1. 1
ANUL IV Medicină Dentară
semestrul II
PEDODONȚIE
CURS 1
CURS 1.
Noțiuni de odontogeneză.
1.1 Odontogeneza - consideraţii generale
Formarea dinţilor este un proces de lungă durata care începe din săptămâna 6 viață
intrauterină şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15 ani, odată cu încheierea formării
apexului molarului doi permanent, care în mod normal erupe la 12 ani (exclusiv molarul M3).
Perturbări ale odontogenezei de cauză genetică sau mediu conduc la anomalii dentare de
dezvoltare.
Procesul de dezvoltare a dintelui are loc ca urmare a interacţiunilor epitelio-mezenchimale,
mai concret în urma interrelaţiilor care se produc între epiteliul oral şi mezenchimul
subiacent. Astfel dinții (temporari și permanenți) au origine dubla, ectodermală și
mezenchimală.
Deşi fiecare dinte în parte constituie o unitate anatomică individualizată, procesul de
dezvoltare este în esenţă identic pentru toţi dinţii, atât din dentiţia temporară, cât şi din
dentiţia permanentă.
Pentru o prezentare sistematizată, procesul de dezvoltare a dintelui are loc ca urmare a
succesiunii unor etape de dezvoltare sau stadii de dezvoltare. Etapele dezvoltării se succed
în dinamică, iar în anumite momente se suprapun parţial, nefiind restricţionate la o anumită
etapă, ci continuându-se de-a lungul a mai multor etape histologice.
În acest context, considerând dezvoltarea un proces continuu, în realitate nu se pot stabili
limite de demarcaţie nete între etape/stadii. Prezentarea în dinamică a procesului de dezvoltare
include următoarele etape de referinţă: iniţierea, proliferarea, histo şi morfodiferenţierea,
apoziţia. Primelor trei etape le corespunde câte un stadiu histologic de formare a
germenelui dentar, care, clasic sunt denumite astfel: stadiul de mugure, de cupă şi de clopot
iar ultima reprezintă finalizarea stadiului de clopot, şi formarea coroanei dentare . Denumirea
stadiilor are la bază morfologia pe care o capătă structura epitelială a germenelui dentar
(Figura I–1).
2. 2
Figura I-1. Modificări histologice la începutul perioadei de formare a dintilor*.
A) iniţierea, B) stadiul de mugure, C) stadiul de cupă, D-F) stadiile de clopot (timpuriu şi
târziu), G) finalizarea stadiului de clopot şi a coroanei dentare (începutul formării rădăcinii).
(*secţiunile reprezintă dezvoltarea molarilor la şoareci) (Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)
1.2 Etapele procesului de dezvoltare a dintelui
Procesul de dezvoltare a dintelui include formarea coroanei, formarea rădăcinii şi, în paralel
cu acestea are loc structurarea ţesuturilor de suport care realizează ancorarea dintelui la
nivelul maxilarelor.
Odontogeneza cuprinde:
A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)
C. ERUPŢIA DENTARĂ.
A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
Pe parcursul creşterii şi dezvoltării dintele trece prin mai multe stadii morfologice de
dezvoltare cărora le corespunde unul sau mai multe procese fiziologice.
stadii morfologice de dezvoltare procese fiziologice de creştere
1. stadiul de lamă dentară iniţierea
2. stadiul de mugure proliferare egală
3. stadiul de cupă proliferare inegală şi histodiferenţiere
4. stadiul de clopot proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere
5. stadiul coronar apoziţia matricilor organice şi mineralizarea lor
6. formarea rădăcinii toate procesele fiziologice de creştere
1. STADIUL DE LAMĂ DENTARĂ (INIŢIEREA)
Dinții își încep dezvoltarea în săptămâna a 6-a a vieții intrauterine, prin invaginarea
ectodermului de la nivelul stomodeumului în mezenchimul subiacent al primului arc branhial,
3. 3
care reprezintă procesele alveolare primare. Prin aceasta invaginare se formează lama dentară
(lamina dentară), în forma de potcoavă, câte una pentru fiecare maxilar.
Pe marginea liberă a lamei dentare, se vor forma 20 de digitații (cate 10 pentru fiecare
maxilar), ce constituie mugurii dinților temporari.
La baza acestor digitații apare cate o invaginatie, care semnifica initierea dezvoltarii organului
adamantin (producator de smalt dentar), si care induce o condensare locala a mezenchimului
pentru a forma papila dentara.
Figura I-2. Mugurele epitelial (organul adamantin - OA) s-a format la capatul laminei dentare
(LD). Se observa cavitatea laminei vestibulare (LV), care este primul pas catre formarea
vestibulului. Spre marginea inferioara a laminei vestibulare o proliferare epiteliala initiala
conduce la formarea glandelor salivare accesorii (GSA)
Origine: din epitelul primitiv al stomodeumului
- 5-6 saptămâni de viață intr-uterină se produc două ingroşări ale epiteliului primitiv denumite
benzi epiteliale primitive
- Fiecare bandă epitelială primitivă se divide in:
lama vestibulară (din ea se va forma vestibulul bucal)
lamă orală (lama dentară primară).
Roluri:
- din porţiunea profundă a lamei dentare, denumită lamă dentară primară derivă mugurii
dinţilor temporari (20 DT)
- dintr-o prelungire orală a lamei dentare, denumită lamă dentară secundară derivă mugurii
dinţilor succesionali (I,C,PM permanenţi)
- dintr-o prelungire distală a lamei dentare derivă mugurii dentari accesionari (molarii
permanenţi) la diferite momente în timp
- leagă mugurii dinţilor în formare, pentru o anumită perioadă de timp, de epiteliul cavităţii
bucale.
Aspect
- lama dentară are forma de potcoava şi corespunde viitoarelor arcade dentare (una superioară
– arcada maxilară şi una inferioară – arcada mandibulară)
4. 4
Durata de vieţii:
- lama dentară este activă de la 5-6 săpt. de viață i.u. (iniţierea formării dinţilor) - iniţierea
formării M3
- nu toată lama dentară este activă pe toată această perioadă, doar porţiuni din ea sunt active,
la anume momente de timp, atunci cand ele dau naştere organelor dentare
Dezintegrare: la sfarşitul stadiului de clopot
Tulburări: de număr în plus/minus
2. MUGURII DENTARI (proliferare egală)
- prin proliferare egală iau naştere 10 formaţiuni rotund-ovalare denumite mugurii dinţilor
temporari (10 din lama dentară superioară şi 10 din lama dentară inferioară).
- procesul incepe in zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se continuă spre
posterior pentru molarii doi (săp. 6 - 10 viu)
- mugurii dinţilor succesionali se formează intre naştere şi 8 luni postnatal
- mugurii dinţilor accesionali:
- mugurii M de 6 ani se formează in luna a 4 a viu
- mugurii M de 12 ani se formează postnatal in luna 8-9
- mugurii M de minte se formează postnatal la aprox. 4 - 5 ani.
Tulburări : de număr si unele anomalii de forma si dimensiune
Figura I-3. Formarea mugurelui dintelui temporar are loc pe partea vestibulara a laminei
dentare (LD). Un pod epitelial (lamina laterala LL) se observa legand lamina dentara (LD) de
germenele dentar in forma de clopot oval. Bucla adamantina (BA).Varful liber a laminei
dentare (LD) prolifereaza in ectomezenchimul laminei succesionale (LS). Papila dentara
(PD). Foliculul dentar(FD).
5. 5
Figura I-4. Fragmenatarea initiala a laminei dentare (LD) incepe de la jonctiunea
epiteliala oro-dentara (JEOD). Cateva perforatii apar in lamina dentara (perforatiile laminei
dentare - PLD). LL- lamina laterala. LS – lamina succesionala. EO-epiteliul oral.
3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală şi inegală)
- procesul de proliferare egală continuă şi dimensiunea mugurelui creşte
- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele capătă aspectul
morfologic de cupă
- spre sfarşitul stadiului de cupă incepe histodiferenţierea prin care incep să se formezedouă
ansambluri celulare:
la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma organul smalţului
in interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenhimale, plasate in interiorul cupei,
care vor forma organul dentinei (papila dentară)
de jur imprejurul cupei celulele ectomezenhimale formează sacul folicular care va
forma ţesutul de susţinere al dintelui.
Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de culoare
Figura I-5. Dezvoltare a dintelui: proliferarea - stadiul de cupă
(Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)
6. 6
Figura I-6. Structuri specifice stadiului de cupă
(Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)
4. STADIUL DE CLOPOT (proliferarea inegală, predomină histodiferenţierea şi
morfodiferenţierea)
Prin procesul de histodiferenţiere, celulele germenelui dentar suportă transformări
morfologice şi funcţionale. Etapelor de histodiferenţiere şi morfodiferenţiere le corespund
stadiul de clopot, moment în care se atinge maximum în organizăm dezvoltării.
Stadiul de clopot este denumit după forma pe care o capătă organul smalţului când suprafaţa
concavă a capişonului se adânceşte, respectiv prin creşterea în adâncime a invaginării
epiteliului intern al organului smalţului (Figura II-7). Se pot diferenţia, în cadrul acestuia,
modificări iniţiale (clopot incipient) şi tardive (clopot avansat).
Figura I-7. Dezvoltare a dintelui: histodiferenţierea - stadiul de clopot
(Sursa: Ten Cate,A.R. and Nanci,A.:2003)
În acest stadiu, elementele componente ale germenelui dentar sunt mult mai complex
organizate, observându-se transformări în structura: organului smalţului, papilei dentare şi
sacului dentar. In acest moment, organul smalţului se caracterizează prin prezenţa a patru
structuri distincte: epiteliul extern; epiteliul reticular; epiteliul intermediar şi epiteliul intern
(Figura I-8). Linia de separare dintre epiteliul intern al organului smalţului şi papila dentară
subjacentă reprezintă joncţiunea amelodentinară.
7. 7
Figura I-8. Elementele componente ale germenelui dentar în stadiul de clopot
(Sursa: Gartner and Hiatt – adaptare, 2005)
În acest stadiu, au loc:
- proliferarea inegală continuă in special in zonele ce mai avansate ale cupei care astfel
capătă aspect de clopot
- in acest stadiu predomină histodiferenţierea → se formează germenele dentar
- se fragmentează lama dentară
- incepe morfodiferenţierea.
HISTODIFERENŢIEREA este procesul fiziologic prin care se produce diferenţierea
celulelor care capătă forme, dimensiuni şi funcţii specifice.
Histodiferenţierea are loc la nivelul celor 2 ansambluri celulare schiţate din stadiul de cupă: 1
epitelial şi 2 ectomezenchimale → GERMENE DENTAR (organul dentar, papila dentară şi
sacul dentar-folicular) care adăposteşte toate elementele necesare pentru formarea dintelui şi a
aparatului său de susţinere.
Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului
Elementele de natura epitelială, de la nivelul clopotului dentar, se dispun in 5 zone
caracteristice care impreună formeză organul smalţului sau organul dentar:
1. La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern → rol de protecţie pentru organul
smalţului.
2. La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern → cu rol in producerea smalţului din
ameloblaste. Aceste celule sunt separate prin membrana bazală de celulele ectomezenhimale
ale papilei dentare.
3. epiteliul dentar (adamantin) extern + epiteliul dentar (adamantin) intern = la baza
clopotului formand bucla cervicală → rol important in formarea tecii Hertwig, care este
elementul ce induce formarea rădăcinii.
8. 8
4. Deasupra epiteliul dentar (adamantin) intern este stratul intermediar → cu rol in
declanşarea formării smalţului.
5. In porţiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) →cu rol nutritiv
pentru celulele stratului intermediar şi ale epiteliul dentar (adamantin) intern formator de
smalţ.
Tulburări: anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de culoare
Histodiferenţierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară)
Celulele mezenchimului condensate in concavitatea clopotului, care configurează papila
dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule alungite (odontoblaste) in apropierea
membranei bazale care le separă de epiteliul dentar (adamantin) intern care vor da naştere
ulterior dentinei coronare şi mai tarziu şi pulpei dentare.
Tulburări: anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia dentinară,
anomalii de culoare
Histodiferenţierea de la nivelul sacului folicular (dentar)
In acelaşi timp cu histodiferenţierea de la nivelul papilei dentare, celulele ectomezenchimale
care inconjoară “clopotul” (organul smalţului şi papila dentară) se diferenţiază in:
cementoblaşti (cement), osteoblaşti (os alveolar) şi fibroblaşti (ligamentele dento-alveolare).
Tulburări: anomalii ale structurilor aparatului de susţinere a dintelui
Sintetizând, putem spune că ameloblastele induc diferenţierea odontoblastelor care, prin
depunerea dentinei, vor induce, la rândul lor, depunerea smalţului.
Sfârşitul stadiului de clopot se caracterizează, deci, prin apariţia dentinei şi a smalţului, prin
transformarea papilei dentare în pulpă dentară, prin structurarea elementelor de
vascularizaţie şi inervaţie palpară şi prin debutul proceselor formative cu origine în sacul
dentar, care vor duce la formarea ulterioară a parodonţiului.
DEZINTEGRAREA LAMEI DENTARE
- lama dentară se dezintegrează prin fragmentare şi liză la momente diferite in timp după ce
formează mugurii DT, ai dinţilor succesionali şi accesionali.
- prin fragmentarea lamei dentare DT pierd legătura cu epiteliul cavităţii bucale, ei
continuandu-şi dezvoltarea in criptele osoase situate destul de superficial in os.
- din lama dentară răman resturi epiteliale care poartă numele de perlele lui Serres care vor
ramane cantonate in mucoasa alveolara.Uneori ele nu se lizează şi răman in os generand
chisturi de erupţie.
9. 9
Figura I-9. Resturile epiteliale Serres ale laminei dentare si formarea tecii Hertwig
MORFODIFERENŢIEREA
Definiţie: o este un proces fiziologic, dictat genetic ce aparţine odontogenezei şi care incepe
in stadiul de clopot avansat este procesul de dispunere spaţială a celulelor epiteliul dentar
(adamantin) intern in vederea configurăriiviitoarea joncţiuni smalţ-dentină forma
membranei bazale (care separă epiteliul dentar (adamantin) intern de papila dentară)
determină poziţia pe care o iau celulele germenului dentar in dezvoltare
Tulburări: modificări ale formei şi dimensiunii dentare, numărului de cuspizi.
Debut
procesul incepe la nivelul unor centre de creştere, dictate genetic, specifice pentru
fiecare dinte in parte şi anume: la incisivi (4) şi la molari (4-5)
procesul continuă spre bucla cervicală care este porţiunea dentară in care va avea loc
in ultimul rand morfodiferenţierea şi apoi apoziţia matricilor organice.
5. STADIUL CORONAR apoziţia. determinarea formei coroanei
Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi dentinei
(dentinogeneza) şi mineralizarea lor.
Dentina şi smalţul se depun în manieră apoziţională, existând o depunere ritmică de matrice
extracelulară, de natură organică, care se maturizează apoi prin mineralizare. Procesul este
caracterizat prin perioade de activitate şi de repaus, alternând la intervale de timp precise. Prin
depunerea dentinei şi smalţului, se formează coroana dentară.
Tulburări: anomalii de structură locale şi generale : hipoplazii de smalţ, displazii de dentină-
hipomineralizări ale smalţului şi dentinei
10. 10
B. CALCIFIEREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)
Matricea organicã a smalțului și dentinei este transformată în smalț și dentină prin
impregnarea, depunerea de substanțe anorganice. Inițierea calcificării se face la nivelul
dentinei, urmatã de cea a smalțului, depunerea făcându-se ritmic și succesiv.
Depunerile la nivelul smalțului și al dentinei se fac prin succesiunea perioadelor active și de
pauză, acestea ducând la apariția în structurile dure a unor linii de creștere care sunt liniile lui
Owen în dentină și ale lui Retzius în smalț.
Momentul nasterii este marcat de o linie de crestere mai pronuntata, numita linie
neonatala sau linia de contur a lui Owen. Aceasta linie se intalneste atat in smalt cat si in
dentina; ea se intalneste la nivelul tuturor dintilor a caror mineralizare a inceput in perioada
intrauterina (la toti dintii temporari) la nivele specifice fiecarui dinte (canin: in 1/3 cervicala;
incisivi: la unirea 4/5 incizale cu 1/5 cervicala; la molari: la baza cuspizilor in dreptul
punctului de contact). Deoarece se considera ca mineralizarea M 6ani incepe in jurul nasterii
este posibil ca linia neonatala sa se observe si la nivelul varfurilor cuspizilor acestui dinte.
Linia neonatala realizeaza o demarcare neta intre structurile dure formate prenatal, mai
omogene, si straturile dure formate postnatal, care sufera deja influentele mediului exterior, si
nu vor fi realizate atat de bine precum cele din perioada intrauterina.
Nasterea traumatizanta pentru fat isi pune amprenta si asupra formarii straturilor dure dentare;
linia neonatala putand deveni evidenta sub forma unor defecte de structura care îi respecta
traseul.
Procesul începe în luna a patra intra-uterină și se încheie după erupția molarilor doi
permanenți (la aproximativ 12-14 ani) iar atunci când sunt prezenți molarii trei la 20-30 ani.
Tulburările acestei etape de calcifiere sunt consecință deficitului din aportul și fixarea
componentei organice, care determinã modificãri ale structurilor dentare, cunoscute sub
denumirea de hipoplazii sau displazii. Intervenția acestor mecanisme se poate extinde pentru o
perioadă extrem de lungă în timp, începând din viața intrauterinã și continuând dupã naștere,
pânã în jurul vârstei de 4 ani, ceea ce permite practic interceptarea succesivã a mineralizãrii
tuturor grupelor dentare.
CARACTERISTICILE PROCESELOR DE DENTINOGENEZĂ ŞI AMELOGENEZĂ
1. Smalţul şi dentina
Sunt produse de celule inalt specializate postmitotice:
odontoblastul (de origine ectomezenhimală)
ameloblastul (de origine epitelială)
2. Modalităţi de reparaţie
Dentinogeneza continuă pe toată perioada vieţii cu condiţia ca pulpa să-şi păstreze vitalitatea
Tipuri de dentină in funcţie de stadiul in care ea se formează:
- dentina primară – coronară şi radiculară
11. 11
- dentina secundară "dentină de reacţie" - ca răspuns la factori fiziologici (varsta, atriţie) →
se formează mai lent, este regulată, uniformă, mai puţin mineralizată (incepe după atingerea
planului de ocluzie)
- dentina terţiară "dentină de reparaţie" - ca răspuns la factorii patologici sau iatrogeni (caria,
abraziunea, eroziunea sau prepararea cavităţilor, şlefuirile etc). Dentina terţiară este cu atat
mai neregulată cu cat s-a produs mai repede.
Amelogeneza
Smalţul se formează doar in perioada odontogenezei şi singura lui modalitate de reparaţie
posteruptivă este remineralizare (fluorul din salivă sau prin aport extern)
3. Etapele formării dentinogenezei primare şi a amelogenezei
Două etape de formare:
Dentinogeneza
secreţia predentinei (matricea organică) care cuprinde 2 componente:
- mantaua dentinară (la periferia camerei pulpare) se secretă sub influenţa inductorie a
ameloblastului prin membrana bazală
- dentina circumpulpară (spre pulpă)
mineralizarea predentinei incepe cand s-a depus un strat de 4 μ de predentină.
Amelogeneza
depunerea unei prime cantităţi de predentină din mantaua dentinară şi dispariţia
membranei bazale
depunerea matricii organice a smalţului de către ameloblaştii secretori (cu o viteză de
0,23 mm/zi)
mineralizarea şi maturarea smalţului
Mineralizarea se face la foarte scurt timp după apoziţia matricii smalţului prin incărcare cu
săruri minerale de calciu şi fosfor şi formare a cristalelor de hidroxil apatită
Maturarea smalţului
- smalţul imatur este mai alb, mai moale, sensibil la atacul carios
- maturarea presupune mineralizarea masivă de la 67 la 97% şi pierderea unei mari cantităţi de
apă şi proteine (amelogeninele dispar complet iar enamelinele răman in cantitate mică avand
rol in formarea cristalelor de hidroxilapatită cărora le direcţionează creşterea şi le orientează
axul)
- după ce s-a depus şi mineralizat smalţul unui grup de celule pe toată grosimea lui are loc
maturarea smalţului
- maturarea smalţului continuă şi posteruptiv timp de 2 ani. In această perioadă se pot aplica
toate metodele locale de profilaxie a cariei dentare.
Procesele de amelogeneză şi dentinogeneză se desfăşoară gradat şi progresiv incepand de la
varful cuspizilor şi marginii incizale spre colet
4. Sensul depunerii matricilor este diferit pentru smalţ şi dentină:
odontoblastele:
- depun matricea organică a dentinei in sens centripet (de la JSD spre papila dentară): ultima
cantitate de dentină se depune spre profunzime (dinspre suprafață spre profunzome)
ameloblastele:
12. 12
- depun matricea organică a smalţului centrifug (de la JSD spre exterior): ultima cantitate de
smalţ se depune spre suprafaţă (dinspre profunzime spre suprafață)
- după ce depun smalţul ameloblastele dispar
5. Apoziţia matricilor organice se desfăşoară ritmic cu perioade de activitate mai intensă şi
mai redusă ceea ce va genera apariţia unor linii de creştere:
liniile de creştere Retzius in smalţ
liniile de creştere Ebner-Owen in dentină
linia neonatală Orban-Schoor care este o linie de creştere invizibilă cu ochiul liber care
delimitează structurile formate viu faţă de cele postnatale (mai puţin omogene). Cu cat
naşterea este mai indelungată linia neonatală este mai lată. Ea apare la toţi dinţii a
căror mineralizare coronară incepe in viața intr-uterină şi arată cat din coroană este
mineralizată la naştere:
incisivii temporari la unirea treimii medii cu cea de colet,
canini la jumătatea coroanei,
molarii temporari la nivelul punctelor de contact,
Molarul de 6 ani la varful cuspizilor deoarece mineralizarea incepe la
naştere.
6. FORMAREA RĂDĂCINII ŞI A APARATULUI DE SUPORT DENTAR LA
MONORADICULARI
- formarea rădăcinii incepe după formarea coroanei şi se desfăşoară concomitent cu debutul
erupţiei dentare propriu-zise şi cu formarea ligamentelor periodontale
- epiteliul dentar (adamantin) extern + epiteliul dentar (adamantin) intern formează
bucla cervicală iar prin proliferarea celulelor epiteliale de la nivelul buclei cervicale către
baza papilei dentare ia naştere o formaţiune epitelială numită teaca lui Hertwig von Brűnn.
Rolurile tecii :
rol inductor in prefigurarea formei, dimensiunii şi nr. rădăcinilor
va tutela şi dirija formarea rădăcinii
induce difereţierea odontoblastelor radiculare de la periferia papilei dentare care vor
depune dentina radiculară. Teaca lui Hertwig nu participă direct la formarea rădăcinii
ci are doar un rol inductor
Componentele teacii lui Hertwig:
diafragmul epitelial care este partea terminală (liberă) a tecii, ce are o poziţie relativ
fixă şi o direcţie cvasiorizontală, delimitand zona pulpară de zona sacului folicular şi
prefigurand astfel viitorul orificiu apical
teaca propriu-zisă este partea care priveşte spre coroană şi care va fi fragmentată după
depunerea dentinei.
- celulele tecii la locul de cudură au efect inductor asupra celulelor papilei dentare cu
diferenţiere lor in odontoblaste, care vor depune dentină. Ritmul de depunere a dentinei
radiculare este mai lent ca cel al dentinei coronare.
13. 13
- după ce dentina radiculară are o anume grosime celulele nediferenţiate ale sacului folicular
invadează teaca propriu-zisă şi o fragmentează
- resturile epiteliale ale tecii Hertwig se numesc resturile epiteliale ale lui Malassez (chisturi
radiculare paradentare, granuloame chistice)
Resturile epiteliale Serres si Malassez au un potential de activare crescut, cunoscut fiind
faptul ca din aceasta deriva multe tipuri de chisturi sau tumori odontogene.
Figura I-12. Resturile epiteliale din lamina dentara ( RE, reprezentate ca mici
cerculete)localizate in canalul gubernacular care leaga sacul dentar (SD), situat imprejurul
succesorului permanent in dezvoltare (DP), cu gingia linguala. ID- incisivul decidual
(temporar).
- dentina fiind acum in contact direct cu celulele nediferenţiate ale sacului folicular este
indusă diferenţierea lor in cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care vor secreta ulterior
cementul, osul şi ţesutul conjunctiv constituind aparatul de susţinere al dintelui
- apoi teaca Hertwig proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină
corespunzătoare tecii şi astfel rădăcina se alungeşte
- activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea dictată
genetic. În acest moment zona apicală a rădăcinii are un diametru de 1-3 mm.
- procesul de ingroşare a dentinei radiculare, inchiderea apexului continuă posteruptiv prin
apoziţie de dentină şi cement. Astfel La DT: 18 luni iar la DP: 2-3 ani incisivi; 2 ani
premolari; 1-3 ani canini; 3-4 ani molarii de 6 ani; 3 ani molarii de 12 ani şi molarii de minte
Formarea rădăcinii la pluriradiculari
bucla cervicală (inel) trimite 2-3 prelungiri (septuri) epiteliale in interior in funcţie de
numărul rădăcinilor (septare)
la fiecare compartiment astfel obţinut incepe formarea rădăcinii ca la monoradiculari
ulterior prin unirea septurilor şi formarea primei cantităţi de dentină se formează
podeaua camerei pulpare
Tulburări : Anomalii de număr, dimensiune, formă, de structură radiculare
14. 14
Figura I-13. Dintele complet format si erupt pe arcada.
Dezvoltarea dintilor permanenti se produce printr-un mecanism similar. Tot acest
proces de formare atat a dintilor temporari cat si permanenti, are loc intr-un timp indelungat,
din a 6-a saptamana a vietii intrauterine si pana aproape de varsta de 20 de ani, fapt care
explica patologia legata de odontogeneza.
Din lamina dentara a dintelui temporar se separa o alta prelungire care constituie
primordiumul dintelui permanent si care va initia un proces identic de dezvoltare a
acestuia (lamina dentara secundara). Practic in cea de-a 16-a saptamana a vietii intrauterine se
formeaza mugurele primului molar permanent.
Pe masura ce epiteliul odontogen se diferentiaza in pre-ameloblasti la nivelul epiteliului
adamantin intern, acestia induc diferentierea mezenchimului papilei dentare in odontoblasti.
Odontoblastii secreta matricea dentinara. Acest fenomen stimuleaza preameloblastii stratului
adamantin intern sa se diferentieze in ameloblasti functionali, care depoziteaza smalt peste
matricea dentinara. Structurile de legatura dintre ameloblasti si matricea dentinara reprezinta
jonctiunea amelodentinara, care se formeaza de fapt inainte de depozitarea smalțului.
Calcifierea dinților temporari și vârsta formării rădăcinii:
Dintele Calcifierea la naștere Rădăcina formată
I ¾ din coroană 3 ani
II 2/3 din coroană 2 ¼ ani
III aproape ½ din coroană 3 ½ ani
IV ½ din coroană 3 ani
V 1/3 din coroană 4 ½ ani
Sursa: Elisabeta Bratu, Florica Glavan Practica Pedodontica Editia a-III-a, Timisoara , Editura Orizonturi
Universitare 2005; pg.25
Calcifierea dinților temporari și vârsta formării rădăcinii:
Dintele Calcifierea Rădăcina formată
1. la 6 luni după naștere 10 ani
2. la sfârșitul primului an 10 ani
3. la 6 luni după naștere 13 ani
4. la 1 ½ an 12 ani
15. 15
5. La 2 ani după naștere 12 ani
6. înainte de naștere 10-12 ani
7. după 2 ani de la naștere 14-17 ani
8. la 5 ani după 19 ani
Sursa: Elisabeta Bratu, Florica Glavan Practica Pedodontica Editia a-III-a, Timisoara , Editura Orizonturi
Universitare 2005; pg.25
