studiu in Efeseni

1. Muncitori (Efeseni 6:5-9)
Ceea ce am văzut în această epistolă este faptul că viaţa creştină nu este una teoretică şi nici
religioasă. Viaţa creştină nu este o amintire a trecutului, în sensul în care ne tot amintim de ceea
ce Dumnezeu a făcut pt noi, ci o trăire în prezent... zilnică datorită a ceea ce făcut Dumnezeu pt
noi, dar şi o trăire a lucrurilor pe care Dumnezeu le are plănuite pt noi.
Creştinul este o „făptură nouă” – o persoană nouă, pentru că are o identitate nouă, iar aceasta
se manifestă în toate aspectele vieţii noastre: în gândire, în simţire şi în fapte. La modul concret,
asta înseamnă că vorbirea mea este schimbată (cap4) şi chiar şi dragostea mea este schimbată
(cap.5). Lucrurile acestea se văd concret în relaţiile noastre cu oamenii, dar mai ales în familie
Ideea de „creştin neschimbat” este o contrazicere de termeni!
Data trecută, am vorbit despre Familia creştină... ce este şi cum funcţionează ea.Lucrul cheie
era faptul că numai prin Duhul lui Dumnezeu se poate clădi o familie sănătoasă, iubitoare şi
folositoare unii pentru ceilalţi: între soţi şi soţii, dar şi între copii şi părinţi şi invers.
Astăzi continuăm în pen-ultima secţiune a acestei epistole, vorbind despre un alt aspect vital în
vieţuirea creştină: MUNCA. (relaţiile muncitori-angajatori(patroni) şi invers.
Astfel citim în vs.5-9, versiunea NTR:
„Sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu frică şi cutremur, cu o inimă sinceră, aşa
cum ascultaţi de Cristos, 6 nu doar când sunteţi văzuţi de ei, ca nişte oameni care caută să placă
altora, ci ca nişte slujitori ai lui Cristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu. 7 Slujiţi cu râvnă,
ca şi cum aţi sluji Domnului, nu unor oameni, 8 ştiind că fiecare, dacă face ceea ce este bine,
va primi la fel de la Domnul, fie că este sclav, fie că este om liber. 9 Stăpânilor, faceţi-le şi voi
la fel! Nu ameninţaţi, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi înaintea Lui nu este
părtinire!”
Cuv. „sclavilor” este gr. „dulos” = rob, sclav, pe care Ap. Pavel îl foloseşte pentru descrie
atitudinea şi consacrarea Sa faţă de Isusl – dependenţa de Salvatorul său.
„Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi numai trăiesc eu, ci Cristos trăieşe în mine...”
(Gal.2:20)
• În Imperiul Roman existau vreo 60 milioane de scalvi, iar sclavia era acceptată şi protejată
prin lege! Sclavia era o realitate a vieţii!
• Sclavii făceau parte din „uneltele/instrumentele” vieţii – ei aveau următoarele catergorii:
articulate (scalavii), nearticulate (animale) şi mute (uneltele de lucru)
• Astfel sclavii erau folosiţi ca nişte obiecte--- brutalitatea faţă de ei era cunoscută sub toate
formele!
• Puteai să te naşti sclav, să devii sclav şi să fii eliberat din scavie.
Într-o astfel de cultură, Ap. Pavel vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu cuvintele: „„Sclavilor,
ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti...” - WOW!!!!
• Cum, Dumnezeu este de acord cu sclavia??? Nu sunt toţi oamenii egali???
Ce face însă Ap. Pavel aici??? – neglijează el realitatea sclavilor??

2. Întrebarea care se pune aici este: Care este soluţia la probleme omenirii de acest gen???
Ei bine, SOLUŢIA lui Dumnezeu pt OM să funcţioneze bine, dintotdeauna a fost Duhul Sfânt!
• Când omul a păcătuit şi a început să se degenereze... lucrul acesta a dus la îndepărtarea
Duhului lui Dumnezeu din viaţa sa.
Genesa 6:3 – „Duhul Meu nu va rămâne pentru totdeauna în om...”
Avem nevoie de Duhul Sfânt în toate ariile vieţii noastre, pt a putea trăi eficient şi pt a putea
să ne bucurăm de viaţă!
• Aceasta este valabil inclusiv la locul de muncă!
 Deci, CE NE ÎNVAŢĂ Duhul Sfânt ca principii de trăire la locul de muncă??? (fie că
suntem angajaţi, fie că suntem angajatori/şefi)
Astfel „Evanghelia a subminat sclavia cu principiile ei puternice de egalitate a sufletelor datorită
deminităţii fiinţei umane create de Dumnezeu şi răscumpărate de dragostea Sa. Planul ei nu a
fost să lupte împotriva ei, ci să o submineze! Astfel, în timp ce a lăsat în pace sclavia, ne atacând-
o, a distrus-o în alt mod”. (Moule) – şi anume prin PRINCIPIILE de viaţă!
Pavel vorbeşte slujitorilor creştini (vs.5-8) şi le oferă 3 motive-principii pentru a fi
ascultători/ respectuoşi faţă de stăpânii lor. (RESPECTUL)
1.ei îl slujesc pe Isus şi muncesc pentru Isus (vs.5-6a) - „cu frică şi cutremur, cu o
inimă sinceră, aşa cum ascultaţi de Cristos”
• „cu frică şi cutremur” – se referă la RESPECT (aşa cum am văzut generic din Efeseni
5:21 - „supuneţi-vă unii altora în frică de Cristos!”)
• „cu o inimă sinceră” – se referă la SINCERITATE (a fi cu „o singură faţă”)
Ce înseamnă asta?
 „nu doar când sunteţi văzuţi de ei, ca nişte oameni care caută să placă altora,
 „ci ca nişte slujitori ai lui Cristos” – adică „cei care caută să placă lui Cristos”
Aplicaţie:
Cum muncim noi?
De ce este nevoie ca să-ţi faci treaba?? ... să fim punctuali, să muncim cu sârguinţă, să
depunem 100% efort...
„Harul ne face slujitori ai lui Dumnezeu, în timp ce încă slujim şi oamenilor. Harul ne face să
lucrăm pentru cer, în timp ce lucrăm şi pentru lucrurile pământeşti. Harul sfinţeşte îndatoririle pe
care le avem pe pământ, arătându-ne astfel cum să le facem în lumina cerului.” (Spurgeon)
Willima Carey, un pionier al credinţei, omul prin care Dumnezeu a lucrat extraordinar în India, a
fost întrebat odată, pentru a fi umilit, care este meseria lui, iar el a răspuns aşa: „Treaba mea este
să fiu o mărturie pentru Dumnezeu prin tot ceea ce fac, şi fac pantofi pentru a-mi achita
cheltuielile!” – a atitudine extraordinară – corectă!
2. este voia lui Dumnezeu (vs.6b) - „ci ca nişte slujitori ai lui Cristos, făcând din suflet voia
lui Dumnezeu”
MUNCA noastră este LUCRAREA LUI DUMNEZEU pentru fiecare dintre noi... nu doar
modul în care facem bani!

3. • Nu există dihotomia „în Biserică” şi „în lume” sau „creştin” şi „lumesc” sau „pentru
Domnul” şi „pentru oameni”
Coloseni 3:23 - „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru
oameni”
3. vor fi răsplătiţi de Dumnezeu (vs.7-8)
„7 Slujiţi cu râvnă, ca şi cum aţi sluji Domnului, nu unor oameni, 8 ştiind că fiecare, dacă face
ceea ce este bine, va primi la fel de la Domnul, fie că este sclav, fie că este om liber.”
Am mai zis asta: Noi creştini avem ocazia extraordinară de a fi remuneraţi de 2 ori: aici şi în
cer! 
Coloseni 3:23-25
„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, 24 ştiind că veţi
primi ca răsplată moştenirea de la Domnul. Voi slujiţi Domnului Cristos. 25 Căci cel ce face
rău va fi răsplătit după răul pe care l-a făcut; şi nu va fi nici un fel de părtinire.”
Pavel vorbeşte, de asemenea, şi stăpânilor creştini (vs.9) - (BINECUVÂNTAREA)
d
„Stăpânilor, faceţi-le şi voi la fel! Nu ameninţaţi, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri
şi înaintea Lui nu este părtinire!”
Credinţa în Cristos nu aduce armonie prin eradicarea diferenţelor sociale:
- slujitorii/angajaţii sunt tot angajaţi şi angajatorii (şefii) rămân tot şefi
Credinţa în Cristos aduce armonie prin schimbarea inimii:
- O nouă motivaţie, nu o nouă organizaţie!
-astfel şi stăpânul (şeful) şi slujitorul(subalternul) sunt supuşi lui Cristos (Stăpânul lor), căutând să-
i fie Lui pe plac, să-I aducă Lui glorie.
-exemplul Epistolei către Filimon, unde Pavel scrie unui stăpân de sclavi (Filimon), să
primească înapoi un slujitor de-al său (Onisim) care fugise de la el, dar la Roma, întâlnindu-l pe
Pavel, primeşte pe Isus ca Domn şi astfel viaţa lui este schimbată!
Ce poate să facă un patron/şef/angajator creştin???
1. să facă bine – „faceţi-le şi voi la fel (bine)!” -
-un exemplu bun este Boaz, din cartea lui Rut – sensibil la nevoile slujitorilor săi şi generos faţă
de ei şi străini (Rut). Relaţia lui cu slujitorii săi era bazată pe respect reciproc şi o dorinţă de
a-l slăvi pe Dumnezeu.
2. să nu ameninţe – „Nu ameninţaţi”
- stăpânii romani aveau reputaţia de autoritari, cu drepturi maxime asupra slujitorilor lor, chiar şi
asupra vieţilor lor. Astfel ameninţarea era soluţia „la îndemână” pt a obţine cât mai mare
randament de la slujitorii lor.
• Coloseni 4:1 – „Stăpânilor, daţi-le sclavilor voştri ceea ce li se cuvine, ştiind că şi voi
aveţi un Stăpân în cer!”
• Leveticul 25:43 – „Să nu-i stăpâneşti cu asprime, ci teme-te de Dumnezeu.”
3. să fie supuşi lui Dumnezeu – „ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri” –
• „supunerea” – respectul reciproc este calea lui Dumnezeu! (Efe.5:21)
- Soţiile faţă de soţii lor (Efe.5:22)
- Soţii faţă de Cristos (Efe.5:25)

4. - Copiii faţă de părinţi (Efe.6:1)
- Părinţii faţă de copii (Efe 6:4)
- Slujitorii faţă de stăpânii lor (Efe.6:5)
- Stăpânii faţă de Stăpânul din cer (Efe.6:9)
Regula autorităţii este să fii sub autoritate! Aşa înalţă Dumnezeu!
• Ex. ale oamenilor pe care Dumnezeu i-a înălţat şi i-a pus în autoritate, dar care mai
întâi au fost slujitori: Iosif, Moise, Iosua, David, Neemia...
• Dacă uiţi că ai un Stâpân în cer, nu vei reuşi să fi un stăpân bun pe pământ!
4. Să nu aibe favoriţi – „şi înaintea Lui nu este părtinire!”
• Dumnezeu nu are favoriţi!... pt că nu se uită la „faţa omului”!
1 Timotei 5:21 – „Te rog solemn înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea
îngerilor aleşi, să păzeşti aceste învăţături fără prejudecată şi fără să faci nimic cu părtinire.”
• Prin favoritism se pierde încrederea oamenilor!
o Ex. nostru, din nou, rămâne Dumnezeul nostru!
Este oare aşa de important felul în care trăim?... felul în care ne facem treaba???
Exemple:
Două mere într-un pom se uitau în jos la lume. Primul măr spune: „Uită-te la toţi oamenii ăştia care se bat,
se fură, se răscoală... se pare că nimeni nu doreşte să se înţeleagă bine cu cel de lângă el. Într-o zi, vom
rămâne doar noi, merele! Şi atunci, vom stăpâni lumea!” ... la care al doile măr răspunde: „Care dintre noi –
cele roşii sau cele verzi?”
În autobiografia lui, Mahatma Gandi, a scris că în timpul studenţiei sale, el a citit Evangheliile cu seriozitate
şi astfel a hotărât să se converteacă la creştinism. El era convins, că în cuvintele lui Isus, el putea găsi
soluţia castelor care-i diviza aşa de mult pe indieni. Astfel, într-o duminică, s-a hotărât să meargă la
biserica de peste stradă şi să vorbească despre a deveni creştin cu pastorul de acolo. Când a intrat în
biserică, uşierul a refuzat să-i ofere un loc, sugerându-i să meargă să se închine cu cei ce aceaşi religie cu
el. Gandi a plecat din acea biserică şi nu s-a mai întors niciodată! „Dacă şi creştinii au diferenţe de caste” a
spus el, „mai bine rămând hindus!” Prejudecata acelui uşier nu numai că l-a trădat pe Isus, dar a îndepărtat
o persoană de la singura lui şansă de a fi mântuit!
Nu vom ştii niciodată cine ne priveşte cu atenţie!
Pentru unii, singura dovadă a existenţei lui Dumnezeu, va fi viaţa noastră... poate felul cum îţi faci
treaba la servici.
Adevărul însă îl vom ştii odată, înaintea lui Dumnezeu, la judecată!
2 Corinteni 5:10
„fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi
primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.”
1 Ioan 2:28-29
28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală şi să
nu fim daţi de ruşine înaintea Lui, la arătarea Lui. 29 Dacă ştiţi că El este drept, atunci ştiţi că oricine
face ceea ce este drept este născut din El.