Anatomie adm

NOTIUNI DE ANATOMIE A ADM
Aparatul dento-maxilar este alcătuit din oasele maxilare, dinţi şi ţesuturile lor de
suport, muşchi şi articulaţiile temporo-mandibulare, între toate aceste elemente
structurale trebuind să existe o unitate funcţională deplină. Mişcările mandibulare sunt
efectuate de către sistemul muscular sub controlul sisemului nervos, dar sunt direcţionate
de către ATM şi pantele dentare.
OASELE MAXILARE
MAXILA
- este un os pereche care formează etajul mijlociu şi inferior al feţei
- clinic prezintă 3 zone distincte:
- etajul superior (suprastructura sau zona orbitară) care face joncţiunea cu baza
craniului, conţine celule etmoidale care amortizează presiunile transmise de dinţii
anteriori
- etajul mijlociu (mezostructura sau zona nazo-sinusală) care se dezvoltă cu
respiraţia,
- etajul inferior (infrastructura sau baza osoasă maxilară) unde se concentrează
presiunile transmise de dinţi în cursul masticaţiei
Anatomic prezintă un corp şi 4 procese alveolare.
Corpul prezintă câteva elemente anatomice importante:
- bosa canină: proeminenţă determinată de vârful rădăcinilor dentare (rol deosebit
de important în refacerea aspectului facial extern – şeile protezelor trebuie să
urmărească acest aspect). În spatele ei deasupra rădăcinilor PM se află o scobitură
fosa canină (reprezintă un reper chirurgical important de trepanare a sinusului
maxilar), supero-median de fosă se află gaura infraorbitară (reper în anestezia
nervilor dentari superiori şi anteriori).
- Tuberozitatea maxilară cu rol în menţinerea şi stabilizare protezelor (pol
inferior, distal, lateral) şi în realizarea anesteziei la nervii alveolari superiori şi
posteriori, reperul anatomic pt anestezie fiind creasta zigomato+malară.

Procesele:
- zigomatic se leagă de osul zigomatic
- frontal participă la formarea foselor nazale
- palatin formează planşeul cavităţilor nazale şi palatul dur
- 2 oase incisive
- 2 procese platine
- 2 lame orizontale ale proceselor palatine
- suturi: incisivă, sutura palatină mediană (medio+sagitală), sutura palatină
transversă
- spina nazală anterioară, gaura incisivă (palatină anterioară – nervul nazopalatin),
gaura palatină posterioară, spina nazală posterioară, torusul palatin
- alveolar: orientat oblis supero-inferior şi medio-lateral astfele că joncţiunea cu
corpul maxilarului este mai mică ca marginea liberă, se regăseşte această înclinare
şi în inclinarea dinţilor maxilari, şi în rezorbţia centripetă a crestei. Este alcătuit
din os spongios delimitat de 2 corticale una externă (mici orificii permite
traversarea anestezicului) şi una internă (lamina dura se inseră ligamentele
dentare)
- prezintă cavităţi numite alveolele dentare separate prin septuri interdentare si
interradiculare
- pe versantul extern sunt proeminenţe denumite juga alveolaris
MANDIBULA
CORPUL fata externa:
- simfiza mentonieră cu mentonul
- linia oblică externă inserţia m. Buccinator
- gaura mentonieră
faţa internă:
- apofizele genii: sup. M. Genioglos, inf. Geniohioidieni
- linia milohioidiană
- torusul mandibular

marginea inferioară sau bazilară m. Digastric în fosetă
marginea superioară: rezorbţia centrifugă, triunghiul retromolar, tuberculul piriform
RAMURILE
- faţa externă: tuberozitatea maseterină- m. Maseter
- faţa internă: orificiul superior al canalului mandibular (n. Dentar inferior) anterior
spina Spix
- marginea anterioara ascuţită se continuă cu l. Oblică externă
- marginea posterioară este groasă şi determină unghiul mandibulei
- marginea superioară: procesul condilian şi coronoidian, intre ele incizura
sigmoida
- procesul condilian colul condilian si condilul foseta pterigoidiana
1.1. MUŞCHII
Sistemul muscular se compune din muşchi masticatori ridicători şi coborâtori,
aparte muşchiul pterigoidian lateral şi muşchi cervicali, aceştia din urmă fiind
indispensabili la susţinerea capului şi în dinamica mandibulară. La aceştia se adaugă
muşchii mimicii şi ai feţei care participă la îndeplinirea celorlalte funcţii ale ADM.
1.1.1. MUŞCHII RIDICĂTORI AI MANDIBULEI
A. MUŞCHIUL TEMPORAL
Muşchiul temporal este cel mai puternic muşchi masticator, dispus ca o lamă
sagitală desfăşurată în evantai în regiunea temporală. Este muşchiul cel mai sensibil la
tulburările de ocluzie, având o participare esenţială la mişcările rapide cu contact ocluzal,
precum şi la masticaţia lejeră.
Muşchiul este alcătuit din trei fascicule: anterior, mijlociu şi posterior.
Inserţii: pe întreaga întindere a fosei temporale. De la această inserţie fibrele
converg inferior spre apofiza coronoidă unde se termină printr-un tendon; cele anterioare
(de departe cele mai importante) merg aproape vertical, cele mijlocii oblic inferior şi

anterior, cele posterioare aproape orizontal. Acest tendon, gros şi puternic, trece medial
de arcada zigomatică şi se inseră pe apofiza coronoidă.
Acţiunea: Fasciculul anterior deplasează mandibula în sus, fasciculul mijlociu
deplasează mandibula în sus şi înapoi, fasciculul posterior deplasează mandibula înapoi.
Contracţia în ansamblu deplasează mandibula în sus şi înapoi într-o direcţie care
formează cu orizontala un unghi de 60°. Contracţia unilaterală produce retropulsia
condilului pe aceeaşi parte, deci participă la mişcarea de lateralitate pe partea activă.
Forţa musculară creşte cu cât arcadele dentare sunt mai apropiate. Fibrele lui nu
sunt contractate la maximum când arcadele dentare au venit în contact; muşchiul se poate
contracta în continuare şi mai mult realizând fenomenul de suprasuficienţă. Acţiunea lui
variază în funcţie de tipul masticator. La toţi indivizii, indiferent de stereotipul de
masticaţie, fasciculele anterior şi mijlociu sunt bine dezvoltate. În schimb, dezvoltarea
fasciculului posterior este mai mare la cei care introduc în cavitatea bucală fragmente
alimentare mari, secţionează alimentele cu dinţii, fac mişcări de propulsie automatizate
sau deschiderea cavităţii bucale se face foarte frecvent. La indivizii cu progenie,
fasciculul posterior este slab dezvoltat.
Inervaţia: este asigurată de trei nervi temporali profunzi, ramuri ale nervului
mandibular. Inervaţia proprie a fiecărui fascicul are avantajul că fiecare se poate
contracta independent.
B. MUŞCHIUL MASETER
Muşchiul maseter este un muşchi voluminos, de formă dreptunghiulară, mergând
de la arcada zigomatică la faţa laterală a mandibulei. Este format din trei fascicule cu
acţiune diferită.
Inserţii :
- fasciculul superficial: lung şi oblic în jos şi înapoi, se inseră pe marginea
inferioară a arcadei zigomatice în porţiunea sa malară. Se desprind fibre groase care se
îndreaptă în jos şi înapoi şi se termină pe partea inferioară a feţei laterale a ramurii
ascendente şi pe unghiul mandibular până la marginea sa inferioară. La acest nivel,
fibrele se încrucişează cu cele ale pterigoidianului medial formând o chingă musculară;
- fasciculul mijlociu: scurt şi vertical, în mare parte acoperit de precedentul şi pe
care îl depăşeşte înapoi, se inseră prin fibre groase şi mici pe toată întinderea marginii

inferioare a arcadei zigomatice. Fibrele coboară vertical şi se termină pe faţa laterală a
ramurii ascendente a mandibulei deasupra inserţiei fasciculului precedent până la incizura
sigmoidă;
- fasciculul profund: mai subţire decât precedenţii care îl acoperă, se întinde de la
faţa medială a arcadei zigomatice până la faţa laterală a apofizei coronoide, deasupra
inserţiei fasciculului mijlociu şi imediat dedesubtul tendonului temporalului. Din partea
sa posterioară se detaşează câteva fibre cu direcţie antero-inferioară destinate lamei
prediscale ale ATM. Acest fascicul se mai numeşte şi fasciculul lui Winslow.
Acţiunea: maseterul este un muşchi foarte puternic, dar nu atinge forţa
temporalului. Contracţia bilaterală determină ridicarea şi uşoara propulsie a mandibulei.
Fasciculul profund Winslow mobilizează mandibula în sus şi înapoi. Contracţia
unilaterală mobilizează mandibula în sus, înainte şi înafară. Amplitudinea acestei mişcări
depinde de gradul de dezvoltare a fasciculului superficial, fiind mai mare la indivizii cu
stereotip de masticaţie tip frecător. Când se folosesc în masticaţie fragmente mari,
muşchiul se hipertrofiază. Muşchiul prezintă suprasuficienţă ca şi temporalul. Datorită
fibrelor sale mai scurte, el produce în primul rând presiune masticatoare.
Inervaţia: nervul maseterin, ramură a nervului mandibular.
C. MUŞCHIUL PTERIGOIDIAN MEDIAL
Muşchiul pterigoidian medial (sau intern) este un muşchi destul de voluminos,
gros, de formă dreptunghiulară, situat înăuntrul pterigoidianului lateral.
Inserţii. Se întinde de la apofiza pterigoidă la faţa medială a unghiului
mandibulei. Este simetric cu maseterul în raport cu mandibula (de unde şi numele de
maseter intern) şi formează cu acesta o chingă musculară sub forma literei V. El se
compune din două fascicule:
- un fascicul anterior cu origine pe faţa laterală a apofizei piramidale a osului
palatin şi partea adiacentă a tuberozităţii maxilare, înaintea şi în afara inserţiei
pterigoidianului lateral pe care îl înconjoară la origine. Fibrele sale traversează faţa
anterioară şi apoi marginea inferioară a fasciculului inferior al pterigoidianului lateral;
- un fascicul posterior, inserat în fosa pterigoidă şi pe faţa posterioară a apofizei
piramidale a palatinului.

Cele două fascicule musculare au o direcţie oblică în jos, înapoi şi în afară şi se
termină pe faţa medială a unghiului mandibulei şi pe marginea sa inferioară. Fasciculul
anterior are destinaţie preangulară, iar fasciculul posterior are destinaţie angulară şi
supraangulară, terminându-se cu fibre şi lamele tendinoase care produc mici creste
asemănătoare cu cele ale maseterului cu care schimbă câteva fibre.
Acţiunea pterigoidianului medial este asemănătoare cu a maseterului. Contracţia
bilaterală determină deplasarea mandibulei în sens superior şi anterior. Contracţia
unilaterală imprimă mandibulei o mişcare spre superior, anterior şi medial, de partea
opusă contracţiei.
Inervaţia muşchiului pterigoidian medial este asigurată de nervul pterigoidian
intern, ramură a nervului mandibular alături de nervii tensor al vălului şi tensor al
timpanului, cu care formează un trunchi comun.
1.1.2. MUŞCHIUL PTERIGOIDIAN LATERAL
Muşchiul pterigoidian lateral (sau extern) este cel mai adesea considerat ca
făcând parte din categoria muşchilor propulsori ai mandibulei; de drept el participă la
toate mişcările funcţionale ale mandibulei. Este un muşchi scurt, gros şi aplatizat
transversal, situat în regiunea pterigo-maxilară. Se prezintă sub forma unei piramide
triunghiulare care se întinde orizontal de la baza craniului (aripa mare a sfenoidului şi
apofiza pterigoidă) până la articulaţia temporo-mandibulară (unde contribuie la formarea
aparatului discal) şi colul condilului mandibular.
Inserţii. Este format din două fascicule: unul superior, sfeno-pterigoidian, şi altul
inferior, pterigoidian, mai voluminos.
Fasciculul sfeno-pterigoidian (superior) prezintă inserţiile:
- aripa mare a sfenoidului, feţa laterala a aripii externe a apofizei pterigoide; unele
fibre ajung până la fanta sfeno-maxilară (fisura orbitară inferioară), ceea ce explică
durerile retro-orbitare sau pseudo-sinusale;
- pe lama tendinoasă pre-discală (marginea anterioară şi medială), pe tuberculii şi
faţa posterioară a condilului (complexul condilo-discal) prin intermediul aparatului discal
(aripile discale şi lama retrodiscală inferioară), pe treimea superioară a fosetei situate pe
partea antero-medială a colului condilului. Această inserţie discală şi condiliană permite

controlul simultan al poziţiei discului şi al capului condilian în timpul mişcărilor de
închidere (complexul condilo-disco-muscular).
Fasciculul pterigoidian (inferior) se inseră pe:
- faţa laterală a aripii externe a apofizei pterigoide, în cele două treimi inferioare,
faţa laterală a apofizei piramidale a osului palatin, faţa externă a tuberozităţii maxilare;
- cele două treimi inferioare ale fosetei colului condilului, depăşindu-l spre bază.
Cele două fascicule ale pterigoidianului lateral, într-un plan aproximativ paralel
cu planul de ocluzie, se dirijează înapoi şi în afară convergând către articulaţia temporo-
mandibulară: fasciculul sfeno-pterigoidian aproape orizontal (sub baza craniului), iar
fasciculul pterigoidian uşor ascendent. Acesta din urmă este puţin mai oblic în raport cu
planul medio-sagital decât fasciculul superior. Fibrele destinate discului constituie un
fascicul muscular izolat.
Acţiune. Muşchiul pterigoidian lateral (sau extern) este primul muşchi masticator
care intră în acţiune la făt (realizând propulsia). Cel mai frecvent solicitat fiziologic, el
intervine în toate mişcările mandibulare atunci când ceilalţi muşchi nu intervin efectiv.
De asemenea, este cel mai frecvent solicitat patologic, în mişcările de evitare şi în
parafuncţii, fiind muşchiul sindromului de disfuncţie temporo-mandibulară. Fiecare din
cele două fascicule musculare are o activitate proprie.
Contracţia bilaterală a fasciculelor inferioare va determina propulsia mandibulei
în ansamblu şi previne deplasarea excesivă spre distal şi superior a condililor. În
ansamblu, fasciculele inferioare sunt implicate în toate mişcările funcţionale
mandibulare, precum şi în menţinerea poziţiei de postură. Fasciculul inferior acţionează
în sinergie cu muşchii coborâtori.
Contracţia bilaterală a fasciculelor superioare apare în conjuncţie cu muşchii
ridicători, în special în cursul închiderii contra rezistenţă. De remarcat este că fibrele
musculare ale ambelor fascicule sunt de tip I, rezistente la oboseală, adică pot susţine
poziţia condililor pe perioade mai lungi.
Contracţia unilaterală a fasciculelor inferioare determină o mişcare de lateralitate
mandibulei spre partea opusă muşchiului contractat. Contracţia unilaterală a fasciculului
superior are ca rezultat o lateropulsie pură, pe când contracţia unilaterală a fasciculului
inferior produce şi coborârea mandibulei. Funcţia principală a acestui fascicul constă în

realizarea translaţiei ansamblului condil ipsilateral-disc articular în etajul superior al
ATM.
Inervaţia celor două fascicule ale muşchiului pterigoidian lateral este asigurată de
filete nervoase desprinse din nervul temporo-bucal în momentul în care acesta pătrunde
între cele două fascicule.
1.1.3. MUŞCHII COBORÂTORI AI MANDIBULEI
Muşchii coborâtori se clasifică în funcţie de dispoziţia lor faţă de osul hioid în:
- muşchi suprahioidieni (coborâtori direcţi): geniohioidian, milohioidian,
stilohioidian, digastric
- muşchi subhioidieni (coborâtori indirecţi): sternotiroidian, tirohioidian,
sternocleidohioidian, omohioidian
1.1.3.1.MUŞCHII COBORÂTORI DIRECŢI
Acţiunea comună a acestor muşchi este cea de coborâre a mandibulei când
punctul fix este osul hioid sau de ridicare a osului hioid când punctul fix este mandibula.
Voi prezenta doar muşchiul milohioidian şi digastric.
A. MUŞCHIUL MILOHIOIDIAN
Muşchiul milohioidian este un muşchi lat, pereche care, împreună cu cel de partea
opusă, formează diafragma gurii.
Inserţii: pe linia oblică internă (milohioidiană), de unde fibrele se îndreaptă în jos
şi înainte. Cele mai posterioare se inseră pe faţa anterioară a osului hioid iar cele
anterioare pe rafeul median fibros.
B. MUŞCHIUL DIGASTRIC (PÂNTECELE ANTERIOR)
Muşchiul digastric este un muşchi situat imediat sub milohioidian, sub pielea
păroasă a capului. Este format din două porţiuni musculare unite printr-un tendon.
Inserţii: anterior se face retrosimfizar într-o depresiune numită foseta
digastricului. De aici, muşchiul se dirijează în jos şi uor în afară către osul hioid, la
nivelul căruia se continuă printr-un tendon intermediar fixat labil de hioid. Tendonul se
continuă cu pântecul posterior.

1.1,3.2. MUŞCHII COBORÂTORI INDIRECŢI AI MANDIBULEI
A. MUŞCHIUL DIGASTRIC ( PÂNTECELE POSTERIOR)
Inserţii. De la nivelul tendonului intermediar fibrele sunt dirijate prin butoniera
oferită de stilohioidian către regiunea retromastoidiană.
1.1.4. MUŞCHII MIMICII
A. MUŞCHIUL BUCCINATOR
Muşchiul buccinator este un muşchi dilatator al fantei labiale, subţire, patrulater,
situat între maxilar şi mandibulă, intrând în constituţia obrajilor.
Inserţii: anterior la nivelul modiolusului, posterior pe faţa externă a proceselor
alveolare maxilare şi mandibulare în dreptul molarilor, hamul pterigoidian şi rafeul
pterigomandibular. Este singurul muşchi pielos cu fascie proprie, iar aderenţa mucoasei
jugale la această fascie împiedică plicaturarea şi muşcarea ei. Participă la formarea
peretelui extern al pungii Eisenring şi Fish.
Acţiune. Contracţia lui determină tragerea comisurilor bucale lateral şi posterior.
În masticaţie are rolul de a aduce fragmentele alimentare din vestibulul bucal între
arcadele dentare.
B. MUŞCHIUL ORBICULAR AL BUZELOR
Este un muşchi constrictor al fantei bucale situat în grosimea buzelor în jurul
orificiului bucal. Prezintă două fascicule corespunzătoare buzei superioare şi inferioare.
Acţiunea lui constă în proeminarea buzelor (contracţia fibrelor marginale) sau
retracţia acestora şi aplicarea forţată a lor pe zona frontală a arcadelor dentare. Raportul
de forţe între orbicularul buzelor şi musculatura linguală influenţează caracteristicile
culoarului neutral cu implicaţii asupra poziţiei dinţilor frontali şi a stabilităţii unei proteze
mobilizabile.
1.1.5. MUŞCHII CERVICALI
Muşchii cervicali : în particular muşchii cefei, asigură echilibrul postural al
capului sub controlul vederii şi a canalelor semicirculare. Aceşti muşchi sunt întotdeauna
în contracţie pentru menţinerea rectitudinii capului şi pentru a permite mişcările

mandibulei. Poziţia mandibulei şi a contactelor ocluzale variază urmând poziţia capului.
Ei se împart în:
- muşchi superficiali anteriori (supra şi subhioidieni), laterali (pielos,
sternocleidomastoidian), posteriori (trapez);
- muşchi profunzi : anteriori (paravertebrali), laterali (drept al capului, scaleni,
angular al omoplatului), posteriori (muşchii cefei).
A. MUŞCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (SCM)
Este un muşchi dreptunghiular, lung şi gros, situat în regiunea antero-laterală a
gâtului şi având un traiect uşor spiralat.
Inserţii. El se întinde oblic între stern şi claviculă, în partea inferioară, şi apofiza
mastoidă, în partea superioară. Muşchiul cuprinde trei fascicule principale, dispuse în
două planuri:
- planul superficial este format anterior de fasciculul sternal şi posterior de
fasciculul cleido-occipital;
- planul profund este format din fasciculul cleido-mastoidian.
Acţiune. Contracţia unilaterală înclină capul spre aceeaşi parte şi rotează faţa spre
partea opusă. Contracţia bilaterală cu punct fix pe stern flectează capul şi gâtul
completând flexiunea din primul timp al muşchiului drept anterior; dacă lipseşte
flexiunea prealabilă, muşchiul fixează capul în articulaţia atlantooccipitală şi este
extensor. Când ia punctul fix pe cap, acţionează ca un ridicător al toracelui.
B. MUŞCHIUL TRAPEZ
Muşchiul trapez (sau cervico-dorsal) face parte din categoria muşchilor cervicali
superficiali posteriori. Este un muşchi lat, aplatizat, subţire, triunghiular, care se întinde
de la coloana cervico-dorsală până la umăr.
Inserţii. Trapezul cuprinde trei grupe de fibre (superioare, mijlocii şi inferioare)
care converg de la linia mediană (protuberanţa occipitală externă) spre umăr (claviculă,
centură scapulară).
Acţiune. Când muşchiul ia punct fix pe inserţia medială şi se contractă în
întregime, ridică umărul şi-l trage înăuntru; porţiunea descendentă ridică umărul;

porţiunea ascendentă îl coboară, ambele porţiuni având şi o acţiune de rotaţie; porţiunea
transversală duce scapula înăuntru.
Când iau punct fix pe scapulă, fibrele superioare înclină capul de partea respectivă
şi în acelaşi timp îi imprimă o mişcare de rotaţie ce duce faţa de partea opusă; fibrele
mijlocii înclină coloana vertebrală de partea lor; fibrele inferioare contribuie la ridicarea
corpului în întregime (acţiunea de căţărare). Prin tonicitatea sa muşchiul menţine umărul
la înălţimea normală.
1.1.6. MUŞCHII LIMBII
Muşchii limbii sunt muşchi striaţi, în număr de 17, opt pereche şi unul nepereche.
După originea lor se clasifică în muşchi extrinseci (scheletici) şi muşchi intrinseci
(nescheletici).
Inserţii. Muşchii extinseci au origine pe oasele învecinate şi prin contracţie
modifică poziţia limbii. Ei sunt reprezentaţi de genioglos, hioglos, stiloglos, palatoglos,
faringoglos şi amigdaloglos.
 Muşchiul genioglos este cel mai puternic muşchi al limbii. Se inseră la nivelul
apofizelor genii superioare, de unde fibrele sale se îndreaptă spre faţa dorsală a
limbii. Prin contracţia fibrelor anterioare vârful limbii este tras infero-posterior,
fibrele mijlocii produc propulsia limbii, iar fibrele inferioare mobilizează limba
supero-posterior. Contracţia în ansamblu a fibrelor musculare conferă limbii o
formă globuloasă, aplicând-o în acelaşi timp pe planşeul bucal. Muşchiul hioglos
este dispus pe marginea limbii. Se inseră la nivelul osului hioid şi apoi pe faţa
laterală a septului lingual. Asigură retropulsia şi coborârea limbii.
 Muşchiul stiloglos se inseră pe apofiza stiloidă şi ligamentul stilo-mandibular de
unde se orientează către limbă, inserându-se la nivelul septului lingual. Prin
contracţie duce limba postero-superior şi măreşte diametrul transversal al limbii.
 Muşchiul palatoglos (sau glosostafilin) se inseră pe faţa inferioară a aponevrozei
palatine, terminându-se în grosimea bazei limbii şi în zona posterioară a marginii
acesteia. Prin contracţie mobilizează limba postero-superior.

 Muşchiul faringoglos se desprinde din constrictorul superior al faringelui, fibrele
musculare confundându-se cu cele ale muşchiului genioglos, stiloglos şi lingual
inferior. Asigură mobilizarea limbii postero-superior.
 Muşchiul amigdaloglos este un muşchi subţire, inconstant. Ridică baza limbii,
aplicând-o pe palatul moale.
Muşchii intrinseci îşi au originea şi inserţia în interiorul limbii (pe septul lingual
şi aponevroza linguală) şi determină modificarea formei limbii. Ei sunt reprezentaţi de
longitudinalul superior, longitudinalul inferior, muşchii transvers şi vertical.
 Muşchiul longitudinal superior este muşchiul nepereche al limbii. Asigură
scurtarea limbii şi mobilizarea vârfului postero-superior.
 Muşchiul longitudinal inferior scurtează limba şi mobilizează vârful postero-
inferior.
 Muşchiul transvers determină prin contracţie micşorarea diametrului lingual
transversal, îngustând limba şi proiectându-i vârful înainte. Muşchiul vertical
determină micşorarea diametrului lingual dorso-ventral.
Acţiune. În ansamblu, contracţia coordonată a musculaturii linguale imprimă
acesteia mişcări simetrice (în timpul deglutiţiei, fonaţiei, prehensiunii şi inciziei
alimentelor) sau asimetrice (în timpul masticaţiei, când are loc interpunerea alimentelor
între suprafeţele ocluzale antagoniste).
1.2. ATM
Articulaţia temporo-mandibulară (ATM): ATM-urile, în număr de două,
situate de-o parte şi de alta a feţei, suspendă mandibula de craniu. ATM este una din cele
mai complexe articulaţii ale organismului fiind clasificată ca articulaţie de tip ginglimo
(permite rotaţia) - artroidal (permite translaţia), cu capacitate redusă de diartroză (mişcări
libere). Tot prin definiţie ATM este considerată ca fiind o articulaţie compusă, acest tip
de articulaţie presupunând existenţa a cel puţin trei oase. În cazul ATM părţile osoase
sunt reprezentate de condil şi osul temporal, iar cel de-al treilea os (neosificat) este
considerat a fi discul articular. Se compune din:
a. suprafaţa osoasă temporală
b. condilii mandibulari

c. aparatul discal (meniscul)
d. capsula cu sinoviala
e. ligamentele
a. Suprafaţa osoasă temporală este reprezentată de:
- eminenţa temporală sau tuberculul articular este formată din rădăcina
transversă a procesului zigomatic al temporalului. Se prezintă sub forma unei pante
convexe limitate inferior de o muchie, care reprezintă limita excursiei maxime a
condilului mandibular. Are o lungime de aproximativ 9 mm şi o înclinare medie de 25º-
40º, în funcţie de stereotipul masticator. Fiind sediul frecărilor articulare, este acoperit de
un strat subţire de ţesut fibros, mai gros la mijloc şi în partea exterioară.
- fosa glenoidă (fossa mandibularis) este situată pe fata internă a osului temporal,
între cele două rădăcini, transversă şi longitudinală, ale zigomei şi găzduieşte în repaus
condilul mandibular. Este delimitată anterior de tuberculul articular, posterior de osul
timpanal care formează peretele anterior al conductului auditiv extern, intern de spina
sfenoidului, iar extern de zigomă. Este divizată în două părţi de scizurile timpano-
scuoamoasă (în afară) şi petro-scuoamoasă şi petro-timpanică Glaser (înăuntru). Acestea
sunt: partea anterioară preglaseriană, intracapsulară, nearticulară, acoperită de periost şi o
parte posterioară, retroglaseriană, extracapsulară, care formează partea anterioară a
canalului auditiv extern. Osul care separă fosa glenoidă de cavitatea craniană este foarte
subţire (1-3 mm), nemedular, acoperit de un strat osos subţire, nu este făcut pentru a
suporta presiuni ridicate, spre deosebire de partea medială a fosei care este mai groasă.
Adâncimea medie a fosei este de 6-7 mm.
b. Condilii mandibulari: măsoară în jur de 20 mm în plan frontal şi 10 mm în
plan sagital. Ei formează între ei un unghi variabil de la individ la individ de 130º-140o
.
Marele ax al fiecărui condil, dirijat în spate şi înăuntru, face un unghi de 15º-300
cu
planul frontal. Orice asimetrie a axelor condiliene se traduce printr-un punct de
convergenţă în afara planului sagital median, evocând o asimetrie bazicraniană. Prezintă
un versant anterior convex şi unul posterior aplatizat, separaţi printr-o creastă
transversală. Versantul anterior este divizat, la rândul său, într-un versant antero-medial şi
unul antero-lateral, separaţi printr-o creastă sagitală. Atât versantul anterior cât şi cel

posterior sunt intracapsulari, dar numai cel anterior este articular fiind acoperit de ţesut
fibros avascular.
Astfel, ATM este singura articulaţie mobilă ale cărei suprafeţe nu sunt acoperite
de cartilaj hialin.
c. Aparatul discal (meniscul): constituie prelungirea intraarticulară a tendonului
muşchiului pterigoidian lateral. Privit de sus are o formă ovală sau patrulateră. Faţa
inferioară, corespunzătoare condilului, este concavă în ambele sensuri. Faţa superioară,
corespunzătoare fosei, este convexă posterior şi uşor concavă anterior. El se inseră, prin
expansiuni sau aripioare, pe tuberculii median şi lateral ai condilului şi pe faţa posterioară
a colului mandibular. Condilul şi aparatul discal formează astfel un complex anatomic şi
fiziologic indisociabil, complexul condilo-discal, el însuşi strâns legat de fasciculul
superior al muşchiului pterigoidian lateral, complexul condilo-disco-muscular. Aparatul
este compus, dinainte înapoi, din lama tendinoasă prediscală, discul propriu-zis şi zona
bilaminară retrodiscală.
- lama tendinoasă prediscală este bogat inervată şi vascularizată şi primeşte două
inserţii musculare de importanţă inegală şi divergentă:
antero-medială: unică şi orizontală, este alcătuită din fibrele fasciculului superior
(sfeno-pterigoidian) a pterigoidianului lateral;
antero-laterală: dublă şi verticală, alcătuită din fibre din fasciculul posterior al
muşchiului temporal şi fibre din marginea posterioară a fasciculului profund al
muşchiului maseter.
Astfel se realizează un sistem dinamic prediscal protector al ATM – aparatul
tensor.
- discul propriu-zis are aspectul unei lentile fibro-conjunctive, suple,
inextensibile. Este avascular şi lipsit de inervaţie, orice leziune discală va fi ireversibilă.
El prezintă:
o parte antero-inferioară (2 mm grosime) situată pe vârful sau uşor în spatele
părţii celei mai inferioare a tuberculului articular;
o parte postero-superioară (3 mm grosime) situată pe partea cea mai înaltă a
condilului, nedepăşindu-l înapoi;

o zonă intermediară (1 mm grosime) centrată natural între cele două suprafeţe
articulare osoase. Această zonă este deseori subiectul uzurii şi perforaţiilor.
În partea posterioară discul trimite prelungiri spre tuberculii median şi lateral ai
condilului, care aderă şi la faţa profundă a capsulei, permiţând discului doar mişcări de
rotaţie sagitală. Dacă o aripioară cedează discul va fi tracţionat de partea opusă de către
aparatul tensor.
- zona bilaminară retrodiscală este alcătuită din lama comună şi din două lame
independente, superioară şi inferioară:
lama comună: are circa 5 mm, lung timp confundată cu discul, reprezintă sediul
perforaţiilor mai ales în partea sa laterală;
lama inferioară: de natură colagenică, reprezintă porţiunea terminală a tendonului
muşchiului pterigoidian lateral şi se inseră pe faţa posterioară a colului unde se uneşte cu
periostul la un nivel relativ jos (10 mm). Această lamă reprezintă un veritabil tendon al
lui “Ahile” al acestei articulaţii, putând fi sediul tendinitei, dezinserţiei, întinderii
responsabile de deplasările discale şi de disfuncţii;
lama superioară: groasă, bine vascularizată, elastică, se inseră la nivelul scizurii
Glaser. Ea are o funcţie de rapel (ligamentul de rapel al lui Poirier) favorizând
reîntoarcerea discală.
Între cele două lame există un spaţiu triunghiular – regiunea interlaminară –
umplută cu ţesut suficient de lax, care conţine numeroase plexuri venoase (genunchiul
vascular al lui Zenker) care funcţionează ca un amortizor hidraulic sangvin ce se umple la
deschiderea gurii şi se goleşte la închidere. Zona este bogat inervată (nervul auriculo-
temporal, maseterin, temporal profund posterior) şi poate fi, în caz de hiperpresiune,
sediul durerilor şi punctul de plecare al reflexelor. Este şi sursa principală de lichid
sinovial, ca urmare leziunile accidentale sau chirurgicale pot fi sursă de disfuncţii şi
artroză.
d. Capsula: este clasic descrisă ca un manşon fibros de natură colagenică în
trunchi de con cu baza superioară inserată în sus în jurul suprafeţelor articulare şi în jos la
nivelul colului. Ea aderă intim în jurul discului, atît de bine încât cavitatea articulară se
găseşte divizată în două compartimente de dimensiuni inegale şi cu funcţii diferite:
suprameniscal (temporo-meniscal) de translaţie şi submeniscal (condilo-meniscal) de

rotaţie. Vascularizată şi inervată, capsula este tapetată pe suprafaţa sa intraarticulară de
sinovială. Sinoviala este mai abundentă în compartimentul superior. Ea secretă lichidul
sinovial de culoare galben pală, aspect vâscos, dializat plasmatic, bogat în electroliţi, acid
hialuronic, proteine şi mucină. Are rol trofic şi de lubrifiere.
e. Ligamentele sunt articulare şi extraarticulare.
- articulare: de natură colagenică, întinse de la baza craniului la colul condilului,
întăresc faţa medială şi laterală a capsulei:
- ligamentul lateral: se inseră în sus pe tuberculul zigomatic anterior şi marginea laterală a
fosei glenoide şi în jos pe col. El nu intervine ca stabilizator al articulaţiei – rol cuvenit
muşchilor – ci ca sit proprioceptiv de control al mişcărilor articulare. El limitează pasiv
mişcările în jos şi înapoi; punerea sa în tensiune va schimba mişcarea de rotaţie într-una
de translaţie;
- ligamentul medial: mai subţire, mai puţin rezistent ca precedentul, se inseră în sus pe
baza feţei laterale a spinei sfenoidului şi în jos pe col;
- extraarticulare: sunt pseudoligamente cu semnificaţie mai mult aponevrotică
decât ligamentară:
- ligamentul sfenomandibular: se întinde de la spina sfenoidului la spina Spix. Mai
frecvent s-a observat că depăşeşte scizura Glaser de unde se prelungeşte cu ligamentul
malear anterior devenind ligamentul maleo-mandibular;
- ligamentul stilomandibular: de la vârful apofizei stiloide la unghiul mandibular pe faţa
internă;
- ligamentul pterigomandibular: de la croşetul aripii mediale a pterigoidului la regiunea
retromolară mandibulară;
- ligamentul timpanomandibular: prost individualizat, reprezintă partea postero-laterală a
aponevrozei interpterigoidiene.
Vascularizaţia şi inervaţia sunt asigurate de ramuri din maxilara internă şi
temporala superficială, respectiv de nervul auriculo-temporal, care provine din ramura
maxilară a nervului trigemen.

NOTIUNI DE MORFOLOGIE DENTARA
SISTEMUL DENTAR
Sistemul dentar constituie ansamblul organelor dentare (dinti si parodontiu)
reunite in arcadele maxilara si mandibulara. Impreuna cu structurile osteo-articulare si cu
cele neuro-musculare acest sistem este inclus in ansamblul functional care constituie
ADM. Aducerea in contact a celor 2 arcade in cursul functiilor ADM reprezinta functiile
ocluzale.
I. Aspecte antropologice
Orice organizare a unei fiinte vii tinde sa respecte legile elementre ale biologiei
care sunt, in afara de reproducerea speciei, pastrarea structurilor sale si economia energiei
(Marguelles-Bonnet si Yung, 1984). La nivel dentar doua fenomene par a fi extrem de
interesante: gracilizarea tesuturilor de sustinere dentara si aparitia recenta a acoperirii
dintilor anteriori (ghidajul anterior).
A. Evolutia tesutului de sustinere
Studiul filogenetic al genului Homo a aratat ca bipodismul, cerebralizarea si
abilitatile manuale se asociaza cu o reducere considerabila a volumului tesutului osos
care sustine dintii (Brabant, 1964). Sistemul dentar a evoluat relativ putin; in afara
diminuarii volumului caninilor, disparitia diastemelor si constituirea arcadelor dentare
parabolice continue. In paralel, dezvoltarea considerabila a SNC a asigurat dezvoltarea
unor noi functii ADM, si anume functiile de relatie: fonatia, mimica, gestionarea
emotiilor. Astfel, sistemul dentar uman actual poseda un sistem de protectie neuro-
senzoriala fina care compenseaza fragilizarea mecanica a tesutului de sustinere.
B. Evolutia raportului incisivo-canin
Reducerea tesutului de sustinere a sistemului dentar si cerebralizarea implica
achizitionarea unui sistem biomecanic in care dintii anteriori joaca un rol functional nou.
Ocluziile anterioare in cap la cap se regasesc constant la dentatiile foarte abrazate ale
populatiilor primitive (indienii americani inainte de colonizare sau aborigenii din
Australia) (dÁmico, 1958; Beyron, 1964). D’Amico a remarcat ca, dupa colonizare,
regimul alimentar se schimba; populatiile indiene prezinta astfel o supraacoperire incisiva

si canina (Lautrou si Serviere, 1976). Realiatatea anatomica a supraacoperirii anterioare
este stabilita ca un fenomen relativ recent. Pentru Europa s-ar situa in sec. XVII, era a
vulgarizarii cutitului si furculitei, cat si a modificarii cerealelor (Levignac et al,1983).
Brabant confirma aceasta interpretare, precizand ca abrazia care era foarte importanta in
Evul Mediu nu a incetat sa diminueze de atunci. Observatiile recente confirma aceste
tendinte. Omul modern care traieste intr-o societate industrializata, nu se mai foloseste la
fel de dintii sai ca aborigenii, in special nu se mai foloseste de dintii sai anteriori ca de
niste unelte (prehensiune, sectiune). Pozitia in cap la cap incisiv reprezinta o penseta
foarte des utilizata in civilizatiile neindustrializate. Dimpotriva, ne putem gandi ca
limitarea functiei de prehensiune-sectionare care nu mai solicita prea des pozitionarea in
cap la cap, favorizeaza:
- retromandibulia prin diminuarea stimularii cresterii condiliene;
- supraacoperirea anterioara prin absenta limitarii fortei de eruptie a
incisivilor si caninilor.
II. Anatomia dentara
Contactele ocluzale conditioneaza functia. Legi biomecanice, adica principii
geometrice asociate cu control neurologic, dirijeaza stabilirea functiilor si a protectiilor
organizate de o maniera ierarhizata: organul dentar, sistemul arcadelor, ADM.
A. Organul dentar
Organul dentar cuprinde (Weski,1921, Arpa International ,1953):
- dintele sau odontonul alcătuit din smalţ, dentină, pulpă
- parodonţiul alcătuit din gingie, cement, desmodonţiu, os alveolar
Functia ocluzala face apel la organele dentare ale caror suprafete ocluzale, prin
morfologia lor, constituie partea activa a uneltei “dinte”. Restul organului dentar, adica
fetele axiale corono-radiculare, constituie suportul, definit in principal de axa sa de lucru.
1. Suportul radicular
Prin morfologia sa, orientarea in spatiu si organizarea tisulara a parodontiului,
suportul radicular absoarbe fortele aplicate pe fata ocluzala.
a. Parodontiul

Constituit din gingie, cement, desmodontiu si de osul alveolar, parodontiul
asigura legatura intre dinte si tesutul osos. El joaca foarte important de amortizor si de
detector de forte. El absoarbe in mod preferential presiunile ocluzale dirijate spre axa
mare de rezistenta a dintelui.
1/. Osul alveolar
Functia osului nu este numai de a furniza un suport pentru dinte dar si de a rezista
prin absorbtia fortelor transmise prin ocluzie. Osul alveolar este este extrem de sensibil la
orice schimbare de amplitudine si de directie a fortelor aplicate. Grosimea tesutului osos
alveolar este diminuata de presiune si crescuta de tensiunea care se exercita asupra lui.
2/. Desmodontiul si proprioceptia
Membrana desmodontala, prin fibrele oblice, fixeaza radacina de osul alveolar; ea
absoarbe presiunile exercitate si detecteaza supraincarcarile prin proprioceptori.
Proprioceptorii desmodontali sunt deosebit de sensibili in sectorul anterior inscriindu-se
astfel in gradientul de sensibilitate al cavitatii orale. Unul din scopurile lor este de a
declansa reflexe nociceptive, in general de evitare. Ei pot detecta o grosime de 1 la 3/100
mm (Kawamura, 1973) sau o suprapresiune de grame. Aceasta sensibilitate este
directionala, adica raspunsul este cu atat mai fin daca presiunea este tangentiala decat
axiala.
b. Morfologia radiculara
Rezistenta organului dentar este legata de numarul si morfologia radacinilor,
adica de suprafata radiculara care se opune fortelor.
2. Morfologia ocluzala
ELEMENTE DE MORFOLOGIE OCLUZALĂ
Diferitele clase de dinti (incisivi, canini, premolari, molari) reprezinta raspunsul
morfologic la un dublu imperativ functional: masticatia si stabilizarea.
- dinţii laterali: cuspizi, creste marginale, fosete
- dinţii frontali: feţe palatine, margini incizale

DINŢII LATERALI
Anatomia ocluzala este constituita din forme convexe: cuspizii pentru dintii
cuspidati (canini, premolari, molari) sau marginea libera pentru incisivi si forme concave:
creste, fosete.
a. Cuspizii
Aceste protuberante hemisferice constituie raspunsul ergonomic la imperativele
fiziologice definite de Prime:
- faciliteaza eruptia;
- favorizeaza profilaxia;
- reduc tendinta la fractura;
- reduc actiunea musculara;
- reduc fortele aplicate pe tesutul de sustinere;
- evita muscarea obrazului si a limbii.
La nivelul dintilor pluricuspidati se disting doua tipuri de cuspizi:
 cuspizii de sprijin, in mod normal cuspizii vestibulari mandibulari si cuspizii
linguali maxilari; ei intretin contacte antagoniste prin 2 versante:
- ei sunt centrati in fosa antagonista (axul cuspidului corespunde cu
marele ax al dintelui antagonist),
- ei mentin DVO,
- ei zdrobesc alimentele;
 cuspizii de ghidaj, in mod normal cuspizii vestibulari maxilari si linguali
mandibulari; ei intretin contactele antagoniste printr-un singur versant intern;
- ei protejeaza obrajii si limba de muscatura prin mentinerea lor la
distanta de cuspizii de sprijin;
- ei sunt ca peretii mojarului fata de pistil.
Morfologiile ocluzale sunt variate dupa subiecti, prezentand in mod natural un
relief ocluzal uneori foarte marcat alteori foarte sters.
Inaltimea cuspidiana, masurata din varful cuspidului la un plan de referinta
orizontal care trece santul principal permite evaluarea reliefului ocluzal caracteristic a
unui subiect dat. Aceasta morfologie cuspidiana este mai precis evaluata prin inclinarea
versantului cuspidian. Acest unghi defineste panta cuspidiana.

Cu cat relieful ocluzal este marcat de o panta incisiva mare, sunt mai bune
functiile masticatorii si stabilitatea ocluzala in IM dar sunt mai importante riscurile de
interferente ocluzale. Notiunea de echilibru ocluzal se situeaza la cel mai bun compromis
intre doua caracteristici diferite: relief ocluzal marcat si lipsa interferentelor.
Din cauza formei convexe a cuspizilor, contactele interocluzale provocate de
imbinarea dintilor antagonisti determina mici suprafete de contact zise punctiforme.
Aceasta multiplicitate de mici puncte de contact ocluzale permit:
- transmisia axiala a fortelor;
- stabilizarea dintilor;
- reducerea suprafetelor de contact care favorizeaza .... si diminueaza
uzura;
- obtinerea unei eficiente maxime la un efort minim.
Prin opozitie, cuspizii aplatizati determina suprafete ocluzale marite, generatoare
de instabilitate, uzura si ineficacitate.
b. Santurile
La intersectia mai multor cuspizi se creaza un sant. Un sant se numeste principal
daca el separa doi cuspizi si se termina in fosete. Din aceste santuri principale pleaca
ramificatii denumite santuri secundare care sparg bombeurile cuspidiene si amelioreaza
eficacitatea masticatorie. In afara cresterii considerabile a suprafetei masticatorii,
santurile constituie cai de evacuare a bolului alimentar si pentru cuspizii antagonisti in
miscare, evitand interferentele ocluzale.
1. Cuspizii
- versante: - intern care priveşte spre interiorul feţei ocluzale
- extern care priveşte spre exteriorul feţei ocluzale
Nu au legătură cu vestibulul sau partea orală a cavităţii orale.
De ex. cuspidul palatinal al premolarului superior are un versant intern care priveşte
spre faţa ocluzală (deci spre vestibular) şi un versant extern care priveşte spre
exteriorul feţei ocluzale (deci spre oral). Acelaşi dinte are un cuspid vestibular care
are un versant intern care priveşte spre faţa ocluzală (deci spre oral) şi un versant
extern care priveşte spre exteriorul feţei ocluzale (deci spre vestibular).

- şanţul principal dentar mezio-distal: separă cuspizii vestibulari de cei orali
- creasta mezio-distală (sagitală): desparte versantul intern de cel extern şi se
termină la nivelul crestelor marginale proximale. Are o direcţie mezio-distală.
- pante: fiecare versant prezintă o pantă mezială şi una distală, în funcţie de
orientarea lor spre mezial sau distal.
De ex. cuspidul palatinal al premolarului superior are un versant intern cu o pantă
mezială şi cu o pantă distală şi un versant extern cu o pantă mezială şi cu o pantă
distală.
- muchia longitudinală (creasta esenţială): separă pantele fiecărui cuspid. Porneşte
din vârful cuspidian şi ajunge la nivelul şanţului principal mezio-distal (la nivelul
versantului intern) şi la nivelul conturului maxim (la nivelul versantului extern). Are
o direcţie vestibulo-orală.
2. Crestele marginale
- se găsesc la extremităţile proximale ale feţei ocluzale
- versante: - intern care priveşte spre interiorul feţei ocluzale şi se termină la nivelul
fosetelor marginale
- extern care priveşte spre dintele vecin şi se termină la nivelul punctului
de contact cu dintele vecin.
- muchie vestibulo-orală: desparte cele 2 vesante şi uneşte crestele mezio-distale
cuspidiene.
Crestele mezio-distale cuspidiene şi muchia vestibulo-orală a crestei marginale
realizează o „graniţă” în care se află faţa ocluzală propriu-zisă.
3. Fosetele
- fosetele centrale: la molarii superiori se alfă la intersecţia şanţului centro-vestibular
cu mezio-central, iar la molarii inferiori se găseşte la intersecţia şanţului principal
central cu şanţul ocluzo-lingual
- fosetele marginale: sunt 2 indiferent de molar (superior sau inferior) una situată
mezial şi una distal

- fostele dintre crestele marginale: sunt delimitate de versantele externe ale crestelor
marginale a doi dinţi vecini, punctul de contact dintre 2 dinţi inferiori şi spre ocluzal
sunt deschise. Se mai numesc şi nişă masticatorie sau ambrazură ocluzală.
DINŢII FRONTALI
1. Marginea liberă a dinţilor mandibulari:
- are o muchie dreaptă la incisivi şi în formă de V îndreptat spre planul de ocluzie la
canini, în timp datorită uzurii se transformă în suprafaţă incizală
- la canini prezintă un cuspid vestibular
- din vârful cuspidului porneşte o muchie spre ecuatorul dintelui
- muchia separă cuspidul în 2 pante: mezială şi distală
2. Faţa palatinală a dinţilor maxilari:
- panta palatinală: zona cuprinsă între marginea liberă şi cingulum, mai precis
dedesubtul cingulumului unde de obicei poate exista o depresiune (foramen caecum)
la incisivi. La caninul superior de sub cingulum porneşte creasta mediană ce
determină 2 pante şi pe faţa palatină: una mezială şi una distală.
B. Arcadele dentare
Asamblarea diferitelor organe dentare in arcade antagoniste constituie utilul.
Organizarea unei arcade parabolice continueduce la un echilibru optim, care
repartizeaza si dirijeaza presiunile pentru a asigura conservarea ansamblului pieselor
constitutive. Intelegerea formelor arcadelor nu are sens decat prin punerea in relatie a
celor doua arcade antagoniste (maxilara si mandibulara) observate dpdv dinamic (static si
cinetic).
Arcadele dentare umane sunt curbe in cele trei planuri ale spatiului:
- in plan orizontal, forma parabolica si arcul continuu (fara diasteme)
mentin o buna stabilitate a dintilor si asigura o repartiei a sarcinilor;
- in plan parasagital curba Spee;
- in plan frontal (curba Wilson).
Doar o organizare curbilinie a planului de imbinare a arcadelor permite obtinerea
stabilizarii dentare si mandibulare cat si eficacitatea masticatorie (Orthlieb, 1997).

Analiza în plan sagital
Poziţia fiecărui dinte este determinată constant de presiunile pe care le suportă
variabile în intensitate şi direcţie. Organizarea în plan sagital descrie o curbă cu
concavitate superioară (Spee) a cărui prelungire posterioară trece prin condilul
mandibular şi corespunde la o aliniere curbilinie a cuspizilor vestibulari ai caninilor,
premolarilor şi molarilor mandibulari (incisivii mandibulari uneori egresaţi nu sunt luaţi
în calcul).
Această curbă corespunde legii tangentei adică forma, curba planului de ocluzie
plasează axele dentare la 900
în raport cu diferitele raze de închidere care unesc raza
balama condiliană cu fiecare dinte. Această încurbare permite alinierea direcţiilor
stresurilor în lungul axelor mari dentare.
- curba Spee-Balkwill: proiecţia în plan sagital al ariilor ocluzale mandibulare şi
maxilare, urmează vârfurile cuspidiene , sub forma unei curburi cu profunzimea maximă
la nivelul primului molar. Este convexă la maxilar şi concavă la mandibulă, simetrice
stânga-dreapta. Abateri de la normal: accentuate, orizontale, inversate. Adâncimea ei
trebuie să fie în concordanţă cu gradul de supraacoperire în zona frontală pentru a permite
dezocluzia dinţilor posteriori în mişcarea de propulsie.
Planul de ocluzie este un plan convenţional care trece prin marginea incizală a centralilor
superiori şi cuspizii disto-palatinali ai m2.
Analiza în plan frontal.
Alinierea feţelor ocluzale în plan frontal desenează de asemenea o curbă cu
concavitatea superioară (Wilson) axele dentare convergând în sus şi înăuntru.
Această înclinare a dinţilor, consecinţă a lărgirii ramurii orizontale a mandibulei,
permite conservarea afrontării dentare.
- curba Monson-Villain: proiecţia în plan frontal a ariilor ocluzale mandibulare şi
maxilare sub forma unei curburi cu convexitatea orientate spre inferior. Apare datorită
implantării oblice a dinţilor în maxilare, spre oral a mandibularilor şi spre vestibular a
amxilarilor, astfel încât cuspizii V şi cei L ai mandibularilor se află pe aceeaşi curbă. Are
rolul de a produce dezocluzia dinţilor în mişcarea de lateralitate.

STOPURILE OCLUZALE
Definiţie: contactele dintre cele două arcade care se stabilesc în momentul mişcării de
ridicare a mandibulei spre maxilar sub acţiunea muşchilor ridicători. Contactele dintre
dinţii celor 2 arcade antagoniste se stabilesc între cuspizi şi fosete, respectiv creste
marginale la nivelul dinţilor laterali şi între marginea incizală şi faţa palatinală a
dinţilor frontali.
Cuspizii care fac contact cu suprafeţele antagoniste se numesc cuspizi de sprijin,
primari, activi sau de suport. Ei sunt reprezentaţi de cuspizii vestibulari ai dinţilor
laterali mandibulari, marginile ingizale ale dinţilor frontali mandibulari şi cuspizii
palatinali ai dinţilor laterali maxilari.
Cuspizii de ghidaj nu realizează contacte ocluzale decăt în mişcările excentrice ale
mandibulei pe versantele interne şi sunt reprezentaţi de cuspizii vestibulari ai dinţilor
laterali maxilari şi cuspizii linguali ai dinţilor laterali mandibulari.
Componentele stopurilor ocluzale:
- cuspidul de sprijin
- zona receptoare antagonistă: foseta sau foseta dintre creasta marginală
Clasificarea stopurilor ocluzale:
1. Stopuri ocluzale de clasa 1: sunt reprezentate de cuspizii vestibulari ai
premolarilor şi molarilor mandibulari care oclud cu fosetele centrale şi mai ales cu
fosetele dintre crestele marginale.
Sunt considerate cele mai importante pentru că procesel carioase sau abrazia au cele
mai reduse efecte şi astfel sunt cele mai stabile.
2. Stopuri ocluzale de clasa 2: marginea incizală a frontalilor mandibulari care oclud
infracingular cu faţa palatinală a dinţilor maxilari. Ele vor susţine ocluzia în lipsa
stopurilor ocluzale laterale. La 21% din subiectţi aceste contacte fie se realizează în
altă zonă nerealizânu-se practic stopuri ocluzale stabile. În plus susţinerea ocluziei
numai de către aceşti dinţi va conduce în timp la uzură rapidă ţi îmbolnăviri
parodontale care va duce la pierderea sau modificarea acestora.

3. Stopuri ocluzale de clasa 3: sunt reprezentate de cuspizii palatinali ai dinţilor
laterali maxilari care articulează cu fosetele dintre crestele mmarginale dar mai ales
cu fosetele centrale. Distrucţiile carioase mai frecvente care apar la acest nivel şi
migrările dentare mai frecvente la maxilar datorită osului mai spongios fac ca aceste
stopuri să fie mai puţin importante.
Importanţa stopurilor ocluzale
- realizează poziţia de intercuspidare maximă care reprezintă poziţia în care
contactele dento-dentare dintre cele 2 arcade sunt maxime. IM este poziţia cea
mai stabilă funcţională a ADM, încheie fiecare ciclu masticator, forţa este
maximă, mandibula staţionează 0,1s înaintea începerii fiecărui ciclu masticator.
- Triturează alimentele
- Menţin DVO care reprezintă dimensiunea etajului inferior al feţei când dinţii sunt
în poziţie de IM, măsurată între subnazion-subgnation.
Pentru ca stopurile ocluzale să-şi poată îndeplini rolul trebuie ca aceste contacte
între dinţii antagonişti să fie stabile şi eficiente deci funcţionale.
CONTACTELE OCLUZALE
Definiţie: contactele care se stabilesc între dinţii celor două arcade în cursul
mişcărilor mandibulei. Iniţial aceste contacte sunt punctiforme, în timp datorită
proceselor de uzură devin contacte în suprafaţă. După ce contactul dento-dentar a fost
stabilit prin stopurile ocluzale, mandibula nu mai trebuie să facă nici un fel de
deplasare (contact stabil), iar triturarea alimentelor să se facă cu efort minim (contact
eficient).
Clasificare
Din acest puncte de vedere contactele se clasifică în funcţionale şi nefuncţionale.
În zona laterală
Contacte funcţionale
- contact vârf cuspid – fund fosetă: vârful cuspidului trebuie să fie mai puţin
voluminos decît foseta pentru a putea pătrunde până în capătul ei. Deci vârful
cuspidian este ascuţit iar fosetele sunt deschise larg. Acest tip de contact are o
anumită lejeritate permiţând long centric. În cazul refacerilor protetice prezintă

avantajul de a putea fi adaptate cu uşurinţă prin şlefuiri selective. Prezintă 3
variante în funcţie de zona receptoare:
- cuspid – fosetă centrală
- cuspid – fosetă marginală
- cuspid – ambrazură ocluzală
- tripodic: apare în cazul în care volumul cuspidului este mai mare decât
deschiderea fosetei, motiv pentru care cuspidul nu mai ajunge în fundul fosetei.
Cuspidul face contact prin versantele sale cu foseta în 3 puncte fiind astfel foarte
stabil şi extrem de eficient deoarece cu o presiune minimă se strivesc alimentele
cu uşurinţă. În cazul lucrărilor protetice este greu de realizat, cere o precizie
maximă şi este greu de adaptat fără pierderea triposmului.
Contacte nefuncţionale: apar cănd contactele dento-dentare se fac pe pante înclinate
deci sunt instabile, sau dacă relieful dinţilor nu permite o masticaţie eficientă chiar
dacă dacă stopurile ocluzale sunt stabile prin lipsa unei cuspidări (în abrazii
patologice).
- vârf cuspid – versant fosetă
- versant cuspid – versant fosetă: ambele provoacă deraparea mandibulei
- vărf cuspid – vârf cuspid: instabil, eficienţă masticatorie redusă, muşcarea
părţilor moi (obraz, limbă), transmiterea forţelor paraxial la nivelul dinţilor
maxilari.
- în suprafaţă: apare în cazul uzurii patologice a dinţilor când suprafaţa ocluzală
devine o suprafaţă aproape plană, zonele de contact interdentar devin în suprfaţă
şi se prodice o deplasare către mezial a întregului grup.. În momentul stabilirii
contactelor suprafeţele antagoniste se potrivesc perfect ca o cheie în broască, sunt
stabile, dar sunt nefuncţionale pt. Că necesită timp şi forţă mai mare pentru
realizarea unei masticaţii eficiente. Suprasolicitarea apare şi din cauta măririi ariei
ocluzale prin abrazie deoarece prin scăderea înălţimii coronare ne apropiem de
ecuatorul dintelui zona cu cel mai mare perimetru.
Acest gen de contacte apar şi în cazul modelării ocluzale a lucrărilor protetice de
către tehnician prin imprimarea modelului de gips în ceara machetei punţii. Apar
în final obstacole în mişcările funcţionale ale mandibulei pe lucrarea finită care se

retuşează cu dificultate, şlefuindu-se în întreaga suprafaţă a lucrării, ahungăndu-se
la contacte în suprafaţă.
În zona frontală
Contacte funcţionale
- stopuri gradul II raport psalidodont: marginea incizală a incisivilor inferiori face
contact cu faţa palatină a frontalilor superior infracincular. Normal în sens vertical
există o supraacoperire de 1-3mm, adică 1/3-1/2 din faţa vestibulară a inferiorilor
(overbite). În sens sagital este permisă o treaptă sagitală de 1-2mm (overjet).
- raportul labiodont: raport de ocluzie între marginea incizală a dinţilor frontali
inferiori cu cea a superiorilor „cap-la-cap”.
Contacte nefuncţionale
- inocluzia sagitală care apare în anomalii de clasa II Angle: există o ocluzie
deschisă, o lipsă de contacte în sens sagital între dinţii frontali;
- ocluzia acoperită: există un contact străns între feţele vestibulare ale inferiorilor şi
feţele palatinale ale superiorilor;
- ocluzia în acoperiş: apare un contact foarte aproape de coletul dinţilor superiori pe
faţa palatinală şi o treaptă sagitală importantă;
- ocluzia prăbuşită prin lipsa stopurilor ocluzale laterale;
- ocluzia deschisa vertical.
2. Liniile functionale ale arcadelor I
Cuspizii si marginile incizale ale dintilor maxilari si mandibulari pot fi unite grafic prin
linii functionale.
La mandibula se unesc marginile incizale ale frontalilor, varful cuspidului caninului,
varfurile cuspidiene vestibulare ale PM si M printr-o linie: linia cuspidiana externa a
mandibulei. Deoarece aceste elemenete au un character active aceasta linie se numeste
linia centricului activ.
Linia care uneste punctele de pe dintii maxilari pe care oclud dintii mandibulari de mai
sus, adica crestele marginale ale I sup, C sup, crestele marginale meziale si distale ale PM
si crestele marginale si fosetele molarilor se numeste linia centricului pastiv. Ea
exprima functia statica a maxilarului.

In mod ideal in IM cele doua linii se suprapun. Preluarea sarcinilor in ocluzie se face in
special de M, PM sunt mai putin solicitati iar C si I nu sunt incarcati.
Daca unim la maxilar marginile incizale ale I, varfurile cuspidului C, PM, M1 obtinem
linia estetic-functionala, care are importanta in estetica, fonatie si masticatie.
Daca dintii mandibulari aluneca in contact cu cei maxilari se obtine o conducere prin
alunecare. Aceasta conducere se intinde de la linia pasivului centric la linia estetic
functionala.
In spatele crestei transersale a M1 superior nu are loc nici un ghidaj.
CINEMATICA MANDIBULARĂ
Pentru îndeplinirea funcţiilor ADM mandibula efectuează mai multe mişcări care
pornesc, ajung sau traversează câteva poziţii de referinţă. Studiul mişcărilor mandibulare
a fost realizat de către Posselt care a urmărit deplasările efectuate de punctul interincisiv
mandibular. Pornind de la deplasările acestui punct s-au putut studia deplasările
mandibulei în cele 3 planuri: sagital, frontal şi coronal.
Direcţia şi amplitudinea mişcărilor mandibulare sunt determinate de ATM,
muşchii mobilizatori ai mandibulei şi relieful ocluzal al dinţilor, care poartă numele de
determinanţi: posterior (articular), mijlociu (muscular), anterior (dentar).
Miscarile fundamentale extreme definesc in cele 3 planuri ale spatiului perimetrul
sau anvelopa limita a miscarilor. Pentru a trasa acest perimetru, Posselt (1968) a utilizat o
metoda grafica de inregistrare a deplasarii punctului interincisiv mandibular, obtinand
astfel scheme caracteristice in planu sagital, frontal, orizontal. Interesul sau primordial, in
afara desenarii cadrului general al miscarilor mandibulare, este de a defini anumite pozitii
mandibulare reproductibile. Daca limitele superioare sunt in generale dentare, celelate
pozitii extreme sunt ligamentare.
Studiul mişcărilor mandibulei în plan sagital a condus la obţinerea unui grafic
care poartă numele de bicuspoidul lui Posselt şi el reprezintă aria mişcărilor limită
mandibulare. Punctele de pe acest grafic reprezintă:
1. RC – relaţie centrică
2. IM – intercuspidare maximă

3. CCP – cap la cap în propulsie
4. PM – propulsie maximă
5. DM – deschidere maximă
6. I – deschidere în axa balama
7. R – repaus
MIŞCĂRILE MANDIBULARE
ADM prezintă o polivalenţă funcţională, intervenind în: masticaţie, deglutiţie,
fonaţie, respiraţie, estetică, gestiunea stresului şi a emoţiilor şi joacă un rol fundamental
în viaţa de relaţie. În realizarea acestor funcţii intervin mişcările mandibulare ale căror
schematizare o prezentăm mai jos.
Mişcările mandibulare sunt elementare şi combinate.
1. Mişcările elementare sau pure sunt:
- rotaţia (articulaţie ginglimoidă) în compartimentul inferior;
- translaţia (articulaţie de tip artroidal) în compartimentul superior.
Aceste mişcări se pot realiza de manieră sincronă şi asincronă. Ele se asociază
pentru a realiza mişcările combinate, care se leagă realizând mişcările complexe.
2. Mişcările combinate sunt cele de închidere – deschidere, propulsie –
retropulsie şi de lateralitate. Ele pot fi limită sau funcţionale.
Mişcările limită ale mandibulei şi perimetrul sau anvelopa mişcărilor limită au
fost studiate de către Posselt, în toate cele trei planuri ale spaţiului (sagital, frontal,
orizontal). Mişcările limită mandibulare sunt deosebit de importante în examinarea şi
diagnosticul tulburărilor care apar la nivelul determinanţilor dinamicii mandibulare,
reprezentaţi de cei posteriori (ATM), anteriori (ocluzia) şi cei funcţionali (musculatura).
Mişcările funcţionale ale mandibulei reprezintă combinaţii ale mişcărilor
elementare care se realizează simultan în mai multe planuri. Ele apar în cursul funcţiilor
ADM (masticaţie, deglutiţie, fonaţie) şi la realizarea lor concură ATM, muşchii
mobilizatori, muşchii oro-faciali, glandele salivare, limba, dinţii, periodonţiul, buzele,
obrajii.
Mişcările de masticaţie sunt mişcări funcţionale semiautomate care cuprind
etapele de incizie, fărâmiţare şi triturare. În timpul masticaţiei mişcările sunt influenţate

de informaţiile culese de receptorii din diferitele ţesuturi ale ADM. Muşchii îşi modifică
starea de contracţie, modifică poziţia bolului alimentar şi adaptează poziţia mandibulei.
Fenomenul se repetă până la deglutiţie. Traiectele efectuate de mandibulă în cursul
acestor mişcări masticatorii definesc perimetrul sau anvelopa funcţională a masticaţiei,
care este de amplitudine mai mică decât cea a mişcărilor limită.
Mişcările funcţionale din cursul fonaţiei nu au complexitatea celor din cursul
masticaţiei, fiind în principiu vorba despre mişcări de coborâre-ridicare şi uşoară
propulsie, de aceea şi perimetrul caracteristic al acestor mişcări se află în perimetrul celei
din cursul masticaţiei.
a. Deschiderea bucală corespunde coborârii mandibulei. Se derulează
în două faze:
- prima fază, până la o deschidere de 20 mm, se face prin coborârea mandibulei
care se roteşte în jurul axei balama sub acţiunea muşchilor coborâtori (mişcare de rotaţie
pură) reprezentaţi de pântecele anterior al digastricului, milohioidian, geniohioidian.
Fasciculul superior al pterigoidianului lateral şi aparatul tensor al discului se relaxează şi
începe să se contracte fasciculul inferior. Discul este oblic în jos şi înainte, lama
retrodiscală superioară este relaxată.
- a doua, fază de la 20 la 40 mm, se face sub influenţa contracţiei fasciculului
inferior al pterigoidianului lateral şi punerea în tensiune a ligamentului lateral astfel încât
complexul condilo-discal alunecă de-a lungul versantului posterior al eminenţei
temporale. Această mişcare determină, pe lângă rotaţia din compartimentul inferior, şi o
translaţie în cel superior.
Axa acestei mişcări pare să coboare din regiunea condiliană la nivelul spinei Spix.
Mişcarea se opreşte prin punerea în tensiune a ligamentelor extraarticulare şi a muşchilor
antagonişti. Tensiunea lamei retrodiscale superioare frânează mişcarea discului. Condilul
continuă însă să gliseze pe faţa inferioară a discului până la atingerea marginii sale
anterioare.
Prin continuarea coborârii mandibulei se ajunge la deschiderea maximă sau limită
a gurii. Pentru a se realiza deschiderea condilii efectuează o mişcare complexă de rotaţie
în compartimentul inferior şi una de translaţie în cel superior. Axele de rotaţie nu mai
sunt cele terminale. Deschiderea maximă este în medie de 40mm şi se măsoară de la

mrginile incizale ale dinţilor superiori şi a celor inferiori. Deplasarea mandibulei trebuie
să se facă liniar fără deviere.
b. închiderea bucală corespunde ridicării mandibulei şi se realizează în
două faze:
- prima fază se datorează contracţiei izotonice a fasciculul anterior temporal;
- în a doua fază intervin muşchii retropulsori (fibrele posterioare temporale, fibre
profunde din maseter şi pântecele posterior al digastricului).
Oprirea mişcării se face prin ocluzia arcadelor (reflex), dar muşchii se pot
contracta izometric în caz de închidere forţată (maseterul şi pterigoidianul medial).
Paralel, la sfârşitul închiderii, acţionează aparatul tensor (fasciculul superior al
pterigoidianului lateral, fibrele posterioare ale temporalului, maseterului) controlând
poziţionarea capului condilian în fosa glenoidă şi protejând suprafeţele articulare,
faciculul inferior pterigoidian este relaxat.
INTERCUSPIDAREA MAXIMĂ
IM este pozitia ocluzala sau raportul de angrenare dentara caracterizat prin
numarul cel mai mare de contacte dento-dentare si in care intensitatea contractiilor
musculare izometrice este cea mai mare. Ea constituie cheia fundamentala a masticatiei.
Permite o pozitie mandibulara precisa, unica, mediana si repetitiva care favorizeaza o
functie musculara automatica si simpla. Ea este caracterizata de multiplicitatea
contactelor ocluzale simultane, care asigura repartitia stresului pe ansamblul dintilor,
chiar daca dintii anteriori sunt mai putin incarcati.
Important: toti dintii cuspidati trebuie sa participe la angrenare cat mai complet
posibil. Absenta contactelor in IM a unuia sau mai multor dinti este intotdeauna legata de
o interpozitie patologica (limba, buza, obraz, parafunctie), de un blocaj de eruptie sau de
o dizarmonie dento-maxilara.
Aceasta pozitie de ocluzie este intr-o constanta remaniere in timpul dentitiei
temporare si permanente. La adult ea prezinta o adaptare progresiva la abrazia verticala,
compensata prin egresia progresiva, la uzurile proximale, compensate prin mezializarile

dintilor. Aceasta uzura transforma contactele punctiforme in suprafete mai mult sau mai
putin importante.
IM permite o stabilitate mandibulara definita ca egalizarea contactelor ocluzale
care previne migrarile dentare in cursul ridicarii mandibulei (Academia de Protetica).
Stabilitatea mandibulara este realizata prin continuitatea arcadelor asigurata de
contactele proximale si de orientare planului de angrenare al arcadelor (planul de
ocluzie). Stabilizarea vestibulo-orala este legata de prezenta contactelor ocluzale in
antagonism si de echilibrul presiunilor musculare (buze, obraji, limba). Stabilizarea
verticala este realizata de contactelor ocluzale.
Presiunea musculara din IM determina o crestere a contactelor ocluzale prin
deformarea elastica desmodontala: depresia dintilor in alveole, os, disc articular. Aceasta
IM in contractie izometrica maxima (IM activa) trebuie sa fie diferita de ocluzia in
intercuspidare lejera (IM pasiva) in care dintii stabilesc un numar maxim de contacte
(fara infundarea lor in alveole) fara participare musculara intensa, ceea ce se intampla
deseori in timpul deglutitiei.
In IM ocluzia completa a dintilor posteriori absoarbe marea majoritate a fortelor
ridicatorilor, protejand ATM si organele dentare. Aceasta este caracterizata printr-un
spatiu interarticular mare in IM care semnaleaza lipsa unei compresiuni articulare: pe un
craniu, cu dintii in IM, condilii nu sunt in contact cu suprafetele articulare.
Caracteristici:
- este cea mai frecventă poziţie funcţională mandibulo-craniană cu contact
dento-dentar; aici se încheie ciclurile masticatorii ;
- se înregistrează numărul cel mai mare de contacte dento-dentare, stabilitatea şi
suprafaţa cea mai mare a contactelor (diminueaza astfel incarcarea suportata
de fiecare element);
- exista o stabilitate a fiecarui organ dentar (tripodism);
- protejarea dintilor anteriori de catre cei posteriori;
- este o pozitie mandibulara unica, reproductibila, stabila;
- uşurinţă relativă de determinare, înregistrare şi transfer ceea ce face să fie cea
mai des folosită metodă de raoprtare a celor 2 arcade;
- o pozitie stabila, simetrica in deglutitie;

- protejeaza ATM in momentul inclestarii dintilor;
- eletromiografic se înregistreză cea mai mare contracţie a muşchilor ridicători
de aceea este denumită şi poziţie de forţă.
- Unii autori numesc IM ca ocluzie centrică.
RAPOARTE OCLUZALE INTERARCADICE
a. Sens vestibulo-lingual
Arcada maxilara circumscrie arcada mandibulara definind astfel o acoperire, adica
proiectia in plan orizontal a distantei intre varfurile cuspidiene sau marginile liber
mandibulare si maxilare. La nivelul dintilor laterali contactele ocluzale sunt
repartizate in sens transversal dupa trei tipuri (Stuart, 1964):
- A (intre cuspizii vestibulari): versantul extern al cuspidului V mandibular pe
versantul intern al cuspidului V maxilar;
- B (intre cuspizii de sprijin): vrsantul intern al cuspidului V mandibular pe
versantul intern al cuspidului palatinal maxilar. Acest contact este mai dificil
de obtinut si mentinut. Lipsa sa semnifica o malocluzie;
- C (intre cuspizii orali): versantul intern al cuspidului V mandibular pe
versantul extern al cuspidului palatinal maxilar.
Prezenta contactelor A,B si C simultan sau A si B fara C garanteaza stabilitatea
dentara in sens transversal. Distanta intre A si C reprezinta 45% din diametrul
vestibulo-oral al dintelui.
Plan transversal
- molar: arcada maxilară circumscrie arcada mandibulară cu un cuspid; anormal
ocluzie cap la cap (lingualizată) sau inversă
- canin: C circumscrie c, anormal lipsa contactului (ocluzii lingualizate), cap la
cap, angrenaj invers
- incisiv: liniile interincisive coincid una cu alta şi cu planul medio-sagital,
anormal apar deplasări dreapta-stânga

b. In sens vertical
Acoperirea corespunde proiectiei in sens vertical a distantei intre marginile libere sau
cuspizii vestibulari maxilari si marginile libere sau cuspizii vestibulari mandibulari.
Aceasta acoperire diminua de la mezial spre distal.
Plan vertical:
- molar: contacte între suprafeţele ocluzale ale molarilor care să se încadreze în
armonia curbei Spee. Abateri: inocluzie (infrapoziţie), egresii (suprapoziţie).
- Incisiv: overbite de 1/3. Anormal: ocluzie adâcă sau deschisă
c. In sens mezio-distal
Doar modelul de ocluzie 1 dinte/ 2 dinti este retinut ca si model de referinta. Chiar
daca scoala gnatologica a criticat aceasta relatie ocluzala, datorita riscului de ciocnire
in cursul masticatiei ea este prezenta la 85% din populatie. Presiunea meziala care
asigura continuitatea arcadelor impiedica deschiderea contactelor ocluzale. Raportul
de ocluzie 1 dinte/ 1 dinte creaza o angrenare slaba si constituie astfel o sursa de
instabilitate mandibulara.
1.Clasele Angle
Datorita latimii diferite a incisivilor centrali superiori si inferiori, exista o ocluzie
alternanta de 2:1. Adica toti dintii au doi antagonisti, cu exceptia incisivului central
inferior si a molarului 3 superior.
- clasa I Angle: ocluzia neutrala
- cuspidul disto-vestibular al molarului 1 inferior oclude in foseta centrala a
molarului 1 superior;
- varful cuspidului caninului inferior occlude pe creasta meziala sau foseta
meziala a caninului superior.
- clasa II Angle: ocluzia distalizata
- cuspidul DV al m1 inferior oclude in foseta distala a M1 superior:
- II/1 incisivii in protruzie
- II/2 incisivii in retruzie
Este posibil ca abaterea de la ocluzia neutrala sa fie masurata in latimi de premolari: 1P
sau ½ P.

- clasa III: ocluzia mezializata
- cuspidul DV al m1 inferior oclude creasta marginala distala a PM2 superior;
- varful cuspidului caninului inferior occlude cu I lateral superior.
Aceasta clasificare pe baza sagitala nu tine cont de cauzele scheletice ale disgnatiei si nici
de modificarile transversale ale ocluziei.
Clasificarea Angle este fondata pe raportul molarului 1 mandibular/molar1 maxilar in
sens sagital. Actualmente, prin extensie, se aplica si caninului:
- clasa I in care molarul 1 mandibular este mezial cu jumatate de cuspid fata de
cel maxilar. Cuspidul M-V al molarului 1 maxilar se afla in santul dintre
cuspizii mezio şi centro-vestibular al m1. Varful cuspidian al caninului
mandibular este in contact cu ambrazura formata de fata distala a incisivului
lateral si fata meziala a caninului maxilar.
- clasa II: distalizarea mandibului sau mezioocluzia molarului 1 maxilar fata de
molarul 1 molarul 1 mandibular si a C mandibular fata de cel maxilar. În clasa II
apare o distalizare a punctelor de contact de dimensiunea mezio-distală a unui
premolar. Apar în situaţia în care maxilarul superior s-a dezoltat mai tare sau este
situat mai anterior fie mandibula este mai putin dezvoltată sau situată posterior.
- clasa III: mezializarea mandibulei sau distoocluzia molarului 1 maxilar fata de
cel mandibular si a caninului maxilar fata de cel mandibular.
DISTRIBUTIA CONTACTELOR
Exista un model teoretic de referinta cu rol pedagogic. El reprezinta o
schema ideala pe care tratamentele restauratoare tind sa o urmeze. Acest model
este definit de un raport de ocluzie simultan al ansamblului de cupluri dentare
cuspidate si prin raporturi punctiforme multiple (tripodice in fose, dipodice in
ambrazuri) care stabilizeaza dintii in cele trei planuri ale spatiului.

Punct de contact centric la
mandibulă
Zona de contact a acestuia pe
maxilar
Premolar 1-cuspid vestibular Creasta marginală mezială a
premolarului 1
PM 2-cuspid V Creasta marginală mezială a
PM2 şi distală a PM1
M1- cuspid MV Creasta marginală distală a
PM2 şi mezială a M1
M1- cuspid centro-vestibular Foseta centrală a M1
M1 – cuspid DV Nefunctional
M2- cuspid MV Creasta marginală distală a M1
si mezială a M2
M2-cuspid DV Foseta centrală a M2
Puncte de contact centric la
maxilar
Zonă de contact la
mandibulă
Cuspidul palatinal al PM1 Foseta distală a PM1
Cuspidul palatinal al PM2 Foseta distală a PM2
Cuspidul MP al M1 Foseta centrală a M1
Cuspidul DP al M1 Creasta marginală distală a M1
şi mezială a M2
Cuspidul MP al M2 Foseta centrală a M2
Cuspidul DP al M2 Creasta marginală distală a M2

Cuspizii vestibulari
mandibulari
Locul de contact la maxilar
A. PM1 Foseta mezială a PM1
B. PM2
Foseta mezială a PM2
C. M1 cuspidul MV
Foseta mezială a M1
D. M1 cuspidul DV
Foseta centrală a M1
E. M1 cuspidul D
Foseta distală a M1
F. M2 cuspidul MV
Foseta mezială a M2
G. M2 cuspidul DV
Cuspizii palatinali maxilari Zonele de contact la
mandibulă
K. PM1 Foseta distală a PM1
L. PM2
Foseta distală a PM2
M. M1 cuspidul MP
N. M1 cuspidul DP

O. M2 cuspidul MP
P. M2 cuspidul DP
Clasa II
Cuspid V pm1 – foseta distală PM1
Cuspid V pm2 - -foseta distală PM2
Cuspid MV m1 – foseta centrală M1
Cuspid CV m1 – foseta distală M1
Cuspid MV m2 - foseta centrală M2
Cuspid DV m2 - foseta distală M2
Cuspid P PM1 – foseta mezială pm1
Cuspid P PM2 - foseta mezială pm2
Cuspid MP M1 - foseta mezială m1
Cuspid DV M1 - foseta centrală m1
În clasa III apare o creştere predominantă a mandibulei care se situează anterior
apare o mezializare a punctelor de contact de dimensiunea mezio-distală a unui
premolar.
Scheme de articulare
Cuspid V pm1 –creasta marginală mezială C
Cuspid V pm2 - -fosta mezială PM1
Cuspid MV m1 – foseta mezială PM2
Cuspid CV m1 – foseta mezială M1
Cuspid MV m2 - foseta centrală M1
Cuspid DV m2 - foseta mezială M2
Cuspid P PM1 – foseta distală pm2
Cuspid P PM2 - foseta centrală m1

Cuspid MP M2 - Cuspid DV M1 – nu au antagonişti
- canin: superioar se află între c şi pm
- incisiv: overjet de 1-2mm, creşte în II este negativ în III
POZITIA DE REPAUS A MANDIBULEI
Definitie: pozitia de repaus a mandibulei reprezinta o pozitie diagnostica, fara
contact dento-dentar, care se afla pe traseul de la IM la deschiderea maxima., traseu dupa
care se face in mod obisnuit miscarea de inchidere a gurii (diagrama Posselt). In
majoritatea timpului din ciclul de 24 de ore mandibula se gaseste in pozitie de repaus, iar
intre dintii celor doua arcade exista un spatiu liber, spatiul de inocluzie fiziologica, numit
si spatiu de repaus sau “free way space”.
Fiziologic, numai in masticatie si in deglutitie se stabileste contactul dentar.
Pozitia de repaus a mandibulei variaza la acelasi individ in functie de varsta,
pozitia corpului(orto/clinostatism), unele stari fiziologice(somn/veghe/momente de
concentrare a atentiei) sau stari patologice-unele tratamente medicamentoase.
Pozitia de repaus este determinata de contractia tonica a muschilor coboratori si
ridicatori ai mandibulei, deci nu este vorba de un repaus muscular ci de un repaus al
ligamentelor parodontale.
Pozitia de postura a mandibulei nu are aplicabilitate clinica directa. Utilizarea ei
este legata de o metoda de evaluare indirecta a DVO.
Existenta spatiului de inocluzie fiziologica (SIF) determina o alta inaltime a
etajului inferior al fetei:DVR,care este evident mai mare decit DVO.
DVR= DVO+SIF. In mod normal SIF este de 2-4mm, de unde rezulta ca
DVR=DVO+(2-4)mm
Cel mai mic spatiu interarcadic din fonatie poarta numele de spatiu minim de
vorbire

DIMENSIUNEA VERTICALA
DVO corespunde distantei care separa doua puncte cutanate, unul la nivelul
masivului facial altul la nivelul corpului mandibular.
Aceasta valoare, element esential al ocluziei, este in acelasi timp subiectul a
numeroase discutii in ceea ce priveste determinarea ei si incidenta asupra eventualelor
tulburari fiziologice, cat si in ceea ce priveste potentialul ei de evolutie si modificare.
I. Definitii
Din infinitatea de dimensiuni verticale, doua sunt mai importante si din acestea
doua decurge al treilea element al acestei entitati libere: spatiul liber de inocluzie.
A. Dimensiunea verticala de ocluzie
DVO corespunde inaltimii etajului inferior al fetei atunci cand dintii sunt in IM.
Aceasta implica faptul ca dintii naturali sunt susceptibili pe de o parte de a intra in
contact si pe de alta parte de a asigura stabilitatea ocluziei si deci a pozitiei mandibulare.
B Dimensiunea verticala de repaus
DVR sau pozitia de echilibru postural, se caracterizeaza prin absenta contactelor
interdentare. Ea corespunde pozitiei ocupate de mandibula cand capul pacientului este
drept activitatea muschilor ridicatori si coboratori echilibreaza fortele de gravitatie si
condilii se situeaza intr-o pozitie neutra fara nici un stress asupra componentelor
anatomice a structurilor articulare.
C. Spatiul liber
SLI corespunde distantei intre suprafetele ocluzale ale dintilor mandibulari si
maxilari cand mandibula se situeaza in pozitie de repaus; aritmetic el corespunde
distantei care separa DVO de DVR.
Nota: acest spatiu este o necesitate fiziologica care nu trebuie confundat cu spatiul
minim fonetic cum a fost descris de Silverman (1962).
II. Fiziologia dimensiunilor verticale
A. DVO
Aceasta dimensiune apare de la eruptia primilor molari temporari in jurul varstei
de 16 luni; apoi, in timpul cresterii, forta contractiilor musculare echilibreaza eruptia
fiziologica a dintilor naturali. In acelasi timp, acest echilibru poate fi perturbat de
cresterea muschilor, migrarea insertiilor lor, variatiile functiilor neuro-musculare,

tulburarile functionale (respiratorii orali) cat si datorita tulburarilor morfologice sau
embriologice (scurtarea frenului limbii).
Esential: daca dispar stopurile ocluzale ca in cazul pacientilor edentati total sau
partial, DVO se pierde.
B. DVR
Dupa Thompson (1946), DVR a fost considerata ca o pozitie “de referinta” stabila
in decursul intregii existente. Dar aceasta ipoteza este partial falsa deoarece DVR, sau
pozitia de echilibru postural, rezulta din actiunea conjugata a doua grupuri de factori de
control, unul pasiv (in absenta contractiilor musculare), altul activ, rezultatul unei
contractii musculare.
1. Factori pasivi
a. Spatiul Donders
Acest spatiu corespunde cu cel care se creaza intre fata dorsala a limbii si bolta
palatina cand mandibula coboara. Coborarea pasiva a mandibulei, atunci cand cavitatea
bucala este inchisa la nivelul buzelor si istmului, provoaca o depresie usoara de cca
12,66hPa (0,7mmHg), ceea ce echivaleaza cu o forta in jur 300g capabila sa suporte
greutate mandibulei. In acelasi timp, valoarea acestei depresiuni nu este constanta si
atinge maximum imediat dupa deglutitie.
b. Viscoelasticitatea
Muschii scheletici au toti aceeasi structura fundamentala: ei sunt compusi din
fibre musculare striate si unite de tesut conjunctiv. In fiecare muschi tesutul conjunctiv
este format din fibre de colagen si din fibre elastice; el este in continuare cu cel al
tendoanelor si insertiilor musculare care distribuie si dirijeaza fortele motrice spre os si
piele. Aceasta organizare, zisa textura peniforma si semi-peniforma, se opune la orice
deplasare spontana. Muschiul exercita astfel o usoara rezistenta atat la scurtare cat si la
alungirea sa.
Aceasta viscoelasticitate a muschilor scheletici este direct implicata in controlul
DVR. Aceasta proprietate a muschilor contribuie la mentinerea posturii mandibulare de
repaus contra fortelor de gravitate.
c. Gravitatia

Fortele de gravitatie influenteaza pozitia mandibulei. Incidenta lor, intotdeauna
prezenta, este legata de pozitia subiectului. Ea este contracarata de ansamblul
mecanismelor de control activ. Intr-adevar, atunci cand pacientul este asezat, cu coapsele
si genunchii pliati la 90, activitatea maseterilor si temporalilor este maximala. Daca
pacientul este intins activitatea acelorasi muschi scade puternic. Aceasta diminuare a
activitatii muschilor ridicatori legata de pozitia pacientului este foarte importanta
deoarece ea intervine clinic de o maniera directa asupra elavuarii DVR.
2. Factori neurofiziologici activi
Postura mandibulara corespunzatoare DVR este determinata de un ansamblu de
parametri fiziologici interdependenti care controleaza activitatea tonica posturala a
muschilor coboratori si ridicatori.
a. Bucla gamma
Tonusul muscular, “contractia reziduala a muschiului scheletic” exista datorita
punerii in functiune a motoneuronilor care determina o excitatie a fusurilor neuro-
musculare. Reglarea si controlul acestor neuroni mentine o stare de contractie musculara
minima. Influxul nervos de origine centrala pleaca de la trunchiul cerebral si determina in
final o contractie a muschilor ridicatori, aceasta bucla fiind independenta de receptorii
fusurilor si de receptorii periferici.
b. Proprioceptorii muschilor ridicatori: fusurile neuro-musculare si
organele Golgi
Pozitia de repaus mandibular nu este decat aparenta deoarece, in realitate, este o
stare de instabilitate permanenta care se asociaza unei activitati musculare importante,
obtinand in final pozitia de echilibru. Acest “echilibru instabil” depinde combinat de
influentele inhibitorii si excitatorii la nivel muscular, transmise prin intermediul
receptorilor proprioceptivi musculo-tendinosi. Reflexele miotatice si miotatice inverse
raspund astfel la fortele de gravitatie care se exercita pe mandibula si permit mentinerea
DVR.
c. Receptori periferici
 receptorii articulari: receptorii proprioceptivi ale capsulei transmit la nivelul
centrilor superiori informatii asupra pozitiei (receptorii Rufini) si asupra vitezei de

deplasare condiliene (receptorii Vater-Pacini), informatii care pot antrena reactiile
musculare reflexe ale ridicatorilor.
 Receptorii parodontali participa la controlul posturii mandibulare. In plus
influxurile cu punct de plecare parodontal au o mare importanta deorece daca ei
inhiba ridicatorii ei sunt singurii care recruteaza coboratorii de asemenea.
 Receptorii mucosi: stimuli mucosi contribuie de asemena la controlul pozitiei de
repaus in particular contactul buzei inferioare cu marginile libere ale incisivilor
maxilari si exteroceptorii de pe fata dorsala a limbii care intra in contact cu bolta
palatina.
d. Influenta vizuala
Activitatea muschilor ridicatori si coboratori este influentata de stimuli vizuali.
Inchiderea pleoapelor antreneaza o diminuare a activitatii electromiografice a maseterilor
si a partii anterioare a temporalilor si mandibula coboara 1-2mm. De asemenea, cititul
modifica continuu pozitia de repaus. Orientarea capului vizavi de orizont joaca acelasi
rol: din instinct subiectul are tendinta de a-si orienta capul dupa planul orizontal vizual.
e. Influenta pozitiei capului
O coordonare intre muschii cervicali posteriori si muschii situati in fata spinei
cervicale explica aceasta legatura intre pozitia capului si DVR.Toate schimbarile
antreneaza o schimbare a activitatii muschilor masticatori si in consecinta a posturii
mandibulare in sens vertical si orizontal.
f. Sistemul limbic
Acest sistem transmite toate informatiile olfactive somato-emotionale provenite
de la hipotalamus si de la formatiunea reticulata si influenteaza activitatea fusurilor
neuro-musculare. Aceste componente psiho-emotionale intervin direct in controlul DVR
si nu trebuie sa fie neglijate. Postura de repaus mandibular nu poate fi deci considerata o
pozitie “pasiva”: ea depinde de multiple influente periferice (vizuale, articulare,
parodontale, etc) care intervin indirect asupra activitatii muschilor ridicatori si coboratori.
Aprecierea DVR in scop diagnostic sau terapeutic pare sa fie dificila si ea impune
conditii optime de determinare (pacient relaxat, instalat confortabil, cu eliminarea tuturor
factorilor externi si periferici perturbatori, etc). Dar in niciun caz ea nu constituie o
valoare fixa si invariabila.

III. Modificarile DV
Cele 3 elemente ale DV pot fi modificate. Consecintele patologice care pot sa
apara se situeaza la nivel muscular, articular si mucos.
A. Consecinte musculare
Variatiile DVO nu par sa antreneze o modificare semnificativa a tonusului
muscular a muschilor ridicatori. Dimpotriva, absenta spatiului liber se acompaniaza de o
modificare a tonusului muschilor posturali (Gole, 1993; Urbanowicz, 1991).
La pacientii dentati sau la cei purtatori de o proteza amovibila completa, daca
DVO este crescut cu o diminuare a spatiului liber, aceasta modificare se poate insoti de o
hiperactivitate a muschilor ridicatori, ai muschilor orbiculari ai buzelor, ridicatori ai
buzelor. La pacientii dentati, acest tip de situatie apare datorita unei parafunctii linguale,
in particular in timpul deglutitiei, interpozitia limbii intre dinti favorizand egresia sau
versiunile sectoarelor laterale care astfel impieteaza asupra SL.
Remarca: nici o cercetare nu a putut pune in evidenta faptul ca modificarile
moderate de DVO (intre 4-6mm) se asociaza cu o hiperactivitate musculara. Cu toate
acestea trebuie insistat asupra faptului ca aceasta augmentare se insoteste de o stabilitate
perfecta a relatiilor ocluzale.
B. Consecinte articulare
Remodelarea structurilor articulare cum a fost descrisa de Blackwood apare la
numerosi pacienti. Incidenta modificarilor ocluzale propusa de Steinhardt !Steinhardt,
1990), cat si Mongini !1984), nu arata o legatura directa intre DVO si modificarile
structurilor articulare. Doar studiile lui Sim et al (1995) au pus in evidenta, pe maimuta
Macaca mulata, modificari histologice importante.
C. Consecinte mucoase
Diminuarea DVO favorizeaza aparitia perlesului la nivel comisural. Aceasta
afectiune frecventa la pacientii purtatori de proteze totale se poate intalni si la pacientii
dentati. De asemenea, la pacientii edentati, diminuarea DVO provoaca o prabusire a
regiunii anterioare cu, in anumite cazuri, o deplasare anterioara a papilei incisive.
In opozitie, cresterea DVO la pacientii total edentati poate antrena o senzatie de
durere, vezi arsura, la nivelul suprafetei de sprijincare devine rosie si edematiata, aspect
care nu trebuie sa fie confundat cu un fenomen alergic (fenomen extrem de rar).

IV. Examen clinic
Examenul clinic ale celor 3 componente ale DV se face de maniera independenta.
A. DVO
Evaluarea caracteristicilor clinice ale DVO se axeaza pe 2 parametri: cercetarea
elementelor care mentin DV si evaluarea nivelului acestei DV.
1. Evaluarea mentinerii DVO, clasificarea lui Masumoto (Zarb et al, 1978)
Conditiile de mentinere ale DVO se repartizeaza in 3 clase:
a. clasa I: DVO este mentinut prin contacte dentare. Aceasta
eventualitate clinica se refera la arcadele dentare complete pana la
situatia cea mai extrema in care doar 2 dinti mai sunt in contact;
b. clasa II: in acest caz, in ciuda prezentei dintilor pe arcade, niciunul din
ei nu intra in contact cu antagonistii, DV nu poate fi mentinuta
deoarece nu exista nici un contact interarcadic (fig. 4.2);
c. clasa III: stopurile ocluzale sunt complet absente deoarece una din
arcade este complet edentata.
2. Evaluarea nivelului DVO
Daca in cazul clasei II si III Masumoto, masurarea nivelului DVO este imposibil,
alta este situatia in clasa I. Existenta contactelor ocluzale nu trebuie sa conduca la
prejudecta corectitudinii acestei masuratori. Practicianul trebuie sa ia in calcul parametrii
de evaluare urmatori:
a. Dintii
Teoretic, in absenta oricarei interventii stomatologice restauratoare sau protetice,
dintii naturali trebuie sa mentina DVO original fiziologic. Acest echilibru poate fi
perturbat de 3 eventualitati:
1/. Abraziile dentare
Nota: uzura sau abraziile dintilor naturali care se traduc printr-o scurtare a
coroanei clinice, nu trebuie sa conduca imediat medicul spre diagnosticul diminuarea
DVO .
Prin egresia fiziologica a dintilor implicati se permite compensarea pierderii
structurii dentare.

Aceasta egresie de compensare se acompaniaza de semne clinice foarte specifice.
Lungimea coroanei clinice este redusa, tesutul osos de sustinere este voluminos,
parodontiul egreseaza cu dintele si nivelul insertiei epiteliale in raport cu jonctiunea
smalt-cement nu se modifica, atasamentul epitelial urmeaza astfel egresia alveolo-
dentara.
2/. Egresia dentara
Echilibrul care se stabileste intre forta de egresie si forta muschilor ridicatori
poate fi perturbata, dintii posteriori egreseaza, DVO creste (fig.4.5). Aceasta eventualitate
clinica este deseori provocata de o functie linguala alterata. In timpul deglutitiei,
interpunerea linguala, fie anterioara fie posterioara, se opune la un contact direct intre
dintii antagonisti a caror egresie fiziologica nu este compensata de presiunea muschilor
ridicatori; in plus ea poate antrena o versiune a dintilor maxilari. Aceste situatii clinice se
asociaza frecvent cu o reducere a SL.
3/. Migrarile dentare
Prezenta edentatiei necompensate se poate acompania de o versiune a dintilor
colaterali spre acest spatiu. In ipoteza in care doar acesti dinti mai exista pentru a stabiliza
DVO, o analiza riguroasa a acestei situatii trebuie realizata deoarece aceasta DVO risca
sa fie eronata.
b. Estetica
Daca diagnosticul scaderii DVO este relativ facil (buze pensate, perles), nu este la
fel in cazul cresterii DVO. Absenta competentei labiale sau prezenta unei hiperactivitati a
chingii orbicularului care permite stabilirea competentei nu trebuie sa conduca imediat
practicianul la diagnosticul de crestere a DVO.
Esential: in toate cazurile doar evaluarea spatiului liber sau a spatiului minim de
vorbire permite confirmarea sau infirmarea unei modificari ale DVO.
Daca DVO este supraevaluata pacientul prezinta dificultati in fonatie. Pronuntia
lui S, care corespunde spatiului fonetic minim (1-1,5mm), poate permite afirmarea sau
infirmarea acestei supraevaluari. In cazul unei cresteri cu rotatie posterioara se ajunge la
o augmentare importanta a etajului inferior, hiperactivitatea orbicularilor dar, in acest caz,
SL este mentinut.
c. Teleradiografia

Examenul cliseelor cefalometrice permite evaluarea DVO (fig. 4.6). Analiza
Ricketts se fondeaza pe valoarea unghiului dintre punctul SNA (spina nazala anterioara),
punctul Xi (centrul ramurii ascendente) si punctul supepogonion (Pm).
Analiza lui Wylie permite determinarea inaltimii etajului inferior al fetei. Ea se
fondeaza pe raportul care se stabileste intre inaltimea totala a fetei si inaltimea etajului
superior – 55%- si inferior – 45%. Inaltimea totala a corespunde cu distanta masurata
intre punctele nasion si menton. Aceasta se imparte intr-un etaj inferior si unul superior
printr-o perpendculara coborata de la SNA pe linia definita in prealabil.
B. DVR
Evaluarea clinica a DVR depinde de luarea in considerare a diferitelor mecanisme
active si pasive care regleaza aceasta pozitie. In consecinta, pacientul trebuie intotdeauna
sa fie plasat in pozitie ortostatica, simetrica si sa fie cat mai relaxat. La pacientii varstnici
edentati total, aceasta exigenta este capitala. Tehnicile de determinare ale DVR sunt
numeroase si variate: pozitia ocupata de mandibula dupa o deglutitie, pronuntia fonemei
M, etc.
C. SL
SL este evaluat la nivelul premolarilor 1. In mod normal, in cazul relatiilor
dentare de clasa I Angle, 3mm vor desparti acesti dinti. Aceasta distanta se reduce la 1-
2mm in prezenta unei clase III, dar ajunge la 7-12mm in prezenta unei clase II/2. La
aceste variatii se mai adauga cele care exista intre indivizi si, pentru acelasi individ, in
cursul unei zile in functie de postura capului si a corpului, vorbire, somn, varsta, stress si
eventualele manifestari algice. In fine, SL tinde sa se adapteze la diferitele modificari ale
DVO. La aceasta analiza a SL se adauga utilizarea foneticii care pare a fi tehnica cea mai
bine adaptata pentru a determina SL fonetic. Ea consista in a cere pacientului de a
pronunta anumite consoane ca si labiodentalele (F si V) si de a evalua pozitia marginilor
libere mandibulare in raport cu marginile libere ale dintilor maxilari.
Dupa Silverman, deplasarile mandibulare efectuate in cursul conversatiei
determina un “camp protetic” care corespunde cu aria acoperita de deplasarile marginilor
libere ale dintilor anteriori mandibulari (fig. 4.7). Extremitatile inferioare si superioare ale
campului fonetic sunt caracteristice: pozitia inferioara “spatiul fonetic cel mai important”
este foarte variabil si nu poate fi tinuta ca pozitie de referinta. Dimpotriva, pozitia

superioara “spatiul fonetic minim” este cel mai precis si cel mai constant la acelasi
pacient pe parcursul intregii vieti. Ea este obtinuta in timpul pronuntiei sibilantelor: S,
CHE, Z si F.
Aceasta evaluare trebuie completata prin analiza deplasarii incisive dupa cum a
descris Pound. Pentru aceasta trebuie examinate deplasarile marginilor incisive
mandibulare din profil, pentru a putea evalua miscarile verticale si mai ales antero-
posterioare ale mandibulei. In 70% cazuri, pronuntia sibilantelor se acompaniaza de o
deplasare anterioara a amndibulei pe cand in restul de 30% mandibula nu se deplaseaza
spre anterior. Aceasta absenta a deplasarii este asociata cu prezenta unei clase II/2 sau
deseori este provocata de o pozitie joasa a limbii.
V. Modificarile terapeutice ale DVO
Trebuie sa modificam DVO? Doua scoli se opun complet acestui subiect.
Pe de o parte partizanii non-modificarii DVO, precum Dawson (1977) enunta ca :
“Nu se poate modifica DVO existenta. Justificarile terapeutilor precum supresia durerilor
articulare, restaurarea dintilor puternic abrazati, suprimarea ridurilor fetei nu reprezinta
nici o indicatie terapeutica a cresterii DVO”. Intr-adevar cresterea DVO ar antrena o
crestere a nivelului activitatii muschilor masticatori, crestere pe care pacientul nu ar putea
sa o tolereze: contractiile musculare ar reingresa dintii supraeruptie. Datele stiintifice tind
in acelasi timp sa arate ca cresterea DVO antreneaza o diminuare a nivelului de activitate
a muschilor ridicatori. Doar o modificare mai mare de 1cm provoaca o crestere a acestei
activitati.
Dimpotriva alti autori propun variatii ale DVO pentru a trata aceleasi situatii
clinice ca si cele citate de Dawson (1977). Practicianul propune aceat demers terapeutic
pentru 3 motive:
 Disfunctii: alterarea DVO se propune ca factor etiologic in tulburarile neuro-
musculo-articulare. Indicatia unei gutiere ocluzale se impune atunci ca solutie
terapeutica. In acelasi timp aceasta terapie nu este sustinuta de nici un rezultat
stiintific.
 Estetica: in mod ideal fata se imparte intr-un etaj superior si unul inferior. Partea
superioara este masurata de la nasion la deprsiunea cea mai profunda a radacinii

nasului la punctul subnazal. Partea inferioara se intinde de la punctul subnazal la
menton. Etajul superior reprezinta 43% din fata si cel inferior 57%. Modificarea
acestui raport poate conduce la indicatia de modificare a DVO.
 Protetica: o uzura coronara importanta, necompensata de egresie, poate antrena o
diminuare a DVO. Restaurarea protetica permite de a compensa pierderea
structurii dentare si restabilirea inaltimii coronare de ocluzie.
Daca decizia de modificare a DVO este luata, posibilitatile terapeutice sunt
multiple dar abordarea difera dupa situatiile clinice.
A. Augmentarea terapeutica a DVO
Cheia problemei este de a determina daca modificarea DVO provoaca sau nu o
modificare a lungimii fibrelor musculare. Raspunsul la aceasta intrebare impune
examinarea a 3 componente geometrice ale DV:
a. inaltimea dintilor anteriori
b. lungimea maseterilor
c. importanta deplasarilor condiliene.
Pentru aceasta modelele sunt montate in articulator in RC apoi sunt aduse in IM.
Deplasarea verticala si orizontala a sferelor condiliene in casutele condiliene sunt apoi
examinate. Spear a stabilit urmatorul raport: o deplasare de 1mm a sferelor condiliene in
sens vertical poate mari DV cu 2mm la nivel anterior.
Dar el insista asupra controlului fonetic care trebuie sa valideze orice modificare
de DVO. Pe un plan mai stiintific, chiar daca pare ca augmnetarea DVO se acompaniaza
de o modificare a DVR, majoritatea cercetatorilor care se axeaza pe augmentarea DV la
pacientii dentati pun in evidenta recidiva practic intotdeauna. Abordarea fonetica de
crestere a DV trebuie sa fie intotdeauna realizate cu prudenta.
Esential: la un pacient purtator de proteza totala, daca spatiul liber este important,
se poate modifica DVO de maniera radicala. Din contra daca spatiul liber este mic, DVO
trebuie modificat progresiv.
B. Diminuarea terapeutica a DVO
In prezenta egresiilor dentare asociate cu o diminuare a SL, reducerea inaltimii
coronare pentru restabilirea acestui spatiu este o abordare terapeutica riscanta. Ea trebuie
intotdeauna sa se asocieze de o reeducare a deglutitiei de catre un ortofonist si, la

pacientii a caror musculatura este slaba, de utilizarea unui Therra-Bite pentru a evita
riscul de recidiva (fig. 4-8). Altfel in cazurile in care modificarea DVO duce la tulburari
scheletice doar chirurgia ortognatica permite compensarea acestor modificari.
Tehnicile sunt multiple, adresandu-se cel mai adesea celor 2 oase maxilare prin
tehnica Lefort I si Obwegeser, chirurgia bimaxilara asigurand pe termen lung stabilitatea
rezultatelor obtinute.
Aceste tehnici pot fi completate de o genioplastie care faciliteaza stabilirea unei
competente labiale.
VI. Concluzii
Tinand cont de incertitudinile stiintifice si de contradictiile care subzista in acest
domeniu, afirmatiile lui Palla (1995) par sa constituie o concluzie bine adaptata: “ din
pacate in ciuda cunstiintelor asupra mecanismelor care regleaza diferitele DV si SL,
determinarile lor se bazeaza pe un proces clinic bazat pe experienta personala a
practicianului”.
RELAŢIA CENTRICĂ
Definiţie: raport osos mandibulo-cranian în care condilii ocupă poziţia cea mai înaltă
posterioară şi neforţată în cavitatea glenoidă. Limitarea deplasărilor posterioare ale
condililor este realizată de către ligamente, de unde denumirea de poziţie ligamentară şi
terminală. -raport osos,mandibulo-cranian,determinat osos si ligamentar
RC nu este influentata de dinti.
RC este o pozitie constanta toata viata, deci si la edentatul total, fapt important pt
protezarea edentatului total.
RC este o pozitie diagnostica de la care porneste orice analiza ocluzala.
RC este o pozitie care poate fi determinata ,inregistrata si ulterior transferata la nivelul
unui articulator.
RC este o pozitie functionala, intervine in timpul masticatiei si este pozitia in care se
efectueaza deglutitia.
Situatii in care este necesara pozitionarea mandibulei in RC:

Anatomie adm

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Anatomie adm

Similar to Anatomie adm (20)

Anatomie adm