culturi integrate

1. Tehnologiile legumicole integrate se
referă şi la includerea tehnologiilor de
cultură nepoluante în sistemul global de
obţinere a produselor legumicole.
Tehnologii integrate în culturile legumicole

2. Disciplina – Tehnologii integrate în
culturile legumicole
MASTER Anul I/ Horticultură
2015-2016
Con inutul cursuluiț
• Situa ia actuală i perspectiva fermelor integrate i ecologiceț ș ș
în România i pe globș
• Cadrul legislativ privind producerea, prelucrarea,
etichetarea, controlul calită ii, certificarea i comercializareaț ș
produselor nepoluate
• Organisme de inspectie si certificare aprobate de catre
M.A.D.R pentru efectuarea inspectiei si certificarea produselor
agroalimentare ecologice
Semestrul I

3. • Particularită ile tehnologice de cultivare a plantelor legumicole înț
câmp i spa ii protejateș ț
• Interrela iile dintre plante (Alelopatia, Câmpul energetic alț
plantelor)
Particularită ile pregătirii terenului în vederea înfiin ării culturilor înț ț
sistemul integrat i ecologicș
• Importanţa rotaţiei culturilor şi asolamentului în agricultura integrată şi
ecologică
• Asociaţii favorabile i nefavorabileș
• Evaluarea potenţialului solurilor pentru culturile legumicole
• Principii generale de fertilizare raţională i oș biectivul principal al
fertilizării
• Îngrăşăminte organice
• Tipuri de composturi, compostarea i materiale acceptate pentruș
compostare în agricultura integrată i ecologicăș
• Caracteristicile biologice ale compostului
• Vermicompostarea

4. • Managementul integrat de combatere a buruienilor la culturile
legumicole
Sistemul integrat de gestionare şi control
Combaterea biologică a buruienilor
Metode biodinamice
• Managementul integrat pentru combaterea dăunătorilor
Prevenirea şi controlul dăunătorilor
• Managementul integrat pentru combaterea bolilor
Monitorizarea agenţilor patogeni
• Prezentarea particularită ilor sortimentului de soiuri i hibrizi pentruț ș
culturile integrate i ecologiceș
• Pia a produselor integrate i ecologiceț ș
•Tehnologiile de cultură în sistem integrat

5. Tipuri de sisteme agricole
Agricultura
convenţională
Agricultura
extensivă
-
Agricultura
de precizie
Intensiv mecanizată
Sunt utilizate produse competitive
Se bazează în mod deosebit pe concentrarea şi
specializarea producţiei.
Este practicată de către producătorii individuali.
Poate afecta într-o anumită măsură mediul
înconjurător, inclusiv calitatea biomasei, mai ales
prin dezechilibre de nutriţie.
Este cea mai avansată formă de agricultură;
Este practicată în cele mai dezvoltate ţări ale Uniunii
Europene şi SUA pe suprafeţe mai restrânse, având la
bază cele mai moderne metode de control a stării de
calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea în timp
optim a tuturor componentelor tehnologice şi astfel un
control riguros asupra posibililor factori care ar
determina degradarea mediului ambiental.

6. Agricultura biologică - În raport cu mediul înconjurător acest sistem
este mai bine armonizat, tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor
şi dăunătorilor sunt de preferinţă biologice, totuşi sunt acceptate şi doze
reduse de îngrăşăminte minerale şi pesticide.
Pentru controlul calităţii produselor este necesară certificarea tehnologiilor
utilizate.
Produsele sunt comercializate pe o piaţă specială.
Agricultura organică - se deosebeşte de cea biologică prin utilizarea
exclusivă a îngrăşămintelor organice în doze relativ ridicate, aplicate în
funcţie de specificul local, cu predilecţie în scopul fertilizării culturilor şi
refacerii pe termen lung a stării structurale a solurilor, degradate prin
activităţi antropice intensive şi/sau datorită unor procese naturale.
Agricultura durabilă (integrată) - producţie intensivă de produse
competitive, având raporturi armonioase, prietenoase cu mediul
înconjurător.

7. Agricultura tradiţională sau familială o găsim răspândită în mult
părţi ale globului, iar în România este din nou practicată. Acest sistem de
agricultură foloseşte larg munca manuală şi energia animală pe suprafeţe mici
de teren, alături de fertilizarea naturală sau chimică şi de rotaţia simplistă a
culturilor.
Permacultura este un concept apărut din anul 1978 - “o agricultură cu faţă
umană”
Are drept obiectiv ameliorarea producţiei pe timp îndelungat, cu un
consum energetic redus. Permacultura se bazează pe tradiţia agricolă a zonei,
pe îngrăşăminte naturale, pe diversitatea biologică a plantelor cu rol alimentar
şi pe respingerea totală a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor.
Permacultura încurajează diversitatea speciilor, integrarea agriculturii cu
zootehnia, amenajarea pădurilor şi ingineria peisajelor. Se poate practica cu
prioritate în zonele cu soluri acide sau semiaride, pe terenurile pietroase sau
umede. Permacultura are un caracter extensiv şi caută soluţii inedite de
restructurare a agriculturii şi de remediere a crizei ecologice
Concepţia este susţinută de Masanobu Fukuoka în Japonia, J.J. Rodale în SUA,
Bil Mollisen şi David Holmgren în Australia etc., fondatori ai unor instituite
de cercetare şi producţie, ai unor edituri şi reviste de specialitate în domeniu.
Ei au creat sute de ferme în SUA, India, Australia, Zimbabwe, Kenia.

8. Dezvoltarea durabilă poate fi o alternativă reală pentru legumicultura României
- culturi mulcite, acoperite temporar, tunele joase i înalte sau sere încălziteș
Întrepătrundere echilibrată i ra ională a elementelor de viabilitate economică,ș ț
echitate socială i durabilitate ecologică.ș

9. În Uniunea Europeană producţia horticolă integrată
trebuie să îndeplinească cel puţin două caracteristici
esenţiale:
1. să fie realizată din culturi care să
corespundă unei discipline de producţie care să
includă principiile producţiei horticole integrate,
definită cert de autorităţile guvernamentale, pusă de
acord cu asociaţiile de producători legal constituite;
2. să fie atestată oficial şi să ofere
transparenţa metodei de cultivare – aceasta fiind o
garanţie a respectării tehnologiei integrate.

10. În Uniunea Europeană agricultura integrată este:
- organizată în asociaţii lucrative;
- controlată;
- sprijinită de stat.
În Olanda produsele în sisteme neconvenţionale sunt notate astfel:
- cu o stea pentru agricultura integrată;
- cu două stele pentru agricultura biologică etapa de
conversie;
- cu trei stele pentru agricultura biologică;
În Germania – sistemul este susţinut de stat, iar o întreprindere nu
poate funcţiona decât într-unul din cele două sisteme
neconvenţionale – integrat sau biologic.
În Marea Britanie – ferma poate funcţiona atât în sistem integrat cât
şi organic.

11. Pentru ţările arabe
Toate alimentele sunt considerate Halal dacă sunt obţinute după regulile
impuse;
Sunt considerate Haram:
• Porcine / carne de porc şi produsele sale;
•Animale sacrificate în mod necorespunzător sau mort înainte de sacrificare;
•Animale sacrificate în numele altcuiva decât Allah (Dumnezeu);
•Alcoolul este interzis de asemenea, produsele cu alcool;
•Animalele carnivore, păsări de pradă şi de animale terestre, fără urechi
externe;
•Produse pe bază de sânge;
• Produsele alimentare contaminate cu oricare dintre produsele de mai sus
Produse alimentare care conţin ingrediente, cum ar fi gelatină, enzime,
emulgatori etc. sunt discutabile (mashbooh), deoarece originea acestor
ingrediente nu este cunoscută.

12. Caracteristica de bază este introducerea unor verigi
tehnologice integrate:
Management integrat de combatere a buruienilor
Managementul integrat de aplicare a produselor
chimice complexe sau în complex
(îngrăşăminte, erbicide, insectofungicide)
Management integrat de combaterea bolilor şi a dăunătorilor
care se referă la îmbinarea diferitelor mijloace
de combatere în cadrul agro-ecosistemului
şi aplicarea lor numai atunci când
se justifica economic şi ecologic
Managementul şi marketingul integrat

13. Culturi legumicole
Ghid tehnic
Standardele de organizare
Membrii
Ghidul tehnic
pentru culturile legumicole
Regulament
5 Obiective
11 Principii
Agricultura integrată – este supusă înregistrărilor ca şi agricultura biologică

14. Obiectivele producţiei integrate
1. INTEGREAZĂ RESURSELE NATURALE
2. ASIGURĂ CALITATEA ŞI SECURITATEA PRODUCŢIEI
3. SUSŢINE VENITURILE AGRICOLE
4. ELIMINĂ SAU REDUCE SURSELE DE POLUARE A MEDIULUI
5. MULTIFUNCŢIONAL - conservarea faunei sălbatice,
cultivarea în zonele nefavorizate
păstrarea tradiţiilor culturale locale etc.
.
Producţia integrată este un sistem agricol care:

15. ha
Dezvoltarea sectorului de legume protejate din România

16. Situa ia produc iei de legume din România în anul 2012ț ț

17. Dacă am dori să cre tem consumul laș 170 kg,
atunci importurile ar trebui să crească
de aproape 3 ori fa ă de media anilor 2007-2010ț

18. Asigurarea necesarului de legume din câmp,
în contextul modificărilor climatice
la nivel global i regional,ș
se va realiza prin cre terea suprafe elorș ț
i a randamentelor productive.ș
Măsuri:
Regândirea i refacerea zonării i microzonării;ș ș
Cultivarea de soiuri/hibrizi cu toleran ă la factorii de mediu;ț
Extinderea sistemelor de irigare localizată;
Programe de calcul pentru irigare;existen a unui site on-line deț
informare zilnică;
Extinderea perdelelor de protec ie; culturi în culise; mulcire;ț
men inerea unei stări de nutri ie corespunzătoare;ț ț
Controlul buruienilor, bolilor, dăunătorilor
Produc ii medii de 12-16 t/haț

20. Suprafeţe cultivate ecologic la nivel mondial şi european
ŢARA SUPRAFAŢA (ha) ŢARA SUPRAFAŢA (ha)
Australia 11 800 000 Polonia 167 740
Argentina 3 099 427 Danemarca 145 636
China 2 300 000 Elveţia 117 117
SUA 1 620 351 România 87 916
Italia 1 067 102 Africa de Sud 50 000
Brazilia 842 000 Federaţia Rusă 40 000
Spania 807 569 Slovenia 23 499
Germania 807406 Bulgaria 14 320
Uruguay 759 000 Japonia 8 109
Marea Britanie 619 852 Luxemburg 3 243
Canada 578 874 Cipru 1 698
Franţa 560 838 Liechtenstein 1 040
Bolivia 364 100 Serbia/Montenegru 591
Austria 360 972 Malta 14
Mexic 307 692 TOTAL 30 558 183
Grecia 288 255
Sudan 200 000
Uganda 182 000

21. Suprafaţa agricolă exploatată în sistem integrat, în sistem de
agricultură biologică şi convenţional - pe glob (%)
53%
7%
40%
agricultura integrata agricultura ecologica agricultura conventionala

22. În ROMÂNIA
Dinamica operatorilor si a suprafetelor in agricultura ecologica
Indicator 2006 2007 2008 2009 2010 2012
Suprafaţa totala certificata in agricultura
ecologica (ha)
143194 190129 221.411
240.000 337.000
260000
754.000
Ponderea suprafetelor certificate din total
suprafaţă agricolă
1% 1% 1,5 %
1,7 % 1,86
Suprafaţa certificata in agricultura
ecologica pe teren arabil (ha)
45605 65112 86454
152.881
110014,4
129335,6
Suprafaţa certificata in agricultura
ecologica cu culturi permanente (ha)păşuni
şi fâneţe
51200 57600 46006,559
56.000
18% din
suprafaţa
39232,8
46000
Suprafaţa certificata in agricultura
ecologica cu culturi permanente (ha)livezi
şi viţă de vie
294 954 1518
1869,4 3600
Colectare din flora spontana (ha) 38700 58728 81279 88883,4 81064,37
Alte suprafeţe certificate în agricultura
ecologica (ha)
7395 7735 6154
* Sursa: Înregistrare operatori la M.A.P.D.R

23. Număr operatori înregistraţi îin agricultura ecologică
Indicator 2006 2007 2008 2009 2010
Număr operatori inregistrati in agricultura
ecologica
3409 3834 4191
3228 4322
din care: număr procesatori 39 48 85 70 75
Pe sectoare vegetal 60
Agricol 17
Animalieri 9
Venituri 2009 2010 2011
Mil Euro 60 80 100
Venituri înregistrate

28. Suprafeţe cultivate organic în diferitele zone geografice în anul 2007 / milioane
ha
Sursa: FiBL & IFOAM, 2009. Graph: FiBL

29. Agricultura organică pe zone 2011. Graph: FiBL

30. Europe: Organic agricultural land 2009. Source: FiBL survey 2013. Graph: FiBL

31. Suprafaţa agricolă ecologică şi proporţia suprafeţelor
ecologice (din suprafaţa agricolă totală - pe continente)
America de
Nord; 2197077;
7%Africa ; 870329;
3%
America
Latina;
6402874; 20%Europa;
7763308; 24%
Oceania;
12110750; 37%
Asia; 2882034;
9%

32. Numărul fermelor ecologice - pe continente şi
proporţia suprafeţelor ecologice (din suprafaţa agricolă totală)
Continentul Ferme ecologice
Africa 124 805
Asia
Europa 187 697
America Latină 176 710
America de Nord 12 063
Australia 2 689
Total 633 891

33. Primele 10 ţări cu cele mai mari suprafeţe în agricultura ecologică

40. Anglia; 2557
16%
Franţa; 1900
12%
Italia; 1870
12%
Elveţia; 789
5%
Restul; 3771
23%
Germania; 5300
32%
Cifra de afaceri cu produse organice în Europa– Distribuţia pe ţări ( milioane de euro)

41. Ţările europene cu cel mai mare consum pe cap de locuitor

43. Piaţa europeană: ţările cu cele mai mari vânzări în 2007

44. Sisteme integrate - semnifică utilizarea ştiinţifică, armonioasă a tuturor
componentelor tehnologice: pentru lucrările solului, rotaţia culturilor, fertilizare,
irigare, combaterea bolilor şi dăunătorilor inclusiv prin metode biologice, la
creşterea animalelor, stocarea, prelucrarea şi utilizarea reziduurilor rezultate din
activităţile agricole etc., pentru realizarea unor producţii ridicate şi stabile în unităţi
multisectoriale (vegetale şi zootehnice).
Tehnologiile legumicole integrate se referă şi la includerea tehnologiilor de cultură
nepoluante în sistemul global de obţinere a produselor legumicole

45. Centrul tarii
Alba, Brasov,
Covasna, Harghita,
Mures, Sibiu
-cele mai multe
boli infectioase:
41,68 la mie
Nord-estul tarii
Bacau, Botosani, Iasi,
Neamt, Suceava,
Vaslui
-cele mai multe boli
endocrine: 36,96 la
mie
-cele mai multe boli
digestive: 104,7 la mie
Bucuresti-Ilfov
-cele mai putine
afectiuni
digestive: 36,59 la
mie
Sudul tarii
Arges, Prahova, Dambovita, Teleorman,
Giurgiu, Ialomita, Calarasi Sud-vestul tarii
Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea
-cele mai multe afectiuni osoase si
articulare: 71,65 la mie
Judetele în care s-au
înregistrat cele mai
multe cazuri de
cancer
1. Cluj
2. Iasi
3. Dolj
4. Constanta
5. Maramures

46. • Sistemele agricole sunt strâns legate de condiţiile :
– economice
– sociale
– de mediu
• Soluţionarea acestora este cea mai importantă condiţie pentru
introducerea şi promovarea agriculturii durabile.
• Alegerea sistemului de agricultură este condiţionată de:
- zonă;
- nivelul dotării tehnice;
- nivelul de cunoştinţe profesionale;
- mentalitate;
- educaţie;
- respectul pentru natură şi mediul înconjurător.

47. Sistemul legumicol are ca obiectiv cultura plantelor
legumicole în diferite subsisteme şi anume:
Subsistemul culturilor în câmp;
Subsistemul culturilor protejate;
Subsistemul culturilor forţate.
În cadrul acestor subsisteme sunt practicate trei tipuri
de tehnologii:
1. intensive;
2. integrate (durabile, sustenabile);
3. ecologice.

48. Culturi conven ionale/ intensiveț
Culturi ecologice
Culturi integrate

49. 1. Tehnologiile legumicole intensive, denumite şi convenţionale
- au un impact negativ asupra mediului.
- au apărut ca o necesitate,
- rezolvă în parte problema hranei pe glob, neglijând însă agroecosistemele
determinând erodarea, degradarea şi poluarea acestora.
- se bazează în special pe utilizarea tehnologiilor moderne, mecanizate,
folosind în special îngrăşăminte chimice şi pesticide care să asigure un nivel
ridicat al producţiei cu costuri cât mai mici.
2. Tehnologiile legumicole integrate
- sunt considerate tehnologii fără impact negativ.
- fac parte dintr-un sistem legumicol durabil (alternativ) şi se bazează pe
utilizarea ştiinţifică, armonioasă a tuturor componentelor tehnologice: pentru
lucrările solului, rotaţia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor şi
dăunătorilor inclusiv prin metode biologice, la creşterea animalelor, stocarea,
prelucrarea şi utilizarea reziduurilor rezultate din activităţile agricole etc.,
pentru realizarea unor producţii ridicate şi stabile în unităţi multisectoriale
(vegetale şi zootehnice).
3. Tehnologiile legumicole ecologice

50. Conceptul durabilităţii
Durabilitatea agriculturii (legumiculturii) trebuie să se bazeze pe
principiul producerii eficiente a legumelor fără a afecta mediul şi
sănătatea consumatorilor.
• Suportul pentru progresul legumiculturii îl constituie:
– Cercetarea ştiinţifică, care elaborează tehnologii mai puţin
poluante, cu costuri reduse;
– Crearea de noi soiuri sau hibrizi, mai productivi, cu rezistenţă
genetică la boli şi dăunători.

51. Pentru promovarea legumiculturii durabile se are în vedere
următoarele acţiuni:
-tehnologice – combaterea integrată a paraziţilor vegetali,
realizarea sistemelor integrate de nutriţie a plantelor, conservarea
şi ameliorarea terenurilor cultivate, microzonarea ecologică a
culturilor şi elaborarea unui asolament eficient; adoptarea
măsurilor agrotehnice durabile.
-biologice – conservarea şi folosirea resurselor genetice
vegetale, crearea de soiuri şi hibrizi productivi şi cu valoare
nutritivă ridicată;
-ecologice – protecţia şi ameliorarea mediului înconjurător;
- social-economice – aplicarea unor politici agrare compatibile la
scară naţională şi sectorială, cu obiective agricole durabile;
gestionarea eficientă a solului şi apei; elaborarea la nivel naţional
şi local de programe viabile de dezvoltare legumicolă;
microzonarea ecologică a culturilor şi elaborarea unui asolament
eficient; încurajarea sistemelor de management şi informaţionale.

52. Din punct de vedere istoric agricultura ecologică a cunoscut în Europa
următoarea evoluţie:
• anul 1924 marchează începutul agriculturii ecologice în Germania, odată cu
lansarea cursului de agricultură biodinamică a lui Rudolf Steiner;
• în perioada 1930-1940 doctorul Hans Mueller activează în Elveţia unde
dezvoltă sistemul de agricultură organo-biologică, acesta fiind în prezent cel
mai răspândit sistem de agricultură ecologică din ţările germanice (reprezentat
prin „Bioland” în Germania şi „BioSuisse” în Elveţia;
• în anul 1946 se înfiinţează Asociaţia Solului din Marea Britanie;
• anul 1967 corespunde publicării primelor standarde organice de către
Asociaţia Solului din Marea Britanne;
• în anul 1972 se înfiinţează Federaţia Internaţională a Mişcărilor de
Agricultură Organică (IFOAM) la Versaille, Franţa;
• se înfiinţează în anul 1973 Institutul de Cercetare pentru Agricultura
Organică din Elveţia, care este în prezent cel mai mare institut de cercetare
pentru agricultura ecologică din lume;
• în anul 1975 se înfiinţează Fundaţia “Ecologie şi Agricultură” din Germania;

53. • la nivelul anilor 1980 se înfiinţează majoritatea asociaţiilor şi
organizaţiilor pentru agricultură ecologică şi se publică standardele de bază
IFOAM;
• în 1985 Franţa adoptă legislativa cu privire la agricultura ecologică;
• în 1990 are loc prima expoziţie de agricultură ecologică în Germania, la
Nuremberg;
1991, corespunde înfiinţării Grupului regional IFOAM al Uniunii
Europene;
• în 1991, apare reglementarea UE 2092/91 cu privire la agricultura
ecologică, care devine lege în 1993;

54. • în 1992, apare reglementarea EU 2078/92 care prevede măsuri de sprijin
financiar pentru agricultura ecologică în UE şi se pune bazele programului
IFOAM de acreditare;
• anul 1995 corespunde lansării primului plan de acţiune pentru agricultura
ecologică din Danemarca;
• în 1999 apare reglementarea privind Dezvoltarea Rurală cu nr.
1257/1999, care prevede măsuri de sprijin financiar pentru agricultura
ecologică în UE; de asemenea, apare reglementarea CE nr. 1804/19 iulie
1999, care se referă la producerea de produse agricole ecologice de origine
animală şi se adoptă Codex Alimentarius guidlines;
• în 2000 la Copenhaga se lansează Agenda 2000 pentru UE care prevede
măsuri de sprijin financiar pentru agricultura ecologică;
• în luna mai a anului 2001, la Copenhaga se fac primii paşi pentru un plan
european de Acţiune pentru agricultura ecologică.

55. Tipuri de sisteme ecologice
Istoricul şi circumstanţele sistemului de agricultură ecologică
În decursul timpului au existat trei mari curente care şi-au lăsat amprenta în
agricultura ecologică de astăzi:
1. Curentul pentru agricultura bio-dinamică "Rudolf Steiner “
2. Curentul "Sir Albert Howard şi agricultura organică“
3. Curentul " RUSH- MULLER - şi agricultura biologica"

56. 1. "Rudolf Steiner - curentul pentru agricultura bio-dinamică“
În 1924, dr. Rudolf Steiner(1861-1925) om de ştiinţă şi filozof austriac, întemeietorul
antropozofiei (doctrină religioasă care înlocuieşte pe Dumnezeu cu omul conceput ca esenţă
divină, accesibilă numai iniţiaţilor), la cererea unui grup de agricultori şi grădinari, a ţinut un
curs de agricultură format din opt prelegeri, la Koberwitz lângă Breslau (acum Wroclaw
retrocedată Poloniei).
Cu această ocazie a formulat principii şi sfaturi practice rezultate din cercetările sale de
ştiinţă spirituală pentru dezvoltarea lucrărilor agricole şi horticole. Aceste cursuri, precum şi
alte patru lecţii suplimentare, sunt publicate într-o carte cu titlul „Fundamentele spirituale
pentru reînnoirea Agriculturii”, iniţial publicat în limba engleză ca un curs de Agricultura.
El se bazează bazează pe teoria elaborată în 1913 -antropozofia şi ia în calcul
influenţa fazelor lunii şi a aştrilor asupra culturilor agricole.
• Unii participanţi au preluat impulsurile înfiinţând un cerc de cercetare pentru sistemul
de gospodărie cunoscut sub denumirea de metoda de gospodărie biodinamică (biologică-
dinamică).
Agricultura biodinamică a fost primul sistem ecologic devenind astfel, o alternativă la
agricultura chimică.
Sistemul preconizat de dr. Rudolf Steiner a fost continuat, perfecţionat şi completat de discipolul
său dr. Ehrenfried Pfeiffer (1899-1961), distins microbiolog, care a efectuat studii
aprofundate în pregătirea şi utilizarea compostului biodinamic.
Datorită acestuia agricultura biodinarnică este bine reprezentată în Germania, Elveţia, Austria,
Franţa, Italia, Marea Britanie, S.U.A., în ţările nordice, precum şi in unele ţări din lumea a
treia.

57. În prezent, majoritatea adepţilor acestor filozofii agricole sunt grupaţi în asociaţia
DEMETER Internaţional.
Aceasta este cea mai mare organizaţie de certificare pentru agricultura biodinamică.
Numele acesteia este o trimitere la Demeter, zeiţa greaca a cerealelor şi a fertilităţii.
Certificarea biodinamică Demeter este cea mai veche certificare tradiţional organică
din Europa şi este considerată ca fiind cel mai înalt grad al agriculturii ecologice
din lume.
Este utilizată în peste 50 de ţări, verifică dacă produsele biodinamice respectă
standardele internaţionale în producţie şi de prelucrare. Programul de certificare
Demeter, înfiinţat în 1928, a emis şi prima eticheta ecologica pentru produsele
alimentare ecologice.
De reţinut!
agricultura biodinamică - presupune înlocuirea îngrăşămintelor minerale cu
compostul de gunoi de grajd, produs pe cale aerobă, şi propune tratamente cu
preparare biodinamizatoare care ridică nivelul fertilităţii solului, asigură recolte
agricole corelate cu starea soiului şi cu climatul, măreşte rezistenţa plantelor la boli
şi dăunători şi nu strică echilibrul ecologic;

58. 2. Curentul "Sir Albert Howard şi agricultura organică“
Sir Albert Howard a lucrat timp de 40 ani în India, în direcţia rezolvării problemei alimentare. El a
reevaluat sistemele agricole tradiţionale şi a pus la punct tehnologii mai puţin costisitoare dar cu
exigenţe în muncă. Howard a încercat să generalizeze agricultura ţărănească în Anglia, începând
încă din anii 1940-1945, iar în concepţia sa, fertilizarea organică a solului, puţin costisitoare, este
singura capabilă să întreţină capacităţile de productie ale solului.
Albert Howard a preconizat compostarea materiei organice pe platforme, procedeul ÎNDORE -
descris în lucrarea sa "Testament agricol", şi care influenţează creşterea rezistenţei culturilor la
paraziţi numai fertilizând solul cu acest compost. Cartea a reprezentat o alternativă a abordări
durabile a agriculturii.
Albert Howard stă la originea mişcării anglo-saxone de agricultură organică şi a
"ASOCIAŢIEI SOLULUI”, fondată în 1946 de un grup de fermieri, oameni de ştiinţă şi
nutriţionişti care au observat o legătură directă între practicile agricole, animale, sănătăţii umane şi
mediu. Această asociaţie, în 1967, a dezvoltat primul sistem de certificare organică din lume.
Prezentele standarde sunt printre cele mai riguroase din lume şi acoperă domeniile de agricultură
ecologică, horticultură, acvacultură, prelucrarea produselor alimentare, silvicultura.
Simbolul său distinctiv pentru consumatori indică faptul că produsele alimentare şi alte produse
au fost produse în mod durabil, în armonie cu natura şi de la animale crescute în aer liber.
De reţinut!
Agricultura organică (sir Albert Howard) - practicată in Anglia şi S.U.A.- se bazează
pe fertilizarea solului cu composturi organice, inclusiv cu dejecţii animaliere sau
reziduuri urbane

59. 3. Curentul " RUSH- MULLER - şi agricultura biologica"
În plină expansiune industrială, profesorul elveţian Rush, evaluează caracterul limitat
al resurselor omenirii. A căutat şi a găsit bazele ştiinţifice ale unei noi agriculturi
care să asigure subzistenţa populaţie fără a afecta potenţialul productiv al
agriculturii şi care se bazează exclusiv pe resurse reciclabile. Pentru a menţine
humusul, el propune compostarea materiei organice proaspete la suprafaţa solului şi
încorporarea acesteia numai după fermentare.
• În 1932 Muller, doctor în biologie, pune la punct o metodă de agricultură biologică
după teoriile lui Rush, astfel încât în 1948 metoda Rush-Muller a fost extinsă în
agricultură creeîndu-se astfel, "Cooperativa Muller"'.
• Această metodă este practicată şi astăzi mai ales în Elveţia şi Austria.
• De reţinut!
agricultura biologică - (Rush-Muller) - presupune păstrarea
materiei organice la suprafaţa solului, care nu trebuie încorporată decât
după fermentare, iar cu ajutorul microorganismelor se menţine un nivel
corespunzător de humus

60. • Agricultura biologică a fost recunoscută de Comunitatea Economică
Europeană (CEE) prin documentul din 19 februarie 1986, document care
se referă la produsul agricol (produsele biologice).
• În funcţie de ţară, în conformitate cu Regulamentul 2092 aprobat de
Consiliul Comunităţii Economice Europene din 24 iunie 1991 denumirea
produselor nepoluate obţinute prin tehnologii biologice, ecologice,
organice sunt recunoscute sub denumirea de:
• Produse agricole biologice în Franţa, Italia, Olanda, Portugalia;
• Produse agricole organice – în Anglia, SUA, Canada;
• Produse agricole ecologice – în Spania, Danemarca şi Germania.
• Cele trei denumiri se raportează la o agricultură alternativă, care refuză în
esenţă chimizarea, fiind opusă agriculturii intensiv-industriale.
Existenţa numeroaselor concepte privitoare la denumirea agriculturii
alternative au dus la unele controverse şi în final nu s-a stabilit încă o
denumire acceptată de specialiştii în domeniu, pentru condiţiile din ţara
noastră.

61. Cunoaşterea atitudinii şi preferinţelor consumatorilor faţă de producţia
legumicolă organică
Obiectivul a avut în vedere obţinerea unor răspunsuri pertinente, din partea
consumatorilor, privind posibilitatea în care piaţa ca volum, acceptă produsele
legumicole ecologice, funcţie de unii factori subiectiv sau obiectiv implicaţi.
Rezultatele obţinute în cadrul acestui sondaj scot în evidenţă următoarele aspecte legate
de atitudinea şi preferinţa consumatorilor în producerea legumelor ecologice:
• peste 85 % dintre respondenţi, indiferent de profesie, consideră că nivelul
pesticidelor din legume este ridicat, şi în special în cele importate;
• o treime dintre persoanele intervievate au cunoştinţe referitoare la agricultura
organică şi cunosc diferenţele dintre produsele legumicole obţinute ecologic şi cele
convenţionale;
• persoanele chestionate au fost de acord, în procent de 80 %, că introducerea
legumelor certificate este o necesitate;
două treimi dintre persoanele respondente cred că produsele legumicole sunt mai
sănătoase pentru organism;
• aspectul legumelor ecologice pe piaţă este de asemenea, un element important
deoarece numai 63 % au răspuns afirmativ;
• preţul produselor legumicole ecologice este un factor hotărâtor, deoarece pentru
32 % dintre consumatori, acesta este un impediment

62. Răspunsurile la chestionarul privind atitudinea
consumatorilor
Întrebarea Raspunsuri (%)
Sunt intru totul
de acord
Sunt de
acord
Sunt
nesigur
Nu sunt
de acord
Nu sunt deloc
de acord
1 Legumele romaneşti sunt cele mai bune 32 34 23 8 3
2 Legumele din import nu au gustul la fel de bun ca a
celor romaneşti.
35 35 20 8 2
3 Nu cumpăr legume din import pentru ca nu-mi plac. 16 25 22 32 5
4 Consider ca legumele romaneşti ar avea succes pe
piaţa externa.
31 49 15 4 1
5 Legumele de la producătorii particulari sunt
superioare celor din fermele specializate.
12 23 20 24 1
6 Cumpăr legume numai de la producătorii particulari. 7 21 30 37 5
7 As aprecia o ambalare si o prezentare superioara a
sortimentului de legume.
33 55 8 3 1
8 Cumpăr preferenţial anumite tipuri, varietăti sau
soiuri de legume.
16 53 15 15 1
9 Fermierii ar trebui sa tina seama de continua
schimbare in cerinţele si gusturile consumatorilor
39 55 4 2 0
10 Cred ca nivelul de pesticide (produse chimice) al
legumelor din import e mai mare.
36 32 27 4 1
11 Nu cunosc care este diferenţa dintre produsele
legumicole obţinute in mod obişnuit si cele obţinute
prin mijloace ecologice, organice sau biologice
7 20 28 32 13
12 Consideraţi ca legumele ecologice sunt mai sănătoase. 41 36 18 4 1
13 As cumpăra legume obţinute ecologic. 44 37 16 2 1
14 Nu cumpăr produse ecologice pentru ca sunt prea
scumpe.
4 18 26 43 9

63. Întrebarea Răspunsuri (%)
Sunt intru
totul de
acord
Sunt
de
acord
Sunt
nesigu
r
Nu
sunt de
acord
Nu sunt deloc
de acord
15 Consider ca introducerea pe piaţa a legumelor
ecologice, certificate, ar fi de dorit.
39 40 16 4 1
16 Credeţi ca produsele legumicole ecologice se
găsesc in cantitate suficienta pe piata ?
4 17 43 29 7
17 Credeţi ca ar fi necesar ca statul sa sprijine
producţia ecologica de legume ?
47 37 12 3 1
18 Aţi accepta sa cumpăraţi legume ecologice chiar
daca sunt mai scumpe?
34 35 25 5 1
19 Nu cumpăr produse ecologice, pentru ca deşi se
crede ca sunt mai sănătoase, nu au un aspect
atrăgător.
2 13 22 49 14
20 Daca as fi întrebat aţi susţine o legislaţie ferma
(puternica, severa) pentru producerea ecologica,
biologica si organica a legumelor.
38 47 12 2 1

64. Nonrăspuns
Producţia agricolă
vegetală
Producţia agricolă
animală
Silvicultura
Piscicultura
Agroturismul
Agricultura
ecologică
Servicii pentru
agricultură*
Meserii
tradiţionale
Altele
0 5 10 15 20 25
%
1
Domenii agricole cu cele mai mari sanse de dezvoltare
ordonate pe scara de la 9-1
22,31%
8,79%
9,19%
3,82%
6,97%
8,48%
9,01%
10,33%
10,48%
10,02%

65. Stabiliţi in ordine ierarhică pentru 3 domenii de producţie şi servicii din
agricultură pentru care doriti sa se organizeze un curs de formare
profesională
41.2
25.8
2.6
5.8
8.8
8.8
1.7
18.5
32.3
14.1
7.0
9.8
11.6
23.7
22.8
1.50
2.5
8.8
1.00
2.0
11.9
3.1
1.8
0.80
7.5
6.0
2.0
0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0 30.0 35.0 40.0 45.0
Producţia agricolă
vegetală
Producţia agricolă
animală
Silvicultura
Piscicultura
Agroturismul
Agricultura ecologică
Servicii pentru
agricultură*
Meserii tradiţionale
Altele
Locul I Locul II Locul III

66. În principalele state industriale şi cu agricultură avansată guvernele susţin producţia
agroalimentară nepoluantă, sănătoasă şi cu principii nutritive superioare.
• În SUA, de exemplu, s-a elaborat Programul Naţional Organic şi funcţionează în
prezent Legea Federală a Produselor Alimentare Organice, în care ferma certificată
organic ocupă un loc aparte.
• În Europa există la ora actuală o gamă largă de reglementări şi directive, îndeosebi
ale Consiliului Europei şi ale Comisiei Europene, privind agricultura şi producţia
ecologică: Reglementarea Consiliului Europei nr. 2092/1991 din 24 iunie 1991 şi
amendamentele de la aceasta;
• Reglementarea Consiliului Europei (CE) nr. 1804/1999 din 19 iulie 1999.
• Se mai au în vedere şi reglementările Federaţiei Internaţionale a Mişcărilor pentru
Agricultura Organică (IFOAM).
În România cadrul normativ este realizat prin intermediul actelor normative:
• 1. REGULAMENTUL (CE) NR. 967/2008 AL CONSILIULUI din 29
septembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind
productia ecologica si etichetarea produselor ecologice

67. 1. REGULAMENTUL (CE) NR. 967/2008 AL CONSILIULUI din 29 septembrie 2008 de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 privind productia ecologica si etichetarea
produselor ecologice
2. REGULAMENT (CE) NR. 889/2008 AL COMISIEI din 5 septembrie 2008 de stabilire a
normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind productia
ecologica si etichetarea produselor ecologice in ceea ce priveste productia ecologica,
etichetarea si controlul
3. REGULAMENTUL (CE) NR. 501/2008 AL COMISIEI din 5 iunie 2008 de stabilire a
normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind actiunilede
informare si promovare pentru produsele agricole pe piata interna si in tarile terte
4. REGULAMENTUL (CE) NR. 3/2008 AL CONSILIULUI din 17 decembrie 2007 privind
actiunile de informare si promovare pentru produsele agricole pe piata interna si in tarile
terte
5. REGULAMENTUL (CE) NR. 834/2007 AL CONSILIULUI din 28 iunie 2007 privind
productia ecologica si etichetarea produselor ecologice, precum si de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr. 2092/91
ORDIN nr. 688 din 09.08.2007
pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, de aprobare a
organismelor de inspecţie şi certificare şi de supraveghere a activităţii organismelor de control
ORDIN nr. 219 din 21.03.2007
pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologica

68. La nivel
instituţional
în România există
următoarele
organisme în
domeniu:
• Autoritatea Naţională pentru Produse
Ecologice /ANPE (în cadrul Ministerului
Agriculturii, Apelor, Pădurilor şi Mediului)
• Comisia de Agricultură Ecologică (MAAP,
FNAE, învăţământ, cercetare);
• R.E.N.A.R. (structură de acreditare a
structurilor de certificare);
• Federaţia Naţională de Agricultură
Ecologică (FNAE/ grupul naţional de
producători);

69. Nr.
crt.
Denumire organizaţie
1. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă
2. Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice
Româneşti.
3. Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică
4. Organizaţia profesională ,,Agroecologia”
5. Asociaţia bioagricultorilor din România ,,BIOTERRA”
6.. Asociaţia Română pentru Agricultură Durabilă
7. Asociatia operatorilor din agricultura ecologica BIO
ROMANIA
8. Asociaţia pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în
Romania ,,Ecofocus”
9. Escar Prod SCA
10. Asociaţia Bioavicultorilor din România – BIOAVIROM
11. Asociaţia pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în
România, Ecofocus”
12. Societatea pentru o Agricultură Ecologică
13. Asociaţia de Protecţia mediului şi agricultură ecologică
„TER’’
14. Fundaţia ,,Mama Terra”
15. ,,Asociaţia Naţională a Consultanţilor din Agricultură”
16. Fundaţia Academică pentru Progres Rural ,,TERRA
NOSTRA”
17. ,,Societatea ecologistă din Maramureş”
18. ,,Grupul Ecologic de Colaborare Bucovina”
19. Societatea ,,Avram Iancu”
20. Fundaţia ,,Operaţiunea satelor româneşti”
21. ,,Clubul Ecologic Transilvania”
22. ,,Fundaţia Rurala România”
23. ,,Bioclub Cluj”
24. ,,Grupul Grădinarilor Biodinamice”
25. ,,Asociaţia Romana de Bioagricultura Aplicată”
26. ,,Centrul de Consultanţă Ecologică Galaţi”
27. ,,Asociaţia pentru Protecţia Mediului si a Naturii”
28. Fundaţia ,,Divers Eco”
29. Fundaţia ,,Noema Consulting”
30. Asociaţia Albina
31. Asociaţia pentru Protecţia Mediului şi Prezervarea
Resurselor
32. Asociaţia ,,Terra Verde”
33. Asociatia Romano-Italiana
AgriEcològica
34. "ASOCIATIA ROMANA DE BIOAGRICULTURA
APLICATIVA - FERMA ECOLOGICA FAMILIALA"
35. Asociatia EcoLogic
36. Asociatia bioagricultorilor din Moldova ,,BIOMOLD”
Lista organizaţiilor din domeniul agricultură ecologică, dezvoltarea rurală, protecţia
mediului şi dezvoltare durabilă

70. Lista organizaţiilor din domeniul agricultură ecologică, dezvoltarea rurală, protecţia
mediului şi dezvoltare durabilă
• BCS OKO GARANTIE GMBH - GERMANIA - Reprezentanţa în România: ,,BCS OKO - GARANTIE ROMANIA
S.R.L”
QC&I GMBH-GERMANIA - Reprezentanţa în România: ,, SC QC&I SRL”
• SUOLO E SALUTE SRL ITALIA - Reprezentanţa în România: ,,SUOLO E SALUTE ROMANIA SRL”
• INSTITUTO PER CERTIFICAZIONE ETICA ED AMBIENTALE (ICEA) ITALIA - Reprezentanţa în România: ,,ICEA
ROMANIAS.R.L”
• ECOCERT SA – Franţa - Reprezentanţa în România: „ECOCERT SRL”
S.C ECOINSPECT S.R.L ROMÂNIA
• BIOS SRL ITALIA - Reprezentanţa în România: „BIOS SRL ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA”
• LACON GMBH GERMANIA - Reprezentanţa în România: „LACON SRL GERMANIA SUCURSALA ROMÂNIA”
• INSTITUT FUR MARKTOKOLOGIE IMO ELVETIA - Reprezentanţa în România: ,,IMO CONTROL SRL
ROMANIA”
• CERES CERTIFICATION OF ENVIRONMENTAL STANDARDS GMBH GERMANIA - Reprezentanţa în
România: ,,CERES HAPPURG GMBH SUCURSALA IERNUT”
• AGRECO R.F GODERZ GMBH GERMANIA - Reprezentanţa în România: - ,,AGRECO R.F GODERZ GMBH
GERMANIA SUCURSALA ROMÂNIA”
• BIOAGRICERT SRL ITALIA - Reprezentanţa în România: - ,,BIOAGRICERT ITALIA SRL SucursaLa România”
• CERTIFICATION SERVICES INTERNATIONAL CSI GMBH GERMANIA - Reprezentanţa în România:
,,CERTIFICATION SERVICES
• INTERNATIONAL CSI GMBH GERMANIA SUCURSALA ROMĂNIA”
Gesellschaft zur Kontrolle der Echtheit Biologischer Produkte GmbH Austria Bio Garantie (ABG) - Reprezentanţa în
România: ,,Gesellschaft zur Kontrolle der Echtheit Biologischer Produkte GmbH Austria Sucursala România”
• ECOCERT ITALIA SRL - Reprezentaţa în România: ,,Ecogruppo – Sucursala Bucureşti a Ecocert Italia SRL”

71. În România
Structuri de certificare şi control din Uniunea Europeană
(acreditate pe norma norma 45011)
• ECOCERT (Vegetal + ECOCERT (Vegetal +Animal): Franţa;
• LACON (V+A): Austria;
• BIOINSPECTA (V+A): Elveţia;
• SKAL (V+A): Olanda;
• EKOGARANTIE (V+A): Germania;
• Q&D (V+A): Germania;
• ICEO (V+A): Italia;
• BIOKONTROL (V): Ungaria;

72. LISTA
organismelor de inspecţie si certificare aprobate de către M.A.D.R, in anul 2011, pentru
efectuarea inspecţiei si certificarea produselor agroalimentare ecologice pe teritoriul
României, in conformitate cu prevederile O.M nr. 688/2007.
Cod: RO-ECO- 001
BCS OKO-GARANTIE GmbH Germania
Reprezentanta in Romania:
,,BCS OKO GARANTIE ROMANIA" S.R.L
Adresa: Tg.Mures, str.Belsugului nr.24, ap.1, jud.Mures
Cod: RO - ECO – 002
QC&I GmbH-Germania
Reprezentanta in Romania:
,, QC&I ROMANIA’’
Cod: RO-ECO- 003
SUOLO e SALUTE srl Italia
Reprezentanta in Romania:
,,SUOLO E SALUTE ROMANIA S.R.L”
Cod: RO - ECO - 010
LACON s.r.l Germania
Reprezentanta in Romania:
„LACON s.r.l Germania SUCURSALA ROMANIA”
Cod: RO – ECO - 012
SC BioInspecta AG Elvetia
Reprezentanta in Romania:
„BIOINSPECTA ROMANIA SRL”
Cod: RO - ECO - 014
CERES GmbH Germania
Reprezentanta in Romania:
,,CERES HAPPURG GmbH
Sucursala Iernut”
Cod: RO - ECO - 013
Institut fur Marktokologie Elvetia
Reprezentanta in Romania:
,,IMO CONTROL s.r.l Romania”

73. Germania Franta

74. Fermele mici sunt reprezentate în principal de exploataţiile individuale.
Există 4.121.247 exploataţii individuale, care lucrează 65,45% (sau 9.102.018,22 ha) din suprafaţa
agricolă, în timp ce 18.263 exploataţii cu personalitate juridică exploatează diferenţa de 34,55%
(4.804.683,06 ha).
Exploataţiile individuale au, în medie, 2,15 ha, împărţite în 3-7 parcele, în timp ce exploataţiile cu
personalitate juridică exploatează în medie 269 ha, divizate în circa 9 parcele. Majoritatea
exploataţiilor cu personalitate juridică sunt ferme mari: 43% din ele exploatează mai mult de 50 ha, în
timp ce numai 30% exploatează sub 5 ha (INS – Anuarul Statistic al României, 2006).
Cea mai mare parte a suprafeţei agricole a exploataţiilor cu personalitate juridică aparţine
administraţiei publice, şi anume, municipiilor şi comunelor (44,2%). Restul este împărţit între
societăţile comerciale cu capital majoritar privat (35,81%), unităţile agricole private (15,44%),
societăţile comerciale cu capital majoritar de stat (1,25%), cooperative (0,08%) şi alte tipuri (3,2%)
(INS – Anuarul Statistic al României, 2006).
Asociaţiile familiale şi persoanele fizice autorizate reprezintă un tip particular de exploataţii, fără
personalitate juridică. Ele sunt, totuşi, incluse în Registrul Comerţului. Există 3.863 asociaţii familiale
înregistrate şi 9.935 persoane fizice autorizate. Majoritatea celor din a doua categorie cultivă cereale
(1.449), altele se ocupă cu cultivarea sau ameliorarea legumelor, cu horticultura şi obţinerea
produselor de seră (743), fructelor (235), creşterea animalelor pentru lapte (498), creşterea ovinelor,
caprinelor şi ecvinelor (368), porcinelor (68) şi păsărilor (109), în timp ce restul sunt furnizori de
servicii agricole (Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - 2007).