2. Transformarea genetică a plantelor, proces cunoscut şi sub numele de
“transgeneză” reprezintă la ora actuală principalul instrument de cercetare din biologia
plantelor dar şi un instrument important din punct de vedere practic pentru ameliorarea
plantelor de cultură. Prin caracteristicile noi dobândite de plantele transgenice sunt
raportate cu o frecvenţă foarte ridicată: rezistenţa la erbicide, la insecte, virusuri,
obţinerea de plante cu sterilitate citoplasmatică masculină precum şi obţinerea de
plante de interes în scop medical.
3. Transgeneza presupune parcurgerea a trei etape:
- identificarea, izolarea şi clonarea „genelor de interes”;
- transferul „genelor de interes” la plantele de cultură;
- selecţia plantelor care exprimă la un nivel optim caracterul transferat
şi testarea acestora în câmp pentru evaluarea stabilităţii expresiei
transgenice în timp, în condiţii naturale.
4. Plantele modificate genetic sau plantele transgenice sunt plantele de
cultură obişnuite, cărora prin intermediul unor tehnici moderne de inginerie
genetică numite biotehnologii, li se transferă gene (şi prin urmare, caractere
dorite) cu o uşurinţă mult superioară metodelor clasice de ameliorare.
În ciuda dezbaterilor aprinse pe seama acestui subiect ce au avut loc în ţari
ale Uniunii Europene, milioane de fermieri atât din ţările dezvoltate cât şi
din ţările în curs de dezvoltare continuă să îşi extindă suprafeţele cultivate cu
varietăţi transgenice, prin utilizarea acestora realizandu-se:
1.comabaterea mai eficientă a buruienilor şi dăunătorilor
2.reducerea input-urilor, respectiv a costurilor se producţie
3.reducerea globală a cantităţii de pesticide cu impact pozitiv
asupra biodiversităţii, contribuind în acest fel la protecţia
mediului
4.îmbunătățirea calităţii apelor freatice şi de suprafaţă, prin
reducerea reziduurilor de pesticide.
5.
6.
7. Teoretic, OMG-urile sunt utile, mai ales în cercetarea din medicină sau pentru determinarea cantităţii de
poluanţi din apă. În agricultură, prin ingineria genetică se pot crea specii de plante rezistente la condiţii
improprii pentru planta originală. De exemplu, s-a realizat astfel soia care rezistă la ierbicide puternice, orez
bogat în vitamina A sau ardei rezistenţi la un virus anume. Deasemenea, se pot modifica planetele
tropicale pentru ca să reziste într-un climat mai rece.
OMG-urile ar putea rezolva problema foametei din Lumea a Treia, recoltele nu ar mai fi ameninţate de
dăunători, nu ar mai avea nevoie de pesticide, iar agricultorii ar avea profituri mari.
De cealaltă parte, nu se ştie ce efect vor avea OMG-urile asupra sănătăţii oamenilor şi a ecosistemelor.
De exemplu, potrivit Greenpeace, porumbul modificat genetic ce se cultivă poartă gene de bacteriece îi
permit să producă o substanţă insecticidă.
"Unele dintre pericolele acestor culturi pentru mediul înconjurător sunt creşterea folosirii substanţelor toxice
în agricultură, contaminarea genetică, contaminarea solului, pierderea biodiversităţii, dezvoltarea
rezistenţelor în insecte şi “ierburi rele” sau efectele nedorite în alte organisme. Efectele asupra
ecosistemelor sunt ireversibile şi imprevizibile", spune Greenpeace.
"Riscurile sanitare ale graniţei largi a OMG-urilor prezente atât în alimentaţia noastră, cât şi în a animalelor,
ale căror produsele consumăm, nu se evaluează corect, obţinerea unui astfel de rezultat continuând să fie
necunoscută. Noi alergii, apariţia unor noi substanțe toxice şi efecte neaşteptate sunt unele dintre riscuri",
mai transmite Greenpeace. Organizaţiile pentru protecţia mediului sunt toate împotriva cultivării
organismelor modificate genetic.
8.
9.
10. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.
Au realizat
elevele clasei a XII-a ,,Real”
Tulbu Cristina și Holban Diana
Profesor:Tarasiuc Maria
