Plămânii au dimensiuni medii, greutatea variind de la 50 gr la nou-născuți la 1200 gr pentru adulți, iar capacitatea totală este de 4500-5000 cmc. La naștere, plămânii sunt de culoare roșie, iar ulterior devin roz sau cenușii, având în vedere expunerea la medii poluate. Structura plămânilor include fețe, margini, și scizuri care divid lobii, fiecare având raporturi specifice cu organele învecinate.

1. Plămânii
Dimensiunile şi greutatea
Capacitatea totală
Consistenţa şi culoarea
Conformaţie exterioară şi raporturi

2. La un adult normal, în starea
intermediară dintre expiraţie şi
inspiraţie, plămânii au în medie
următoarele dimensiuni:
•diametrul vertical de 25-cm
•diametrul sagital nivelul bazei de 15
cm
•diametrul transversal la nivelul
bazei de 10 cm
Greutatea medie a plămânilor la copilul
care nu a respirat este de 50 gr şi de
circa 90 gr pentru copilul care a respirat.
La adult cei doi plămâni cântăresc
aproximativ 1200 gr; cel drept este cu
ceva mai greu decât cel stâng.

3. Capacitatea totală, adică
cantitatea maximă de aer pe care o
conţin cei doi plămâni, este în
medie de 4500-5000 cmc.
Capacitatea vitală reprezintă
volumele de aer care pot fi utilizate
în procesul de ventilaţie pulmonară
şi exprimă valoarea funcţiei
respiratorii. Ea reprezintă, în
condiţii obişnuite 3500-4000 cmc

4. Consistenţa şi culoarea
La naştere plămânii au culoare
roşie, iar după primele respiraţii
roză. La nou-născutul care nu a
respirat, plămânii sunt gri-albicioşi
La adulţi culoarea plămânilor
devine cenuşie şi prezintă
depozite negricioase, deoarece
în mediile viciate cu particule de
cărbune, siliciu, fier etc, ţesutul
reticuloendotelial al plămânilor
se încarcă cu aceste particule,
dând în unele cazuri
pneumoconioze: antracoza,
silicoza, sideroza.

5. Conformaţie exterioară şi raporturi
Cei doi plămâni, suspendaţi prin
pediculii lor, pot fi comparaţi cu două
jumătăţi ale unui con tăiat de la vârf
şi bază. In acest mod, fiecare
plămân prezintă :
•o bază
•un vârf
•două feţe.
•două margini.
Aceste elemente realizează;
raporturi de vecinătate prin
intermediul pleurelor.

6. Baza (fata diafragmatica)
concavă (se mulează pe
faţa superioară, boltită a
diafragmei )
priveşte în jos. dar în
acelaşi timp anterior şi
medial
Diafragma este mai
ridicată în dreapta. din cauza
ficatului

7. Baza plămânului stâng are raporturi:
1. splina
2. fundul stomacului
3. parţial şi cu lobul stâng al ficatului
Baza plămânului drept :
1. recesurilor subfrenice
2. faţa diafragmatica a
ficatului

8. Vârful (Apex pulmonis).
depăşeste orificiul superior al
cavitatii toracice cu 2-3 cm;
răspunde fosei
supraclaviculare
Este acoperit de cupola
pleurala:
1. Prima coasta
2. Nervul vag
3. Plex brahial
4. Muschi scaleni
- Sant al VCS (drept)

9. Faţa costală
•convexă, rotunjită;
•priveşte înainte, lateral si inapoi
Are raporturi cu :
1. Coastele
2. Spatiile intercostale

10. Faţa medială :
a. Portiunea vertebrala
b. Portiunea mediastinala
Portiunea vertebrala are raporturi cu:
Fete laterale ale
corpurilor vertebrelor toracale
Extremitatea posterioara a
coastelor
Spatii intercostale
Lant simpatic toracal
Nervii intercostali
Vase toracale

11. Portiunea mediastinala a plamanului drept
Se gaseste hilul in 1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara)
La nivelul hilului drept bronhia este situata postero-superior,
artera inainte, venele pulmonare inferior
1. Impresiunea
retrohilara a
venei azygos
2. Prehilar – VCS
3. Impresiunea
inimii
4. Esofag
5. Traheea
6. nervi vag
7. Nervii frenici
8. timusul

12. Portiunea mediastinala a plamanului stang
Se gaseste hilul in 1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara)
La nivelul hilului stang superior – artera; inferior bronhia; vene pulmonare – una
inaintea bronhiei, cealalta sub ea
Raporturi:
1. Impresiunea arcului
aortic( superior)
2. Impresiunea aortei
descendente
(retrohilar)
3. Impresiunea
cardiaca

13. Marginea anterioară
•-separă faţa costală de cea medială
• este ascuţită
•la dreapta este uşor convexă
•la stânga prezintă o incizura
situată sub nivelul coastei a patra, incizura cardiaca
Marginea anterioară răspunde
înainte sternului şi înapoi
pericardului, pe care repauzează

14. Marginea inferioară circumscrie baza plămânului. Este subţire
şi tăioasă. Separă baza de cele două feţe: costală şi mediala.
Baza plămânului fiind înclinată, marginea urmează acelaşi plan,
fiind mai coborâtă în porţiunea ei posterioară

15. Scizurile plamanului drept:
-Scizura oblica porneste de pe fata mediala ->merge in sussi inapoi
--> trece pe fata costala (la 6 cm. sub varf)-> strabate fata costala
si X marginea inferioara si baza-> urca pe fata mediala inferior de hil
Scizura orizontala porneste de pe fata costala ( din dreptul portiunii oblice a plamanului)
-> merge medial , strabate m. ant. -> la nivelul hilului
Scizurele
determina trei
lobi:
-Superior
-Inferior
-Mijlociu

16. Scizuria plamanului stang
Scizura oblica porneste de pe fata mediala ->merge in sussi inapoi
-> trece pe fata costala (la 6 cm. sub varf)-> strabate fata costala
si X marginea inferioara si baza-> urca pe fata mediala inferior de hil
-> doi lobi:
1. Superior
2. Inferior
Scizurile plămânilor sunt
adânci şi ajung de la suprafaţa
plămânilor până în vecinătatea
hilului. La nivelul fisurilor, lobii
pulmonari au şi câte o faţă
interlobară (Facies
interlobaris), acoperită de foiţa
viscerală a pleurei, pătrunsă la
acest nivel.

17. Rădăcina plămânului
Pediculii pulmonari sunt
alcătuiţi din bronhia
principală, artera
pulmonară, două vene
pulmonare, arterele
bronhice, venele bronhice,
limfatice, fibrei plexului
(nervos) pulmonar şi de
ţesut conjunctiv mediastinal.