Documentul analizează Deuteronomul 30:19, punând accent pe contextul în care a fost scris, legământul făcut cu generația care urma să intre în Canaan și condițiile acestuia. Este subliniat faptul că legământul promite viață și binecuvântare în cazul ascultării, și moarte și blesteme în caz de neascultare, fără a face legătura cu Isus Hristos sau mântuirea spirituală. Concluzia este că textul se referă mai mult la răspunderea față de legământul mozaic decât la voința liberă de a alege mântuirea.