Author :Conservator -Traducător ;OBedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen. Conţine două fragmente din secolul 1 era noastră din N.T. Apocalipsa lu Ioan cap 5,cap.6.
Aceasta este prima sesiune, din cele patru, a seminarului "A fi şi a face ucenici", ţinut în Săcele, pe 1 Septembrie 2012. În această sesiune am răspuns la întrebarea "Ce înseamnă a fi un ucenic al lui Isus?" privind asupra însemnătăţii cuvântului "ucenic" şi apoi la ceea ce Petru şi Pavel spun despre a fi ucenic. La sfârşit am privit la viaţa lui Isus pentru a învăţa din exemplul Său.
Sfântul mare mucenic Nichita, daco-romanul (gotul) († 372) (15 septembrie)Stea emy
Sfântul mare mucenic Nichita a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, episcopul goţilor, care a fost unul dintre părinţii Sinodului întâi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Când Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfântul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgân şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, sfântul nu s-a lepădat nicicum de credinţa creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. În timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul Iisus, în care dumnezeiescul Prunc era închipuit stând drept şi ţinând Sfânta Cruce în Mâinile Lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfântul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pământul goţilor şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o Sfântă biserică închinată Sfântului mare mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfântului.
Sfântul mucenic Longhin, sutaşul - cel de la Crucea Domnului (16 octombrie)Stea emy
Sutaşul acesta este fericitul Longhin, care împreună cu doi dintre soldaţii săi au venit la credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost centurionul care a avut în comandă şi paza Crucii la Răstignirea Domnului de pe Muntele Golgota şi pe aceea de la Sfântul Lui mormânt. Când bătrânii iudeilor au aflat de învierea lui Hristos, ei i-au mituit pe soldaţi ca să împrăştie zvonul mincinos cum că Hristos nu a înviat, ci că trupul Lui mort a fost furat de ucenicii Săi. Ei au încercat să îl cumpere astfel şi pe Longhin, însă Longhin nu s-a lăsat cumpărat.
140 - 150 A.D. EPISTULA APOSTOLORUM. ”Epistola Apostolică” este cunoscută sub numele ”Epistola Apostolilor”. Deşi ea a fost scrisă original în greacă, ea s-a păstrat prin traducerile în limba coptă şi în etiopiană. ”Epistola Apostolică” este o frumoasă piesă a polemicii creştine împotriva gnosticilor reprezentaţi prin conducătorii lor Simion Magus şi Cerinthus.
Author :Conservator -Traducător ;OBedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen. Conţine două fragmente din secolul 1 era noastră din N.T. Apocalipsa lu Ioan cap 5,cap.6.
Aceasta este prima sesiune, din cele patru, a seminarului "A fi şi a face ucenici", ţinut în Săcele, pe 1 Septembrie 2012. În această sesiune am răspuns la întrebarea "Ce înseamnă a fi un ucenic al lui Isus?" privind asupra însemnătăţii cuvântului "ucenic" şi apoi la ceea ce Petru şi Pavel spun despre a fi ucenic. La sfârşit am privit la viaţa lui Isus pentru a învăţa din exemplul Său.
Sfântul mare mucenic Nichita, daco-romanul (gotul) († 372) (15 septembrie)Stea emy
Sfântul mare mucenic Nichita a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, episcopul goţilor, care a fost unul dintre părinţii Sinodului întâi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Când Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfântul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgân şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, sfântul nu s-a lepădat nicicum de credinţa creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. În timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul Iisus, în care dumnezeiescul Prunc era închipuit stând drept şi ţinând Sfânta Cruce în Mâinile Lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfântul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pământul goţilor şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o Sfântă biserică închinată Sfântului mare mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfântului.
Sfântul mucenic Longhin, sutaşul - cel de la Crucea Domnului (16 octombrie)Stea emy
Sutaşul acesta este fericitul Longhin, care împreună cu doi dintre soldaţii săi au venit la credinţa în Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost centurionul care a avut în comandă şi paza Crucii la Răstignirea Domnului de pe Muntele Golgota şi pe aceea de la Sfântul Lui mormânt. Când bătrânii iudeilor au aflat de învierea lui Hristos, ei i-au mituit pe soldaţi ca să împrăştie zvonul mincinos cum că Hristos nu a înviat, ci că trupul Lui mort a fost furat de ucenicii Săi. Ei au încercat să îl cumpere astfel şi pe Longhin, însă Longhin nu s-a lăsat cumpărat.
140 - 150 A.D. EPISTULA APOSTOLORUM. ”Epistola Apostolică” este cunoscută sub numele ”Epistola Apostolilor”. Deşi ea a fost scrisă original în greacă, ea s-a păstrat prin traducerile în limba coptă şi în etiopiană. ”Epistola Apostolică” este o frumoasă piesă a polemicii creştine împotriva gnosticilor reprezentaţi prin conducătorii lor Simion Magus şi Cerinthus.
Profesor DUMA CORNEL LUCIAN,ROMANIA (Founder)
School Icon SCOALA SPECIALA CARANSEBES (Romania)
Drª Teresa Fernandes (Founder)
School Icon Escola Secundária de D. Dinis - Lisboa (401.250) (Portugal)
”Evanghelia Ebioniţilor” este o carte excanonică care a făcut parte din CANONUL NOULUI TESTAMENT până în 506 la ”Edictul de la Salamina”. Apoi la ”Conciliul de la Niceea IV” a fost exclusă, deşii tot la Niceea se dovedea clar autenticitatea ei.
Perseverența sfinților
Toți acei ce sunt aleși de Dumnezeu, răscumpărați de Cristos, și cărora Duhul le dă credința sunt mântuiți pentru eternitate. Ei sunt păstrați în credință de puterea Dumnezeului Atotputernic și astfel ei perseverează până la sfârsit.
1. De ce nu este valid pentru un botez să ai doar:
- o mărturie la nivel declarativ
- o singură afundare în apă
- rostirea unei formule ca să de-a validitate actului
- să invoci maturitatea ca singur argument
- sinceritatea celui ce te botează
- invocarea sincerității tale
De ce distruge Dumnezeu planurile noastreanabaptistul
- ne arate cât este de deșartă viața - Ecl. 1.14. – deșert = lucru lipsit de valoare
- nu ne mai lase să rătăcim de la fața Sa – Is.53.6.
- nu ne mai bazăm pe noi înșine – Is. 55.8-9.
- înțelegem că El este Stăpânul – Ps.46.10; Dan. 4.35.
- vedem că El are un rol bine definit în viața noastră – ex. Convertirea lui Pavel
- ne amintim că noi am fost creați pentru El și nu El pentru noi – Dumnezeu nu este chelnerul omului sau milogul care bate la ușile inimilor încuiate
Should baptists baptize children? by Raul Enyedianabaptistul
Some time ago I learned about a practice among our churches which is strange to us: that of baptizing young children. We in Romania were perplexed when we heard of it because it seems to us so contrary to the strong stands our kind of churches take on baptism and church truth. We expressed our concerns both in private and public. Since this practice seems to be gaining more of a foothold, we would like to call everyone’s attention to the potential harmful effects that such a practice may have in the life of individuals and in our church life. Some may find this article offensive and think it exaggerated, but I wish it would be perceived as a token of our love and appreciation for our sister churches in the U.S. All I ask is that they give us a fair hearing.
Ar trebui baptistii sa boteze copii? de Raul Enyedianabaptistul
În urmă cu ceva timp am auzit despre o practică în adunările noastre care ni se pare ciudată: aceea de a boteza copii înainte de vârsta adolescenței. Noi, în România, am fost șocați când am aflat aceasta, deoarece pare atât de contrar pozițiilor ferme pe care adunările noastre le iau în ce privința botezului și a doctrinelor adunării. Ne-am exprimat îngrijorarea atât în privat, cât și în public. Deoarece această practică pare să câștige teren, am vrea să atragem tuturor atenția asupra potențialelor efecte dăunătoare pe care o astfel de practică le poate avea în viața persoanelor precum și în viața adunării. Poate unii vor considera acest articol ofensator și exagerat, dar aș vrea să fie perceput ca o dovadă a iubirii și aprecierii noastre pentru adunările surori din SUA. Nu cer decât să i se acorde o judecată obiectivă.
Cum subiectul de azi este pâinea folosită la Cină, întrebarea mea este: era o pâine oarecare sau pâine fără drojdie pe care evreii o foloseau la sărbătoarea Paștelui?
Răspunsul cred că este unul foarte simplu pentru că însăși Scriptura îl dă. În 1 Corinteni 11.23, apostolul Pavel spune clar: ,, ... în noaptea în care a fost vândut...”. Dacă știm puțină Biblie, dezlegăm repede misterul.
Ce noapte era aceea în care a fost vândut? Păi era a înjunghierii mielului - 14 Nisan (Exod 12.6).
Ce fel de pâine mâncau la masă de acea sărbătoare? Ca să aflăm trebuie să mergem acolo în text unde a fost instituit Paștele, la ieșirea evreilor din Egipt. În Exod 12.8 scrie cu ce pâine trebuiau să mănânce mielul:
,,Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azime şi cu verdeţuri amare.”
Exod 12. 18: ,, În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azime, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.”
Despre botezul biblic în Duhul Sfânt se promitea că:
- Administrator - va fi - Cristos Isus
- Candidați - vor fi – credincioșii deja botezați în apă
- Elementul – în (gr.-en) Duhul Sfânt
În conceptul actual al botezului în Duhul Sfânt, ordinea este pervertită atât de protestanți, neoprotestanți cât și de mișcarea penticostalo-carismatică. Ei susțin că:
- Administrator - este Duhul Sfânt - și nu Cristos Isus!
- Candidat - este un singur individ botezat în apă sau nu - și nu un trup din mai multe persoane botezate deja în apă!
- Elementul – în Cristos (trupul mistic) – și nu în Duhul Sfânt!
v.2. - vorbitorul vorbea într-o limbă omenească în circulație la ora aceea
- el vorbea o limbă omenească primită în dar de la Duhul Sfânt
- el nu vorbea oamenilor deoarece nu era nimeni care să o traducă
- el vorbea lui Dumnezeu deoarece doar Domnul înțelegea limba respectivă
- de asta scrie că nimeni nu îl înțelege și el spune taine (ce pronunța el erau taine atât pentru el cât și pentru cei care-l auzeau din Adunare – nici el nu înțelegea ce spune și nici ceilalți – ei puteau înțelege decât dacă Domnul ridica vreunul dintre ei cu darul traducerii acelei limbi)
- era greșit să vorbești în Adunare într-o limbă pe care nu o înțelegeai deoarece semnul vorbirii în limbi nu era ca omul să vorbească lui Dumnezeu. Dumnezeu nu avea nevoie de vreo descoperire din partea omului sau de vreun mesaj. Vorbirea în limbi omenești era semn pentru evreii necredincioși.
v. 3. Proorocia de atunci includea:
- zidirea Adunării
- sfătuirea Adunării
- mângâierea Adunării
Treziți-vă vă rog, cercetați de unde vine ,,Săptămâna mondială de rugăciune”, sau ,, Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, la care o să participați. Căutați să vedeți cine o promovează, unde se fac subiectele de rugăciune în fiecare an, cine sunt membrii comisiei și care este scopul ei.
Mulți dintre voi aveți intenții bune, sunteți oameni de bună credință. Nu vă lăsați înșelați! Pastorii voștrii știu în ce vă implică, reprezentanții Comunităților voastre cunosc destul de bine fenomenul, Uniunea ce vă reprezintă la nivel național promovează deschis aceste lucruri și numai voi nu știți nimic! Câtă orbire și ignoranță! Dacă nu mă credeți, mergeți vă rog și întrebați-i și veți vedea ce reacție o să aibe.
1. Ioan 3.16.
de Aurel Munteanu 27 sept 2017
Contextul în care este scris versetul Ioan 3.16:
- într-o discu ie particulară cu unul din frunta ii Iudeilor Nicodim (Nicodemos – gr.ț ș
Învingătorul poporului)
- pe fondul discu iei despre na terea din nou pe care acesta nu o în elegea - v. 3-10.ț ș ț
- Domnul îl anun ă pe Nicodim că mărturia Sa i a ucenicilor nu va fi primită de popor –ț ș
v.11.
- în v. 12, Isus le spune chiar dacă le-ar exemplifica învă ătura Lui prin exemple de peț
pământ, ei tot nu vor pricepe. Cu atât mai mult nu vor pricepe dacă folose te explica ii aleș ț
lucrurilor de sus.
- v.13, arată că El este singurul în măsură să-i înve e lucruri cere ti deoarece de acolo aț ș
coborât
- în v.14, le dă un exemplu pământesc prin care dore te să exemplifice scopul coborâriș
Lui din ceruri: exemplu înăl ări arpelui de aramă din pustiu, exemplu ce avea săț ș
prefigureze jertfa Sa.
Contextul înăl ării arpelui de aramă – Nehu tan:ț ș ș
- poporul cârtise împotriva lui Moise că îi scosese din Egipt
- cârtiseră împotriva lui Dumnezeu batjocorind mana (o numeau mizerabilă)
- poporul răzvrătit fusese condamnat de Dumnezeu i începuseră să moarăș
- Moise mijloce te pentru ei i Domnul le oferă solu ia salvării de la moarte: trebuiau săș ș ț
înal e pe o prăjină în tabără un arpe strălucitorț ș
- arpele trebuia privit ca singura solu ie a lor trimisă de Dumnezeu pentru salvarea lorș ț
(nu prăjina, cine cite te să priceapă)ș
- to i mu ca ii trebuiau să privească nu oricum ci cu credin ă, pentru a trăi. Trăiau înț ș ț ț
ciuda mu căturii.ș
1
2. - arpele a fost înăl at ca solu ie în vederea salvării i nu a condamnării a celor ce priveauș ț ț ș
cu credin ă la elț
Cu alte cuvinte, Domnul Isus îi spune lui Nicodim, în v.14, că El este solu ia pentruț
păcatele credincio ilor, singura solu ie hotărâtă de Dumnezeu.ș ț
Coborând din cer, a venit să fie înăl at pe lemn, ca oricine prive te la El cu credin ă, săț ș ț
trăiască chiar dacă a fost mu cat de Satana, arpele cel vechi (prin păcatul adamic).ș ș
- v. 15, este o aplica ie a v. 14: la fel cum cei ce priveau cu credin ă la arpe trăiau i erauț ț ș ș
privi i ca trăind din mor i, la fel se întâmplă cu cei ce cred în Cristos – trăiesc ve nic.ț ț ș
- v.16, arată 3 lucruri:
1. motivul pentru care Isus a fost dat ca ,,dar” al lui Dumnezeu: dragostea Sa.
2. pentru cine a dat Dumnezeu pe Fiul Său: fiecare care crede
3. scopul pentru care a fost dat Isus ca dar al Lui Dumnezeu: să nu piară ci să trăiască
etern.
Cuvântul lume (kosmon) de aici include pe fiecare care crede atât dintre
evrei cât i neamuri.ș Cuvântul lume se referă la lumea celor credincio i (ale ii luiș ș
Dumnezeu).
Cred că aceea i idee este transmisă i de Ioan Botezătorul, când spune:ș ș
,,A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu care
ridică păcatul lumii!” - Ioan 1.29.
Sun inclu i i credincio ii dintre neamuri deoarece vedem că de rezultatul ispă irii auș ș ș ș
avut parte i samariteni, siro-fenicieni, greci, romani, etc..ș
Atât Ioan Botezătorul cât i Domnul Isus nu se abat cu nimic de la exemplu dat cu arpeleș ș
din pustiu deoarece, în tabără nu erau doar evrei ci i oameni din alte na iuni – Exodș ț
12.38:
,,O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de
oi şi boi.”
Accentul în versetul 16, nu cade pe ,,toată lumea” ca marea masă a omenirii, ci pe ,,lumea
formată din fiecare credincios, evreu, grec, roman, barbar, etc...”.
Această explica ie are sens privită i în lumina întregii Scripturi deoarece, în Apocalipsaț ș
5.9-10, scrie:
i cântau o cântare nouă i ziceau: „Vrednic e ti Tu să iei cartea i să-i rupi pece ile: căciȘ ș ș ș ț
ai fost junghiat i ai răscumpărat pentru Dumnezeuș , cu sângele Tău, oameni din orice
semin ie, de orice limbă, din orice norod i de orice neamț ș .
2
3. Ai făcut din ei o împără ie i preo i pentru Dumnezeul nostru, i ei vor împără i peț ș ț ș ț
pământ!”
Cuvântul lume ( Kosmos în greacă) are multe sensuri:
1 universul ca întreg – F.A. 17.24.
2 pământ – Ioan 13.1.
3 sistemul lumesc – Ioan 12.31.
4 întreaga rasă umană – Romani 3.19.
5 umanitatea cu excep ia credincio ilor – Ioan 15.18; Romani 3.6.ț ș
6 de a desemna neamurile în contrast cu evreii – Romani 11.12.
7 lumea celor credincio i – Ioan 1.29; 3.16-17; 6.33; 12.47; 1Cor.4.9; 2Cor. 5.19, etc..ș
Fiecare sens trebuie interpretat în textul respectiv, apoi analizat în context după care în
lumina întregii Scripturi. Numai a a cred că prindem în elesul corect al cuvântului.ș ț
3