Efeseni 3 Studiu Grup ,,Mărețul Har”

1. Efeseni 3
Studiu Grup
,,Măre ul Har”ț
v.1: τουτου χαριν εγω παυλος ο δεσμιος του χριστου ιησου υπερ υμων των εθνων
Pentru aceasta, eu, Pavel, întemniţatul lui Hristos Isus pentru voi, naţiunile
- Pentru aceasta. Apostolul Pavel leagă versetul 1, de ideea explicată mai înainte cum
Dumnezeu a făcut un singur om nou în Cristos dintre evrei i neamuri, prin credin a înș ț
evanghelie. Acest om nou, trebuia făcut prin predicarea evangheliei i la neamuri, al cărorș
apostol a fost ales Pavel.
- eu, Pavel, întemniţatul lui Hristos Isus pentru voi, naţiunile. Pavel în momentul
scrieri epistolei către Efeseni, era închis în Roma. Mai devreme, din Cartea Faptelor,
vedem că în Cezareea a mai fost închis 2 ani (F.A. 24.27). Toate aceste lucruri s-au
datorat faptului că i-a onorat slujba cu fidelitate fa ă de Stăpânul său.ș ț
Din dragoste pentru ale ii dintre neamuri el a îndurat totul:ș
,, De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în
Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.”(2Timotei 2.10.)
v.2: ειγε ηκουσατε την οικονομιαν της χαριτος του θεου της δοθεισης μοι εις υμας
dacă, în adevăr, aţi auzit de administrarea harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată
pentru voi:
- dacă, în adevăr, aţi auzit. Aici Pavel este pu in ironic cu Efesenii, deoarece ei tiauț ș
destul de bine ce slujbă îi încredin ase Domnul. Ei ca Adunare au fost constitui i deț ț
Pavel, i cu to ii tiau câtă împotrivire a avut în Efes din partea iudeilor de sinagogă în ceiș ț ș
doi ani petrecu i în Efes (F.A. 19.10) i a lui Dimitrie argintarul (F.A.19.21-41.).ț ș
- de administrarea harului lui Dumnezeu. Pavel se nume te administrator al haruluiș
lui Dumnezeu, în sensul că el trebuia să predice evanghelia la timp i nelatimp. Î i scoateș ș
în eviden ă autoritatea cu care a fost investit direct de Cristos pe drumul Damascului, câtț
i responsabilitatea de a predica neamurilor.Versetul nu scoate în eviden ă faptul că el arș ț
1

2. fi avut monopolul pe evanghelia lui Dumnezeu ce trebuia predicată na iunilor i o predicaț ș
doar unde i când vroia el.ș
- care mi-a fost dată pentru voi. Pavel recunoa te că această însărcinare pentru neamuri,ș
i-a fost dată în mod suveran de Stăpânul său. Pavel nu a fost chemat de om în această
slujbă sau de vreun bord de misiune. Nu a făcut seminare speciale sau strategii de
marketing cum fac unii astăzi. El a fost ales de Dumnezeu, uns cu putera Duhului Sfânt iș
echipat cu daruri spirituale pentru lucrare. El s-a bizuit pe Dumnezeu i pe voia Saș
suverană în lucrare, căutând să fie călăuzit să facă voia ascunsă a lui Dumnezeu stabilită
pentru el încă din planul etern.
v.3: οτι κατα αποκαλυψιν εγνωρισεν μοι το μυστηριον καθως προεγραψα εν ολιγω
că prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina – după cum am scris mai înainte
pe scurt, din care,
- că prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina. Taina de aici despre care
vorbe te apostolul este: ,,ș că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi
împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie”.
Această taină sau mister era ascunsă în veacurile trecute de mintea oamenilor, fapt ceea
ce o făcea de neacceptat de cei mai mul i dintre contamporanii săi.ț
Pavel nu dă amănunte despre momentul când i-a fost descoperită taina aceasta. Cert este
că ea i-a fost o revela ie personală după ce el a fost născut din nou i înainte de a fi trimisț ș
ca apostol în misiune. Pasajul în care vorbe te mai pe larg de această descoperire esteș
Galateni 1.11 – 2.10.
- după cum am scris mai înainte pe scurt. Cuvântul taină în greacă este μυστήριον
(mustérion). Apare de 28 de ori în Noul Testament. Pavel le scrisese despre această taină
mai devreme în capitolul 1.9. Dar în toată epistola mai apare de încă 5 ori amintit în: 3.3;
3.4; 3.9; 5.32 i 6.19.ș
Chiar dacă anterior vorbise pe scurt, acum de la versetul 2 la 14, el o să vorbească mai pe
larg despre acest subiect.
v.4: προς ο δυνασθε αναγινωσκοντες νοησαι την συνεσιν μου εν τω μυστηριω του
χριστου
citind, puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos
- din care, citind puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos. Fra ii din Efes,ț
nu puteau să aibe parte de o descoperire personală a acestei taine la fel cum a avut Pavel.
2

3. Ei puteau afla despre această taină, citind din cele scrie de el în continuarea acestei
epistole. Doar lui îi fusese descoperită această taină i însărcinare, i nu se a tepta ca to iș ș ș ț
să primească lucrul acesta. Motiv pentru care, vedem că el însu se temea ca să o facă deș
cunoscut:
,, M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc
eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în
zadar.” - Galateni 2.2.
v.5: ο εν ετεραις γενεαις ουκ εγνωρισθη τοις υιοις των ανθρωπων ως νυν
απεκαλυφθη τοις αγιοις αποστολοις αυτου και προφηταις εν πνευματι
care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, aşa cum a fost
descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh;
- care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor. În genera iile trecuteț
taina aceasta nu a fost făcută cunoscută neamurilor. Ei nu tiau nici de Dumnezeulș
adevărat, nici de faptul că o să fie salva i în Mesia al iudeilor. Evreii tiau ceva despreț ș
faptul că i neamurile vor fi mântuite prin Legământul Avraamic (Gen.12.3. - Gal.3.8.),ș
dar nu tiau multe amănunte i oricum ideea le displăcea profund.ș ș
- aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh. La
împlinirea vremii hotărâte de Dumnezeu în planul etern, Domnul a descoperit această
binecuvântare a harului Său, ce o avea ascunsă spre gloria Sa. Ea a fost predicată de
Domnul Isus mai întâi, apoi de apostolii Săi i de profe ii Noului Legământ, până ce auș ț
avut cu to ii Canonul definitivat. Apostolii cei 12 i Pavel vorbeau despre această taină ceț ș
o primiseră prin revela ie directă, pe când proorocii o predicau prin puterea Duhului sfântț
ce îi insufla direct. De aceea spune în Apocalipsa 19.10: ,,căci mărturia lui Isus este duhul
profe iei”.ț
De profe ii ace tia era nevoie la fel ca de apostoli, deoarece nu exista Noul Testamentț ș
scris. Ei în i i nu auziseră cuvintele direct de la Cristos. Erau foarte multe Adunări, ce nuș ș
erau fondate direct de cei 12 apostoli i nu aveau pe nici unul care să le predice la primaș
mână adevărul lui Cristos. Din acest motiv se spune că cei 12 apostoli, Pavel i proorociiș
sunt temelia pe care a fost fondată institu ional, Adunarea lui Cristos.ț
v.6: ειναι τα εθνη συγκληρονομα και συσσωμα και συμμετοχα της επαγγελιας αυτου
εν τω χριστω δια του ευαγγελιου
că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale
promisiunii în Hristos Isus , prin Evanghelie,
- că naţiunile sunt împreună-moştenitoare. În aceasta constă taina ce i-a fost
descoperită personal lui Pavel. I-a fost descoperită personal deoarece el, a fost numit
3

4. apostol la ceva timp după înăl area Domnului la cer. El nu a făcut parte din numărul celorț
12 apostoli ai Domnului, ale i pentru a duce vestea bună evreilor din cele 12 semin ii. Elș ț
a avut un statut aparte, fiind ales pentru neamuri.
Lucrul ce era de neconceput odinioară era materializat acum prin aducerea ale ilor dintreș
na iuni împreună cu sfin ii dintre evrei. Neamurile co-mo tenitoare cu evreii! Ce har, ceț ț ș
îndurare i pentru ele! Împreună, nu separa i! Egali din toate punctele de vedere.ș ț
Harul nu a mai lăsat loc na ionalismului, superiorită ii sau mândriei personale. A nivelatț ț
totul amintindu-le că ambii erau mor i i fără merit.ț ș
- şi din acelaşi trup. Trupul de aici este Trupul metaforic al lui Cristos – Adunarea
institu ională. Chiar dacă primii membrii ai Adunării au fost evrei, în timp au fostț
adăuga i evrei din diaspora, samariteni i membrii dintre neamuri. Însă i Adunarea dinț ș ș
Efes avea o bună parte din membrii ei, când a luat fiin ă în coala lui Tiran, fra i evreiț ș ț
(F.A. 19.9).
- şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus , prin Evanghelie. Promisiunea
împlinită în Cristos era promisiunea făcută în Avraam că:
,,Hristos ne-a răscumpărat …, pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la naţiuni
în Hristos Isus, ca să primim, prin credinţă, promisiunea Duhului.” Galateni 3.13-14.
Fără auzirea evangheliei i lucrarea internă regeneratoare a Duhului, nu ar fi fost posibilăș
intraea noastră în posesia promisiunii.
v.7: ου εγενομην διακονος κατα την δωρεαν της χαριτος του θεου την δοθεισαν μοι
κατα την ενεργειαν της δυναμεως αυτου
al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie, după
lucrarea puterii Lui.
- al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie. În
multe rânduri am văzut că Pavel făcea referire la autoritatea sa dată în slujba de apostol.
Probabil era contestat de mul i din iudaizatorii de prin Adunări. El a fost făcut apostolț
prin nemerit.
El scoate în eviden ă faptul că a fost făcut de Cristos i nu s-a făcut singur, a a cum aveauț ș ș
unii obiceiul. În Apocalipsa 2.2, vedem că scrie despre unii din Efes, care sus ineau căț
sunt apostoli, au fost pu i la probă i au fost găsi i mincino i.ș ș ț ș
- după lucrarea puterii Lui. A fost făcut nu doar simplu ucenic, ci apostol ca Dumnezeu
să î i arate gloria fa ă de el i fa ă de ceilal i oameni. Dumnezeu prin pocăirea lui Saul i-ș ț ș ț ț ș
a câ tigat gloria:ș
4

5. ,,Dar eram necunoscut la înfăţişare adunărilor Iudeii care sunt în Hristos; auzeau numai
că „cel care ne persecuta odată, acum vesteşte Evanghelia: credinţa pe care altă dată o
nimicea“; şi Îl glorificau pe Dumnezeu datorită mie.” - Galateni 1.22-24.
v.8: εμοι τω ελαχιστοτερω παντων των αγιων εδοθη η χαρις αυτη εν τοις εθνεσιν
ευαγγελισασθαι τον ανεξιχνιαστον πλουτον του χριστου
Mie, mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta: să
vestesc printre naţiuni Evanghelia bogăţiilor de nepătruns ale lui Hristos
- Mie, mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii. Apostolul se considera cel mai mic
dintre to i sfin ii din două motive:ț ț
a) când se uita la sine i î i aducea aminte că fusese persecutor al sfin ilorș ș ț
b) cât se vedea de păcătos i cât de mare era gloria harului revărsată din abunden ă pesteș ț
el
- Mie, mi-a fost dat harul acesta. Aici Pavel vorbe te despre alegerea voca ională, prinș ț
care Dumnezeu îl rânduise mai dinainte de veci, pentru a fi mesager, ca să ducă
evanghelia la neamuri. Alegerea aceasta este diferită de cea personală i cea na ională aș ț
poporului evreu.
- să vestesc printre naţiuni Evanghelia. A fi apostol (mesager) al lui Cristos, includea
predicarea bogă iilor nepătrunse ale evangheliei. Printre altele, corintenilor le spune că elț
nu a fost trimis nici chiar să boteze:
,,De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu
în elepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.” 1Cor.1.17.ț
- bogăţiilor de nepătruns ale lui Hristos. Vestea bună crezută într-un mod salvator,
deschidea izvorul bogă iilor nepătrunse ale harului care sunt descrise în cap. 1.3.ț
v.9: και φωτισαι παντας τις η κοινωνια του μυστηριου του αποκεκρυμμενου απο
των αιωνων εν τω θεω τω τα παντα κτισαντι δια ιησου χριστου
şi să pun în lumină înaintea tuturor care este administrarea tainei ascunse din
veacuri în Dumnezeu, care a creat toate
- şi să pun în lumină înaintea tuturor. A pune în lumină taina ascunsă, însemna a
expune sub ochii fra ilor, cu lux de amănunte lucrurile ce i le-a încredin at Cristos.ț ț
- care este administrarea tainei ascunse din veacuri în Dumnezeu. Gândul lui
Dumnezeu era ca în Cristos, să pună în practică desfin area barierelor sociale, rasiale iț ș
spirituale formând un Trup unit care să fie una în origine, doctrină i practică.ș
5

6. - Dumnezeu, care a creat toate. Dumnezeul Triunic a creat toate aceste lucruri prin
hotărârile luate în planul etern după buna Sa plăcere. Versetul scoate în eviden ă faptul căț
El este Creator care ac ionează nefiind influen at din exterior, de cineva sau de ceva.ț ț
v.10: ινα γνωρισθη νυν ταις αρχαις και ταις εξουσιαις εν τοις επουρανιοις δια της
εκκλησιας η πολυποικιλος σοφια του θεου
pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum,
prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor în cele cereşti
- pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut
acum, prin Adunare. Legea i profe ii Vechiului Legământ au inut până la începereaș ț ț
lucrării lui Ioan Botezătorul. Până în acel moment evreii i prozeli ii dintre neamuri nuș ț
cuno teau decât un singur mod de a se apropia de Dumnezeu – prin lucrurile descoperiteș
în Legământul de pe Sinai. Odată cu Noul Legământ, Dumnezeu se face cunoscut i celorș
mai îndepărta i locuitori ai planetei.ț
Însă i Marea Trimitere, vorbe te despre în elepciunea felurită a lui Dumnezeu, când leș ș ț
spune: ,,şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile
pământului.” - F.A.1.8.
După această Trimitere, ucenicii prin Duhul, au constituit Adunări locale i vizibile, prinș
care Dumnezeu a adus lumină i în cele mai întunecate zone ale lumii. În felul acestaș
mul i din cei ce trăiau în întunericul i umbra mor ii au cunoscut în elepciunea nespus deț ș ț ț
felurită a lui Dumnezeu.
Dar în elepciunea aceasta, nu a fost cunoscută felurit numai de oameni, ci iț ș stăpânirilor
şi autorităţilor în cele cereşti. Stăpânirile acestea, domniile i autorită ile sunt celeș ț
demonice, cu care noi avem de luptat i la care Pavel face referire în cap. 6.12.ș
În alt loc, spune chiar despre îngerii sfin i că doresc să privească în elepciunea nespus deț ț
felurită a lui Dumnezeu. - 1Petru 1.12.
v.11: κατα προθεσιν των αιωνων ην εποιησεν εν χριστω ιησου τω κυριω ημων
după planul veacurilor pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru,
- după planul veacurilor. După acest plan etern, a fost făcută de cunoscut în elepciuneaț
felurită. Aceasta înseamnă că în spatele tuturor lucrurilor care duc la înaintarea
evangheliei i a misiunii Adunărilor, există un plan de extindere creat de Însuș ș
Dumnezeu. Nimic nu este la întâmplare, ci toate se desfă oară a a cum a voit El să leș ș
hotărască. Un exemplu de lucrare după planul etern, îl avem când Pavel era pe punctul de
6

7. a trece în Asia iar Dumnezeu intervine i îi schimbă planul. Il schimbă deoarece eraș
predestinat ca el să meargă să evanghelizeze în Macedonia – F.A. 16. 6-10.
- pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. Aici apostolul ne mai aminte te încăș
odată că, planul etern a fost făcut în Cristos Domnul nostru. Aceea idee o reia i înș ș
Coloseni 1.16-17, când spune:
,,Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele
văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri.
Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se
ţin prin El.”
Versetul mai arată faptul că Isus este etern, este Creator, că El a luat parte la planul etern
i că i-a asumat să împlinească responsabilită ile hotărâte în plan.ș ș ț
v.12: εν ω εχομεν την παρρησιαν και την προσαγωγην εν πεποιθησει δια της πιστεως
αυτου
în care avem îndrăzneală şi intrare cu încredere, prin credinţa în El
- în care avem îndrăzneală. Îndrăzneala aceasta ce o avem acum, nu caracteriza nici
chiar pe evrei în Vechiul Legământ datorită faptului că nu se puteau apropia de
Dumnezeu din proprie ini iativă. Ei aveau nevoie de mijlocitori umani, ridica i deț ț
Dumnezeu din semin ia lui Levi (Evrei 5.4). Aveau nevoie de un mare preot uman, careț
să aducă întâi ispă ire pentru păcatele lui, apoi pentru ale lor. Dar noi avem un Mareș
Preot, ce S-a adus jertfă pe Sine pentru noi i ne-a făcut intrare slobodă în Locul preaș
sfânt. Aceasta ne dă îndrăzneală şi intrare cu încredere, prin credinţa în El (Evrei
10.19-22).
v.13: διο αιτουμαι μη εκκακειν εν ταις θλιψεσιν μου υπερ υμων ητις εστιν δοξα
υμων
De aceea, vă rog să nu vă descurajaţi din cauza necazurilor mele pentru voi, care
sunt gloria voastră.
- De aceea, vă rog să nu vă descurajaţi din cauza necazurilor mele pentru voi. După
toate acestea, Pavel î i îmbărbătează destinatarii. Ca un părinte iubitor, în loc să îlș
încurajeze ei, îi încurajază el. Ei nu trebuiau să descurajeze chiar dacă din pricina
evangheliei încredin ate, era arestat. Chiar prin arestarea sa, Dumnezeu î i ducea laț ș
îndeplinire planul hotărât pentru el. Piedicile i necazurile nu stopau lucrarea ci din contrăș
o făceau să înainteze. De ce pentru că ,,toate lucrau împreună spre bine” (Romani 8.28).
7

8. - necazuri, care sunt gloria voastră. Prin necazurile i suferin a îngăduită, Dumnezeuș ț
produce de multe ori gloria Sa. Pentru omul firesc afirma ia aceasta pare o nebunie. Darț
Biblia, exemplifică lucrul acesta în nenumărate rânduri. Cel mai cunoscut caz este cel al
patriarhului Iosif care îndurând după planul lui Dumnezeu, a adus glorie lui Dumnezeu de
pe buzele tribului tatălui său, care erau aproape să piară, în foametea de 7 ani – Geneza
50.20-21.
v.14: τουτου χαριν καμπτω τα γονατα μου προς τον πατερα του κυριου ημων ιησου
χριστου
Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos.
În versetul acesta, Pavel reia ideea începută în versetul 1, i ca o concluzie spune că înș
fa a tuturor acestor lucruri î i pleacă genunchii înaintea Tatălui în semn de recuno tin ă.ț ș ș ț
Tată în greacă este Patera. Versetul arată că Tatăl, este Cel căruia I se aduce toată gloria,
pentru răscumpărarea ale ilor dintre neamuri i pentru aducerea lor în Cristos, împreunăș ș
mo tenitori cu evreii.ș
Chiar dacă Pavel, nu a îngenunchiat fizic în acel moment când a scris versetul,
Dumnezeul Triunic este vrednic de preamărit pentru abunden a bogă iilor de harț ț
revărsate peste noi. Rugăciunea începută la acest verset ine până la finalul v. 21, cu careț
se încheie acest capitol.
v.15: εξ ου πασα πατρια εν ουρανοις και επι γης ονομαζεται
din care este numită orice familie, în ceruri şi pe pământ,
- orice familie. În greacă este ,,pasa apatria”. Patria (familie), are rădăcina în cuvântul
Patera (Tatăl), de unde î i trage numele. Cuvântul ,,ș pasa” mai are sensul de toată sau
întreaga familie.
În Efeseni 2.21, ,,pasa” este redat ca ,, În El toată clădirea”
În 2 Timotei 3.16, acela cuvânt ,,ș pasa” este tradus prin toată sau întreaga: ,,Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare ….”
În cer nu mai sunt familii pământe ti ca i acestea pe pamant să poarte nume de familieș ș
diferite pentru că nu se vor mai căsători. Există o singură familie a lui Dumnezeu
formată din totalitatea copiilor Lui. Familie care o să poarte Numele Tatălui care ne-a
înfiat. Este vorba doar de cei ce sunt adusi de pe pământ în familia Lui, care au frate mai
mare pe Isus. El, Cel întâi născut dintre mai mul i fra i.ț ț
8

9. - în ceruri şi pe pământ. O parte din această familie este în cer la Domnul, o altă parte
este pe pamant. Aceasta este defini ia despre doctrina familiei lui Dumnezeu. Aceastăț
doctrină nu trebuie confundată cu Adunarea sau cu Împără ia lui Dumnezeu. Acesteaț
sunt trei lucruri total diferite, între care Biblia face distinc ie.ț
v.16: ινα δωη υμιν κατα τον πλουτον της δοξης αυτου δυναμει κραταιωθηναι δια
του πνευματος αυτου εις τον εσω ανθρωπον
ca să vă dea, după bogăţiile gloriei Sale, să fiţi întăriţi cu putere, prin Duhul Său, în
omul dinăuntru
- ca să vă dea, după bogăţiile gloriei Sale. Rugăciunea apostolului începută la v.14, era
ca Domnul să de-a fra ilor din Efes, lucruri după bogă iile gloriei Sale. Versetul arată căț ț
Domnul este Cel care dăruie te. Arată că El este bogat în gloria Sa. Faptul că o revărsa iș ș
peste cei dintre neamuri, Îl făcea i mai măre .ș ț
- să fiţi întăriţi cu putere, prin Duhul Său. Duhul este Cel care întăre te omul i îi dăș ș
valoare înaintea lui Dumnezeu. Carnea i sângele nu folose te la nimic. Omul prinș ș
propriai natură nu se se poate întări spiritual. Duhul Sfânt este Cel care echipează i îlș
face pe cel ales, destoinic pentru orice lucrare bună.
- în omul dinăuntru. Omul interior este acea parte spirituală din noi, cu care ne na temș
moartă datorită păcatului adamic i care este înviată la na terea din nou. Acest omș ș
dinăuntru, trebuie să crească în noi, să fie întărit prin Duhul spre maturizare. Cu cât se
maturizează mai mult cu atât noi, devenim mai asemănători cu chipul Domnului Isus.
v.17: κατοικησαι τον χριστον δια της πιστεως εν ταις καρδιαις υμων
ca Hristos să locuiască prin credinţă în inimile voastre, fiind înrădăcinaţi şi
întemeiaţi în dragoste,
- ca Hristos să locuiască. Cristos Domnul locuie te în noi în omul lăuntric. Aceastăș
locuire începe la na terea din nou prin primirea Cuvântului în mod mântuitor. Atâtș
Cristos cât i Tatăl locuiesc în omul născut din nou, conform cu ce a promis Domnul în :ș
Ioan 14.23:
,, … şi Noi vom veni la el şi vom locui la el”
La fel i Duhul Sfânt, locuie te în cel credincios, împreună cu Fiul i cu Tatăl:ș ș ș
9

10. ,,pe Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L
cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi va fi în voi.” - Ioan 14.17.
- prin credinţă în inimile voastre. Credin a este darul lui Dumnezeu, dat în urmaț
na terii din nou. Credin a mântuitoare este dovada clară că am crezut în Cristos i că Elș ț ș
locuie te în noi. Nu ai credin a lui Cristos, nu ai nici Duhul Lui i nici nu e ti al Luiș ț ș ș
(Romani 8.9).
- fiind înrădăcinaţi şi întemeiaţi în dragoste. Dragostea agape de aici, nu este
dragostea manifestată de noi, ci este acea dragoste necondi ionată ce izvoră te din inimaț ș
lui Dumnezeu. Ea este funda ia salvării noastre. Am fost înrădăcina i în această dragosteț ț
prin credin a dată-n dar, având o temelie sigură a salvării sufletelor noastre. Dragostea luiț
neschimbată, este cea care ne face să avem o credin ă neclintită, o puternică încredin areț ț
în lucrurile care nu se văd încă.
v.18: εν αγαπη ερριζωμενοι και τεθεμελιωμενοι ινα εξισχυσητε καταλαβεσθαι συν
πασιν τοις αγιοις τι το πλατος και μηκος και βαθος και υψος
ca să fiţi deplin în stare să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea şi
lungimea şi adâncimea şi înălţimea;
- ca să fiţi deplin în stare să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii. Numai în elegândț
dragostea aceasta mărea ă, ajungem să în elegem motivul pentru care am fostț ț
răscumpăra i. În dragostea Lui găsim motivul alegerii, predestinării, răscumpărării iț ș
înfierii noastre. Nu în noi. Acest lucru trebuie în eles deplin de to i sfin ii Săi. Acesta esteț ț ț
harul necondi ionat. Dacă baza alegerii nu ar fi dragostea sa nemărginită, i motivul s-arț ș
găsi în om, atunci nu ar mai fi nevoie de har suveran i gratuit. Ar fi o salvare datorităș
faptelor. De aceea cu mintea nostră săracă i limitată nu putem decât să ne plecămș
genunchii i să-L glorificăm pe Domnul.ș
- care sunt lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea. Acestea sunt cele patru
dimensiuni ale dragostei lui Dumnezeu care ne-a fost arătată. Aceste dimensiuni nu le
vom în elege decât în cer, adevărata semnifica ie.ț ț
v.19: γνωναι τε την υπερβαλλουσαν της γνωσεως αγαπην του χριστου ινα
πληρωθητε εις παν το πληρωμα του θεου
şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece cunoştinţa, ca să fiţi umpluţi până
la toată plinătatea lui Dumnezeu.
1
0

11. - şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece cunoştinţa. El ne-a iubit înainte de
întemeierea lumii, cu o dragoste care este mai presus de capacitatea noastră de în elegere.ț
În această dragoste a stabilit, dezbrăcarea Sa de gloria eternă, întruparea i jertfirea Saș
pentru păcatele noastre. Dragoste aceasta nu este pentru întreaga lume ie ită din Adam,ș
incuzând i pe cei ce vor pieri i vor fi condamna i. Această dragoste a Lui este în strânsăș ș ț
legătură cu ale ii pentru care moare, îi răscumpără, îi împacă i îi justifică înainteaș ș
Tatălui. Această dragoste arătată că ne-a iubit, pe când îi eram vră ma i. Ea întrece limitaș ș
umanului. Ea nu î i are obâr ia în natura noastră, este de origine Dumnezeiască.ș ș
- ca să fiţi umpluţi până la toată plinătatea lui Dumnezeu. Dorin a finală a acesteiț
scurte rugăciuni a lui Pavel, este ca fra ii din Efes să fie umplu i până la toată capacitateaț ț
omului dinăuntru, de plinătatea ce o toarnă Dumnezeu în copiii Săi. Această umplere,
trebuie să fie dorin a noastră a fiecăruia care suntem salva i. Bineîn eles că niciodată nuț ț ț
vom putea să fim umplu i de toată capacitatea Dumnezeirii, nici aici jos i nici în ve nicieț ș ș
sus. Dorin a aceasta nu este una păcătoasă (luciferică), ci una ce izvoră te din Duhul Său,ț ș
care dore te să ne asemene cât mai mult cu chipul Fiului Său, ce a luat contur în noi.ș
v.20: τω δε δυναμενω υπερ παντα ποιησαι υπερ εκπερισσου ων αιτουμεθα η νοουμεν
κατα την δυναμιν την ενεργουμενην εν ημιν
Iar a Celui care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim
noi, potrivit puterii care lucrează în noi,
- Iar a Celui care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim
noi. Pavel î i încheie rugăciunea, cu aten ia îndreptată tot spre Dumnezeul, care i-aș ț ș
început lucrarea în noi i o va duce-o la bun sfâr it. Pavel afirmă că Dumnezeu poate faceș ș
mult mai multe pentru noi, decât percem sau ne imaginăm noi acum pe moment.
Gândurile noastre nu sunt i ale Lui: ,,ș Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi
căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile
voastre” - Isaia 55. 8-9.
Lucrul acesta o să îl în elegem pe deplin în ve nicie când vom vedea toate acesteaț ș
împlinite pe deplin cu privire la fiecare dintre noi.
- potrivit puterii care lucrează în noi. Toate acestea sunt lucrate cu puterea Sa cea
mare, putere care lucrează acum în noi i prin noi în vie ile altora. Ideea de aici este dinș ț
nou reluată la finele epistolei: ,,Încolo, fraţilor, fiţi tari în Domnul şi în tăria puterii Lui”
(cap.6.10). Versetul scoate în eviden ă că suntem tari, nu prin noi ci prin Cel Atotputernicț
i dacă vom fi întări i, vom putea totul în Cristos care ne întăre te (Filipeni 4.13).ș ț ș
1
1

12. v.21: αυτω η δοξα εν τη εκκλησια εν χριστω ιησου εις πασας τας γενεας του αιωνος
των αιωνων αμην
a Lui fie gloria în Adunarea în Hristos Isus, pentru toate generaţiile veacului
veacurilor! Amin.
- a Lui fie gloria. A Tatălui, căruia I se ruga Pavel, înaintea căruia spunea că î i pleacăș
genunchii în v.14.
- în Adunarea în Hristos Isus. Tatăl î i prime te gloria în Adunare, în Cristos. De ce?ș ș
Pentru că a a cum a explicat, a făcut parte de mântuire i slujire, ale ilor dintreș ș ș naţiuni,
făcându-le împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii
în Hristos Isus, prin Evanghelie (v.6).
- pentru toate generaţiile veacului veacurilor! Aici apostolul Pavel, scoate în eviden ăț
faptul că Domnul v-a avea Adunarea Sa, din neam în neam în vecii vecilor. Această
teorie a succesiunii neîntrerupte de Adunări1
din timpul Domnului până la răpire este
vehement combătută de catolici (ramura răsăriteană i apuseană), de reformatori i deș ș
către neoprotestan i. Ea are suport biblic i este men ionată în Scriptură. Cele maiț ș ț
cunoscute versete ce o scot în eviden ă sunt:ț
,,Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şi
porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge.’’ - Matei 16.18.
,,Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.- Mat.28.20.
Pentru mai multe detalii, în legătură cu teoriile ce stau la baza fondării bisericilor actuale,
clik aici: https://aurelmunteanu.wordpress.com/
1Această teorie susţine că : ,,Apostazia a apărut în creştinism la scurt timp după începuturile lui, dar
apostazia nu a fost universală, căci au existat atunci Adunari care au rămas fidele creştinismului original.
Când creştinismul a devenit religie oficială, aceste Adunari au continuat să existe, dar neoficial. Chiar dacă
aceste Adunari nu au fost identice una cu alta, ele au rămas fidele învăţăturilor fundamentale ale
Întemeietorului lor. Deşi au fost persecutate aspru de „creştinii” aflaţi la putere, o rămăşiţă a lor a continuat
să existe pe tot parcursul evului mediu întunecat, a epocii Reformei şi a celor ulterioare ei, ajungând până
în zilele noastre “ .
Susţinătorii acestei teorii înţeleg prin „succesiune neântreruptă de Adunări” faptul că Marea Trimitere, care
include botezul, Evanghelia şi toate învăţăturile lui Isus (Matei 28:18-20) împreună cu promisiunea
prezenţei Sale perpetue, au fost date ucenicilor în calitate de Adunare, de Ecclesie. Adunarea, conform
spuselor apostolului Pavel din 1 Timotei 3:15, este considerată stâlpul şi temelia adevărului. Ea transmite
mai departe adevărul prin predicarea Evangheliei, botezarea convertiţilor şi întemeierea de noi Adunări în
care se învaţă toate poruncile lui Cristos. Dacă toate Adunările de pe pământul întreg ar cădea în apostazie,
atunci credinţa şi rânduielile (botezul şi Cina) ar înceta să mai existe, fără ca cineva să fie mandatat de
Dumnezeu să le reinstituie.
1
2