noi avem, voi aveți, ei/ele au
eu sunt, tu ești, el/ea este, noi suntem, voi sunteți, ei/ele sunt
eu fug, tu fugi, el/ea fuge, noi fugim, voi fugiți, ei/ele fug
eu cobor, tu cobori, el/ea coboară, noi coborâm, voi coborâți, ei/ele coboară
Valori temporale ale timpului prezent
În enunțuri, timpul prezent al verbelor depășește adesea referirea la acțiuni desfășurate
în momentul vorbirii și se poate referi la:
-adevăruri general-valabile – prezentul etern: Apa fierbe la 100 grade Celsius.
-trecut – prezent istoric – Mihai Viteazul câștigă bătălia de la Călugăreni în 1595.
-viitor, atunci când apar determinări temporale referitoare la viitor – Ne vedem mâine.
-acțiune repetată – prezent iterativ – Trenul pleacă zilnic la ora 8, 30.
-imperativ – Pleci imediat!
Imperfect
– Exprimă o acțiune situată în trecut, neterminată, care are durată, durabilitate și ale cărei
efecte influențează prezentul, fiind o acțiune văzută în desfășurare.

9. Eu cântam, tu cântai, el/ea cânta, noi cântam, voi cântați, ei/ele cântau
Eu vedeam, tu vedeai, el/ea vedea, noi vedeam, voi vedeați, ei/ele vedeau
Eu cream, tu creai, el/ea crea, noi cream, voi creați, ei/ele creau
eu scriam, tu scriai, el/ea scria, noi scriam, voi scriați, ei/ele scriau
eu munceam, tu munceai, el/ea muncea, noi munceam, voi munceați, ei/ele munceau
eu fugeam, tu fugeai, el/ea fugea, noi fugeam, voi fugeați, ei/ele fugeau
eu coboram, tu coborai, el/ea cobora, noi coboram, voi coborați, ei/ele coborau
eu eram, tu erai, el/ea era, noi eram, voi erați, ei/ele erau
eu aveam, tu aveai, el/ea avea, noi aveam, voi aveați, ei/ele aveau
Perfect simplu
– Exprimă o acțiune trecută și terminată de curând, având funcția unui trecut recent.
-Este timpul folosit în narațiuni, la persoana a III-a, fiind considerat un timp narativ, ficțional
-În limba vorbită, se folosește regional, în zona Olteniei, cu valoarea de trecut recent.
Eu cântai, tu cântași, el/ea cântă, noi cântarăm, voi cântarăți, ei/ele cântară
Eu văzui, tu văzuși, el/ea văzu, noi văzurăm, voi văzurăți, ei/ele văzură
Eu creai, tu creași, el/ea creă, noi crearăm, voi crearăți, ei/ele creară
eu scrisei, tu scriseși, el/ea scrise, noi scriserăm, voi scriserăți, ei/ele scriseră
eu fugii, tu fugiși, el/ea fugi, noi fugirăm, voi fugirăți, ei/ele fugiră
eu coborâi, tu coborâși, el/ea coborî, noi coborârăm, voi coborârăți, ei/ele coborâră
eu fui, tu fuși, el/ea fu, noi furăm, voi furăți, ei/ele fură
eu fusei, tu fuseși, el/ea fuse, noi fuserăm, voi fuserăți, ei/ele fuseră
eu avui, tu avuși, el/ea avu, noi avurăm, voi avurăți, ei/ele avură
eu avusei, tu avuseși, el/ea avuse, noi avuserăm, voi avuserăți, ei/ele avuseră
Perfect compus

10. – Exprimă o acțiune trecută şi terminată la un anumit moment din trecut, înainte de momentul
vorbirii. Semnul distinctiv al perfectului compus este verbul auxiliar „a avea”.
Eu am cântat, tu ai cântat, el/ea a cântat, noi am cântat, voi ați cântat, ei/ele au cântat
Eu am văzut, tu ai văzut, el/ea a văzut, noi am văzut, voi ați văzut, ei/ele au văzut
Eu am creat, tu ai creat, el/ea a creat, noi am creat, voi ați creat, ei/ele au creat
eu am scris, tu ai scris, el/ea a scris, noi am scris, voi aţi scris, ei/ele au scris
eu am fugit, tu ai fugit, el/ea a fugit, noi am fugit, voi ați fugit, ei/ele au fugit
eu am coborât, tu ai coborât, el/ea a coborât, noi am coborât, voi ați coborât, ei/ele au coborât
eu am fost, tu ai fost, el/ea a fost, noi am fost, voi ați fost, ei/ele au fost
eu am avut, tu ai avut, el/ea a avut, noi am avut, voi ați avut, ei/ele avut
Mai-mult-ca-perfectul
– Exprimă o acţiune trecută, terminată înaintea altei acţiuni trecute sau înaintea unui moment
din trecut.
Eu cântasem, tu cântaseși, el/ea cântase, noi cântaserăm, voi cântaserăți, ei/ele cântaseră
Eu văzusem, tu văzuseși, el/ea văzuse, noi văzuserăm, voi văzuserăți, ei/ele văzuseră
Eu creasem, tu creaseși, el/ea crease, noi creaserăm, voi creaserăți, ei/ele creaseră
eu scrisesem, tu scriseseși, el/ea scrisese, noi scriseserăm, voi scriseserăți, ei/ele scriseseră
eu fugisem, tu fugiseși, el/ea fugise, noi fugiserăm, voi fugiserăți, ei/ele fugiseră
eu coborâsem, tu coborâseși, el/ea coborâse, noi coborâserăm, voi coborâserăți, ei/ele
coborâseră
eu fusesem, tu fuseseși, el/ea fusese, noi fuseserăm, voi fuseserăți, ei/ele fuseseră
eu avusesem, tu avuseseși, el/ea avusese, noi avuseserăm, voi avuseserăți, ei/ele avuseseră
Viitor standard
– Exprimă o acţiune care se va îndeplini după momentul vorbirii.
Eu voi cânta, tu vei cânta, el/ea va cânta, noi vom cânta, voi veți cânta, ei/ele vor cânta
Eu voi vedea, tu vei vedea, el/ea va vedea, noi vom vedea, voi veți vedea, ei/ele vor vedea

11. Eu voi crea, tu vei crea, el/ea va crea, noi vom crea, voi veți crea, ei/ele vor crea
eu voi scrie, tu vei scrie, el/ea va scrie, noi vom scrie, voi veţi scrie, ei/ele vor scrie
eu voi fugi, tu vei fugi, el/ea va fugi, noi vom fugi, voi veți fugi, ei/ele vor fugi
eu voi coborî, tu vei coborî, el/ea va coborî, noi vom coborî, voi veți coborî, ei/ele vor coborî
eu voi fi, tu vei fi, el/ea va fi, noi vom fi, voi veți fi, ei/ele vor fi
eu voi avea, tu vei avea, el/ea va avea, noi vom avea, voi veți avea, ei/ele vor avea
Viitor anterior
– Exprimă o acţiune viitoare, presupusă ca realizată înaintea unui reper tot din viitor.
Eu voi fi cântat, tu vei fi cântat, el/ea va fi cântat, noi vom fi cântat, voi veți fi cântat, ei/ele
vor fi cântat
Eu voi fi văzut, tu vei fi văzut, el/ea va fi văzut, noi vom fi văzut, voi veți fi văzut, ei/ele vor
fi văzut
Eu voi fi creat, tu vei fi creat, el/ea va fi creat, noi vom fi creat, voi veți fi creat, ei/ele vor fi
creat
eu voi fi scris, tu vei fi scris, el/ea va fi scris, noi vom fi scris, voi veţi fi scris, ei/ele vor fi
scris
eu voi fi fugit, tu vei fi fugit, el/ea va fi fugit, noi vom fi fugit, voi veți fi fugit, ei/ele vor fi
fugit
eu voi fi coborât, tu vei fi coborât, el/ea va fi coborât, noi vom fi coborât, voi veți fi coborât,
ei/ele vor fi coborât
eu voi fi fost, tu vei fi fost, el/ea va fi fost, noi vom fi fost, voi veți fi fost, ei/ele vor fi fost
eu voi fi avut, tu vei fi avut, el/ea va fi avut, noi vom fi avut, voi veți fi avut, ei/ele vor fi avut
Viitor popular
-eu o să cânt, tu o să cânți, el/ea o să cânte, noi o să cântăm, voi o să cântați, ei/ele o să cânte
eu oi cânta, tu ăi/îi/ei/oi cânta, el/ea o cânta, noi om cânta, voi ăți/oți/eți/îți cânta, ei or cânta
eu am să cânt, tu ai să cânți, el/ea are să cânte, noi avem să cântăm, voi aveți să cântați, ei/ele
au să cânte
-eu o să văd, tu o să vezi, el/ea o să vadă, noi o să vedem, voi o să vedeți, ei/ele o să vadă

12. Eu oi vedea, tu ăi/îi/ei/oi vedea, el/ea o vedea, noi om vedea, voi ăți/oți/eți/îți vedea, ei/ele or
vedea
Eu am să văd, tu ai să vezi, el/ea are să vadă, noi avem să vedem, voi aveți să vedeți, ei/ele au
să vadă
-eu o să creez, tu o să creezi, el/ ea o să creeze, noi o să creăm, voi o să creați, ei/ele o să
creeze
Eu oi crea, tu ăi/îi/ei/oi crea, el o crea, noi om crea, voi ăți/oți/eți/îți crea, ei/ele or crea
Eu am să creez, tu ai să creezi, el/ea are să creeze, noi avem să creăm, voi aveți să creați,
ei/ele au să creeze
-eu o să scriu, tu o să scrii, el/ea o să scrie, noi o să scriem, voi o să scrieţi, ei/ele o să scrie
eu oi scrie, tu îi/ăi/ei/oi scrie, el/ea o scrie, noi om scrie, voi oţi/ăți/eți/îți scrie, ei/ele or scrie
eu am să scriu, tu ai să scrii, el/ea are să scrie, noi avem să scriem, voi aveți să scrieți, ei/ele
au să scrie
-eu o să fug, tu o să fugi, el/ea o să fugă, noi o să fugim, voi o să fugiți, ei/ele o să fugă
Eu oi fugi, voi oți/ăți/îți fugi, el/ea o fugi, noi om fugi, voi oți/ăți/îți/oți fugi, ei/ele or fugi
Eu am să fug, tu ai să fugi, el/ea are să fugă, noi avem să fugim, voi aveți să fugiți, ei/ele au
să fugă
-eu o să cobor, tu o să cobori, el/ea o să coboare, noi o să coborâm, voi o să coborâți, ei/ele o
să coboare
Eu oi coborî, voi oți/ăți/îți coborî, el/ea o coborî, noi om coborî, voi oți/ăți/îți/oți coborî, ei/ele
or coborî
Eu am să cobor, tu ai să cobori, el/ea are să coboare, noi avem să coborâm, voi aveți să
coborâți, ei/ele au să coboare
-eu o să fiu, tu o să fii, el/ea o să fie, noi o să fim, voi o să fiți, ei/ele o să fie
Eu oi fi, voi oți/ăți/îți fi, el/ea ofi, noi om fi, voi oți/ăți/îți/oți fi, ei/ele or fi
Eu am să fiu, tu ai să fii, el/ea are să fie, noi avem să fim, voi aveți să fiți, ei/ele au să fie
-eu o să am, tu o să ai, el/ea o să aibă, noi o să avem, voi o să aveți, ei/ele o să aibă
Eu oi avea, voi oți/ăți/îți avea, el/ea o avea, noi om avea, voi oți/ăți/îți/oți avea, ei/ele or avea
Eu am să am, tu ai să ai, el/ea are să aibă, noi avem să avem, voi aveți să aveți, ei/ele au să
aibă

13. Viitor în trecut
-Exprimă o acțiune ce urmează unei acțiuni trecute, apărând numai în relație cu verbe la
trecut.
Eu aveam să cânt, tu aveai să cânți, el/ea avea să cânte, noi aveam să cântăm, voi aveați să
cântați, ei/ele aveau să cânte
Eu aveam să văd, tu aveai să vezi, el/ea avea să vadă, noi aveam să vedem, voi aveați să
vedeți, ei/ele aveau să vadă
Eu aveam să creez, tu aveai să creezi, el/ea avea să creeze, noi aveam să creăm, voi aveați să
creați, ei/ele aveau să creeze
Eu aveam să scriu, tu aveai să scrii, el/ea avea să scrie, noi aveam să scriem, voi aveați să
scrieți, ei/ele aveau să scrie
Eu aveam să fug, tu aveai să fugi, el/ea avea să fugă, noi aveam să fugim, voi aveați să fugiți,
ei/ele aveau să fugă
Eu aveam să cobor, tu aveai să cobori, el/ea avea să coboare, noi aveam să coborâm, voi
aveați să coborâți, ei/ele aveau să coboare
Eu aveam să fiu, tu aveai să fii, el/ea avea să fie, noi aveam să fim, voi aveați să fiți, ei/ele
aveau să fie
Eu aveam să am, tu aveai să ai, el/ea avea să aibă, noi aveam să avem, voi aveați să aveți,
ei/ele aveau să aibă
2. Conjunctivul exprimă o acţiune posibilă şi realizabilă, cu caracter ipotetic, în două forme
temporale: prezent și perfect. Acest mod se construieste cu ajutorul conjunctiei să -marcă a
modului conjunctiv.
a) prezent:
eu să cânt, tu să cânți, el/ea să cânte, noi să cântăm, voi să cântați, ei/ele să cânte
eu să apar, tu să apari, el/ea să apară, noi să apărem, voi să apăreți, ei/ele să apară
eu să scriu, tu să scrii, el/ea să scrie, noi să scriem, voi să scrieţi, ei/ele să scrie

14. eu să muncesc, tu să muncești, el/ea să muncească, noi să muncim, voi să munciți, ei/ele să
muncească
eu să fiu, tu să fii, el/ea să fie, noi să fim, voi să fiți, ei/ele să fie
eu să hotărăsc, tu să hotărăști, el/ea să hotărască, noi să hotărâm, voi să hotărâți, ei/ele să
hotărască
b) perfect:
eu să fi cântat, tu să fi cântat, el/ea să fi cântat, noi să fi cântat, voi să fi cântat, ei/ele să fi
cântat
eu să fi apărut, tu să fi apărut, el/ea să fi apărut, noi să fi apărut, voi să fi apărut, ei/ele să fi
apărut
eu să fi scris, tu să fi scris, el/ea să fi scris, noi să fi scris, voi să fi scris, ei/ele să fi scris
eu să fi muncit, tu să fi muncit, el/ea să fi muncit, noi să fi muncit, voi să fi muncit, ei/ele să
fi muncit
eu să fi fost, tu să fi fost, ei/ele să fi fost, noi să fi fost, voi să fi fost, ei/ele să fi fost
eu să fi hotărât, tu să fi hotărât, el/ea să fi hotărât, noi să fi hotărât, voi să fi hotărât, ei/ele să
fi hotărât
3. Condiţionalul-optativ exprimă o acţiune dorită, dar a cărei realizare depinde de o
condiţie.
a) prezent:
eu aș cânta, tu ai cânta, el/ea ar cânta, noi am cânta, voi ați cânta, ei/ele ar cânta
eu aș apărea, tu ai apărea, el/ea ar apărea, noi am apărea, voi ați apărea, ei/ele ar apărea
eu aş scrie, tu ai scrie, el/ea ar scrie, noi am scrie, voi aţi scrie, ei/ele ar scrie
eu aș munci, tu ai munci, el/ea ar munci, noi am munci, voi ați munci, ei/ele ar munci
eu aș fi, tu ai fi, el/ea ar fi, noi am fi, voi ați fi, ei/ele ar fi
eu aș hotărî, tu ai hotărî, el/ea ar hotărî, noi am hotărî, voi ați hotărî, ei/ele ar hotărî
b) perfect:
eu aș fi cântat, tu ai fi cântat, el/ea ar fi cântat, noi am fi cântat, voi ați fi cântat, ei/ele ar fi
cântat

15. eu aș fi apărut, tu ai fi apărut, el/ea ar fi apărut, noi am fi apărut, voi ați fi apărut, ei/ele ar fi
apărut
eu aş fi scris, tu ai fi scris, el/ea ar fi scris, noi am fi scris, voi aţi fi scris, ei/ele ar fi scris
eu aș fi muncit, tu ai fi muncit, el/ea ar fi muncit, noi am fi muncit, voi ați fi muncit, ei/ele ar
fi muncit
eu aș fi fost, tu ai fi fost, el/ea ar fi fost, noi am fi fost, voi ați fi fost, ei/ele ar fi fost
eu aș fi hotărât, tu ai fi hotărât, el/ea ar fi hotărât, noi am fi hotărât, voi ați fi hotărât, ei/ele ar
fi hotărât
4. Imperativul exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte, o urare, având forme numai
pentru persoana a II-a singular şi plural:
– forma afirmativă: singular: scrie! (tu) plural: scrieţi! (voi); intră!, intrați!; fă!, faceți!; fii!,
fiți!; du!, duceți!; refă!, refaceți!
– forma negativă: singular: nu scrie! (tu) plural: nu scrieţi! (voi); nu intra!, nu intrați!; nu
face!, nu faceți!; nu fi!, nu fiți!, nu duce!, nu duceți!, nu reface!, nu refaceți!
POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE VERBULUI
Părțile de vorbire intră în relație cu alte părți de vorbire în cadrul unui enunț, alcătuind
diferite tipuri de grupuri sintactice:
-grup verbal – care are în centru un verb, determinat de mai multe părți de vorbire cu funcții
de complemente sau de circumstanțiale
-grup nominal – care are în centru un substantiv, un pronume sau un numeral, determinat de
mai multe părți de vorbire, cu funcții de atribute
-grup prepozițional – este totdeauna inclus ca subordonat în alt grup și funcționează ca
adjunct într-un grup sintactic
În cadrul acestor grupuri, părțile de vorbire pot ocupa două poziții:
-pot fi centru al grupului, pe care astfel îl definesc. O parte de vorbire devine centru al unui
grup când este determinată de alte cuvinte – de alte părți de vorbire care îndeplinesc funcții
sintactice specifice
-pot fi adjuncți în cadrul grupului, atunci când determină partea de vorbire dominantă din
grup.

16. Verbul
-este centrul enunțului, elementul în raport cu care se organizează sintactic și semantic
propoziția
-poate fi centru al unui grup verbal, atunci când are categoria modului, adică se află la unul
dintre modurile: indicativ, imperativ, conjunctiv, condițional-optativ, dar și când reprezintă o
formă verbală nepersonală (la infinitiv, gerunziu, supin)
-ca centru al unui grup verbal, verbul poate avea următoarele funcții sintactice:
-predicat verbal
-predicat nominal
Predicatul verbal – este exprimat printr-un verb predicativ, aflat la unul din modurile:
indicativ, imperativ, conjunctiv, condițional-optativ.
Ex: Copilul merge la școală. Ar vrea să ajungă mai repede.
Predicatul nominal – este alcătuit din verbul copulativ a fi + numele predicativ
PN=vb.cop.+NP
Verbul copulativ – a fi – leagă numele predicativ de subiect.
-nu are înțeles de sine-stătător, fiind verb nepredicativ
-alcătuiește predicatul nominal, atunci când se află la unul din modurile:
indicativ, imperativ, conjunctiv, condițional-optativ.
Numele predicativ – exprimă o însușire, o trăsătură, o caracteristică a subiectului
-se poate exprima prin:
-adjectiv: Fetele sunt înalte. – NP
-substantiv: Ioana este elevă. – NP
Numele predicativ poate fi:
-simplu: este format dintr-un singur termen: Ina este mică.
-multiplu: este format din doi sau mai mulți termeni: Ina este mică și cuminte.

17. În calitate de centru, verbul la un mod personal (indicativ, imperativ, conjunctiv,
condițional-optativ) se poate combina cu:
-numele predicativ, care are o poziție sintactică distinctă în cadrul predicatului nominal și
intră într-o relație ternară (o relație cu trei termeni) cu verbul copulativ și cu subiectul, cărora
li se subordonează
Ex: Fetele sunt înalte.
-subiectul, cu care intră într-o relație de interdependență, deoarece subiectul și predicatul și
predicatul se determină reciproc și între ele se realizează acord în număr și persoană
Ex: Ei se joacă în parc.
-complementul, care se subordonează unui verb predicativ
Ex: Copiii citesc lecția. – complement direct
Ei se gândesc la vacanță. – complement prepozițional
I-a răspuns profesorului. – complement indirect
Forme verbale nepersonale/nonfinite
Formele verbale nepersonale reprezintă o categorie aparte în paradigma verbului și se
îndepărtează de comportamentul verbelor, din mai multe motive:
-nu au flexiune, adică nu-și modifică forma în vorbire după număr și persoană
-nu sunt predicate în enunț
-nu au categoria modului, deoarece nu arată cum consideră vorbitorul acțiunea
-apar ca dependente de alte elemente din enunț – ca adjuncți, părți din diferite grupuri
morfologice, dar și ca centre de grup, având aceiași subordonați ca verbele care au categoria
modului
Sub aspectul integrării într-un grup morfologic, formele verbale nepersonale ocupă:
-poziția de adjuncți, având în vedere că nu se folosesc independent ca predicate, adică nu pot
alcătui enunțuri în care se descrie o realitate, ci apar doar în dependență de alte elemente din
enunț
-poziția de centru de grup verbal, fiind determinate de aceleași părți de vorbire/realizări
sintactice care pot determina și verbele predicative

18. 1.Infinitivul denumește acțiunea și reprezintă forma din dicționar a verbului.
Infinitivul are două forme temporale:
a) prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea;
b) perfect: a fi făcut, a fi scris, a fi lucrat, a fi văzut
Observaţie
Modul infinitiv are ca marcă prepoziția a, care dispare când infinitivul urmează după
verbul a putea.
Exemple:
– Nu poţi da cât ţi se cere.
Infinitivul are două forme :
-forma scurtă: a citi, a scrie, a zice, a face
-forma lungă: citire, scriere, zicere, facere
Observaţie
Forma lungă de infinitiv nu se mai foloseşte în mod obişnuit ca verb, a trecut, prin
conversiune, în categoria morfologică a substantivului.
Infinitivul are o formă afirmativă: a merge, a spune și o formă negativă: a nu merge, a nu
spune, construită cu ajutorul adverbului nu.
Infinitivul are:
-utilizări morfologice – intră în alcătuirea altor forme verbale:
-indicativ, viitor standard: va merge
-condițional-optativ prezent: aș merge
-imperativ, formă negativă, pers. a II-a singular: Nu face!

19. -utilizări sintactice – atunci când are diferite funcții sintactice în cadrul enunțului
Utilizări sintactice ale verbului la infinitiv
– Subiect:
Nu e greu a înţelege cum stau lucrurile.
– Nume predicativ:
Dorința lui e de a învăţa. – verb la infinitiv, precedat de prepoziţie
– Complement direct:
Când strada e curată, poţi merge liniştit. – verb la infinitiv, fără prepoziţia a
– Complement prepozițional:
Se teme de a vorbi tare. – verb la infinitiv, precedat de prepoziţie
– Circumstanţial de mod:
Mergea fără a privi înapoi.– verb la infinitiv, precedat de prepoziţie
– Circumstanțial de timp:
Înainte de a pleca, verifică dacă ai închis aragazul.– verb la infinitiv precedat de locuțiune
prepozițională
– Circumstanţial de scop: Mergem pentru a-i primi pe oaspeţi.– verb la infinitiv,
precedat de prepoziție
– Atribut verbal: Era motivat de dorinţa de a reuşi. - verb la infinitiv, precedat de
prepoziţie
2. Participiul indică rezultatul acţiunii și arată o acțiune suferită sau îndeplinită de o ființă
sau de un lucru.
Participiul este o formă verbală nepersonală care stă la baza unor timpuri şi moduri
compuse: -indicativ, perfect compus (am mers)
-indicativ, viitor anterior (voi fi mers)
-conjunctiv perfect (să fi mers)
-condițional-optativ, perfect ( aș fi mers)

20. Participiul are valoare adjectivală, când se acordă cu substantivul determinat în gen,
număr și caz. În această situație, devine adjectiv provenit din verb la participiu și se
comportă în enunț ca un adjectiv.
Cartea citită a fost interesantă.
Adjectivul provenit din verb la participiu poate avea două utilizări sintactice:
-atribut adjectival
Tema scrisă a fost corectă.
-nume predicativ
Amintirile sunt plăcute.
3. Gerunziul este forma verbală nepersonală care arată o acțiune în desfășurare, simultană cu
altă acțiune. Uneori, poate arăta și acțiuni anterioare (care se desfășoară înainte), acțiuni
posterioare (care se desfășoară după momentul vorbirii) sau acțiuni repetate.
Gerunziul se formează prin ataşarea sufixelor -ând sau -ind, la rădăcina verbului:
a lucr/a – lucr/ând
a ven/i – ven/ind
Gerunziul are două forme:
-formă afirmativă: cântând, mâncând
-formă negativă: necântând, nemâncând
Observație
Atunci când verbul la gerunziu se acordă în gen, număr și caz cu substantivul
determinat, devine adjectiv – gerunziu acordat. Acordul nu se poate aplica, însă, tuturor
verbelor.
Ex: fata suferindă, mână tremurândă, coșuri fumegânde, rană sângerândă
Utilizări sintactice ale gerunziului
– Subiect:

21. Se auzea într-o cameră cântând. – verb la gerunziu
– Atribut verbal:
Copilul traversând strada este fratele meu.– verb la gerunziu
– Complement direct:
Am auzit cântându-se la pian alături. – verb la gerunziu
– Circumstanţial de mod:
Am plecat mergând încet. – verb la gerunziu
– Circumstanțial de timp:
Venind spre casă, am găsit o pisicuţă. – verb la gerunziu
– Circumstanţial de cauză:
Neînvăţând suficient, nu a luat examenul. – verb la gerunziu
-Circumstanțial condițional:
Doar privindu-i bine înțelegi ce vor.
-Circumstanțial concesiv:
Chiar și acceptând vorbele lui, nu l-am putut calma.
4. Supinul este o formă verbală nepersonală care denumește acțiunea, la fel ca și infinitivul.
Supinul se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o prepoziție: de, după,
la, pentru.
Utilizări sintactice ale supinului
– Subiect:
E greu de vorbit la telefon în metrou. – verb la supin
– Nume predicativ:
Problema este de rezolvat urgent. – verb la supin

22. – Atribut verbal:
Am cumpărat o gumă de şters. – verb la supin
– Complement direct:
Am avut de scris un eseu. – verb la supin
– Complement prepozițional:
M-am săturat de aşteptat rezultatele la test. – verb la supin
– Circumstanţial de scop:
Au plecat după prins fluturi. – verb la supin
Construcții active. Construcții pasive cu verbul a fi
Mama bate covorul. -CONSTRUCȚIE ACTIVĂ, în care subiectul face acțiunea care este
suportată de altcineva (complement direct)
Mama-subiect – exprimă autorul acțiunii
Bate – predicat verbal exprimat prin verb predicativ
Covorul -complement direct – exprimă cine suportă acțiunea
Covorul este bătut de mama. CONSTRUCȚIE PASIVĂ, în care subiectul suportă acțiunea
făcută de altcineva (complementul de agent)
Covorul – subiect – exprimă cine suportă acțiunea
Este bătut – predicat verbal, format din verbul auxiliar a fi și participiul verbului de conjugat
De mama – complement de agent – exprimă autorul acțiunii, fiind subiectul logic al enunțului
Atenție!

23. Prăjitura este coaptă bine. -construcție activă, predicat nominal, alcătuit din verb copulativ
și nume predicativ
Prăjitura este coaptă de mama. – construcție pasivă, predicat verbal, alcătuit din verb
auxiliar și participiul verbului de conjugat
Construcția activă
-Subiectul este autorul acțiunii care se exercită asupra unui obiect – complement direct.
Construcția pasivă
-Subiectul suportă acțiunea făcută de altcineva – complementul de agent.
-Construcția pasivă este o construcție sintactică, alcătuită din:
Subiect (exprimat/neexprimat) + formă verbală pasivă + complement de agent (C Ag)
Forma verbală pasivă = verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat
-Participiul își schimbă forma după genul și numărul subiectului.
-Verbul auxiliar a fi are forme pentru toate timpurile și modurile, cu excepția modului
imperativ.
Dintre formele verbale nepersonale, verbul a fi are forme doar pentru gerunziu, când se află
în construcții pasive.
-Complementul de agent – un tip special de complement prepozițional, care denumește
autorul acțiunii dintr-o construcție pasivă.
- se exprimă prin: substantiv, pronume, numeral, în cazul acuzativ,
fiind precedat de: prepozițiile de, de către.
Transformarea construcțiilor active în construcții pasive
O construcție pasivă este alcătuită din:
S + PV (Vb.aux. + participiu) + CAg
Construcția pasivă poate fi transformată în construcție activă, în felul următor:

24. -Complementul direct din construcția activă devine subiect
-Subiectul din construcția activă devine complement de agent, legat de predicat prin
prepoziția de/de către
-Forma verbului din construcția activă se modifică și devine o formă verbală compusă, fiind
alcătuită din: verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat, care se acordă cu
subiectul. Verbul auxiliar din construcția pasivă păstrează modul și timpul celui din
construcția activă inițială.
Construcția activă este formată din:
S +PV/PN + CD
-Construcția activă și cea pasivă echivalentă exprimă aceeași informație. Diferența între ele
apare din punctul de vedere al aspectului accentuat:
-în construcția activă, este accentuat autorul acțiunii
-în construcția pasivă, este accentuat obiectul asupra căruia se exercită acțiunea.
S + PV (Vb.aux. + participiu) + CAg = S +PV/PN + CD
Construcțiile cu pronume reflexive
Construcțiile cu pronume reflexive sunt construcțiile în care formele neaccentuate de
pronume reflexiv – clitice pronominale reflexive – aflate în cazul dativ sau acuzativ însoțesc
verbe și, mai rar, substantive.
Uneori, construcția cu pronume reflexiv poate să conțină și forma accentuată a
pronumelui reflexiv.
Ex: Nu numai pe noi, ci și pe sine se amăgește.
În cadrul construcțiilor cu pronume reflexive, subiectul face acțiunea și tot el o
suportă/acțiunea se răsfrânge asupra lui.

25. Construcțiile cu pronume reflexive sunt de două feluri:
-construcții în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică și intră în componența
verbului, fără a se analiza separat.
Ex: Ana se gândește la tine.
Se-pronume reflexiv, formă neaccentuată/clitic pronominal reflexiv, însoțește verbul „se
gândește”, caz acuzativ, fără funcție sintactică
-construcții în care pronumele reflexiv are funcție sintactică
-complement direct, acuzativ: Ionel se cunoaște destul de bine.
-complement indirect, dativ: Ionel își atribuie un rol nemeritat.
-complement posesiv, în dativ, când însoțește un verb, dar se referă în același timp și
la un substantiv: Ana și-a pregătit costumul.
-atribut pronominal în dativ, ca adjunct pe lângă un substantiv/când determină un
substantiv: Mă imaginez la casa-mi.
Observații
1.În construcțiile în care pronumele reflexiv nu are funcție sintactică, el nu poate fi reluat prin
forme accentuate și nici nu poate fi înlocuit printr-un pronume personal.
2. În construcțiile în care pronumele reflexiv are funcție sintactică, el poate fi reluat prin
forme accentuate sau poate fi înlocuit printr-un pronume personal.
Ex: Ana se supraestimează./Ana ne supraestimează.
Ana se supraestimează pe sine/pe ea.
Copiii și-au trimis mesaje unii altora. – pronumele reflexiv care sugerează reciprocitatea a
fost reluat printr-un grup pronominal
Ionel își pregătește temele sale/lui. – pronumele reflexiv este reluat printr-un pronume
personal/adjectiv pronominal posesiv.
Există o situație specială în care apar construcții pasiv-reflexive, adică acele
construcții în care apare pronumele reflexiv pe lângă verb, dar, totodată, poate să apară un
complement de agent, care sugerează faptul că acțiunea este făcută de altcineva.

26. Aceste construcții, deci, îmbină sensul reflexiv, deoarece au pronumele reflexiv în
alcătuirea lor cu sensul pasiv, deoarece sunt urmate de un complement de agent, care
evidențiază faptul că acțiunea verbului este realizată de altă persoană. Complementul de
agent poate fi exprimat sau nu în enunț.
Ex: Fișele se împart de către profesor.
Fișele se așază pe bancă (de către elev).
Construcțiile impersonale
Construcțiile impersonale sunt organizate în jurul unor verbe care nu au subiect sau la
care subiectul nu este exprimat printr-o persoană.
(Există o categorie de verbe care nu au subiect:
-acțiunea exprimată de verb nu poate fi realizată de o persoană – verbele care
denumesc fenomene meteorologice
-acțiunea exprimată de verb este realizată de altă entitate, dar nu de o persoană –
subiectul este fie o formă verbală nepersonală (verb la infinitiv, supin, gerunziu), fie o
realizare propozițională – propoziție subordonată subiectivă).
Există verbe și construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și sunt, de
asemenea, verbe și construcții verbale care devin impersonale în funcție de context.
1.Verbe și construcții verbale întotdeauna impersonale:
-nu au subiect
-când exprimă fenomene ale naturii: tună, fulgeră, ninge, plouă, se înserează,
se luminează, se înnoptează etc.
-când referirea la o persoană se face printr-un complement direct sau printr-un
complement indirect
Mă ustură în gât.
Îmi pasă de rezultatele echipei naționale.
-pot avea subiect

27. -când verbul din cadrul construcției este copulativul a fi urmat de un adverb
(expresie verbală impersonală); în acest caz, subiectul este plasat după verb și se exprimă prin
forme verbale nepersonale sau prin realizări propoziționale.
Este bine a face sport.
Este rău/1 să nu-ți asculți părinții./2
-când verbul predicativ a fi este însoțit de substantive care denumesc stări
fiziologice sau afective sau când are sens existențial.
Mi-e foame.
Mi-e dor.
E noapte.
-când verbele pot avea subiect care nu este persoană (subiect nonuman)
Îmi place literatura.
2.Verbe și construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte:
-când se adaugă cliticul reflexiv se la un verb dintr-o construcție activă
Se aleargă în parc.
-când se adaugă cliticul reflexiv se unui verb dintr-o construcție activă și se obține, astfel, o
construcție impersonală reflexiv-pasivă
El știe rezultatul. ----- Se știe rezultatul.
-prin folosirea verbului auxiliar a fi în construcții pasive
El știe rezultatul. ------Este știut rezultatul.

28. SUBSTANTIVUL
Definiție
Substantivul este partea flexibilă de vorbire care denumește obiecte, lucruri, fiinţe,
stări sufleteşti, fenomene ale naturii, acţiuni, însuşiri.
Exemple: masă, caiet, om, pisică, bucurie, tristeţe, vânt, ploaie, mers, odihnă, bunătate,
răutate etc.
Substantivul are următoarele categorii gramaticale: genul, numărul, cazul.
De asemenea, o trăsătură distinctivă a substantivului este determinarea - capacitatea de
a fi însoțit de articol hotărât sau nehotărât. Substantivul articulat hotărât arată că obiectul
denumit de substantiv este cunoscut vorbitorului. Substantivul articulat nehotărât arată că
obiectul denumit de substantiv este puțin sau deloc cunoscut de vorbitor.
Forma substantivului
Substantivul are o formă alcătuită din radical și desinență. Radicalul reprezintă
partea esențială a substantivului, cea care conține sensul efectiv al cuvântului, iar
desinența este partea finală care conține trăsăturile gramaticale și se schimbă în
funcție de genul, numărul și cazul substantivului.
Ex: fat-ă, fet-e
Băia-t, băieț-i
Scau-n, scaun-e
Clasificare
1. După înţeles:
– comune: casă, masă, floare, copil
– proprii: Andrei, Mihai, Dunărea, București, România, Franța etc.

29. Substantivele comune denumesc clase de obiecte de același fel. Ele își
schimbă forma în funcție de număr, caz, determinare și gen – trăsătură semantică
definitorie a substantivului.
Substantivele proprii denumesc individualități. Ele pot fi:
-nume de persoane: Maria, Mihai, Ionescu
-nume de locuri: Brașov, Sibiu, România
-nume de animale: Rex, Grivei, Musette
-nume de corpuri cerești: Venus, Jupiter, Saturn
-nume de evenimente istorice și culturale: Unirea Principatelor, Primul Război
Mondial
-nume de sărbători religioase: Crăciun, Paște, Boboteaza
-nume de instituții: Academia Română, Universitatea din București
-titluri: Dicționarul Explicativ, Junimea și Junimiștii, Pedagogie
Spre deosebire de substantivele comune, substantivele proprii prezintă aspecte
specifice legate de categoriile gramaticale – gen, număr, caz, realizări sintactice.
Aceste categorii se prezintă diferențiat la substantivele proprii, în funcție de distincția
animat-nonanimat/inanimat.
Substantivele proprii animate denumesc nume de persoane și de animale, deci
ființe.
Sub aspectul genului, le corespunde genul natural, deci pot avea:
-gen masculin: Mihai, Grivei
-gen feminin: Maria, Kitty
Substantivele proprii nonanimate/inanimate denumesc: nume de locuri, de
corpuri cerești, de evenimente istorice și culturale, de sărbători religioase, de
instituții, titluri.
Sub aspectul genului, acesta se stabilește cu ajutorul contextului în care apar:
acest Mureș, aceste Mureșuri, acest Iași – aceste Iașiuri, această Constanța – aceste
Constanțe, acest Jupiter etc
Sub aspectul numărului, numele proprii, prin specificul lor, sunt dificil de
încadrat între substantivele numărabile sau nonumărabile. Pe de o parte, având în
vedere că substantivele proprii denumesc individualități, ele se apropie de
substantivele nonnumărabile. Pe de altă parte, posibilitatea ca mai multe obiecte din
aceeași categorie să primească același nume creează condiția ca substantivele proprii
să poată fi numărate.
Astfel, substantivele proprii pot avea caracter numărabil (pot fi numărate) în
următoarele situații:
-când sunt însoțite de numerale cardinale cu valoare adjectivală: doi Ioni, două Ane,
două Craiove etc
-când sunt însoțite de adjective nehotărâte: atâți, destui, mulți, puțini, oricâți Ioni,
Popescu, Popești; atâtea, destule, multe, puține, oricâte Ane, Marii etc

30. -când sunt însoțite de adjective interogative și relative: câți, câte: câți Ioni, câți
Popești, câți Iași; câte Craiove, câte Bolintinuri
În general, substantivele proprii se comportă ca substantive nonumărabile și
acceptă doar asocierea cu o singură formă de adjectiv pronominal, fie la singular, fie
la plural: acest Rarău, acest An Nou, această Dunăre, acești Carpați, aceste Rusalii.
O serie de substantive proprii, care denumesc un număr mic de obiecte sau
care arată un grad ridicat de individualizare a obiectului denumit sunt defective de
plural – singularia tantum:
-numele de corpuri cerești: Astarte, Amalthea etc
-unele nume administrative: Academia Română, Medisan, Petrom etc
-numele de evenimente istorice sau culturale: Unirea Principatelor,
Răscoala de la Bobâlna etc.
O serie de substantive proprii, care denumesc colectivități, sub diferite aspecte,
sunt defective de singular – pluralia tantum:
-membrii unei comunități sau localitatea unde trăiesc: București,
Poienari, Potecași, Ionești, Popești etc
-lanțuri muntoase: Carpați, Balcani, Anzi etc
-arhipelaguri: Azore, Antile etc
-constelații: Gemeni, Pești etc
-roiuri meteorice: Aquaride, Caetide etc
-nume proprii moștenite cu formă de plural: Paști, Sânziene, Rusalii
etc.
2. După alcătuire:
– simple: pâine, carte, floare
– compuse: floarea-soarelui, bunăstare, untdelemn etc.
Observație
Există substantive care presupun o relație de rudenie, de vecinătate sau o
relație socială, numite substantive relaționale – ele se folosesc pentru a defini
apartenența la o familie sau un grup socioprofesional și apar însoțite obligatoriu de un
atribut.
Ex: La rezolvarea temei, m-a ajutat fratele meu.
A sosit șeful nostru.
Cadoul mi l-a cumpărat soțul meu.
M-am întâlnit cu vecinul tău.

31. Genul substantivelor
După gen, în limba română contemporană, substantivele se împart în:
– substantive masculine
– substantive feminine
– substantive neutre.
Genul unui substantiv poate fi aflat prin numărarea respectivului substantiv sau prin
asocierea cu un adjectiv:
– masculin (un – doi): un băiat – doi băieți; acest băiat-acești băieți
– feminin (o – două): o fată – două fete; fată frumoasă-fete frumoase
– neutru (un – două): un drum – două drumuri; drum lung-drumuri lungi
Observaţii
1.Gen gramatical – gen natural
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza
căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre. Baza
acestei clasificări a fost distingerea ființelor de sex masculin de cele de sex feminin în
cadrul categoriei animatelor (persoane, animale de sex evident) și distingerea acestora
de inanimate (inclusiv plantele). Cu timpul, dependența dintre genul natural și cel
gramatical s-a pierdut mai mult sau puțin în funcție de limbă.
2.Capacitatea substantivului de a exprima, prin categoria genului, particularități de
conținut referitoare la deosebirile de sex (masculin, feminin) implică diferențierea în
două categorii de substantive și anume:
-substantive animate – persoane, animale (ființe) de sex evident
-substantive inanimate/nonanimate – lucruri, obiecte, plante
Sunt, în general, de genul masculin:
-numele de arbori: brad, fag, măr – exceptând magnolie, salcie, care sunt de genul feminin
-numele lunilor anului: ianuarie, februarie, septembrie
-numele notelor muzicale: do, re, mi
-numele cifrelor și ale numerelor: unu, doi, trei
-numele literelor alfabetului, care au și variante de genul neutru: a-uri, b-uri, c-uri, d-uri
etc.
Sunt, în general, de genul feminin:
-majoritatea numelor de fructe: pară, gutuie, vișină, exceptând: măr, grepfrut, grep - neutre
-numele zilelor săptămânii
-numele părților zilei
-numele anotimpurilor
-numele de acțiuni provenite din infinitive verbale: citire, scriere, venire, plecare etc.
-cele mai multe nume de însușiri: frumusețe, bunătate, prostie etc.
-unele nume de stări și sentimente: frică, iubire, oboseală etc.

32. 3.Substantivele animate (care denumesc ființe) care prezintă cuvinte diferite pentru
a indica cele două sexe se numesc substantive heteronime (bărbat-femeie, băiat-fată,
bou-vacă, cocoș-găină).
4.Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numesc
substantive epicene.
Substantivele epicene cuprind următoarele categorii:
-nume de animate personale de ambele sexe încadrate la genul masculin: făt, sugar,
părinte, rector, decan etc.
-nume de animate personale de ambele sexe încadrate la genul feminin: călăuză,
persoană, rudă, victimă etc.
-nume de animate personale de ambele sexe încadrate la genul neutru: star, vip etc.
-nume de animate nonpersonale de ambele sexe, încadrate la genul masculin:
-nume de animale (sălbatice): hipopotam, jder, mistreț, râs etc.
-nume de păsări: pescăruș, struț, șoim, vultur etc.
-nume de pești: crap, păstrăv, somn etc.
-nume de insecte: licurici, păianjen, purice etc.
-nume de animate nonpersonale de ambele sexe încadrate la genul feminin:
-nume de animale (sălbatice): balenă, cămilă, hienă,
nevăstuică, nutrie, vidră etc
-nume de păsări: ciocârlie, dropie, privighetoare, vrabie etc.
-nume de pești: cegă, mreană, păstrugă, știucă etc.
-nume de insecte: albină, furnică, libelulă, molie, muscă,
viespe etc.
-nume de animate nonpersonale de ambele sexe încadrate la genul neutru: animal,
dobitoc, macrou etc.
Atenție!
Animate personale – nume de persoane
Animate nonpersonale – nume de animale, păsări, pești
5.Substantivele care formează femininul de la forma de masculin (urs-ursoaică) sau
cele care formează masculinul de la forma de feminin (vulpe-vulpoi) se numesc
substantive mobile.
Substantivele mobile se formează cu ajutorul sufixelor moționale – sufixe lexico-
gramaticale, deoarece, în același timp, formează cuvinte noi, dar oferă și o informație
gramaticală.
6.Un număr mic de substantive compuse sau derivate au o formă invariabilă atât
pentru masculin, cât și pentru feminin, aparținând unei grupe în care cele două genuri
interferează, numită gen comun.
Ex: Mircea este un încurcă-lume.
Maria este o încurcă-lume.
El este un nătăfleață.
Ea este o nătăfleață.

33. Numărul substantivelor
Substantivele, prin formele pe care le iau, arată numărul obiectelor – un singur obiect
sau mai multe obiecte și își schimbă forma în funcție de număr.
După număr, ele se împart în:
– substantive la numărul singular, când indică un obiect: frate, mamă, masă, scaun
– substantive la numărul plural, când indică mai multe obiecte: fraţi, mame, mese, scaune
Observații
1.Există substantive numărabile și nonumărabile.
Substativele nonnumărabile pot fi:
– substantive defective de singular (pluralia tantum)– au formă doar de plural: tăiţei,
câlţi, icre, pantaloni etc.
– substantive defective de plural (singularia tantum)– au formă doar de singular: unt,
miere, grâu, porumb etc.
2.În cazul substantivelor nonumărabile, genul este dedus după posibilitățile de
combinare. Unele apar în contexte specifice unui gen: miere galbenă – feminin,
mușețel frumos – masculin, ochelari frumoși-masculin. Altele nu au contexte specifice
și genul este greu de stabilit. De aceea, se vorbește în această situație despre arhigen –
care poate fi masculin-neutru: curaj, spate sau feminin-neutru: apaluze, viscere. În
dicționare, aceste substantive apar de genul neutru.
3.Substantivele masive – sunt substantive nonnumărabile care denumesc materii și își
păstrează caracteristicile, chiar dacă sunt împărțite
Ex: pâine (două bucăți de pâine), grâu (două tone de grâu)
4.Substantivele colective
-Au formă de singular și înțeles de plural. Aceste substantive se pot obține și prin
derivare cu anumite sufixe, numite sufixe de colectivitate: -iște, -iș, -et etc
Ex: roi, stol, cârd, ceată, clasă, tufiș, zmeuriș, cânepiște, brădet etc.
Cazurile substantivului. Posibilități combinatorii ale substantivului
Cazul este forma luată de substantiv pentru a exprima funcţia lui sintactică într-un enunţ.
Categoria gramaticală a cazului exprimă raporturile și funcțiile sintactice ale substantivului
în cadrul enunțului.
În limba română există cinci cazuri ale substantivului: nominativ, acuzativ, dativ, genitiv,

34. vocativ.
Substantivul participă la organizarea enunțului în diferite situații sintactice, adică atunci
când are diferite funcții în cadrul acestuia.
Substantivul poate fi:
-centru într-un grup nominal
În această situație, substantivul se combină cu alte părți de vorbire care au calitatea de
adjuncți, adică substantivul este determinat de alte părți de vorbire, care au funcția de
atribut, cum ar fi:
-substantive: casa omului
-pronume: casa lui, locu-ți
-numerale cu valoare pronominală: casa primului, locurile altor doi
-adjective
-propriu-zise: casa veche
-pronominale: casa aceea
-participiale: casa dărâmată
-gerunziale: coșuri fumegânde
-grupări prepoziționale care conțin un substantiv, un pronume, un
numeral cu valoare pronominală, un verb la supin, un adverb: casă de lemn, o casă dintre
acelea, o casă dintre primele construite în cartier, o casă din două, casă de locuit, casa de
acolo
-verbe la gerunziu: foc arzând
-propoziții relative: casa care îmi aparține, orașul unde locuiește
-adjunct/termen dependent în structura unui alt grup sintactic:
-grup verbal: Văd casa.
-nominal: acoperișul casei
-adjectival: asemănătoare casei
-interjecțional: Iată casa!
Ca adjunct într-un grup sintactic, substantivul intră într-o relație specială cu verbul-
predicat, o relație de interdependență, adică verbul impune cazul nominativ substantivului
cu funcție sintactică de subiect, iar subiectul impune persoana și numărul verbului predicat.
Utilizări sintactice/Funcții sintactice ale substantivului
Nominativ
– Subiect (cine, ce?): Mihai doarme.
– Nume predicativ: Nicoleta este elevă.
– Atribut substantival: Orașul Brașov este frumos.
– Apoziţie: Nicoleta, colega, m-a chemat la ea.
Acuzativ
– Complement direct: (pe cine?, ce?) Am văzut-o pe Nicoleta.
– Complement prepozițional: (despre/pentru/cu/de/…cine/ce?) Vorbim despre vacanță.
– Circumstanţial de timp: (când?, de când?, până când?, cât timp?) Îl cunosc din tinereţe.
– Circumstanţial de loc: (unde?, de unde, până unde?, încotro?, cât timp?) Merg la
bunici.
– Circumstanţial de mod: (cum?, în ce fel?, în ce mod?) Vorbesc ca mama.
– Circumstanţial de scop: (cu ce scop?) Merg la cumpărături.
– Circumstanţial de cauză: (din ce cauză?, din ce pricină?) S-a zăpăcit de bucurie.

35. – Atribut substantival prepoziţional: (care?/ce fel de?) Am văzut un film de dragoste.
– Nume predicativ: Filmul este de dragoste.
Prepoziţii specifice cazului acuzativ: cu, către, din, dintre, despre, drept, de la, de pe,
de lângă, de pe lângă, fără, în, la, lângă, pe, prin, printre, peste, până pe la, sub, spre etc.
Locuţiunile prepoziţionale specifice cazului acuzativ au ca ultim element una dintre
prepoziţiile: cu, la, de: faţă/în caz/în afară de, cu privire/privitor la, împreună cu, referitor
la, relativ la etc.
Dativ
– Complement indirect: (cui?) I-am dat Nicoletei o carte.
– Coplement circumstanţial de loc: Stai locului!
– Atribut substantival: El îi este nepot Mariei.
– Circumstanțial de cauză: A reușit datorită priceperii sale.
Prepoziţii specifice cazului dativ: datorită, mulţumită, graţie
Genitiv
– Atribut substantival genitival(al/a/ai/ale cui?): Sfaturile Nicoletei au fost bune.
– Atribut substantival genitival prepoziţional: Lupta contra corupţiei continuă.
– Nume predicativ: Votul lor este împotriva Nicoletei.
– Circumstanţial de loc: Merge înaintea Nicoletei, nu în urma ei.
– Circumstanţial de timp: Vorbeau în timpul orei.
Vocativ
Arată o chemare, o strigare, iar substantivul nu îndeplinește funcție sintatică.
-Andrei, vino aici!
-Maria! Ce bine că ai venit!
Prepoziţii specifice cazului genitiv: contra, împotriva, asupra, deasupra, înaintea,
înapoia, dedesubtul, împrejurul
Locuţiuni prepoziţionale specifice cazului genitiv: în faţa, în spatele, în jurul, în
mijlocul, în urma, de-a lungul/latul, în preajma etc.
Locuțiunea substantivală

36. Locuțiunea substantivală este grupul unitar de cuvinte sinonim cu un
substantiv și care se comportă în propoziție ca substantivul, fiind determinat de
atribut. Cele mai multe locuțiuni substantivale provin din locuțiuni verbale, în care
verbul a devenit substantiv.
Ex: aducere-aminte, ținere de minte, părere de rău, băgare de seamă etc.
ARTICOLUL
Definiție
Articolul reprezintă categoria determinării și este partea de vorbire flexibilă care
însoţeşte un substantiv, arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut
vorbitorilor. Categoria gramaticală a determinării se realizează prin asocierea substantivului
cu forme ale articolului hotărât (definit) și ale articolului nehotărât (nedefinit), numită
articulare definită, respectiv, nedefinită.
Articolul se analizează întotdeauna cu substantivul pe care-l însoțește.
În principal, articolul marchează: numărul, genul și cazul substantivului şi, de
asemenea, contribuie la stabilirea valorii morfologice a substantivului – un cuvânt (adjectiv,
pronume, numeral, adverb, prepoziţie, conjuncţie, interjecţie) poate deveni substantiv prin
articulare.
Categorii gramaticale şi clasificare
În limba română, articolul se modifică după număr, caz și gen. De asemenea,
articolul se clasifică şi după măsura în care obiectul denumit de substantiv este cunoscut
vorbitorilor:
– articol hotărât, enclitic: -l, -a, -le, -lui, -i, -lor;
– articol nehotărât, proclitic: un, unui, o, unei, niște, unor;
a. Articolul hotărât (enclitic) se alipeşte la sfârşitul cuvântului, arătând că
obiectul denumit de substantiv este bine-cunoscut de vorbitori. Articolul hotărât
este, deci, postpus substantivului.

37. CAZ SINGULAR PLURAL
N/Ac omul, casa, muntele oamenii, casele, munţii
G/D omului, casei, muntelui oamenilor, caselor, munţilor
V omule! oamenilor!
b. Articolul nehotărât (proclitic) se aşază înaintea substantivelor şi arată că
obiectul denumit de substantiv este puţin sau chiar deloc cunoscut de vorbitor.
Articolul nehotărât este deci, antepus substantivului.
CAZ MASCULIN
SINGULAR PLURAL
FEMININ
SINGULAR PLURAL
N/Ac un elev nişte elevi o elevă nişte eleve
G/D unui elev unor elevi unei eleve unor eleve
Observație
În situațiile în care forma lui apare înaintea unui substantiv, acesta nu are rol de
determinare, ca articolul, ci este marcă a genitiv-dativului:
1. când stă înaintea unui substantiv propriu masculin, nume de persoană în G/D sau
un substantiv propriu feminin, de origine străină sau terminat în consoană:
Lui Costel i-am dat cartea. Cartea lui Carmen este nouă.
2. când precedă substantivele comune nearticulate enclitic şi urmate de un
adjectiv posesiv:
3. Lui văru-tău i-am dat caietul.
4. când substantivele masculine: nene, bade, moş în G/D sunt urmate de un
nume propriu:
5. Mama lui bădiţa Ion îşi petrecea băietul la groapă.
6. când substantivele care denumesc lunile anului sunt la G/D:
Pe la sfârşitul lui martie i-am povestit întâmplarea.
Articolul are următoarele caracteristici:
-reprezintă categoria determinării, specifică substantivului;
– reprezintă o clasă morfologică restrânsă, deoarece are puţine forme;
– nu are autonomie semantică, adică nu are înţeles singur;
– nu îndeplineşte funcţii sintactice, ci însoţeşte alte părţi de vorbire şi se analizează
împreună cu acestea;
-serveşte numai ca instrument gramatical auxiliar pe lângă alte părți de vorbire
ATENȚIE!
O situație aparte se întâlnește în privința formelor: al, a, ai ale; cel, cea, cei,
cele, considerate de gramatica tradițională articole posesiv-genitivale, respectiv,
articole demonstrativ-adjectivale. În unele situații, ele își păstrează calitatea de
articole, dar în cele mai multe, au valoarea de pronume semiindependente.
Articolul genitival
Forme
Articolul genitival leagă numele obiectului posedat de numele posesorului și are mai

38. multe forme, diferite în funcție de gen și număr:
– al, a, ai, ale, alor
Articolul genitival este o marcă a cazului genitiv care apare în următoarele situații:
-când substantivul în genitiv nu se află lângă substantivul articulat hotărât:
Ex: o carte a Mariei, o carte interesantă a Mariei, cartea interesantă a Mariei
-când genitivul se află înaintea substantivului:
Ex: Al Mariei talent este unic.
-când substantivul în genitiv are funcția sintactică de nume predicativ:
Ex: Cartea este a colegei mele.
Observații
1.Articolul genitival care precedă un substantiv sau un pronume cu funcția de atribut se
acordă în gen şi număr cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau pronumele în
genitiv:
Ex: carte a elevului/cărți ale elevilor
copil al vecinei/copii ai vecinelor
2.În construcțiile fără substantiv regent, cum ar fi: Al meu este mai bun. Sau: Al
Mariei e mai bun., al este pronume semiindependent.
Articolul demonstrativ
Forme
-cel, cea, cei, cele
-celui, celei, celor
Articolul demonstrativ este o subcategorie a articolului hotărât, cu forme provenite din
cele ale pronumelor demonstrative: cel (acel), cea (aceea), cei (aceia), cele (acelea).
Articolul demonstrativ adjectival se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul
determinat de adjectivul sau de numeralul pe care-l însoţeşte:
N./Ac. eleva cea
silitoare
D./G. elevei
celei silitoare
Articolul demonstrativ apare în următoarele situații:
-când leagă un adjectiv de substantivul determinat: cerul cel albastru, fiul cel bun

39. -când leagă un substantiv propriu de un atribut subordonat, fie în construcții fixe, fie cu rol de
identificare a numelui propriu: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Ioana cea mică, Ioana cea
înaltă etc
-când precedă un numeral cu valoare adjectivală: cel de-al treilea elev, cele două fete
-în structura gradelor de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor: cel mai frumos, cel mai
repede – în acest caz, însă, nu este articol, ci element de formare al gradelor de comparație
Pronumele semiindependent cel
Cel apare ca pronume semiindependent atunci când înlocuiește un substantiv regent
care este elidat și poate fi identificat în context.
Ex: Cel vechi (=vinul) este în pivniță.
Au întârziat doi băieți. Când au intrat, cei doi erau transpirați de alergat. Cel de-al doilea
era supărat că voia să răspundă la lecție.
Premiul I l-a primit cel mai bun elev din clasă. – în această situație, cel este atât pronume
semiindependent, cât și marcă a gradului superlativ.
Observație
Rar, în limba populară, cel poate să apară cu valoarea sa inițială, de adjectiv
pronominal demonstrativ, fiind echivalent cu acel.
Ex: Pe cel deal, pe cel colnic/Trece-o fată și-un voinic.

40. PREPOZIȚIA
Definiţie
Prepoziţia este parte de vorbire neflexibilă, care, la nivelul propoziţiei, marchează
relaţia dintre un termen subordonat şi regentul său și leagă atributul, complementul sau
circumstanţialul de cuvintele determinate.
Prepoziția marchează numai relații de subordonare între două componente ale
propoziției.
Prepoziţiile sunt cuvinte invariabile, nu pot apărea singure, nu au funcţie sintactică de
sine stătătoare şi se analizează împreună cu partea de vorbire pe care o însoţesc, marcând
cazul acesteia. Ele sunt așezate, în general, în fața părților de vorbire cu care se combină
și în puține situații, după cuvintele cu care se grupează.
Ex: Îmi plac cărțile destul de mult.
Astfel de cărți sunt foarte captivante.
În vacanță, am citit douăzeci de cărți.
Grupul prepozițional
Din punct de vedere sintactic, prepoziția formează un grup prepozițional,
împreună cu termenul care îi urmează și se subordonează unui alt termen regent din enunț.

41. În raport cu termenul care îi urmează, prepoziția funcționează în calitate de centru
de grup sintactic și, dacă termenul acesta este substantiv, pronume sau numeral cu valoare
pronominală, îi impune restricții de caz, număr și articol.
Grupul prepozițional format din prepoziție și elementele constituente pot ocupa în
enunț diferite funcții/poziții sintactice, cum ar fi:
-atribut: casă de vacanță
-complement de diferite tipuri: Nu dorește să recurgă la ajutorul nimănui.
-circumstanțial de diferite tipuri: Se plimbă prin oraș.
-nume predicativ: Biroul este de stejar.
Cel mai des, grupul prepozițional se construiește din prepoziție și substantiv,
pronume sau numeral cu valoare pronominală, dar apar și grupuri prepoziționale cu alte
părți de vorbire:
-prepoziție + adjectiv
Ex: De mic i-au plăcut mașinile.
Din albastru cerul s-a făcut gri.
Îi râd ochii de vesel.
-prepoziție + adverb
Ex: de acolo, de atunci, din sus, în jos, într-acolo, până aproape, până mâine etc.
-prepoziție + forme verbale nepersonale (infinitiv, supin, gerunziu -foarte rar)
Ex: dorința de a studia, libertatea de a accepta, de scris, după cumpărat, pentru tăiat
Îl consider ca fiind cel mai mare norocos.
Clasificarea prepoziţiilor
-După formă:
a. Simple, de bază: cu, de, la, după, în, pe etc.
b. Neanalizabile azi, dar apărute prin compunere la un moment dat al evoluției limbii
române: din (de+în), prin (pre+în), dinspre (de+înspre)
c. Compuse: de-a, despre, de către etc.
d. Locuțiuni prepoziționale: din cauză de, din pricină de, față de, în loc de, în fața, în
afara, în afară de, în jurul, în ciuda, în pofida, în decurs de, cât despre etc.
Observație
1.Unele gramatici consideră că prepoziții cum ar fi: până la, de pe, de la, de pe lângă etc. nu
sunt prepoziții compuse, ci grupări de prepoziții simple, deoarece elementele componente pot
funcționa independent cu aceeași valoare, deosebindu-se de prepoziții compuse cum ar fi: de-

42. a, despre, de către. Pentru simplificare, însă, la nivel de gimnaziu, aceste prepoziții sunt
considerate compuse.
-După regimul cazual, prepoziţiile pot fi:
a. cu acuzativul majoritatea prepoziţiilor: a, către, cu, de, despre, din, dinspre, dintre,
dintru, după, fără, în, înspre, între, întru, la, lângă, până, pe, pentru, peste, prin etc.
b. cu genitivul: contra, asupra, înaintea, înapoia, deasupra, dedesubtul, înăuntrul
Excepţie:
1. când stau înaintea unui pronume personal cer cazul D (înainte-i, împotrivă-i, asupra-
mi)
2. prepoziţia contra are regim dublu:
– în mod frecvent, cere cazul genitiv: El a votat contra propunerii.
– restrâns, se foloseşte şi pentru cazul acuzativ: A luptat tată contra fiu.
Schimb apartament
contra garsonieră. marfă
contra bani
contra cost
3. când stau înaintea unui adjectiv pronominal posesiv, prepoziţiile de genitiv cer Ac
(deasupra mea)
c. cu dativul: datorită, mulţumită, graţie
Observații
1.Cuvintele: asemenea, aidoma, așijderea, conform, contrar, potrivit
sunt adverbe și nu sunt, în mod curent, încadrate în clasa morfologică a
prepozițiilor.
2.Pentru exprimarea cazului dativ, se folosește, de asemenea, prepoziția
la, atunci când cuvântul pe care îl precedă este invariabil și nu poate sta
în cazul dativ.
Ex: Dau flori la două colege.
Dau mâncare la doi câini.
După capacitatea de a avea sens în cadrul unui context, prepozițiile pot fi:
-prepoziții lexicale – prepoziții care au sens în context: lângă, peste, sub, după, înaintea,
pentru, contra, împotriva
-prepoziții funcționale – exprimă numai valori și relații gramaticale: de, de către, pe, a, la etc.
Locuțiunea prepozițională
Locuțiunea prepozițională este grupul de cuvinte cu înțeles unitar și care se comportă
ca o prepoziție. Ele sunt alcătuite din una sau două prepoziții şi o altă parte de vorbire:
– prepoziţie+adverb (cu formă „articulată”): în josul

43. – prepoziţie+substantiv (articulat sau nearticulat): în faţa
– prepoziţie+adjectivul tot: cu tot cu
Observații
1.Nu toate grupările de cuvinte care au o structură asemănătoare sunt locuțiuni
prepoziționale.
2.Statutul de locuțiune al unei îmbinări de cuvinte se stabilește astfel:
-dacă substantivul nu poate apărea la plural și nu mai permite combinarea cu alte cuvinte
subordonate: în fața - Am plantat un copac în fața casei. NU: în fețele casei/în această față a
casei
-dacă substantivul este variabil și permite apariția altor cuvinte subordonate, atunci nu putem
vorbi despre o locuțiune, ci de o asociere între o prepoziție și un substantiv în cazul acuzativ:
cu condiția, cu intenția, cu excepția, din cauza, din pricina, în centrul, în scopul, în
momentul, în cazul
Ex: Am făcut o plimbare în centrul orașului.
Am făcut plimbări în centrele orașelor vizitate.
Am făcut o plimbare în centrul istoric al orașului.
-Asemenea prepoziţiilor, locuţiunile prepoziţionale cer un anumit caz:
– Locuţiuni prepoziţionale care cer cazul acuzativ: faţă de, înainte de, în afară de,
împreună cu, conform cu etc.
În general, locuţiunile prepoziţionale terminate cu o prepoziţie cer cazul acuzativ, iar
cele terminate într-o formă articulată cer cazul genitiv.
– Locuţiuni prepoziţionale care cer cazul genitiv: în faţa, în spatele, în urma, de-a
lungul, de-a latul, din cauza, în locul, în jurul, din dreapta, din mijlocul etc.
Observaţie
Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale nu au categorii gramaticale sau funcţii
sintactice. Ele nu se analizează separat, ci împreună cu partea de propoziţie pe care o
însoţesc.
CL CT
Ex. Căţelul a alergat în jurul blocului înainte de a fi prins.
în jurul blocului = CL s. com. spl.; n., sg., G; + loc. prep. „în jurul”
Excepţie:
1. când stau înaintea unui pronume personal cer cazul D (în juru-mi)
2. când stau înaintea unui adjectiv pronominal posesiv cer Ac (în jurul său)

44. ADJECTIVUL
Definiție
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care însoțește și determină un substantiv şi
arată însușirea obiectului denumit de acesta. Adjectivul determină un substantiv sau un
substitut al acestuia: un pronume sau un numeral cu valoare adjectivală.
Observații
1. În general, adjectivul stă după substantivul pe care îl însoțește (mașină frumoasă),
dar poate sta și înaintea acestuia (frumoasa mașină). Poziționarea adjectivului înaintea
substantivului determinat este frecvent întâlnită în operele literare, atunci când este
urmărită accentuarea însușirilor unui anumit obiect (mândrul soare, dulce grai).
2. Adjectivul nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat, indiferent de
locul pe care îl ocupă față de substantiv. În cazurile în care un substantiv are mai multe
adjective, adjectivele se despart prin virgulă dacă nu au cuvinte de legătură între ele
(prepoziții) sau sunt legate prin cuvintele dar, nici, însă (conjuncții).
3. Atunci când adjectivul stă înaintea substantivului, el poate să preia articolul de la
substantiv: muntele frumos/frumosul munte
1. CLASIFICARE
I. După înțeles, adjectivele pot fi:
1. Adjective propriu-zise
2. Adjective provenite din alte părți de vorbire:
-Adjective pronominale (acest om, altă problemă, orice intervenție, cartea mea)
-posesive – caietul meu/tău/său
-de întărire – fata însăși
-nehotărâte – unii băieți/unele fete

45. -demonstrative – fata aceasta/aceea
-negative – niciun om
-relative – ce fată
-interogative – care fată?
-Adjective participiale și gerunziale
-participiale: carte citită, temă nescrisă, lecție învățată, floare ofilită etc.
-gerunziale: mână tremurândă, rană sângerândă, coșuri fumegânde
-Adjective provenite din adverbe: doamnă bine, haine gata, asemenea om, așa răspuns
Adjectivele propriu-zise se pot clasifica, după sens, în:
-Adjective calificative – exprimă caracteristici variate ale substantivelor privind:
aspectul, greutatea, înălțimea, gustul, temperatura, starea, etc.: mare, mic, frumos, urât,
străveziu, diafan, înalt, scund, acru, dulce, cald, rece, tânăr, bătrân etc.
-Adjective categoriale/referențiale – încadrează obiectul denumit de substantiv într-o
anumită clasă: proprietate privată, centru școlar, triunghi isoscel, numitor comun, acid
acetic etc.
-Adjective situative – exprimă o raportare temporală, relații afective, modalitatea: fost
ministru, actual parlamentar, viitoare mamă, bietul câine, săracul copil, blestematul
jandarm, așa-zis prieten, adevăratul prieten, pretins prieten, posibil candidat etc.
a) variabile (își modifică forma după genul, numărul și cazul substantivului):
1. două forme flexionare: mare-mari, dulce-dulci, verde-verzi, rece-reci, subțire-
subțiri
(vânt rece, apă rece, ochi reci, ploi reci)
2.trei forme flexionare: viu, lung, molâu, lumesc (păr lung-stradă lungă, stâlpi lungi-clipe
lungi)
3.patru forme flexionare: alb, celebru, uman, apusean (actor celebru-maximă celebră,
tenori celebri-cărți celebre)
b) invariabile (cu aceeași formă indiferent de gen, număr, caz): bleu, precoce, eficace,
gri, roz, mov, lila, grena, ditai, ditamai, otova etc.
Observație
Numărul de forme se stabilește după numărul și genul substantivelor pe care
adjectivele le însoțesc.
II. După formă, adjectivele pot fi:
1. Simple: frumos, blând
2. Compuse: cumsecade, nord-american

46. 2. CATEGORII GRAMATICALE ALE ADJECTIVULUI: GEN, NUMĂR, CAZ
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat – întotdeauna,
aceste categorii gramaticale ale adjectivului sunt aflate pe baza substantivului pe care
adjectivul îl însoțește și îl determină.
Exemplu:
Apele adânci sunt liniștite.
Adânci – adjectiv propriu-zis, variabil, cu trei forme, se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul
„apele”, feminin, plural, nominativ, atribut adjectival.
3. GRADELE DE COMPARAŢIE/INTENSITATE ALE ADJECTIVULUI
1. Pozitiv: Copacul este înalt.
2. Comparativ:
a) de superioritate: Copacul este mai înalt decât casa.
b) de egalitate: Stâlpul acesta este la fel de înalt ca celălalt.
c) de inferioritate: Pisoiul este mai puţin înalt decât căţelul.
3. Superlativ:
a) relativ:
– de superioritate: Gardul acela este cel mai înalt.
– de inferioritate: Mărul din grădină este cel mai puţin înalt dintre copaci.
b) absolut:
– de superioritate: Copacul de acolo este foarte înalt.
– de inferioritate: Trandafirul de aici este foarte puțin înalt.
Observaţii
a.Adjective fără grad de comparaţie: superior, inferior, anterior, maxim, minim, optim,
complet, viu, mort, veşnic, principal, deplin, unic.
b. Mijloace expresive de realizare a superlativului absolut:
– cu adverbe, legate de adjectiv prin prepoziția de: nemaipomenit, extraordinar,
grozav, minunat, nespus, teribil, atât, așa;
– cu locuțiuni adverbiale: din cale-afară, cu totul şi cu totul, peste măsură;
– cu prefixe și cu sufixe: ultra-, super-, supra-, arhi-, extra-, hiper-, prea-, şi suf. – isim;
– prin repetarea adjectivului: mare, mare;
– prin repetarea unei consoane sau a unei vocale: maaare, alllbastru;
– cu substantive: foc de frumos;
– cu adverbe provenite din pronume relative în propoziții exclamative: Cât de frumos
este cerul!
POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE ADJECTIVULUI
Felul în care adjectivul se asociază în anumite grupuri sintactice variază în
raport cu funcția lui de adjunct sau de centru de grup.

47. Adjectivul funcționează ca adjunct într-un centru nominal sau verbal, dar el
poate fi, la rândul lui, centru al unui grup adjectival, fiind determinat de alte părți de
vorbire.
Ca adjunct/subordonat, adjectivul poate avea diferite funcții sintactice, ăn
funcție de grupul sintactic din care face parte:
-grup nominal
– funcții sintactice
-Atribut adjectival: Mușchiul gros este ca o blană a pământului. –
care?
-grup verbal
-funcții sintactice
-Nume predicativ: Haina mea este călduroasă. – este călduroasă
este predicatul nominal, iar călduroasă este nume predicativ, care exprimă o trăsătură
a subiectului.
-Complement prepozițional: Din palidă cum era, s-a făcut roșie ca
focul. – din ce?
-Circumstanțial de timp: O știam de mică.– de când?
-Circumstanțial de mod: Umbla ca nebună după fluturi.
– cum?
-Circumstanțial de cauză: De răcit, nu putea să respire. –
din ce cauză?
Ca centru de grup, adjectivul poate fi determinat de
următoarele poziții sintactice:
-complement indirect: Schimbarea era utilă societății.
Fata cea mică era dragă părinților.
-complement prepozițional: Camera era plină de praf.
Tânăra s-a dovedit vrednică de laudă.
-circumstanțial de mod: Copila era grav bolnavă.
-circumstanțial de timp: Bunica era veselă frecvent.
-circumstanțial de cauză: Fata a ajuns bolnavă din neglijență.
Observație
Ca centru de grup, adjectivul are o dublă poziție, pentru că el își păstrează, în același
timp, calitatea de adjunct în alt grup sintactic (grup verbal, nominal), deci, este, în același
timp, termen subordonat și termen regent.

48. NUMERALUL
Definiție
Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă numărul obiectelor sau ordinea
prin numărare.
Clasificare
Numeralul poate fi:
-Cardinal
-Ordinal
-Numeralul cardinal – exprimă numărul obiectelor: unu, trei, douăzeci, trei mii șase
sute douăzeci şi trei etc.
Numeralul cardinal poate fi:
-simplu – de la unu la zece
-compus – restul numeralelor
Observații

49. 1.Numeralele cardinale de la unu la zece se scriu cu litere în texte, iar celelalte, de la
unsprezece în sus, se scriu cu cifre.
2.Cifre se folosesc în exprimarea datei și a orei.
3.Pentru zilele de 21 și 31 se folosesc formele de masculin: treizeci și unu mai. Pentru
zilele de 2, 12, 22 se acceptă atât formele de masculin, cât și cele de feminin: doi/două mai.
-Numeralul ordinal – arată ordinea obiectelor prin numărare: primul, întâiul, al doilea,
al zecelea, al douăzecilea etc.
Atenție!
Se scriu și se pronunță corect:
-al zecelea, nu al zecilea
-al o sutălea, nu al o sutelea
-al douăzecilea/a douăzecea
-al două sutelea/a două suta
-al o mielea/a două mia
-al două miilea
Observație
În afară de numeralul cardinal și de numeralul ordinal, există și alte cuvinte/expresii
care indică ideea de număr. În lucrările de gramatică tradițională, acestea erau incluse în clasa
numeralului (numeral colectiv, fracționar, multiplicativ, distributiv, adverbial). În lucrările
recente, aceste construcții sunt interpretate diferit, deoarece statutul lor se apropie mai multe
de alte părți de vorbire, decât de numeral:
– multiplicativele – arată de câte ori crește o cantitate sau se mărește o acțiune: îndoit,
întreit, înzecit, însutit, înmiit etc. și sunt adjective, provenite, cele mai multe din verbe la
participiu
– fracționarele – exprimă o parte dintr-un întreg: doime, treime, doi supra cinci etc. și
sunt substantive feminine, pentru că au forme diferite de număr și pot fi determinate
de adjective: două pătrimi, altă treime etc.
– adverbialele – indică de câte ori se îndeplinește o acțiune: o dată, de trei ori, de zece
ori etc. și sunt locuțiuni adverbiale pentru că nu au nicio categorie gramaticală (gen,
număr, caz) și apar numai în contexte verbale sau adverbiale, cu funcții de
circumstanțiale
– distributivele – exprimă repartizarea și gruparea numerică a obiectelor: câte unul,
câte trei, câte zece etc. și reprezintă construcții speciale, formate din adverbul câte +

50. numeral cardinal
– colectivele – exprimă însoţirea, ideea de grup: amândoi, ambii, tustrei etc. și sunt
formate din adjectivul toți/toate + numerale cardinale. Ele sunt considerate pronume
și adjective pronominale nehotărâte și se comportă ca un pronume.
Genul, numărul, cazul numeralelor
– Genul – este diferențiat la numeralele cardinale: unu, doi și la compusele acestora,
restul numeralelor fiind invariabile sub aspectul genului.
– Numeralele ordinale variază după gen.
Ex: treizeci și unu de băieți/treizeci și una de fete
o sută unu lei/o sută una lire
al doilea elev/a doua elevă
al treilea candidat/a treia candidată
– Numărul – întrucât numeralul arată, în general, un număr, el nu are categoria
gramaticală a numărului.
-Cazul – forme diferențiate după caz al numeralului apar în următoarele situații:
-numeralul cardinal unul/una, numeralele ordinale: primul/prima, întâiul/întâia au
forme simple de caz
Ex: A venit doar unul.
Am vorbit cu primul.
Răspunsul primului a fost cel mai bun.
-celelalte numerale au forme pentru genitiv și dativ cu ajutorul prepozițiilor specifice,
la care se adaugă:
-a – pentru genitiv
-la – pentru dativ
Ex: Mi-au plăcut lucrările a doi pictori. - genitiv
Le-am dat premii la trei dintre participanți. - dativ

51. Are de făcut referate asupra a cinci cărți. - genitiv
Am înțeles lecția datorită a trei colegi care mi-au explicat-o. - dativ
POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE NUMERALULUI
În enunțuri, numeralul poate avea diferite valori:
-valoare adjectivală
Patru elevi au întârziat.
Al treilea elev a citit compunerea expresiv.
Observații
1.Numeralul cu valoare adjectivală se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul regent pe care-l determină, indiferent dacă este legat sau nu prin
prepoziția de.
2.În structurile de tipul: prețul acestor douăzeci și una de cărți – de –
prepoziție care nu impune cazul, ci se analizează împreună cu numeralul însoțit,
substantivul cărți – genitiv, cazul fiind anunțat de adjectivul demonstrativ.
Substantivul este regentul, în această sintagmă și impune numeralului genul și cazul,
la fel ca și în sintagme cum ar fi: douăzeci și una de flori, două zambile, doi
trandafiri.
-valoare pronominală
Trei au venit acasă.
Al doilea a câștigat.
Atât numeralul cardinal, cât și cel ordinal pot avea valoare
pronominală, adică se comportă ca un pronume în enunț.
Cu valoare pronominală, numeralul poate intra în diferite
grupuri sintactice, ca centru sau adjunct/subordonat.
Ca centru de grup, numeralul poate fi determinat de:
-atribut substantival prepozițional: În librărie, dintre reviste, am răsfoit două de benzi
desenate.
-atribut substantival genitival: În cuier, sunt cinci genți. Trei ale colegelor mele sunt
negre.

52. -atribut pronominal genitival: La concurs au participat mai mulți elevi, dar numai doi
dintre ei au câștigat premii.
-atribut pronominal prepozițional: La gramatică, am avut de rezolvat cinci exerciții,
însă doar trei dintre acestea au fost dificile.
-atribut adjectival: Potrivit unui sondaj făcut printre prietenii mei, doi din zece fac
zilnic sport.
-atribut adverbial: A doua de acolo să vină la mine.
Ca adjunct, numeralul poate face parte din următoarele grupuri:
-grup nominal, unde poate fi:
-atribut prepozițional: Cartea de la primul mi-a plăcut.
-grup verbal, unde poate avea următoarele funcții sintactice:
-subiect: Trei au sosit în curtea şcolii.
Al doilea era tăcut.
-nume predicativ
-în nominativ: Tu eşti primul.
-în acuzativ + prepoziții:
-nume predicativ: Discuțiile erau despre doi din clasa noastră.
-complement direct: I-am aplaudat pe doi.
-complement prepozițional: Eu mă gândesc la primul.
-circumstanțial de mod: Ea a învăţat mai mult decât prima.
-circumstanțial de timp: Tu ai sosit acasă înainte de cei doi.
-circumstanțial de loc: Tu te-ai aşezat lângă al doilea.
-circumstanțial de cauză: Tu ai fost pedepsit pentru cei trei care au plasat
indicatoarele.
-circumstanțial de scop: Am de dat multe teste. Pentru două, am de învățat
foarte mult.
-în dativ:
-complement indirect: Le-am dat celor doi câte o carte.
-circumstanțial de mod: Tu ai răspuns contrar primului.
-în genitiv:
-atribut genitival: Cărțile celor doi sunt mai îngrijite decât ale mele.
-nume predicativ: Cartea este a primului.
-circumstanțial de loc: Frunzele cădeau deasupra celor doi.
-circumstanțial de timp: Tu ai sosit acasă înaintea celor doi.

53. -valoare substantivală
-Doar numeralul cardinal poate avea valoare substantivală, în următoarele situații: în texte de
matematică, în structuri în care arată un număr (în adrese, la mijloace de transport, în măsuri
de haine, în exprimarea orei etc. după tiparul substantiv+ numeral):
Este ora trei.
2 + 3 = 5
Locuiesc la etajul doi.
Ea poartă măsura 38.
PRONUMELE
Definiție
Pronumele este partea de vorbire flexibilă care, într-o comunicare, ține locul unui
substantiv.
Clasificare
După categoria persoanei, pronumele se împart în două mari categorii:
I. Pronume cu forme personale/care disting persoana:
1. Pronumele personal propriu-zis
2. Pronumele de politețe
3. Pronumele reflexiv
4. Pronumele posesiv
5. Pronumele de întărire/Adjectivul pronominal de întărire
II. Pronume fără forme personale/nepersonale:
1. Pronumele demonstrativ
2. Pronumele negativ
3. Pronumele nehotărât
4. Pronumele interogativ
5. Pronumele relativ
1.1. Pronumele personal propriu-zis
Indică diferitele persoane care participă la actul comunicării și înlocuiește un substantiv.

54. Pronumele personal are forme diferite, în funcție de persoană, deoarece se referă la diferitele
persoane gramaticale:
-persoana I – cel care vorbește, vorbitorul
-persoana a II-a – cel cu care se vorbește, ascultătorul
-persoana a III-a – cel despre care se vorbește/despre care este vorba în mesaj
La persoana a treia prezintă forme și pentru genuri – masculin şi feminin – și se acordă în
gen, număr cu substantivele pe care le înlocuiește.
Formele de pronume personal se disting după următoarele categorii gramaticale:
-gen – masculin, feminin, la persoana a III-a singular și plural: el, ea, ei, ele
-număr – singular, plural
-caz – nominativ, acuzativ, dativ, genitiv, vocativ
-formă – accentuată - clitică (neaccentuată), după cazuri
Forme neaccentuate – clitice pronominale personale – au doar formele de acuzativ și de
dativ. La cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și vocativ, pronumele personal are doar forme
accentuate.

56. Posibilități combinatorii ale pronumelui
Ca și alte părți de vorbire, pronumele – în sens larg, însemnând toate tipurile de
pronume – pot intra în diferite grupuri sintactice, ca centru de grup sau ca adjuncți în diferite
grupuri.
Pronumele poate fi centru de grup, fiind determinat de următoarele părți de
propoziție:
-atribut adjectival: Am cumpărat ceva foarte frumos.
-atribut substantival prepozițional: Tu de lângă ușă, vino aici!
-atribut substantival genitival: Pe bancă sunt două caiete, acela al Mariei fiind verde.
-atribut pronominal genitival: Niciunul dintre ei n-a știut răspunsul.
-atribut adverbial: Tu de acolo, ai grijă!
În calitate de adjunct, pronumele poate face parte din următoarele grupuri:
-grup nominal – funcții sintactice:
-atribut pronominal prepozițional: Florile de la ea mi-au plăcut.
-atribut pronominal genitival: Atenția tuturor s-a îndreptat spre ea.
-atribut în dativ fără prepoziție: Acordarea de premii acestora a fost un gest frumos.
-grup verbal – funcții sintactice:
-complement direct: I-am văzut pe aceia în parc.

57. -complement indirect: Le-am răspuns tuturor.
-complement prepozițional: Am vorbit despre ai voștri.
-circumstanțial de loc: Mergem la ei și nu la ai noștri.
-circumstanțial de timp: Am ajuns înaintea lor.
-circumstanțial de mod: Băiatul dansa ca ai săi.
-circumstanțial de cauză: A fost răcită și de-asta a stat în spital.
-circumstanțial de scop: Am ales exemplul pentru aceștia.
-subiect, aflat în relație de interdependență cu predicatul: Ei au ajuns primii.
-nume predicativ, aflat în relație ternară cu verbul copulativ și subiectul: Unchiul meu
a rămas același.
Adjectivul pronominal (posesiv, demonstrativ, negativ, nehotărât, interogativ,
relativ, de întărire nu ocupă decât poziția de adjuncți în grupuri nominale, cu funcția de
atribut adjectival.
Ex: Cartea mea este nouă.
Acest băiat este premiant.
Nicio fată nu a întârziat la oră.
Toți elevii au înțeles lecția.
Care trandafir este mai parfumat?
Nu știu care trandafir este mai parfumat.
Funcții sintactice ale pronumelui personal
Nominativ
-Subiect: El citește o carte interesantă.
-Nume predicativ: Colegul meu este el.
-Apoziție: Olimpicul, el, a terminat primul teza.

58. Acuzativ
-Complement direct: Pe el l-am învins.
-Complement prepozițional: Vorbim despre ei.
-Complement de agent: Am fost felicitați de către el.
-Circumstanțial de loc: În vacanță, mergem la ei.
-Circumstanțial de timp: Înainte de el, ai venit tu.
-Circumstanțial de mod: Ai procedat ca ei.
-Circumstanțial de scop: Am venit pentru el.
-Circumstanțial de cauză: Mă doare capul de el.
-Nume predicativ: Cărțile sunt pentru el.
-Atribut pronominal prepozițional: Cartea de la el mi-a plăcut cel mai mult.
Dativ
-Complement indirect: Lor le-am răspuns ieri.
-Nume predicativ: Reușita este datorită lor.
-Atribut pronominal: Frumoasa-i casă era pe deal.
Acordarea de burse lor a avut loc ieri.
Observație
Complementul indirect posesiv – complementul posesiv este un tip special de complement
indirect. Complementul indirect posesiv exprimă posesia și se poarta raporta la: subiect,
complementul direct, complementul indirect, numele predicativ, un circumstanțial sau chiar
un atribut.
Ex: I-a murit pisica. – pisica ei
Ți-a rătăcit testul. – testul tău
Mi-a pus lacăt gurii. – gurii mele

59. Fata le-a fost ajutorul la bătrânețe. – ajutorul lor
Îmi bate cineva la ușă. – ușa mea
Ni s-a spart geamul casei noi. – casa noastră
Genitiv
-Atribut genitival(al/a/ai/ale cui?): Cartea ei este pe masă.
-Atribut pronominal genitival prepozițional: Lupta împotriva lui s-a terminat.
-Nume predicativ: Cartea este a ei.
Lupta este împotriva lor.
-Circumstanțial de loc: Am așezat farfuria în fața lor.
-Circumstanțial de timp: Am ajuns acasă înaintea ei.
Vocativ
-Tu! Vino aici!
Observații
1.Există două situații în care pronumele personal nu are funcție sintactică:
a.Pronumele cu valoare neutră – clitice pronominale personale (forme neaccentuate de
acuzativ și dativ) de persoana a 3 a care fac parte din structura un or expresii și nu se referă la
o persoană. Se folosesc cu precădere în limbajul familiar și argotic.
Ex: Le zice bine.
A luat-o la sănătoasa.
Tot îi dă cu gura.
Îi trage cu băutura.
b.Cliticele în dativ pot marca implicarea afectivă puternică a vorbitorului și a ascultătorului în
actul de comunicare – dativ etic, folosit mai ales în vorbirea populară

60. Ex: Mi-l luă și mi-l cercetă pe îndelete.
Mi ți l-a trosnit de nu s-a văzut.
2.Complementul direct și complementul indirect care se exprimă prin substantiv sau prin
pronume personal formă accentuată sunt dublate de clitice pronominale în acuzativ sau dativ.
Cliticele pronominale:
-anticipează complementul direct sau indirect
Ex: Carmen v-a căutat pe voi, nu ne-a căutat pe noi.
-reiau complementul direct sau indirect
Ex: Pe ei îi sun zilnic. Lor le cer sfatul.

61. 1.2.Pronumele de politeţe
Pronumele de politeţe exprimă o atitudine de respect sau distanţă faţă de persoanele
către care ne adresăm (pers. a II-a) sau despre care vorbim (pers. a III-a).
Ele au forme numai pentru persoana a II-a şi a III-a singular şi plural:
Persoana Singular Plural
N. A. G. D. N. A. G. D.
2 Dumneata, Dumitale dumneavoastră
3 Dumnealui (m.) Dumnealor
Dumneaei (f.) Dumisale
În scris, pronumele de politeţe se pot prescurta astfel:
2 d-ta d-tale dv., dvs., d-voastră
3 d-lui, d-ei d-lor
d-sa d-sale
Tot pronume de politețe sunt și formele: dânsul, dânsa, dânșii, dânsele, pentru
persoana a 3 a.
Pers. a III-a Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
NAc dânsul dânsa dânșii dânsele
DG dânsului dânsei dânșilor dânselor
Observații
1. Pronumele dumneavoastră se poate folosi atât pentru plural, cât şi pentru singular.
Cu valoare de singular, acest pronume exprimă un grad mai înalt de politeţe sau o distanţă
mai mare dintre vorbitor şi partenerul său de discuţie. Acordul acestui pronume cu
predicatul se face la plural.
2. Și pronumele de politețe, la fel ca pronumele personale, pot fi reluate sau anticipate
prin forme clitice.
Ex: Dumneavoastră v-ați exprimat opinia.
I-am transmis dumnealui mesajul.
3. Pe lângă aceste pronume de politeţe, mai sunt şi altele: Domnia Ta, Domnia
Voastră, Domnia Sa, Măria Ta, Măria Voastră, Măria Sa, Excelența Voastră,
Sfinția Sa, Preasfinția Voastră, Alteța Sa, Maiestatea Voastră etc., care se folosesc
numai în stilul solemn şi ceremonios. Aceste forme apar şi sub denumirea de formule
reverenţioase sau locuţiuni pronominale de politeţe și exprimă un grad sporit de politețe.

62. Este important de reținut că toate cuvintele care alcătuiesc expresiile se scriu cu litere
mari.
4. Ca regionalisme, provenite din dumneata, dumitale, se folosesc ca pronume de
politețe și următoarele variante: mata, matale, cu variantele diminutivale: mătăluță,
mătălică sau tăluță, tălică.
Funcții sintactice şi cazuri ale pronumelui de politețe
Nominativ
– Subiect: Dumnealui a plecat.
– Nume predicativ: Colegul meu este dumnealui.
– Apoziție: Colegul meu, dumnealui, m-a ajutat mult.
Acuzativ
– Complement direct: L-am chemat pe dumnealui.
– Complement prepozițional: Vorbim despre dânșii.
– Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui.
– Circumstanțial de mod: El citește ca și dumneata.
– Circumstanțial de loc: Nu stau mult la dumneata.
– Circumstanțial de timp: Am ajuns acasă înainte de dumneavoastră.
– Circumstanțial de scop: Am venit pentru dumneata.
– Circumstanțial de cauză: Mă doare capul de dumnealui.
– Nume predicativ: Florile sunt pentru dânsa.
– Atribut pronominal prepozițional: Cadoul de la dumneata mi-a plăcut.
Dativ
– Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori.
– Nume predicativ: Reușita este datorită dumnealui.
– Atribut pronominal prepozițional: Reușita datorită dumnealui m-a bucurat.
Genitiv
– Atribut pronominal genitival: Invitația dumneaei mi-a făcut plăcere.
– Atribut pronominal prepozițional: Cartea de la ai dumitale a fost interesantă.
– Nume predicativ: Votul meu este împotriva dumitale.
– Circumstanțial de timp: Am ajuns înaintea dumneaei.
– Circumstanțial de loc: El merge înaintea dumitale, nu în urmă.
Vocativ
– Dumneata, fii atent!

63. 1.3.Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv exprimă identitatea între obiect şi subiectul verbului, având aceeași
persoană și număr cu verbul. Pronumele reflexiv marchează identitatea subiectului cu
obiectul indirect sau cu cel direct şi are forme numai pentru cazurile dativ și acuzativ.
Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru pers. a III-a, nediferențiate după
genuri şi numere:
A: sine, se, s-
D: sie, sieşi, îşi, și
Pentru pers. I şi a II-a sg. şi pl. se folosesc formele de dativ și acuzativ ale pronumelui
personal propriu-zis. Acestea capătă valoare reflexivă când marchează identitatea
subiectului cu obiectul direct sau indirect. Diferența se face numai în context.
Formele pronumelui reflexiv
Caz Formă Persoana 1 Persoana a 2 a Persoana a 3 a
singular plural singular plural singular plural
Ac Accentuată mine noi tine voi sine
Clitică mă, m- ne te vă, v- se, s-
D Accentuată mie nouă ție vouă sie, sieși
Clitică îmi, mi ne, ni îți, ți vă, v-, vi își, și
Observații
1.După Gramatica Academiei, 2005, pronumele reflexiv împrumută de la pronumele personal
și formele accentuate la persoanele I și a II-a, singular și plural. Acestea apar în enunțuri în
care se transmite o afectare, dublând pronumele reflexive, forme neaccentuate.