Corelarea procedeelor de interventie tehnologica la cultura porumbului, florii soarelui si rapitei în vederea reducerii încarcaturii cu organisme daunatoare specifice si conservarii bio-faunei utile din agroecosisteme

1. P.S. 1.3.4./2011
Corelarea procedeelor de intervenţie tehnologică
la cultura porumbului, florii soarelui şi rapiţei în
vederea reducerii încărcăturii cu organisme
dăunătoare specifice şi conservării bio-faunei utile
din agroecosisteme
Raport Faza 1

2. Activitate 1.1: Analiza referitoare la situația actuală
privind posibilitățile de intervenţie tehnologică în
vederea reducerii încărcăturii cu organisme
dăunătoare specifice culturilor de porumb, floarea
soarelui și rapiță

3. Sistemul de agricultură convențională
• Caracterizat prin specializarea şi intensificarea puternică a activităţii
agricole şi minimizarea costurilor de producţie.
• În asolamente predomină doar anumite plante, cu precădere cele
cerealiere şi tehnice, cea mai răspândită fiind monocultura (de porumb
pentru boabe) şi rotaţia de doi ani porumb şi grâu, cu aplicarea unor doze
mari de îngrăşăminte minerale şi alte substanţe chimice pentru
combaterea bolilor şi dăunătorilor.
• Lucrarea solului este intensivă, fiind adesea folosite maşini de mare
capacitate care, mai ales în condiţii de irigare, intensifică riscul de
degradare şi poluare a mediului înconjurător.
• Scopul major este cel al obţinerii unui profit maxim, fiind minimizată
protecţia resurselor mediului înconjurător,
• diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fără
a se lua în considerare specificul local: climat, sol, relief, condiţiile sociale
şi economice, care determină nivelul de vulnerabilitate sau de
susceptibilitate faţă de diferitele procese de degradare chimice, biologice,
fizice a mediului.

4. Sistemul de Agricultura extensivă
• Agricultura extensivă cu inputuri reduse - de subzistenţă, cu o
producţie slab competitivă. Poate afecta într-o anumită
măsură mediul înconjurător, inclusiv calitatea biomasei, mai
ales prin dezechilibre de nutriţie. Îngrăşămintele minerale şi
alte substanţe agrochimice (erbicide, insecto-fungicide,
amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate sau
aplicate doar în cantităţi foarte mici.
• Hibrizii şi soiurile performante nu sunt răspândite pe scară
largă.
• Acest sistem este practicat în România de către producătorii
individuali.

5. Sistemul de Agricultura durabilă
• Caracterizat printr-o producţie intensivă de produse competitive, având
raporturi prietenoase cu mediul înconjurător prin utilizarea armonioasă a
tuturor componentelor tehnologice pentru lucrările solului, rotaţia
culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor şi dăunătorilor inclusiv
prin metode biologice, la creşterea animalelor, stocarea, prelucrarea şi
utilizarea reziduurilor rezultate din activităţile agricole etc., pentru
realizarea unor producţii ridicate şi stabile în unităţi multisectoriale
(vegetale şi zootehnice).
• Diversitate mare a culturilor vegetale, fiind utilizate soiuri şi hibrizi cu un
potenţial genetic ridicat şi adaptaţi condiţiilor locale;
• Sunt folosite pe scară largă mijloacele profilactice şi biologice de protecţie,
limitându-se cât mai mult utilizarea substanţelor chimice,
• sunt luate în considerare, pe lângă aspectele de protecţia şi conservarea
ecosistemelor și a biodiversităţii şi cele economice şi sociale.

6. Agricultura ecologică
• Sistemul de agricultură de tip traditional, cu neajunsurile care
o însoţesc, tinde să fie înlocuit de sistemul de agricultura
ecologică.
• Agricultura ecologică promovează cultivarea pământului prin
acele mijloace care asigură un echilibru între agroecosisteme
şi ambianţă generând "agroclimaxuri specifice“. (I. Puia şi V.
Soran, 1981).
• Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce
hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în
deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul
dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este
producerea de produse agricole şi alimentare proaspete şi
autentice, prin procese create să respecte natura şi sistemele
acesteia.

7. Cadrul legislativ
• ,, Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru
definirea acestui sistem de agricultură este similar cu termenii ,,agricultură
organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre.
• sistemul de agricultură ecologică este reglementat în Uniunea Europeană prin
REGULAMENTUL (CE) NR. 834/2007 AL CONSILIULUI din 28 iunie 2007 privind
producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr. 2092/91.
• În România, Procedura de înregistrare a producătorilor în agricultura ecologică este
reglementată prin Ordinul nr. 219/2007 pentru aprobarea Regulilor privind
înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică, cu completările şi modificările
ulterioare.
• Controlul şi certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de
organisme de inspecţie şi certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independenţă,
imparţialitate şi competenţă stabilite în Ordinul nr. 65/2010 pentru aprobarea
Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a
organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii
organismelor de control, cu completările ulterioare.
• Producătorii din agricultura ecologică beneficiază de o serie de ajutoare precum
cele reglementare de Hotărârea Guvernului nr. 759/2010 privind acordarea de
ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de
agricultură ecologică, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:
• Rotaţia culturilor ca premisă a folosirii eficiente a
resurselor fermei;
• Interzicerea folosirii pesticidelor sintetice chimice şi a
îngrăşămintelor chimice;
• Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;
• Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de
pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de
la animale şi a furajelor produse la fermă;
• Alegerea unor specii de plante şi animale rezistente
la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale etc.

9. În agricultura ecologică, multe practici de creştere a
productivităţii au şi efecte de menţinere a biodiversităţii naturale
precum:
• Folosirea gunoiului de grajd creşte concentraţia de
microorganisme, râme, păianjeni şi coprofagi;
• Folosirea rotaţiei multianuale a culturilor şi a soiurilor
corespunzătoare de plante care pot concura cu buruienile şi
sunt rezistente la dăunători şi boli, duc la întărirea rezistenţei
plantelor dorite şi defavorizarea celor nedorite;
• Cultivarea, cu prioritate, a varietăţilor de soiuri indigene de
plante menţine diversitatea naturală a zonelor de cultură;
• Introducerea duşmanilor naturali ai buruienilor şi
dăunătorilor, în locul folosirii pesticidelor, ajută la menținerea
echilibrului natural și creşterea biodiversității
agroecosistemelor.

10. Verigile tehnologice ce vor fi luate în considerare in
strategiile alternative de control al agenților de dăunare
includ în principal:
• rezistenta genetică a cultivarelor,
• managementul populațiilor de agenți de dăunare prin
măsuri agrotehnice,
• elaborarea unor scheme de combatere integrată
adaptate efectelor schimbărilor climatice,
• controlul biologic al agenților de dăunare(de exemplu
prin co-inocularea mulciului vegetal cu microorganisme
benefice sau utilizarea unor biopreparate fungice pentru
controlul populațiilor agenților de dăunare).

11. Controlul Biologic
Utilizarea organismelor vii sau a produșilor acestora în
scopul limitării densității populațiilor dăunătoare.
Antagonismul
Inducerea rezistenței
Mecanisme sistemice
Prădare și Parazitism
Competiție pentru
nutrienți și spațiu

12. Bacillus subtilis (Eghrenberg,1835; Cohn,1872)
 Nepatogen pentru oameni, animale și
plante
Utilizat în controlul biologic al
fitopatogenilor
 Formează spori – foarte rezistenți la
factorii de stress din mediu
Biopreparate existente pe piață
Epic (Gustafson, Inc., USA)
Serenade (AgraQuest, Inc., USA)
Kodiak (Gustafson, Inc., USA)
System (SIAPA, Italy; Helena Chemical Co,
USA)

13. Izolarea bacteriilor
Material vegetal
Sol
Gram pozitive Gram negative

14. Selecţia tulpinilor bacteriene
Activitatea antagonistă
Martor - Sclerotium Tulpini de B. subtilis vs. Tulpini de B. subtilis vs.
bataticola (72 h de S. bataticola S. bataticola
crestere la 270C)

15. Producerea de enzime
Protează Amilază
Celulază Chitinază

16. Testarea mobilităţii
Mobilitatea de migrare la suprafaţa agarului (swimming)
Mobilitatea de agregare (swarming)

17. Identificarea bacteriilor izolate
Testul Biolog de degradare oxidativă a diferitelor substrate, cuplat cu baze
de date specifice;
Verificarea similarităţii tulpinilor izolate se va face prin tehnicile ARDRA şi
RT-PCR, care permit diferenţierea tulpinilor identice izolate din medii naturale
diferite.

18. Genotipizarea tulpinilor cu tehnologia
Real Time PCR (RT-PCR)
Avantaje faţă de reacţia de polimerizare
în lanţ (PCR) convenţională:
 Acurateţe mai mare a rezultatelor
obţinute: detecţia se realizează în faza de
creştere exponenţială a amplificării,
comparativ cu tehnica PCR convenţional,
unde detecţia are loc în faza de platou, după
ce reacţia a fost stopată iar produşii au
început să se degradeze;
 Domeniu de linearitate mult extins;
 Limita inferioară de detecţie mult
îmbunătăţită (se pot detecta cantităţi mai
mici ale ADN-ului ţintă).

19. Activitate 1.2 Configurarea dispozitivului
experimental privind agenții de control biologic

20. Procedee de selectare a agentilor fungici de control
biologic al populațiilor de insecte dăunătoare
• Obiectiv : selectarea unor tulpini de Beauveria
bassiana si B. brongniartii pe criterii biotehnologice,
epizootice si de patogenitate.
• Scop: asigurarea eficientei economice si ecologice a
tratamentelor biologice prin colonizarea habitatelor
experimentale cu tulpini de Beauveria sp. cu grad
mare de toleranta fata de factorii de mediu, inclusiv
procedeele de interventie tehnologica.

21. Metode de lucru recomandate pentru selectarea
tulpinilor fungice pe criterii morfo-culturale
Metoda cultivării pe medii
Metoda izolării
sintetice
monosporale

22. Metode de lucru recomandate pentru selectarea
tulpinilor fungice pe criterii epizootice
Examinarea tulpinilor de Examinarea tulpinilor de
B.bassiana si B. brongniartii B.bassiana si B. brongniartii
pe insecte din sol

23. Metode de lucru recomandate pentru selectarea
tulpinilor fungice pe criteriul capacitatii de utilizare
a substraturilor nutritive

24. Metode de lucru recomandate pentru selectarea tulpinilor
fungice pe criteriul compatibilitatii biologice
cu pesticide utilizate pentru protectia culturilor de
porumb, floarea soarelui si rapita

25. Metode de lucru recomandate pentru selectarea tulpinilor
fungice pe criteriul virulentei fata de insecta test