Documentul discută despre importanța comunicării non-verbale, care se completează și substituie adesea limbajul verbal. Diversitatea semnelor, cum ar fi gesturile, atingerile și expresiile faciale, joacă un rol crucial în transmiterea mesajelor între indivizi și grupuri. De asemenea, se subliniază că limbajul corpului și expresiile faciale pot modifica și însoți comunicarea verbală, influențând percepția și interacțiunea dintre oameni.

1. Prof
Clasa

2.  Limbajul non-verbal se uneste cu limbajul verbal
pentru comunicarea unui mesaj corect. Studiul acestui
limbaj non-verbal vine sa dea forta, sa ne improspateze
cunostintele intuitive pe care le avem despre un
individ sau un grup.

3.  surasul – indica o persoana amicala deschisa discutiei;
 bratele incrucisate – denota o atitudine negativa
 mainile pe masa – indica faptul ca o persoana este gata de
actiune
 a fi asezat pe scaun, mainile incrucisate la ceafa, tot corpul
inclinat pe spate – reprezinta atitudinea tipica patronului
in biroul sau care este tentat sa-si delimiteze teritoriul;
 persoanele care-si freaca dosul mainilor din cand in cand
au adesea ceva de ascuns
 persoanele care-si freaca palmele mainilor sunt pe cale de a
realiza o buna actiune.

4.  Desi in relatiile inter-umane comunicarea verbala
ocupa locul cel mai important, in comportamentul
speciei sunt folosite, ca substitut sau in mod
complementar fata de comunicarea verbala, si diferite
alte moduri de comunicare, care nu folosesc limba
vorbita, scrisa.

5.  Posibila numai in cadrul comunicarii inter-personale,
aceasta forma de a transmite un mesaj, semnal este comuna
si lumii animale. Ea se pastreaza inca si in societatile cele
mai evoluate si are un caracter preponderent instinctual,
desi de la un anumit nivel intervine constiinta. Cercetatorii
au stanilit cinci clase de atingeri, dintre care numai patru
privesc convorbirea:
 Atingeri care transmit emotii pozitive, mangaierea, atingerea
ca semnificatie consolatoare, atingerea de incurajare
(strangerea tacuta de mana, batai pe umar), atingerea
linistitoare, comunica afectiunea, participarea, aprecierea si
au un efect pozitiv asupra starii de spirit a receptorului.

6.  Atingeri ludice si acestea pot fi autonome sau in legatura
cu comunicarea verbala (simularea unei mangaieri sau
loviri, intr-un anumit context ludic), asemenea atingeri
au un caracter abuziv si presupun un referential comun
precum si o relatie de apropiere.
 Atingeri „de control”, in aceasta categorie sunt incluse
acele semnale tactile care au rolul de a orienta
comportamentul sau atitudinea, o asemenea atingere
poate atentiona cu discretie, poate sugera un indemn
sau din potriva, o retinere, in respect cu comunicarea
verbala sau cu alta actiune.

7.  Atingerea „rituala”, din aceasta categorie fac parte atat
atingeri cu semnificatie magica, in spatiul religios, cat si
atingeri specifice spatiului profund, care si-au pierdut
vechile sugestii, transmiterea harului prin atingeri de la
preot la preot sau de la preot la credincios, atingerea cu un
obiect sacru, atingerea cu rol taumaturgic, pastreaza
caracterul ritual; strangerea mainii in semn de salut, lovirea
palmei drepte a doua persone in semn de urare de succes
sau de felicitare sunt atingeri care transmit implicarea desi
uneori se golesc de sens si devin pur formale; in aceasta
categorie sunt incluse si atingerile cu semnificatie sexuala

8.  La fel ca si comunicarea tactila, comunicarea prin gesturi poate
sa se substituie, pe unele secvente multeori reprezinta o
completare, accentuare, contrazicere sau reglare a acesteia.
Aducand un spor de expresivitate, gestul este folosit cu precadere
in comunicarea artistica. In raport cu destinatarul mesajului,
gestul poate fi prezentat in comunicarea interpersonala, de grup
si de masa.
 Gesturile cu valoare comunicationala pot fi
grupate in mai multe categorii:
 a.Emblemele – acestea sunt miscari care se substituie
comunicarii verbale si formeaza un limbaj constituit dintrun
numar mare de gesturi, care semnifica sunete ori cuvinte si
compenseaza imosibilitatea e exprimare verbala in anumite
situatii, exemplele curente se refera la codurile surdo-mutilor, la
o populatie australiana (Aranda) si, in domeniul artistic, la
practicantii pantomimei.

9.  b.Ilustratorii – sunt gesturi de insotire si montare a
comunicarii verbale uneori spontane, universale si au fost
inventariate in cadrul mai multor categorii: „bastoanele”,
pictografele, kinetografele, ideografele, miscarile deictice,
miscarile spatiale, miscarile ritmice, ilustratorii
emblematici.
 c.Gesturile de reglaj – miscarile capului, ale fetei,
mai rar ale mainilor; pentru o sugerare solicitarea de a se
vorbi mai tare, mai incet, mai rar, mai repede, mai putin.
 d.Miscarile afective – sunt expresii ale starii de
spirit, sunt folosite pentru a comunica trairi, scutruiente,
reactii.
 e.Adaptorii – gesturi de toaleta, de corectare a
tinutei, de control al comportamentului in societate.

10.  Este o forma de transmitere a unui mesaj non-verbal,
care foloseste, inafara de resursele corporale, recursul
la obiecte. Asocierea gest-obiect poate interveni in
comunicare in unele situatii. Gesturile care folosesc
batiste, esarfe, palarii pentru semn de salut sau
despartire ori pentru semnalizarea unei prezente.

11.  Un alt gest de comunicare non-
verbala neanalizat in literatura cu acest profil din
romania. O persoana care nu doreste sa fie abordata se
plaseaza intr-o zona retrasa, extrema sau marginala
aratand ca nu este disponibila, o persoana interesata sa
fie remarcata se plaseaza si se misca in centrul actiunii
comunicandu-si disponibilitatea.

12.  Pentru a ne da seama de importanta limbajului corpului, sa
ne gandim la mimii care exprima povesti intregi doar prin
limbajul trupului, sa ne amintim de filmele mute si de
expresia fetei lui Charlie Chaplin care face inutile cuvintele,
sau intrebati-va de ce atunci cand aveti de discutat ceva
important evitati comunicarea prin telefon si preferati
comunicarea fata in fata.
 Explicatia este: comunicarea prin telefon blocheaza
comunicarea prin intermediul limbajului corpului si in
acest fel face comunicarea incompleta, nesigura.
 Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia
fetei, miscarea corpului (gesturi), forma si pozitia corpului,
aspectul general si prin comunicarea tactila

13.  Comunicarea prin expresia fetei include mimica
(incruntarea, ridicarea sprancenelor, incretirea nasului,
tuguierea buzelor, etc.), zambetul (prin caracteristici si
momentul folosirii), si privirea (contactul sau evitarea
privirii, expresia privirii, directia privirii, etc.).
 Tindem ca, involuntar, sa zambim, sa ne incruntam, sa
rotim, sa micsoram sau sa dilatam pupilele.
 Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia
acesteia constituie un mijloc de exprimare inestimabil. In
mod normal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel
mai intens in timpul comunicarii. Se considera, de
exemplu, ca intr-o conversatie cu o femeie, ceea ce exprima
ochii este mult mai important decat ceea ce exprima
cuvintele.

14.  este acea parte a fetei noastre care comunica: fruntea
incruntata semnifica preocupare, manie, frustare;
sprancenele ridicate cu ochii deschisi - mirare, surpriza;
nas incretit - neplacere; narile marite - manie sau, in alt
context, excitare senzuala; buze stranse - nesiguranta,
ezitare, ascunderea unor informatii.
 Zambetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime
o gama larga de informatii, de la placere, bucurie,
satisfactie, la promisiune, cinism, jena (zambetul Mona
Lisei este renumit ca semnificatie, dar si ca ambiguitate).
Interpetarea sensului zambetului variaza insa de la cultura
la cultura (sau chiar subcultura), fiind strans corelata cu
presupunerile specifice care se fac in legatura cu relatiile
interumane in cadrul acelei culturi.

15.  Se spune ca ochii sunt 'oglinda sufletului'. Modul in care privim
si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare,
acceptare, incredere si prietenie.
 Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un inteles. Privind pe
cineva confirmam ca ii recunoastem prezenta, ca exista pentru
noi; interceptarea privirii cuiva inseamna dorinta de a comunica.
O privire directa poate insemna onestitate si intimitate, dar in
anumite situatii comunica amenintare. In general, o privire
insistenta si continua deranjeaza.
 Realizarea contactului intermitent si scurt al privirilor indica
lipsa de prietenie. Miscarea ochilor in sus exprima incercarea de
a ne aminti ceva; in jos - tristete, modestie, timiditate sau
ascunderea unor emotii. Privirea intr-o parte sau neprivirea cuiva
poate denota lipsa de interes, raceala. Evitarea privirii inseamna
ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie.

16. "Omul este singura fiinţă creatoare, deoarece este
singura fiinţă care a izbutit să-şi folosească gura
nu numai pentru a consuma natura, ci şi pentru a
comunica idei, depăşind vederea prezentului cu
ajutorul vorbirii despre viitor"
(Henry Wold).

17. Co – Co – Co !
Comunicare
Colaborare
Coordonare

18. Sarcina:
 A se alinia, în funcţie de data naşterii, fără
a comunica verbal unii cu alţii.
 Intervalul de timp pe care îl aveţi la
dispoziţie este de 3 min.
 Discutaţi rezultatul.