Acsinte dobre introducere in epistemologie

"^,.cti
f'iL
Introducere
epistemologie
,i{FI
/'/:I: -:")
r;.]lrunA runDAIrEr
f t=H i ,.nomnnrn ur mnrnr-

Obiectul sl
Caplt.rtrul f
problematica epistemologiei
1. ORIENTARI PRINCIPALE iN ANAI,IZA
FILOSOFiCA ;l isToRrcA A CLTNOASTERTT
una dinire dimensiunile fun<lamentaie care acordd filosofiei
specificitate in raport cu alte fonne ale spiritualitefii sociale {artd,
mr:rali, reiigie) este dimensiunea sa gnoseologic;i gi
epistemologicd. ca o conceptie general.l despre lume, iilo:rofia
abordeazd totatritatea realului prin prisrna raportului d,ntre
existenfa obiectivd gi cea sutriectivx, fira a se reciuie la o <-rntologie
puri (teoria fiinfei). ontologia, Prezentd in orice sistern filosoiic,
devine necesarrnente o introducere pentru o extindere teoretica
asupra subiectivitifii 9i a cunoasterii.
scriitorul si filosoful roman L,ucian Blaga se referea ra aceasti
dirnensiune a filosofiei (in lucrarea sa Despre constiinla filosoiica).
canclirea filosofica - aratf, el - prin constructiile si negafiik'
proprii, prin tot mai adancile problematiziri ce le prilejuiesie sr le
imbie, va insernna pentru ge^ui umall un necurrnat spcl clt'
luciditate, etapele ei echivald.nd cu tot atatea treziri ciin sonrntrl
infinit in care fiinta noastri pluteste.
Studiul sisternatic si critic al cu.oasterii (gmoseologia) si al
cunoasterii stiinlifice in special (epistentolc,gia) a constittrit si
constituie o remarcabili cucerire culturaii si un stalp de rezistcntir

al formafiei umaniste, pistrAnd mereu spiritul treaz,
problematizant, opus dogrnatismelor (uneori mascate sub un
limbaj scientist reducgioniJt, excesiv utilizat).
Filosofia nu si-a putut preciza si adanci decdt de o manieri
istorici treptati dimensiunei sa gnoseologicd 9i epis,temorogicd.
La-inceputurile sale, de exemplu-ra gfindilotii gr;;i gloli din
Milet (Thales, Anaximandru, Anaxim'ene, in sec*olele 5 - F i.e.n.),
gandirea filosofici incipient{ era centrati mai ales pe problerne
ontologice privind opozilia dintre cosmos ;i haos, natura si
structura cosmosului etc. Existi la primii filosofi gr".i u*irrtiti;tncredere oarecum naivi in valoirea de adevar" u ..rr,olr-i"ri
dobAndite despre lume.
Probleme no.i
{e naturi gnoseologicd au apdrut mai
sistematic cAnd amintita incred"r:u,
"proupe
naivi, a inceput sd
fie zdruncinati.
conceptiile filosofice s-au inm'ltit heptat gi fiecare pretindea
a expune adevirul definitiv despre lume, ceea ce nu putea sa nu
ge,nereze indoiali, scepticism si relativisrn. Apireau intrebiri
tulburdtoare despre natura 9i originea cunoasterii, despre adevdr
si capacitatea omului de a-r .,r.*i. De exemprrr, .,r*'r" explicd
diversitatea.fofcfnliilor filosofice despre una si aceeasi reattate?
Lare este criteriul adevirului, criteriu pe care si-r aplicim in mod
corect pentru a deosebi adevirul de iluzie gi de eroire? prin astfel
de intrebdri reflecfia filosoficd a ajuns se dermiteze unele din
conceptele de bazi ale gnoseologiei, ca de exemplu:
oobiectui cunoasterii sau clea ce este de ctrnoscuq
osub'iectul cunoscdtor, respectiv omul generic ce intreprinde,
in context social, cunoasterea;
rcunoasterea ca lelafie specifici, activi, subiect_obiecU
rcunogtinfa ca rezultat al activitllii de cunoagtere;
radevdrul sau falsitatea cunogtinlei _ ca'proprietiti
fundarnentale ale cunostinteror, ce desemneaza concordin,ta sau
nor"co^ncordanfa lor cu stdrile de fapt.
- Intreaga cunoagtere se edificd in jurur a doi poli: un obiect
de cunoscut si un subiect cunoscitor ce angajeazr demersul
cognitiv cdtre adevir.
6
- Nofiunea de.obiect se sprijind mai mult sau mai pulin pe
ideea de ,,rcalin sine'. ftiinfi eite vizati in aceasti peispectivi
realisti mai mult ca-descoperire decdt ca invenfie. in^ respectiva
viziune, prea simplificatd, se uiti cd spiritul uman face parte din
real. Este necesar un subiect pentru a viza obiectul, iar acest
subiect face parte din realul mai extins.
DupI Bruno ]arrosson, savantul cunoscitor ca subiect
epistemic ar fi intr-o-situafie analogtr aceleia a unui cartograf ce ar
trasa harta camerei in care se afli. Aceasth hartf,, congiiandu-se
pe sine, nu ar putea fi completi. Daci am voi s-o facem cornpreti
ne-am angaja intr-o regresie la infinit (harta prim6 ar congine o
hartl secundi care ar confine o a treia hartd 9'.a.m.d.).
in mf,sura in care explicarea de cdtre subiect a lumii face
parte din lume, nu s-ar putea elabora o explicatie completi, ultimi
a lumii. 5e poate spune cd obiectul (natura de exemilu) prescrie
lugl. sale spiritului cunoscitor; dar totodatd gi spiritui prescrie
legile sale obiectului de cunoscut (in sensul revoluliei.opu*i.nr,.
propusi de criticismul kantian).
Revenind la o urmirire istorici a dezvoltirii problematicii
epistemologice, vom aminti alte momente remircabile din
antichitate.
Trop"rilea de cdtre pitagoreici (sec.vl - v i.e,n.) a
incomensurabilitafii diagonarei p{tratu1ui de latura unitaril, prin
chiar aceasti laturi a sa (deci a numirului nou, irasonalul Jr>,apoi formularea de citre Zenon din Eleea a cunoscutelor sale ai6rii
(dificultdf profunde pentru gandire) in legtrturi cu migcarea in
spapu_9i
!imp, au stimulat remarcabil refieclia gnoseotogic[.
Problematica cunoagterii, anterior pterentE mai rnult implicit
la prirnii filo*fi g.",, devine, de acum,la sofis.ti;i mai ales la sceptici,
o preocupare de sine stitdtoare. Concluziile socio-morale
demobilizatoare ale reprezentanfilor scepticismului: pyrron in
secolul IV-n i.e.n., Aenesidemos (sec.I i.e.n.) g.u., .uru cereau
renunfarea la actiune, retragerea in contemplativitate sunt strins
legate de tez-a gnoseologici sceptici, cari neagi posibilitatea
cunoasterii adevdrului de cdtre om, ca gi a oricdror distinctii clare
inhe adevAr gi eroare.

In ciuda filosofiei si moralei lor ce cultivi resemnarea si
inacfiunea, scepticii antici au meritul istoric de a fi consacrat
problematica gnoseologicd. Ei au formulat cu dramatism
necesitatea unui criteriu al adevirului, ca temi mereu actuali a
reflectiei despre cunoastere gi gtiinfi.
In ce privegte calea 9i modalitatea de realizare a cunoasterii,
gAnditorii greci antici o abordeazi incipient, accentuAnd fie
asupra cdilor sensibile, fie asupra ratiuniisau logo*ului, tn func,tie
de opfiunea ontologicd a fieciruia, dar gi de propria experienti si
formafie intelectuald.
Pentru Platon (428-437 i.e.n.) cunoasterea adevirati, de
prof,:nzime (epistemd) -pe care o delimita de ornoagterea superficiald
numitd doxa-- se realizeazd prin ra$une; aceasta este singura capabili
sa aibi acces la lumea puri a ideilor eterng inalterabile.
I.ucrurile sensibile, concrete sunt efemere, compuse, rela-
tive. Ideile in schimb, cdrora aceste lucruri le datoreazi fiinfa,
sunt eterne, simple, absolute.
In timp ce doui frunze ale aceluiagi arbore sunt aproape
egale sau relativ egale, ideea de egalitate, ce o gisim in noi, este
perfecti. Numai aceasti idee de egalitate, in perfecfiunea ei
absolutd, ne permite si g6ndim si si vorbim despre caracterul
aprcsximativ egal al lucrurilor doar similare, din experienfi (ce
participl la ideea de egalitate).
O creafie filosofico-gnoseologici gi gtiinfifici de o anverguri
nemaiintAlniti anterior a realizat Aristotel (384-322 i.e.n.), discipolul
ce a devenit cel pufin la fel de celebru ca gi maestrul sdu, Platon.
Opera lui Aristotel cuprinde: logica, gtiinle ale naturii ca: hzica,
astronomia, biologia; apoi psihologia, metafizica, etica, politica
precLlm si retorica si poetica. Ca maestru al gAndirii rafionale a
dezvoltat logSca(Oryanon); s-a ocupat de categorii, de idei generale,
de silogisme gi alte structuri formale. in acelasi timp s-a ocupat - in
lucr{rile sale gtiinfifice:- mai ales de.concre! de particular, de
lucmri empirice individuale intdlnite in experienfd.
La Platon intilnim un fel de dualism: pe de o parte avem
lucruri sensibile, ce existd gralie participirii lor la Idei, iar pe de
alti parte lumea perfectd a ideilor, omul situdndu-se intre acestea.
8
[a Aristotel se afirmi 9i se aprofundeazd gnoseologic o dualitate
diferiti: singularul si universalul, respectiv concrehrl si abstractul.
Din indelungata perioadd medievald de peste un rnileniu
vom refine drept importante contributii in plan gnoseologic unele
adanciri ale analizei logice a gandirii gi linnbajului, ca sidispr.:ta
dintre realism gi nominalism, vizand statutul no,tiunilor generale
(asa-zisa ceartd a universaliilor). . '
universaliile sunt idei generale. incd in antichitatea geacd stoicii
remarcau: pot si vid calul, nu insi ideea de cal sau cabalitatea; ei
erau - vorbind in termenii medievali de mai tdrziu - nominalisti.
Cearta universaliilor i-a impdrlit pe gAnditorii din Evul
Mediu in partizani si adversari ai realititilor ideilor generale,
respectiv in realigti si norninalisti.
Existi un realism extrem, platonician, ce proclami:
universalia ante rem. De exemplu, omul ca idee generald este
prezent, in intentia lui Dumnezeu, inaintea creirii primului om.
un reprezentant notoriu al acestui crrrent este Anselm de Canter-
bury (1033-1-10? care a eiaborat si cunoscutul argument ontologic
al existentei lui Dumnezeu. Apoi s-a constituit unleahsm moderit,
de origine aristotelicS, care afirmd: universalia in re; curent
promovat mai ales de Toma d'Aquino (IZZS-I274). Acestor doc-
trine filosofico-gnoseologice li s-a opus nominalismul ce afirma
principiul: universalia post rem, prin Roscelin (1050-1120), Occam
(in sec.XIV) s.a.
La riddcina acestor dispute se afli o problemi ontologico-
gnoseologicd dificili. Jeanne Hersch o rezuma astfel: ,,Toate cuuintele
de care ne servim, cu exeptia numelor proprit, au un sens genera!
totugi in experienld nu inteh,im decat fiinte singulare. Nimic nu
corespunde, in limbaj, acestei singularitdti" care Ia drept vorbind nu
poate fi rostitd. I)ar, tot asa, nirnic nu carcspunde in experienld
termenilor generali din limbd'r (termeni ce apar pentru nominaligti
ca flatus vocis sau vorbe goale). Aceasti dubli inadecvare a
impulsionat cercetarea in filosofie si stiinf4 rnulte secole.
l. Jeanne Hersch" Mirareafilosoficd, Editura Humanitas, Bucuregtt, 1994,p.95.

In filosofia mor"lemd, in care teoria cunoasterii capdtd un
prcfil propriu, se disting doui cdi mai impiortante prin care s-a
ajuns la acest rezultat.
Frima cale este aceea a preocupdrilor pentru edificarea unei
metoclologii generaie a cunoasterii gtiinfifice. Stiinte precum
mecanica, astroncrni.a gi aplicatiile trnr se dezvoltau rapid in
secolele al XVil-lea gi al XVilI-lea, fiind tot mai mult Solicitate in
serr,"iciul viefii, ai acfiunii umane. Intoarcerea metodologici asupra
cunoasterii insS;i era stimulati deci si de finalitXfi de naturi
meiodologico-normativd si practici, respectiv, pentru a
interacfiona mai eficient cu natura si pentru o crganizare sociald
rnai rational5. Sunt remarcabile in aceasti direcfie contribufiile
iui Francis llacon gi ale empirismului englez pe de o parte, ca si
cele legate de numele lui Ren6 Descartes gi ale rationalismului
cartezian 9i postcartezian, pe de altd parte"
O a doua cale importanti de autonomizare relativl a teoriei
rnoderne a cunoasterii este reprezentatd de contributia
revolufionard a lui Imr-rranuel Kant {1724-t804). Anterior, in
aceiasi secol, al XVIII-lea, filosoful sceptic David F{urne pusese
raclical in disculie fundart-a cunoagterii, cr.r deosebire conceptul
de 'auzalitate din gtiinti. Aceasti criticA scepticd a insemnat
pel-rrru Kant - cunr o recunoaste chiar el - o trezire din somnul
dogmatic. Dar aceastii trezire este doar un punct de plecare pentru
o atrtd solufie decdt cea a lui Hume, intruchipatd intr-uconstructie
monumentald 9i originalI: criticismul kantian. Marile,sale lucriri,
Critica ratiunii pure, Critica raliunii practice si frfica facultdlii
deSutlecare desfdgoari un arnplu program metodologib si filosofic
avAnd la origine intrebiri precum acestea : ,,Ce pot cunoaste? Ce
trebuie si fac? Ce-mi este pennis sd sper?"
Kant nu se va mai intreba dacd gtiinfa este posibill, intrucAt
antenor, prin Galilei ;i Newton, ea se con$olidase si isi dobdndise
un rnare prestigiu. In scl'lirnb, el se va intreba cum sunt posibile
rnaf*matica si fizica pur5, cu judecafile lor necesare siiuniversale;
de asemenea. se va intreba despre posibilitatea metafizicii ca
;tib-rt6. Programul acesta stf la baza celebrei Critici a ratiunii pure,
l0
apdruti in 1781,, in care filosoful din Konigsberg va sustine t:d
universaiitatea gi necesitatea judecdfilor matematicii gi fizicii pr-rre
se intemeiazfi pe formele a priori (anterioare experientei si
independente de aceasta) de cunoagtere ale subiectului gencric;
metafizica va apirea ca nefiind posibili ca gtiinta propriu-zisd.
Hume redusese principiul de cauzalitate la obisnuinta
subiectivd a perceperii succesiunii fenomenelor. Kant a considerat
aceasta cu totul insuficient pentru a justifica ;tiinfa, ale clirei
judecXfi trebuie sa aibi necesitate si universalitate. Pentru Kant,
de vreme ce gtiinfa existS, trebuie sI existe judecafi a priori
nece$a-re si universale; in plus, pentru a fi gtiintifice, aceste jude:dfi
trebuie s5 ne ofere 9i o cunogtinfi nex.r5, adicA si fie sintel'ce.
Existenfa judecdfilor sintetice a priori este condifia fundamentald,
dezvdluita de Kant, a posibilitifii stiintei 9i a progresului acesir:ia.
Unele dintre solutiile kantiene pot fi discutabile *lar
problemele puse de pdrintele criticisrnului lf,rgesc gi adAncesc
teoria cunoasterii, care va apirea si ca un fel de constiintd de
sine, evolutiv[ si critic5 a cunoasterii stiintifice.
Pentru a elabora aceastd pozitie rnetateor"eticii, KalLt a
intreprins o revizuire de mare anvergurd a ansamblului
instrumenielor de cunoastere, de la perccptie si intelect pAn;i la
formele cele mai abstracte ale rafiunii dialectice. El va arlta cA nu
experienta constifuie facultatea de cunoastere, ca in empirisnr, si
ci nici nu existd r: armonie prestabilitd intre facultatea de
cunoastere si experienfi (ca la predecesorul siu ralionalist Leibruz).
In viziunea lui Kant, facultatea de cunoagtere cu. fc,rmeie ei
a priori, structureaz6 9i construlegte experienfa. De exemplu, el
nu aplicd o categ;orie precum cauzalitatea, realititilor empiric
date, ci considerd cauzalitatea ca fiint^1 a priori, in fenome'ne,
tregitura care dovede;te unitatea constiinfei gAnditoare. Spiritul
cunoscitor nu genereazf, lucrurile, riar structureazd. naturi: cu
ajutorul unor legi care ii apartin lui, resperctiv cu ajutorul
categoriilor a priori ale intelectului. Este aceasta ceea ce K;int
numea o revolulie copernicand in viziunea asupra raportului
dintre subiectul activ si obiectul cunoscut (fenomen). Pentru a fi
ll

posibile cunoasterea ;tiinfifici, remarci elin Critica rafiunii pure,
trebuie sd existe o facultate receptivi sensibild, prin care senzafiile
vor fi primite, in spatiu si timp, forme a priori ale sensibilitAfii;
apoi trebuie sd existe intelectul, care organizeazd. aceste senzalii
cu ajutorul categoriilor a priori (cauzalitate, lege g.a.)" Kant va
arita: conceptele (respectiv categoriile) firi intuifii sensibile sunt
goale, rimAndnd doar forme pure.
Intuifiile, pe de alti parte, considerate firi concepte sunt
oarbe, nefiind nici strucfurate, nici organizate. Este semnificativi,
prin profunzime critici dar ;i prin valoare stilistici, urmitoarea
evaluare in plan gnoseologic din Infroducereala Critica rafiunii
p'ttre, ,, Porumbelul ugor, lovind in zbor liber aerul a cdrui rezistenld
o simte, si-ar putea imagina cd el ar reugi mai bine in spaliul vid.
Tot astfel Platon a pirisit lumea sensibili, fiindci ea pune
intelectului limite prea inguste, gi s-a aventurat dincolo de ea, pe
aripile ldeiilor, in spa,tiul vid al intelectului pur. El nu a obsewat
cd prin eforturile sale nu cAstigd drum, cdci nu avea nici un suport,
asa-zicAnd, ca bazd pe care sd se tixeze gi Ia care sd poatd aplica
forfele sale pentru a urni intelectul din loC'z. Kant a rczumat
aceasti pozifie a sa, diferitd de a lui Platory dar si de aceea a
empiristilor, in celebra sa formuli: conceptele firi intuitii sunt
goale, intuiliile fdri concepte sunt oarbe.
Kant a distins in constiinla subiectului generic doui niveluri
ale facultilii de cunoastere: nivelul sensibilitifii, unde a pus in
er,identi cele doui forme a priori care sunt spafiul gi timpu! apoi
nivelul intelectului unde a desprins douisprezece concepte sau
eategorii a priori, dintre care un rol de prim rang ii revine
cauzalititii. Potrivit criticismului kantian, orice experienfd umand
privind natura apare doar prin intermediul acestor forme a pri-
ori ale constiintei. De aici urmeazd ci nu intAlnim niciodatd decdt
fenomene, adici ceea ce ne apare prin intermediul acestor forme
a priori, si nu realitatea ca atare, respectiv asa-numitul lucru in
sine. Kant are o mare contribufie in punerea clard a rnarii
probleme, 9i azi in disputd, a adecvdrii formelor si proceselor
2. Kant, Critica raliunii pure, Editura $tiin1ific6, Bucuregti, 1969,p.47 .
t2
noastre intelectual-deductive la experienfa purtAnd asu,)ril
realitf,lii hzice 9i avind confinut fizic. Pe de o parte, gtiinfa naturii
este capabild de o deductie autonomi 9i necesari ce poarti asupra
spaliului multifazic, asupra corpurilor perfect rigide sau a gaze'lor
ideale; ea atinge astfel o necesitate gi o validitate ce pot fi garantate
formal, prin coerenfd deductivi. Dar, pe de alti parte, experienfa
perceptivd este indispensabild pentru a progresa in inforrnafia
despre fapte, despre procesele realitilii exterioare omului.
Succesele construcfiilor deductive ale mecanicii ceresti, ale altor
teorii fizice rnirturiseau, oarecurn, existenta unui fel de armonie,
incomprehensibil5 ugor, intre instrumentele teoretico-deductive
suficient de autonome gi datele experimentale. Amintim gi
urmitorul aspect din istoria mai apropiata a fizicii: antiparticulele
au fost sesizate, mai intdi, in calculul teoretic 9i apoi in experienfe"
Constructivismul apriorist kantian este o solufie vulnerabild la
marea problemd pe care acelagi apriorism a pus-o strdlucit,
intr-o manieri oarecum dramaticd. In spiritul a9a-zisei revolutii
copernicane, el situa in subiectul generic pur sursa atAt a
necesitdfii 9i rigorii deductive (exprimate prin judecdti anaiitice a
priori), cAt gi a altor structuri teoretice necesare: geometric -
spaliale, temporale, cauzale, legice etc. exprirnate prin judec.rfile
sintetice a priori.
Numai prin contributia acestor forme a priori si cu pretul
inaccesibilitetii reahtelii ln sine (noumen sau lucru in sine) gtiinla
devine posibila, pentru cd numai astfel - crede Kant - se puate
impune perceptiilor gi experienlei in ansamblu o structurd
necesard si universald, compatibild cu deducfia matematicd.
Unele postulate gnoseologice kantiene pot apirea pentru
cercetirile ulterioare prea speculative si rigide; de exemplu
admiterea de forrne 9i structuri a priori in subiectul p,rr, fdri o
explicafie a genezei lor.
Epistemologia genetica (J.Piaget g.a.) susfne in prezent, cu
argumente solide, ci necesitatea in cunoasterea gtiinfificd nll se
datoreazi unor cadre prestabilite ale subiectului generic, ci ale o
psihogenezd si o sociogenezd, corespunz6nd unei coerente in-
t3

terne progresive si unor constructii rnereu deschise, in devenire,
ale inteligentei angrenate in variate acliuni.
In diferitele analize teoretice ale cunoasterii, filosofii (inclusiv
Kant), si cu deosebire rationalistii, au in veclere a preciza statutul
subiectuiui epistemic, pe de o parte, si al cunoagterii gtiinfifice
obiective, pe de alta.
Orice cunoastere autentic-gtiinfifica tinde spre obiectivitate,
cei 'prutin in sensul cd folosirea unor metocie deductive si a unot
txperimente va conduce, in final, la un acord intre cercethtori cu
privire la un sector dat al cunoasterii. K.Popper remarca faptul
cX o epistemologie obiectivistd, centratd pe studiul asa-zisei lurni
a treia ( a constructelor cunoagterii obiective) ,,ne paate ajata sd
inlelegem mai profund lumea a doua a con',itrtntei subiective; in
special procesele de gAndire subiectivd ale oarnenilor de stiinfd"s,
ca subiecti cuncscdtori.
Putem distinge in analize de genui celar anterioare sutriectul
psihologic individual de subiectul episternic. Acesta din urmd
intervine ca o categorie de prim ordin in epistemc.logie; prin el
vom viza structuri si demersuri de cunoastere ce sunt cornune
tutttror subiectilor adulti, cu relativ acelagi nivel de dezvoltare
inteiectuald, fdcAndu-se abstracfie cle ctiferentele strict individuale.
De exemplu activitatea si structurtle de clasificare, ordonare,
nurir.irare, infe-rare logici etc. apar,tin subiectului generic sau epistemic.
Analizele filosofice si epistemologice ale cunoasterii de-a
iunprl sr:calelor s-au referit constant la gtiinf[, chiar;i atunci cAnd
s-au oplrs a.cesteia, dezvdluindu-i lirniteie reale sau pe cele nereale,
:;ulriectiv instaurate. Din acest unghi cle vedere r:senfial, Jean
Pi;.tget edificd o clasificare judicioasd a diferitelor orientiri din
ier,ria cunoa;terii, delirnit&nd trei tendinte principalea.
Tendinla ntetastiinfficdppupeazd concepfiile gnoseologice care
plec&nd de la reflectiile asupra qtiinfei, tind si le prelungeascd intr-o
teorie generald a cunoagterii (de ex.platonisrnul, cartezianisrnrl g"u.).
3. K.Popper, Epistemologia ldra subiect cunoscator, ?n vol. Epistenrolag,ie,
orientdri contemporane,Editura politicd, Bucurer;ti, 197 4, p.7 5.
4. J.Paget et al., Logique et connaissance scientifique, Gallimard, Faris, 1967.
1.i
A doua este fendinta paragtiinfificd; ea contine ;rccl.
epistemologii care, bazandu-se pe o critici radicala a stiintei,
incearcd si atingd speculativ o modalitate de .r.,ouorrr.
superioard si opusd stiinfei. De exemplu extazul mistic sau intuitia
bergsr:niand (in secolul nostru).
In sf6rsit, a treia este fendin fa ;tiinfifica cansecventd. sunt
cuprinse aici epistemologii ce rdman. mult nlai atasate stiintei,
dezvoltand incercdrile acesteia de fundare si autofundare (de
exemplu metamatematica lui Hilbert sau logicismul lui Frege si
Russell). Existr desigur si abateri de la aceasti clasificare
trihotomicd, in sensul ci unii rnari epistemologi si filosofi (Leibniz,
Hegel s.a.) ocupa pozifii mai putin netJ (intermecliare) in
respectiva clasificare.
Capitolul II
Conceptul de rnetodl ?n stiintl qi in filosofie
continuand analiza problernaticii filosofice si istorice a
cunoasterii/ ne vom concentra asupra unor ganditori ce au ficut
din metodi un centru al preocupiirilor lor ideatico-teoretice, cu
vidite intentii aplicative, intersubiective.
Prin dimensiunea gi funclia lor cognitivi, filosofia si sti.infa
reprezinth o cunoastere elaboratx prin efort teoretic, o cunoastere
sisternatizati 9i nu spontani, deosebindu-se pronunfat de bunr:I -sirn{
si cunoasterea cornund
Sub aspect etimologic termenul ,,metodd,' provine ds la
,,methodas", din greaca veche, cornpus la rendul sdu din
mefa=dupi si odos=cale, drum. A avea rnetodd inseamnh cleci a
l5

proceda dupa o cale, dupa jaloanele si normele ce traseazi
iespectivul drum. Metoda - specifici pentru congtiinfa umani
activS, cunoscdtoare, va putea fi infeleasa mai profund dac[ o
vorn urrniri in geneza gi in fundamenful ei. O putem caracteriza
ca un sistem de norme ce organizeazi mental, in prealabil,
demersul de cunr:astere sau pe cel practic - material; metoda va
exprima astfel o dedublare specifici omului, prin care acesta va
organiza si va domina propria sa activitate de cunoagtere si de
trailsformare practicd a realului. In natura extraumani nu se
poate vorbi despre metoda (exceptand eventual infelegerea
ieleologicd a naturii si viziunile religioase).
Metoda nu poate fi arbitrar5, pur subiectivi, ci in buni
misuri, un analog al domeniului vizat prin respectiva cunoagtere.
Desi nu se suprapun total, latura teoreticd ;i cea rnetodologicd
ale unei gtiinle aliituiesc o strAnsi unitate, una PresuPunAnd-o
pe cealaltd. Pentru a infelege cum are loc geneza metodei
ltiinlifice, va trebui si urmirim in cadrul unitifii amintite, pe
iondgi unui anumit context de valori, deja acceptate, trecerea de
la sistemul teoretic al legilor, la formularea pe acestebaze a unor
norme gi principii metodologice, corelate intre ele. chiar dac5 nu
fiecare lege descoperitd si enuntata devine, quasiautornat,
principiu metodologic, totusi in ansamblu are loc o convertire a
do*"r,i,rl.ri teoretlc al legilor in domeniul metodologic al
prescripfiilor gi al normelor. AtAt prin genezd' cAt 9i prin
iuncpionalitate metoda vizeazA mijlocit domeniul cercetat, cu
ajutorul ipotezelor gi teoriilor anterioare Pe care, la rAndul ei, o
dati'conJtituiti, le ordoneazd 9i le orienteaz6. Un specific al
metodei, comparativ cu teoria, se manifesta dupi cum urmeazi.
pe cdncl multe idei si teorii presupun abstraSerea, izolarea unor
aspecte ale proceselor reale (de ex. stabilitatea inaltd,
neriefarmabilitatea, in mecanica corpurilor perfect rigide),
construclia metodei va viza perspectiva Procesuali arnpld a
deme$ului cognitiv, migcarea activd, ordonatd a subiectului spre
obiect, indica.nd calea, jaloaneie cdtre cunogtinfe noi, adevirate.
Metoda va fi deci o abstraclie a migcirii reale, ample si nu doar o
migcare a abstractiei teoretice parliale.
l5
in Fenomenologia spirifului Hegel considera cd expunerca
metodei oricirei cunoagteri aparline gtiinfei lcgicii ca ontologie
spiritualistd, deci ca stiinfd a devenirii formelor abstracte ale
spiritului activ, omniprezent. In acest sens, dupi Hegel metoda
ar h ,,structura intregului tnfdfi;at in pura sa exnfialitatd'r.
Dintr-o perspectiv{ rnai noui, a teoriei generale a sistemelor
si ierarhiilor de sisteme, vom putea distinge mai multe niveluri
ale metodei gi ale metodologiei (ca abordare teoretici a metodeii.
Mai intAi delimitim nivelal metodei gi al metodologiei de inaltd
generalitafe, cuprins in filosofie, intrucdt filosofia, prin
dimensiunea gi funcfia sa gnoseologici se constituie si ca o metodh
de abordare a lumii in totalitatea ei; urrneazl apoi nivelul
rnetodelor Ei al metodologiei aga-zise ,,de granitd" , valablle pentru
mai multe gtiinle particulare, ele putAnd fi usor transferabile ?ntre
aceste gtiinfe dupd unele adaptiri adecvate (de ex. metoda
experimentald sau abordarea statistici); in sfArsit, nivelul
metodelor si atr metodologiei specifice, care vor fi deci distincte de
la o disciplini la alta (de ex. metoda introspectiei valabild (iimitat)
doar in studiul psihicului uman).
Aparifia preocupirilor sistematice pentru studiul metodei
este legati de aparifia insisi a filosofiei, ca depi;ire a gAndirii relativ
spontane, gi apoi 9i de aparifia si dezvoltarea diferitelor stiinfe.
Fird a putea urrnhri bogafia imensi a dezbaterilor
filosofice cu privire la metodd vom selecta punctele de vedere
proeminente, de reguld formAnd dualitdti generatoare rie noi
idei 9i de noi dispute fecunde.
In antichitatea greacd o asemenea dualitate
filosofico-metodologicd cu mare influen!5 peste secotre este afeea
ce opune pe Heraclit lui Parmenide gi scolii sale eleate.
Pentru Fleraclit (550-480 i.e.n.), schimbarea/ curgei:ea
necontenitd (dictonul celebru al sdu este: Totul srrge, Pantha rei)
reprezintd temeiul lucruilor supuse schimbirii. Existd insX dircolo
de aceastd curgere neincetati rrn principiu de ordine 9i de
echilibru: /ogos-ul, ce s-ar identifica cu un foc originar. In esenfd,
1 . G.W.FlFlegel, Fercnenologia spirinlui,EAittxaAcaderniei, Bucureqti, 1965, p.33.
1'7

Heraclit (ca viziune metodologicF) pune accentul pe multiplu, pe
ccmfrarii, pe schimbare, pe lupt[, pe cxrrgere, reglementate insi de
logos, ca o,,metodd" uni.versali ce anticipeazd, sub aspecte de esenfd,
ceea ce Hegel va nurn-i metodd dialectica. Daca g6ndirea si vizitrnea
metrdologici heraditeand pornea de ia lumea schimbdrii, accesibili
sirnt.urilor, Parmenide (sec.5 i.e.n.) se va baza pe gAnctirea logici pura
gi p: legile ei eonsb&:rgatoare. Parmenide distingea ferrn gtiinfa" ca o
cunoastere adevirati a fiintei in identitatea ei irnuabila (principiul
lcgic al identitdtii era ontologizat 9i absolutizat), p" d* o parte, si, pe
de ;rlti parte, cunoasterea uzualf, despre lumea in care trdim
(cuntragtere superficiald numit& doxa, ce nu accede realmente la
ade'.,ar, chiar daci nu este total eronati). Pentru Parrnenide adevbrul
logi: si rationalitatea au o preeminen!5 categorici asupft! experienfei.
Potrivit lui Heraclit nu putem gdndi perfectiunea decAt cu
ajutorul imperfectiunii. Parmenide tinde, prin optiunea sa
rnetorlologici socanta, si gindeasci perfectiunea in sine, sd
clivinizeze oarecurn identitatea de tip logic pur.
Pozitia parrnenidiani era numitd de Biaga ,,purism
metodolagic" . ,,1'arntenide e"ste atAt de pra{und Incredintat de
kbAnda posibildi a mt:todei rtttionale, incAt srtstine, intr-un exces
Cs zel de puritate, cd nurnai ceea ce se poate gAndi logk "este> tu
aiievdrat. Lumea concretd a simtwrilor, lransf<trmtabild si multipld
esfe o iluzie, egald cu rronexisfen fa. Existenta adevdratd, singura
care se poate gAndi ,,hogic"" este unitate neschimbatd, etemd...."z.
Pentru Parmenide metodele logice precumpinesc decisiv asupra
cunoasterii empirice, rationalitatea primeazd asupra experienfei.
Pe aceeasi directie rationalisti, Platon va prornova nu o
viziune pufistd, ci o sintez6, o expansiune rnetodologicd. El va
imbina in c{ialoguri}e sale metoda dialectici, intuitiv-vizionari,
ca ilrcus Cificil spre contemplarea trdeiior perfecte, cu metoda
matematicd-geometrici, apoi cu metoda empiric6 si cu
cor::,,.tructia originala de rnituri. Flatonismul reprezintd. ,,cea mai
susl:nufd' incercare de expansiwte metadolcgicd a antichitdtii"3.
2. LucianBlaga,De.spreco*ytiin|afiIosoficd,E.ditreFaci4Timigoara,|g74,p.75.
3. .[hiriern,p.BA.
IB
Cr:ntribufiile rnajore ale lui Aristotel, logica sa in specia:. au
imbogn{it problerr,atica metcdologici generala cu noi corppon e t t te.
Logica aristotelica a reprezentat iotodatd Lrn ,,o{ganon" (aclich in-
struntent, in greaca veche) metcdologic ai gdndiii;tiinfifice, utiiizat
curent spre a cuprincte 9i opera cu formele logice vizAnd generalul
(legi, structuri) imanent lucrurilor partictdare.
Preocup&rile pentru nletode vor lua amploare in filos,:fia
renascentistd si postrenascentish sutr irnprllsul unor noi investip,itfii
stiintifice 9i al unor exlgenle mai e>ltinse ale practicii (navigatia 9i
eirientarea in cilftoriile pe rnare, prelucrarea manufacturierX a
mirfurilor etc.). Se modificd ccnceplia scolastici, oarecur:l fixisti,
despre stiinfd, intruc&t succesele cercetiirii nu se mai iustificau
prin autoritatea anticilor sau prin dogrr'eie ieologice infailibile, ci
se cdutau noi fundamente metodologice si noi criterii de adeviir,
rnai pufin speculative. qJ schirnbare remarcabili s-a proclus in
atitudinea oamenilor de gtiin!5 in fafa fenomenelor naturi:. [ia a
luat, in plan teoretic, for:ma ernp.irtsmului, ca orientare filosofico-
metodologicl ampld, potrivit cdreia nu trebuie acceptatd altd bazi
a cunoasterii decdt experienfa perceptivd in raport cu natur;r.
1. N{FITODA i,A tsACON $i DESCARTES
Iririntele empirisrnuiui este considerat Francis Bacon (1561,'
1626). Opera sa fiiosofico-metodologici principali este A/oi;um
Organum (1620), care, chiar prin titlu, 5e oPune ,,orgawJn-ultti,"
aristotelic (centrat pe analizd logici gi deductie). Bacon va elabora
normele inducfiei amptrificatoare (sau baconiene), care se bazeazd,
pe otrservafie si analizd experimentalh minutioasd. trn prealabil
este etraboratd o critici argp:rnentati a surselor de eroare in stiir:rtd,
prin asa-zisa teorje a irXoiilor. ,,Idolii" (sau ,,fantomele") spiritului
uman sunt caracteri.zafi drept prejudec5!i ;i idei false; de
asemenea, ca moduri de a gAndi inadecvat ;i ca mentalitdti
vicioase, individuale si colective. Se disting astfel patru mari clase
de idoli: ai ,,tribului" {deformS.ri cognitive legate de natura
l9

urnani-de exagereri inerente intelectului omenesc); cei ai,,pesterif'
(legafi de trisituri individuale temperamentale gi corporiielicei ai
,,fr:rum-ului" (stereotipii de lirnbaj;.a.) gi, in sfArgit, idihi ,,teatruluf,
(vizsnd diverse dogme;i alte sisteme deformate de idei, prezentate
pe .cena lumii, pentru aplauze mai ales).
Accenhrl in ansamblu de norrne ale inducFei inc.mplete" r,izand
descoperirea de noi insu;iri gi retalii cauzale, era p,r, d" Bacon pe
fencrnene corxiderate oarecum simplificat, linear (prezenta sau absenla
conconnitentd, respectiv gradele de varia$e concbmiterria;.
ln ciuda unor lirnite sirnplificatoare, regulile baconiene ale
inductiei din A/ovum organum-sive hdicia veia de interpretatione
nafurae au insemnat, la vremea ror, o realizare r**ut.-ubild - nu
iitat in arndnuntele lor cat in spiritul lor genera! ele promovau o
cerinti viguroasd pentru cercetito,ri si filosofi de a acr:rda mai
mttlt respect experilntei, fdrd a minimaliza nici gandirea rationali.
frcest nou mod de a gandi si cerceta si-a pus futernic amprenta
pe progresele stiintei pdni in zilele noastre.
carn in acelasi tirnp cu Francis Bacon, o mare contributie la
fundamentarea-preocupirilor gnoseologice 9i metodologice din
stiinfd a adus-o filosoful si matematicianui franacez Ren6 Dlscartes
(i595-1650). tnopozilie cu empirismul, Descartes pune pe primul
piern adevxrurile rafiunii, fie cl evidente prime, .iu.u gi distincte,
fie ;le tipul celor deduse logic din asemenea evidente rationale.
Ivf;rlrrnatica este domeniul privilegiat de manifestare al unor
assirrenea- adevdruri. Descartes ca si alfi savanti ai vremii sale
ro.':rsice.rau ca in matematicd avem'de-i face cu raporturi total
iiansparerrte pentru intelec! ea singuri putand oferi certitudini.
ftiiriia trebuie, dupi Descartes, sd. depngeasca opinia aproximativi
li si se ridice la ciaritatea evidenfei. El urmirea i ajunge la o gtiinti
universa,ld pe care o nun"rea mathesis universalis ri caiu si explice
tot ce poate fi cercetat cu privire la ordine 9i misuri.
AvAnd o pasiune pentru certitudine, Descartes nu se mai
rnuliumegte tn nid un domeniu cu aproximatia opiniei. El va pune
in lucru o indoiali metodicd, radicili, care sa-i permiti aflarea
certitudinil; ceea ce s-a mai numit si indoiala hiperbohca opusd insi
20
scepticismului sterp. Descartes va exercita indoiala radicald pAna
cand va intalni ceva de care si..i fie absolut imposibil si se indoiascd.
Rationalismul metodologic cartezian este expus in Dtscurs
despre metodd (1'6371, in Reguli pentru indrumarea intelecturui
ca si in Meditagiile sale. Promovand indoiala metodici in ciutarea
adevirurilor irefutabile, Descartes ajunge la un modei cle astfel
de adevir cert, acel ,,cogito er5;o sum" (gAndesc deci exist), rare
urrneazi din ,,dubito ergo cogito" (rn6 indoiesc deci gAndesc).
Existd ceva ce poate si afirme fiind sigur cd nu se ingeali ii anume:
,,md indoiesC. Cine se indoieste gAndegte, iar cine gAndegte existi.
Asadar: gdndesc deci exist. Introducerea lui ,,deci', (ergo) nu
semnifici aici o deducfie, pentru ci gandirea nu este dedusi din
indoiaid, nici existenla din gAndire. Avem de-a face ins6 cu o
evidenfi imediatd a minfii: in momentul cand spiritul isi di searna
ci se indoiegte, totodati igi di seama si cd el, chiar prin aceasta,
gAnde;te si existi.
Altfel spus rezultatul indoielii radicale este o certitucrine
anume ci subiectul ganditor (cogito) are certitudinea de sine. Ilste
un rezultat important in filosofie si epistemologie legat de nurnele
lui Descartes: afirmarea puternicd a lui Cogito ca subiect generic.
Trecerea dificili de la afirmarea certitudinii de sine a lui
Cogito la cunoasterea lumii ca alteritate, il face pe Descartes si
edifice o metodS, ,,pentru indrumarea gAndiiii, a ratiunii si
cdutarea adevdruluiin;tiinfe' (cum spune chiar el in titlul cornplet
al Discursului despre metodi).
El formuleazd astfel patru reguli generale de meiada. in
prima reguli se arati ci evidenta rationali reprezinti criteriul
adevarului gi de aceea trebuie ,,a nu'accepta niciodatd un ri;,:ru
ca adevdrat dacd nu l-am cunoscut in mod evident cd este I I pi
de a nu cuprinde in judecdfile mele nimic nai murt crecat ce :.-ar
infdt$a minlii mele atat de clar qi de distinct incat sd nu am nici
un prilej de a md iidol'.
-
A doua regul5 cere de a impdrti fiecare din dificultdtile pe
care le cercetez in atAtea pdrli in cate s-ar putea si de cate aifi
nevoie pentru a le rezolva mai bine; a treia reguli va cere ,,de a-mi
21

conLiuce in ordine gndurile, incepAnd cu obiectele ceie mai sim-
ptre gi ;;rtai usor de cunoscut" pentru a rnd ridica pulin cAte pufin,
ca pe niste trepte, pAnd la cunaagterea celor mai camplexe" " In
sfArsit, a patra reguld recomandi ,,de a se face peste tot enumerdri
atdt rle cnmplete si revizuiri atit de p;enerale incit sd fiu sigur cd
.nil rm onis nimic'"
I{espectarea cdt rnai strictd a acestor reguli perrnite
suhiectrrlui gAnditor sX inainteze pe calea gtiinlei, a cunoaqt'erii
cerLe. Descartes a sesizat ci nu se poate inainta coerent de la
certituclinea subiectului care gAndegte la aceea a existenfei lumii
extr:rio,lre. A furnizat insi o argumentare pentru trecerea de la
existenta subiectului ce gAndegte, la existenla lui Dumnezeu.
Subiectul dubitativ cuprin"de in sine irnperfecliunea indoielii
dar si ideea unei fiinle absolut perfecte, Durtnezeu. Cum ideea
de per:fectiune nu poate proveni decht de la o fiinfi rnai perfectii
dec.i[ ,,eu"-1, rezulti cd prezenla ideii de Duinnezeu in subiectul
car,: gAndester inrplicf, deja o prezenti si o lucrare a lui Durnnezeu.
Faif, de tradilionalul argument ontolo6ic despre existenta
divinitatii (Anselm) apar aici unele deschideri: Cum arati j.Hersch
,,far.iorul clecisiv'aici nu mai cste ana]iza logicd a conceptwlui, ci
sur:a concelttului fnduntrul subiectttlui gdnditor, anume evidenla
care-i dd stsbstanid pi care vddeste o contribulie divind"a.
Hxist6 astfel un accent religios al rafionalismului lui
llescartes: veracitatea clivind garanteazi valicl.itatea ideilor clare
si distiircte. Dacd omul se in;eali si cade in eroare adesea, aceasta
Foate fi explicat, elupa Descatrtes, prin tenclinta subiecfilor, ce
r..qnc,r5 metoda rafionatr.d, de a depdgi lirnite proprii intelectului
lrostru prrntr-o vointl nelirnitatii.
Ontoiogia carteziani este dualistd: tot ceea ce existd are la
bazir doud realit5li fundamentale ireductibile una la alta:
intinderea si g.Andirea (res exfensa gi res cagitansJ.
GAndirea este activi, spontand in automigcarea sa, pe cAnd
intinderea este pasivd ;i orice rniscare in acest domeniu se
transmite din exterior.
4. J. Hersch, Mi r ar e a Ji la Nficd, Editura Humanitas, Bucureqti, 1 99 4, p. 122
a1LL
Din asemenea posturate ontologice Descartes a cierir,;rt tJrrrra
principii metodologice. Primul
"u."'.u
tot ce este intins (natura,
c.rpul uman erc.) trebuie sd fie explicat
";";;i t;;n retariiexterioare, de natur5 nnecanici.
Erau-respinsg astflt pseudoexplicatii de tip medieval cefdcear.r apel ia calititi gi fo{e oculte.
. Al doilea principiu v.izeaz6 gAndirea si impune ca t.t ceeste
.spirit 9i provine
_d9
1" gf,ndfre sd insernne activitate siinterioritate purd, un fel de voluntarism al spiritului.
Dualismul rnarcant intre mecanicismur substantei intinse siresponsabilitatea zubstanlei ganditoare ii asigu;iili D";;;;;J;separarea sufleturui,cre c.r'p gipostularea nernurii:ii sufleturui; darcu pretul unei-lipse de coerenti i sistemurui doctrinei sare filoscrice.
Rafionalismul cartezian a scos cu putere in evidenti rcrulactiv, constructiv ar zubiectului (cogfo-"ty ir..u"ouui*r", ceea ceva fi aprofundat in criticisrnur kantian prin anarizarea subiectului
lranscendental 9i a unitdfii transcendentare a ccinstiintei.
Accentu*nd, uneori excesiv, roiul metod"i il ;;;_rsu,:'leralionale ale gtiinfei, Descartes arati cd aceasta consti in ,,arerer?sali t:gy* Ei ugoare grae cdrora oricine le va urma fdrd a seabate de Ia ele nu /a tui niciodatd nimic fars drept ui"u**t gi ...va ajunge ]a cunoasterea adevdratd pentru cate va fi capafii|,,s.
vom mai mentio*a cd acer caracter .tu, 9i Jirrii.i oi'raoilu,adevirate este lotusi un criteriu subiectiv ;i deci rimitat pentr:-raflarea adevdrului in gtiinti (ceea ce a sernnalat critic si Leibniz).In ciuda unor asem*L*i
ll$", rationatis;;iil;;uoJ.,uu ui_u
pus pecetea pe ansarnbiur fir'sofiei gi metodolngiei *".1*r"*, i*als-a putut afirrna o*:fr: curtura europeana in insambiu rle c,,tipisecolul al XWI-lea cd este predorninant carteziani.
_,.,__ .Di" perspectivd istorici, putem constata ci, in secs:leie alXVII-lea si al XVlil-rea mai ares, exista o intrepatmr,a*.* ,tra*ueinh'e filosofie, ;tiinfe, arte si meserii. Mirturii in acesi $ens r:ita!.r
proeminentele creatii ale rui Descartes, Newton, r,*ilr"io, nid*_.61.
5. R..Descartes, Terte /ila,sajice, Editura $tiin1ificd, Bucure;ti, 1952,p.3g
1t
.,-:|

htrareaErrciclopedieFrancezi,renratcabileltrcrdrisiipoteze
stiinfifice aie lui Kant sau ale lui Goethe 9'a'
Valoarea gi organicitatea creafiei cultural - spirituaie a acestor
iluitri inaintagi .onfr,n''a cu prisosinlii roh'rl propuisor iucat de cr
."-1 *ftu" metodologici atotcuprinzitoare' Cum nota C'Noi ca"' peste
tottn lumea valorilot ;i a ct:liu'ii ["'! poate apfrtea o bund infinitate
-J"
l*"^l,uru spfuirul se:poateinsurnacu sine oricilt (nufnsd gioricum);
nu existd exces de adiua', de frumus'e,te sau de bine"6'
,i,rinpreocup5rilelorrrretod'ologico-filosoficeexemplare,marii
creatoriamintitiauaritatcumpoatespiritulunnansiseridicela
,"upu.tirru buna infinitate (9i nu-la una exclusiv cantitativl); de
asernenea, .,r*
"r"-i*
sub rigoriie 9i ele perfectibile' ale metodei'
"..-t"f
la general. Ia legi Jj la structuri universale' Cultura
*-"trJorogiJd, deschizand noi orizonturi de cunoagtere;i de acfiune,
apare asadar, ca o cornponentf fundamentalE a ceea ce s-a numit
o bund agezare metafizicd si practicd a omulul in lume'
2" CONCEPTII IViODERNE DESPRE F{ETODOI'OCIA
CENTilN,tiN CA INTERSECTIE A I,OCICII FORMAI"E
CU DIALEC]'IICA ONTOI,OCICA
Cametateorietrniversalllogicaanistotelicioferi,prin
norrnele 9i principiile sale (iclentitaiea {orrnald' noncontradictia'
t.tftii ut.i"! 9.a') instrurnente 9i prescripfii metodologice pentru
toaie celelalte gtiinle" Polaritatea dintre latura
."g,oiti"-i"formafionali 9i cea structural-logic[ in gtiinfele^factuale
si in creafia umani in ansamblu are aspecte specifice in cazul
;#;t i;gtlo, iogi.u ca reg"ali metodologice 9i ca prescripfii ale
p*gr"t*"fJt de aclliurre" Laiura operalionald 9i ptescriSrtivd a lor
1111 rs€ constituie prin iegirea din generalitate 9i necesitate' doar in
metoda general-filosofici'
6.CN"".JPiri.tttlrominescincump[ttulvremii'EdituraLjnivers'Bucureqti'
1973,,p.115.
24
Lirmind o sugestie a lui f].Eotezatu, putern consider..r, rrr
cac{rul metcdei filosofice, logica formali si dialectica ontologica,
irrtr-o unitate polara; ca teorii de nivel universal, ele nii sc
substituie una alteia si fiecare va contribui cu laiuri necesare,, ,l;lr-
nu suficiente, la reconstruclia irr gandire a universalului dirr;rr,ri.;
al lumii. intrepftrunelerea ceior cliui componente (iogica formaj.i
si clialectica ontologici) in cadru! rnetqdeior general-filosofic,e .";ir
eviclentiazd gi prin posibilitatea triplei prezentdri a principiilor
nr-'ncontradicfiei, ter-yiuiui exclus gi identitdtii, adicd la nivelurilq,,:
rrntologic, gnoseologico-semantic si logico-sintacticr. s-a pus in
evidenti o sisternatizare a principiilor respective pornind etre tra
relatiile universal-dialectice, cu cert continut ontic, anurne: al dr
opozitie si b) de conditionare. cele trei iipuri de opozitii nei
conturate de logica formald (contrarietate, subcontrarietate si
contradictie) se dezvolta in principiul excluziunii contrarelor, cetr
al exhaustiunii subcontrarelor 9i cel a-t excluziunii si exhaustiunii
contradictoriilor. Iar ccnditionarea (directi si cea indirectd)
explicitati in principiul dialectic al conexiunii autotcuprinzitcare
se coreleaza sirans cu principiul transmiterii desiendente a
adevirului si ascendente a falsului, in ranturi inferentiatre,
realizAnd trecerea logic-validd de la premise la concluzie.
Sub aspectul laturii informafionale, metoda gerreral.
filosoficd a continuat si provclace dispute in evolulia sa.
in filosofia clasici germana 6ant si rnai ales Hegel), a ar"rt
Ioc un fel de reintoarecere la dialectici, ca orientare nre-torlolc;iic}
general5 predominant5.
Anterior, in secolele al XVI-lea si al XVII-iea, avusese loc, pe
plan gtiintific mai ales, o cercetare arraliticd a naturii, o separe,i-e a
proceselor si a domeniilor irr pxrfi componente si clase cle cliviziune.
Aceastx abordare precunrpdnitor-analiticd reprezenta o
mnditie necesard pentnl inaintarea stiinteior (mecarnici, chimie,
biologie) in faza lor de inceput.
7. P.Bciezatu, constituirca logicitdlii, Edirura $tiinlificn 6i Encir:lopedici, Bruriregii,
i983, p.i51.
.:,5

Dar acest mod de a cerceta, pril'rtr-o extrapolare excesiv5, a
generat maniera ds 2 q6rncepe obiectele 9i procesele naturii ca fiind
ir.*.tr* izolate, in afara amplelor conexiuni generale; nu ca fiind
schirnbitoare in esenfa, ci stabile, nu drept ceva viu, ci drept ceva
oarecum mort. |ohn l-ocke (1632-1.704) cu al siu empirism
rnetodologic apropiat simtului comun (de exemplu prin postulatul:
nihl! est in intellectu quod non prius fuerit in senslr, adici nirnic nu
existi in intelect care si nu fi existat intAi in simfuri) sau Condillac
(17;5-17S0), continuator al lui Locke in Franfa, au generalizat
ace;sti orientare rnetorJologici sirnplificatoare, dominantl tr ceea
ce a,!n putea numi faza de copild.rie a gtiinfelor nattlrii. S-a statornicit
astfel b metodologie predominant analitica, prea rigidi - nurniti
cie tr{egel metodolcrgie rnetafizicd. trn cadrul acesteia lucrurile (;i
ideile d*rpr* ele) sunt statuate ca fiind stabile, juxtapuse sau cel
mult legate printr-o cauzalitate rnecanici, linearl.
Chiar dacd nr,r sunt respinse, in rnaniert eleatd, rnigcarea 9i
tralsforrnafea, acestea <{in urmi. sunt interpretate mecanicist,
retJuse la aspecte exterioare, estompAndu-se devenirea in
universalitatea ei, permanenta autotransformare prin opozilii 9i
conflicte imanente. Anumite aspecte obiective ale realului cum
ar fi momentui stabilitilii relative a lucnlrilor, al echilibrului
ternporar al proceselor sunt extrapolate 9i ahsolutizate- Agadar,
din iauza lucnrrilor relativ stabile se uitd de legituriie dintre ele,
de aparifia gi disparilia lor; metaforic spus" din cauza copacilor
nu se mai vede pidurea.
Opusd acestei metodoiogii este cea dialectici ce a inceput
si se dezvolte inci din antichitatea greac6. CuvAntu ,,dialecticd"
are in lirnba greacd veche 0 componentx formati din doud alte
cur,';nte: dia -* cu(prepozifie) $ iegein = (verb) a discuta, a dialoga,
a vrrbi. El avca sensul de artd de a duce discufii ;i de a rafiona.
Abia in filosofia mildernS, la F{egel in special, termenul va
desemna metocla filosoficii generald ce se opulle celei metafizice.
Sd revenirn asupra lui Kant pentru a face c&teva considerafii
asr"lpr:a dialecticii, in criticisrnul kantian. Degi se considera ei insugi
un.ldversai'al dialecticii, Kant a contribuit indirect la dezvoltarea
26
respectivei metodologii generale. El argurnenteazi cd olicc
fcnomen, ca cbiect al cunoasterii, apare ca o sintezd; anume drrp.i
cc arati ci spafiul si timpul fac posibile impresiile exterioai.: si
interioare * iar categoriiie a priori ale inteiectului fac posihiia
t'xperienta obiectivi gi legile care o unificd, Kant rnai iratr'r ci
"rceste doua tipuri de forme a priori indispensabile gtiinfei nu sunt
suficiente. Mai trebuie sd existe alte forme a priori in subiect: ceva
care tinde catre cunoasterea gtiinfificd mai profundd, carre pune
irr lucru cele doui tipuri de forme a priori anterinare spre a ajunge
la mai multi unitate in materialul anterior muitiplu si divers al
cxperientei si cunoagterii. Este vorba despre cele trei irlei ale
rafiunii (vemunft), distincti la Kant de intelect (verstand): ideea
cie suflet ca totalitate a fenomenelor interioare, icleea de lurne ca
totatritate a fenomenelor exterioare si ideea de Dumnezeu ca
totalitate a realului 9i posibililu i.
_. Aya^d funclia regulativi de a p{stra perspecti'a totalitiiiii,
fiecare din cele trei idei indica o totalitate care nu este niciodatd
datd, ci totdeauna propusi ca o sarcini. necesari, nelimitirtri,
solicitand progresul nesfarsit aI cunoasterii. ori de cate ori
considerdm arnintitele totahtati ca date, ca obiect de cunoasf,:re,
suntem victin:la unor paralogisme care duc la false stiinte:
psihologia rationald, cosmologia rationali si teologia r"iior,"ie.
Prin cele trei idei ratiunea va rearninti astfel sarcini{e infinite ale
cunoasterii, pentru care intregul neconditionat apare totus: ca
lirnitd inaccesibila. A iua arnintitele totalitdtl ca obiec, <le
cunoastere inseamni, dupi K;rnt, a ne iluziona prin conciuzii
dialectice generatoare de antinomii de neacceptat.
Kant va anaia cum cosmologia rationalf,, ce pretinde a avea
o teorie a universului ca totalitate, rimane o falsi-stiinti intrucAt
va fi subminatf, de patru antinomii (ca erori necesare'legate de
natura spiritului omenesc, in care cele doud componente, tera. si
antiteza apar la fel de puternic argumentate).
Prirna antinomie opune caracterur finit gi caracterul infinit
in spatiu al lumii.
A doua: lumea e cor'pusd din elemente simple gi lumea
este alcdtuitd dirrtr-o materie rlivizibild la infrnit.
)7

A treia: lurnea e in intregime determinatd cauzal 9i totodatd
existi acte libere"
A pat'ra: in lurrre totul este intAmplltor si concomitent existi
in htine ceva necesar.
Soluiia kantiani evitd antinorniile introducAnd restricfii pe
r:are alte si.stenre filosofice le consideri rigide, inacceptabile.
Prirneie doui antinornii vizeaza lumea ca 9i curn ar fi
lle!,iru noi obiectui unei experienfe posibile, asadar ca un simplu
.i'.-i.,,i:nen; acesta este un pseudoobiect. Nefiind un obiect, nu este
riiir ,;r'lpnsi forrnei a priori spafiale a sensibilitdfii noastre. [.tlmea
;';'* i-1lg <leci spafiala gi de aici urrneazd ch problema limitelor
,,,ile in sSratiu nu are sens"
$-ar r:pera in geneza primelc-'r douii antinornii cu un ccln-
,:ept nev;llid, contradictoritt: lurnea ca fenornen -'idee care e doar
;r trici,iune. Fictiunea permite a ajunge atAt la caracterul finit (teza),
c;irrni o Lrrivirn ca fenomen, cAt gi la caracterul infinit (antitezi),
ciind o viz;."rm ca idce.
Ultimele rloui antint.rntii ar fi generate --dupi Kant - de
conl uzia clintre fenonren, sirrgunrl ce poate fi cunoscut, si lucrul
in slne, ca limit5 rnacresibili.
Raliunei+ teciretic;i functioneaza atunci cAnd forrnele sale a
Irnci.'i se aplica fenomenelor, ea pierzAndu-si insi rigoarea, atunci
rl..,'-t r:a.utf, sd curroascd ce s-ar afla clincolo de realitatea fenomenald"
ilup6 Kant poate fi cunoscut prin ratiunea noastri teoreticd
j:'!r;:;ri (cea ce int6lnirn in experienfd, adicri ceea ce se supune
f. r- L*elc'r ;i priori ale congtiintei noastre.
Fi,trivit li.ri Kant, la nivelul fenomenelor, omul isi poate
;r;: ,,.iifica nelimitat stiinfa; fiecare pas inainte al ratiunii, ca facultate
rji: ,.';noastere, il face sfr-gi asume din nou sarcina flri sfAr;it a
cnr,uagterii, constientizAnd prin criticism ci nu va cunoaste
nicl:clati totalitatea pentru ci Ideea este regulativd si nu
constitutivi. Nurnai in planul ratiun"ii practice si ai credintei putem
viz;r totalitatea, noumenul, in manieri distinctd fat[ de gtiinfi.
fie poate remarca la Kant cum prin lucidiiatea rafiunii sale
gi prin autenticitatea credinlei sale, grafie cirora se menfine strict
,;
iJ
in caclrul limitelor ornenesti, permite totusi si fie presimtitd
I ranscendentas.
S-a menfionat critic (de exernplu de citre G.Guruitch in a
sa Dialecff que et sociologie) faptul ci la Kant nu se asiguri
suficient trecerile intre datele simturilor, formele pure ale spafiului
si tirnpului, categgriile a priori ale intelectului si, in sfAr;it, Ideile
regulitive ale ratiunii; de asemenea, are loc separarea iremediabili
a lr-rmii fenomenaie de cea noumenali.
Totugi criticisn"lul kantian constituie un pilon sine qua non
.rl episternotogiei 9i metodolclgiei moderne (inclusiv al dialecticii
ca rnetodi general-filosofic;.) prin evidenfierea structurlior
fundamentale ale cunoasterii si ale condifiei umane in ansarnl;iu.
Pentru Hegel t1,77A-7831) dialectica aPare ca o ter,rie
filosoficd a dezvoltirii universale si ca rnetodd absolutd'
trdeea absoluti - ca subiect activ in autodezvoltare si ca firnfi
autentici - nu nutnai ci nu este inaccesibili, Precum lucn-ri in
sine la Kant, dar ea va apdrea ca un sistem al conceptelor, ce: se
epuizeazd pe sine la nivelul filosofiei hegeliene. Hegel Pune ac-
cent pe structurile si legile care leag5 de tot fiecare moment, p.'rin
succesiuni triadice. Devenirea prin contradictii interne, depdsite
succesiv gi reluate (.tezd,- antitezX - sintezd) reprezintX un fei de
nucleu esenfial al rnetodologiei spiritualiste drn $tiinta logicii si
din alte lucriri ale lui Hcgel; ea va ajunge, oarecum paradoxal, la
conch"lzii conservatoare despre o istorie incheiati si despre
cunoasterea acestei incheieri prin opera hegeliand, care cl'erd
circularitatea gtiinfei absolute ( a Ideii care se autocunoaste,
epuizAndu-se pe sine).
in Postfata la editia a doua a Capitalului K.Marx (1Ei8-
1883) opune diaiecticii hegeliene, in care ldeea, conceptul este
demiurg;ul realului, o dialecticl fundatd materialist, in care lurnea
conceptelor nu este nimic altceva decAt lumea rnateriaid transpusi
si tradus6 in capul omului. Si aceasti nouh remodelare a dialeciicii
va fi grevati atAt de elemente de utopie, cAt ;i de simplifi":iri
fataliste in interpretarea istoriei. Consideratd imanentd stiiniclor
8. v ezi, J.lIersch, op. cit., p.213.

gi ffird a se mai prezenta ca metodi absoluti (Hegel), dialectica
modernd - unind logica cu principii ontologice - va apirea ca un
ansiannblu de principii generale ale miscdrii si dezvoltErii atat
penlru gdndire cAt 9i pentru lumea extraumand.
Ea va conferi primordialitate continutului obiectiv fafi de
forme, inclusiv cele subiective de cunoastere, gi va modela
mi.scarea acestui continut; va preconiza, totodatd, adecvarea
SlAnd,irii si a realului exterior, ceea ce nu poate sd se reduci la o
*perd de purd gflndire, ci trebuie si fie atins treptat, concret, in
practiri gi in viafi.
0 ghidare metodologicd prea rigide a stiintelor este - dupd
e.:ipresia lui F.Feyerabende - totodati utopici si ddundtoare. O
;rssinr€n€d interpretare ingusti a metodologiei ar face stiinta mai
putin adaptabild si mai dogmatici. La randul ei, critica excesivi
a rnetcdologiei, pe care o intAlnim la Feyerabend, nu fine searna
de irnportanta reald a diverselor metode si principii metodologice,
in inaintarea stiintei pe unele cii selectate din infinitatea de
drurnr-ri posibik:, la granita cu necunoscutul.
9" P. Feyerabend, Contre la mdthode. Esquisse d'une th1orie anarchiste de la
connaissaw:e, Seuil, Faris, 1979, p.332.
-r {,
Capitolul III
Orient[ri contemporane
in filosofia gtiinfei
I. NEOPOZITIVISMUL
La sfargitul secolului ar XIX-lea si in prima jumdtate a
veacului douizeci, s-a irnpus gi a devenit t peric,add chiar
dorninanti orientarea neopozitivist& in filosofia gtiingei. Fondatorul
acestei orient{ri poate fi considerat ganditorui francez Auguste
lomte (7789-1's5z). Lucrarea cea mailunoscutfi a lui este cur;ul
de..fologafie pozitiviFilosofia sa -pozitiv6" era centrati pe istorla
;tiinl_elor, pe clarificarea faptelor si legilor, fir5 ,,ahaosuri,,
metafizice. Sub o anumitd influenti a'triaJelor hegeliene, Cornte
va distinge trei stdri (stadii) ,,r.."ii.r" in istoria ;tt"g"l"r; fiecare
cu alte rnoduri de explicatie, anume: starea teorogicd, starea
metafizici gi cea pozitivi.
starea metafizici ar corespunde perioadei medievale, c&nd
era dorninantfl o gandire speculativd; dr.rpa sfflrsitul Evului Mediu,
precumpSnitoare clevine starea pozitivi. chiar ;i gtiinfele ce au
fpdrut mai tdrziu ar parcurge totugi cele trei stdri, in evolutia !or.
In starea pozitivi gtiinfa nu mai apereazi ra spontan"it"t-"
lucrurilor, nici la factorii divini, ci va oferi explicagii pozirive
pornind de la constatarea prin observatie a suciesiuriii
{enomenelor si de tra legile pe care re stabiiegte cu privire ra
3l

devenirea respectivelor fenomene' $tiinfa pozitivi era pe cale de
a se constitui. tot ceea ce constituia pAnX acum obiect atr metafizicii
poate si devina - chiar dacd inca nu a devenit - obiect atr gtiinfei.
'Comte
credea ci va elimina astfel metafizica, de acum depigiti'
Continudn<l demersul de ,,indepirtare" a metafizicii'
neopozitivismul lui O.Neurath, R'CarnaP, H'Reichenbach'
B.Russell gi L.Wittgenstein (ultimii doi in prima parte a crealiei lor
filosofice) va largi obiectivul, prin numeroase tentative de a construi
un limbaj unificit ai gtiinlei. Labazaacestor tentative era utilizarea
numai a dateior senzoriale 9i a analizei logice rnoderne (cu
utilizarea achizifiilor noii logici simbolice), a limbajului descriptiv
observafional. Prograrnele ample de reducere empirista a limbajului
ieoretic al gtiinlei il un [mbaj-debazd, observafional s-au dovedit,
ulterior, irealizabile chiar dacd au fost acumulate unele cigtiguri
metodiogice. Pretenlia de a invinge metafizica prin analiza logica
u fi*Uui"i"i observafional al gtiintei, agadar, a e'uat. Reconcilierea
empirisrnului traditionaL cu existenfa adevdrurilor logice ;i
matematice pe care ;i-a propus-o neopozitivisrnr-ri a rdmas tot ca o
l.rUf"*a deschisa.'Asertiunile care nu puteau fi-confirrntate di-
iect cu experienfa, sau din care nu se pot deduce propozifii
singulare nemijlocit verificabile experimental erau prohibite ca
,,rlr"i," de sens", exprimand cel mult speculafii incontrolabile.
b*p"tie"1a, la rAndul ei, este interpretati- in buni mdsurS
subiectivist, ca ansamblu de triiiri nemijlocite ale subiectului.
Datoriti extinderii continue a maternatizarii 9i logicizirii
in gtiinfa modernd, neopozitivismul, spre deosebire de
po"iti,oir*ul anterior, are un caracter oarecum logis! de aici 9i
ielelalte denumiri ale respectivei orientari episternologice, anurne
pozitivism logic sau ernpirism l?St: *' VorbinJ despre logca in al sEu Tractatus, Wittgenstein scrie
cX ,,evidenla, despre cate Russell vorbepte atAt de-mult'. poate s5
d*rrina de prisos'in logici numai prin faptul cd limbajul insugi
impiedica trice gre;eila loglca - logica este a priori datoriti
fairtului ca nu se poate gandi ilap;ic"1. Logica este rleci consider;,rta
transcendental5, respectiv independentE de experientd, irnanenl;i
spiritului pur.
lVlatematica, la fel ca si logica, sistematizeazl datelt:
experimentale, dar cele doud stiinfe forrnale nu se referi la reaiul
t'xtern. De aici urrneaz5. o anurniti viziune convention;rlist5
asupra teoriilor gtiinfifice in ansamblu, intrucat ace.stea sunt
construite in mod constrangdtor cu ajutorul logicii si ai
matematicii. R.Carnap, cu lucrdri remarcabile de analiza lcgici
a limbajului stiinfei, gi-a dat seama de nerealizarea pretenp*"; .a
prin sintaxa si semantica logicd sd se elimine controversele
rnetafizice;i a propus un principiu metodologic ,,al tolerantei",
ce admite diverse abordiri in cercetare si interpretare, cu.otrdiliu
ca ele si se dovedeasci fructuoase in rezultate. Amintim dirrtre
lucrdrile mai importante ale lui Carnap: Sintaxa logicd a
limbajului, Fund arnentele 1o gice ale probabilit dlii si F undarn entele
filosafice ale {izicii.
Se poate remarca un merit al nepoeitivismului, pe i6-ngi
limite si esecuri; anume faptul cd a introdus o atrnosferd de rigoaie
9i mai mare precizie in discursul filosofic 9i stiinfific, elabor.Q.nd 9i
noi instrumente metodologice de verificare a teoriilor stiintifice.
- Neopozitivismul se continui in noi forme prin folosirea
analiticd a limbajului gtiinfific (W.Quine, N.Gooclman) dar ;i a
limbajuiui natural (G.E.More, J.L.Austin s.a.). Extinderea cxtre
analiza limbajului natural se justificd nu nurnai prin rnai larga
utiiizare a acestuia din urm5, ci gi prin faptui cd sistemeie
artificiale-simbolice de limbaj nu se pot lipsi de rimbajul r.lzual-
natural, pe care il au drept cadru"
1 . L.Wittgens tein, Tr ac t atus lo gic o-ph i I os aphic us, 5.41 3 l,
BucureSti, 1991.
Editura Hurrianitar,
-t/ )-)

2. RATI ONALI SI{UL FALSI FIC.ATIONI ST
F'OhIDPIT DE T(. POPPER
irrincipaleie lucriri, care s-au bucurat de o largi notorietate
aie lur KPopper fl912-1,994) sunt: Lo8ica cercetdtii(19M, tradusi
in lirnba romdni in 1983), Caniectuti si tespingeri (L963),
Cu:roag,',ere a obiectivd {1972}, Mizeri a istoricismului (7957).
Printre continuatr:rii lul Fopper se numf,ri ].W"Watkins,
A. Musgrave, I.Lakatos, FI.Aibert"
Fentn-l K.Fopper problematica moclerni a epistemologiei
se constituie, in esenfi, prin raportarea la gtiinfa aga-zis eroici,
cu r::r:njecturi ;,i teorii indrf,znefe, cu o abordare rnereu critici a
resireiti.relor conjecturi 9i teorii. Ca disciplin5 filosofici,
epil.temologia se centreazi pe analiza testirii teoriilor" Se
Llr;.:alelre astfel o evaluare a nivelulgi cun6agterii 'raloroase,
pe. i ru a leo;rie sag alta, si nu atat Seneza te6riiior il"l cauzd, care
ar'i n mi:cin.ir pentru psihologie gi pentru istoria gtiinfei. Concepfia
p,oppeiard, numiti gi falsificafionism, acceptd c5 observafiile sr:nt
,r*ull"*m contarninate de teorie si renun!5 la stabilirea adev5rurlui
teor"rq:'i (fie gi urradevirprohabil) plecAnd de la lapte de observafie.
'feoriiie sunt considerate drept coniecturi salt su.pozifii cre-
ate {i}:er cie spiritul ce se stredui.egte a rezolva problemele puse de
teoriiie precedente si a descrie adecvat cCImPortamentul anumitor
frapp:rente ale universului. $tiinfa va Progresa prin incerc6ri gi
ero;"i, prin conlecturl si resPingeri. Curn teoria gtiinfifici are ca
nur:,eu enurrturi universale p'rin care se formuleazl legi,
faisrficarea ieoriei se realieeaz5 prin negarea unora din acele
enr.:nrui universale. Falsitatea propozi;iilor universale poate fi
dedr.rsii clin prnpozilii singulare adecvate, opuse primelor.
,llnceptia faisificatlonisti va uti.liza eserltial aceaste proprietate
siructniel - logic&" Sirnpla confirrnare prin experin'rent intr-o
irrstantiere singulard a unei legi gtiintifice este doar un sprijin
prc"i7.s?iti ii respectivei iegi si al teoriei inglobate. Prin mai muite
.1.i
astfel de veriiicAri nu garant&m adeviirul ieori,ei in cauli, ci '.,onr
spune cI este rnai bine coroborati. Orice teorie avAnd un car,.;:cter
inforrnativ valoros are caracteristica de a fi falsificabilfi.
Falsificafionismul va ridica proprietatea de a fi falsificabil
la rangul de criteriu de der,,rarcatie intre teorii valoroase ale ;tirniei
si simple speculafii incorrtrciabile.
Existi grade de falsificatrilitate'pentru diferite teerrii. Si
compari{n"r iri acest sens teoria sistemului planetar a irri Kepler cu
teoria lui Newton vizAnd acelagi rlomeniu, dar al"dnd un ifimp
de aplicalie gi rnai extins. Sd riumim, urmAnd i:e Pcr:per,
falsificatori virfuali seria de obsen'atii care selesc ia o p*:ihil;r
falsificare a unei teorii. Pe lAngd falsificatorii virtuali - enr,nturi
observatiorrale despre poziliile planetel<ir la rnornente anum!te -.
valabili gi pentrar teoria lui Kepler si pentru cea a lui Nelr.rsn,
aceasta din urmi ce cuprinde s!" legea gravitatiei universai.. va
avea rnulfi alfi faisificatcri. De exemplu, cei ce des,,.riu
comportarea corpurilor in cider:e liberh, a pendulului, corelrtia
intre maree si pozilia lunii 9i soarelui etc. Rezistdnd la mai i-rulte
teste de falsificare, ter:ria lui Newton se dovedeste superioar;i r elei
a lui Kepler (pe care o 9i inglobeazh).
NegdncL induc,tia alnplificatoare, Fcpper consiClerd cd logica
ne irnpiedic6 si ajungem la legi gi teorii universale pomirrci de la
enunturi de observatie.
Pe aceeasi bazi a enunturilor de observatie, iogi,--:. ni
autorizeaz6 a deduce cX legile sunt false, cdnd cbserr"'atiiie i fsri
contraexernple factuale penti'u respectivele le"gi.
E>rig;enta ca teoriile si fie inalt falsificabile are - in ciuda
faptului cd pare neintuitivd - avantajul de a duce la o crestei"e a
claritafii in formulare 9i a preciziei respectivei.or teorii. intclegr:r:a
ideii de crestere a gtiinfei, de progres al ei, va avea cie cfistig;it de
pe poziliile falsificafioniste popperiene" Tendenlial s-ar: pufea
astfel spune ci istoria unei stiinte consti dink-o succesiune cle
teorii falsificabile, fiecare dintre ele fiind n:lai falsificabili,dr,.cAt
aceea care 0 precede.
l-5

Ci,'nfirrnarea prin teste a teoriilor ntt este insf, exclusii in
faisificationism. Un exemgrlu celebru dirr astronomie aratd
in"r.portanla confirrndrii" Abaterile de la traiectoria prezisd prin
teori.a nevrtoniand ale pianetei Uranus au dus la o ipotezd
inCrd;zneatd, anume existenta unei planete necunoscute pe o crbiti
aliturati. Cbservafia a conlirrnat existenta acestei noi planete
I"Jeptt:n 9i, implicit, s-a confir'mat spectitcr.rlos teoria lui l.lewton,
in ir:c d-e a fi falsificata.
CcmparAnd ccnfirmarea (din incluctivrsrri) cu falsific&rea
ia Pcpper, A.Chalme-rsz ";1 renrarca, astfel, ci in primul caz se
lL1.{le accent'.rl pe ipotr:ze prudente, fir.i iiscuri semnificative; in
al duiler:r caz se considerir nrai valoroase coniecturile riscante, foarte
iric.l.rfznetc" Realizirile ccle mai nrari, tlr: r;isunet, vor avea loc in
c;rdlul confirnrdrii rrrnjecturilor inclrdznete sau ?n cel al falsificil'ii
ipotezelor prudentr:. In asen'lenea <:azul't, cu ,o ffrare valoare
infcrlmativd, arc loc descoperirea unui fenon:len ineitrit, considerat
ca irnprobabii.
Ex.ernplificiri in acest sens sunt descoperirea planetei
Neptun sau a undelor radio; sau confirmarea de cdtre Eddington
a predictiei indrlznete a lui Einstein despre curbura razelor de
lunrinl in cArnp gravitational.
La pr:lul opus, falsi{icarca unei conjecturi riscante, prea
irr,i:iaznet€/ sau confirrnarea unei conjecturi de bun-sirnf,
i)r.)'ierlie, ne informeazir rnult nnai pufin. Caracterul indrEznei
s;u.; pluCent al r.rnor noi ipoteze 9i teorii clepinde de r: anumitd
Cah:r: istoricS. De exemplu teoria heliocentricd a lui Copernic
r';'a inrJ.vAzneaf5 in secclul al XVI-lea pentru ci intra in ccnflict
ru ccncepfia mai raspAnditi dcspre irnobilitatea piimAntului, in
'i:enirr:l universului; asfdzi aceeasi teorie heliocentrici nu rnai este
consi,treratd indrirzneaf ,1.
Confirriearea urrei ipoteze indrf,znete insearnnd. falsificarEa
concomitenti a unei pd4i din cunoasterea birre stabiliti deja (in
raport cu care norra ipotezd confirrnatd indrdzneste a fi in opozifie).
Spre deosebire de punctul de vedere inductivist, ce acurnuleazi
2. ?ei A.Chalmerc, Qu'esc'e que la science? La f)ecouvefte, Paris, 1987, p.81.
?,6
t'at mai rnutrte confirrn6ri considerate oalecurn egaie ca importanta
pentru o teorie, falsificationismul face sd varieze valoarea
tonfirrn5rii in funcfie de contextul istoric fur care ea se produce.
Confirmirile unei teorii au pentru Popper totdeauna limite,
grade de incertitudine.
Mai hotirdtoare sunt infirrnirile prin demersuri
observafior"lale pertinente, falsificarea ducAnd la innoirea teoriilor"
D;rr oricdt de pertinenfi ar fi falsificatorii, ei depind, ca ansambiuri
.le enunturi observationaie, de teoiile prealabile supuse tesiArii"
Nu dispunem, agadar, de enunturi de observafie perfect asigur:ate
ca adevirate. in istoria gtiinfelor sunt multe exemple de respingere
:r enunturilor de observatie 9i dc mentinere a teoriei cu care ele
intrd in conflict.
De exemplu, planeta Venus ar trebui si apard n'lai micir pe
pozifii rnai indepxrtate apar,tinAnd orbitei sale, cAnd o priviffi cu
ochiui liber, ceea ce nu se observi" Se infirma teoria lui Copcrnic
-.credeau adversarii acesteia - dar s-a pS.strat totu9i aceastd teorie
in cele din urmd. Ulterior s-a constatat ci ochiui e prea pulin
clotat pentru a percepe respectiveie variatii. Agadar, nu dispunem
de falsificat,lri infailibili, perfect siguri.
Popper acordi un rol irnportant (cAnd e vorba de a tr:ata
aceasta siibiciune a conceptiei sale) deciziilor indivizilor 9i
gruprrrilor de a accepta sau de a respinge enunfurile de obserwalie
(numite enunturi de bazi, in l-ogica cercetiirifl. Pundnd acr:ent
pe deciziile constiente aie indivizilor, Popper introduce un rrn-
portant elerrient subiectiv, clegi criticd pennanent,, psihologisnrui"
gi caracterizeaz|gtiirrta gi. epistemologia ca un proces fird,subiect.
in Logica cercetdrii se considerd enunfurile de bazir ca
nefiind ,,absolfite"; structura indrizneati a teoriei se edjfici
oarecum pe un teren ,,ml5.stinos', utilizAnd enunturile de trazh
ca pilofi. Chiar dacd am implAnta mai aciAnc ,,piloft|", nu am
atinge un teren ferm. ,,Ne oprint - noteazd Popper - pentru cd
sunfern convin;i cd ei sunt destul de solizi penttu a susline edifidul,
cel pw"lin provizoriu" 3.
3 KRlspp*, La lagique de la dir:ouverte scientifque,Payot, Paris, 1984, p.l I 1
(Edilia in limba rominS, p" I 3 7)

Aplicarea efectivi a procedurilor de falsificare genereazi,
de asemenea dificultifi pentru doctrina falsificationisti. CAnd
se supune o teorie la un test experimental, trebuie si recurgem la
elemente in plus fala de enunturile constitutive ale teoriei; anume,
ipotezele auxiliare ce constituie alte legi ;i teorii guvernAnd
acfiunea instrumentelor folosite obligatoriu in testare. Devine astfel
extrem de dificil de a falsifica o teorie in manieri sigurd intrucAt
nu puten'r elimina usor posibilitatea ca esecul predicliei sd provind
clin oricare parte componenti a testdrii, eventual alta decat teoria
prrrcipald insdgi. Chiar dacd utilizim, potrivit criteriului lui
Iv{a;<well-Bridglnan, mai multe cii de testare diferite, care sd duc6
la acelasi rezultat, dificultatea amintiti nu este integlal intriturati.
Distinctia efectuati de Popper intre cele trei ,,lumi", prima
a lucruriLor si proceselor naturale, a doua cea a subiectivitrfii triite
si, in sfArsit, a treia aceea a ideilor, problemelor, teoriilor inchegate,
evoluAnd prin logica lor interni, a cipitat o largi notorietate in
filosofia gtiinfei.
Autorul Logicii cercetdrii remarca faptul cd o epistemologie
obiectivisti ,,fird subiect", centrati pe studiul lumii a treia ,,ne
poate ajuta sd intelegem mai profund lumea a doua, a cunoasterii
subiective, in special prxesele de gindire subiectivd ale oamenilor
de gtiireld, dar conversa nu esfe adevdratd"a.
Crice problemi (din lumea a treia) are drept condifie de
emerp;en!6 activitdlile subiecfilor umani; invers, odatd apdruti
proi:lema va impulsiona pe aceia care vor fi, chiar de atunci, in
servicrul ei, aceia pentru cate ,,nu se vor mai putea descrie
intenfiile, canvingerile, proiectele independent de acest mare tip
de situafie (problematicdl's.
In urmirirea idealului siu de stiin!6 puri, Popper va conferi
lumii a treia vocafia de a inlitura orice implicalie a politicului.
Lumea a treia este astfel gi un rezultat al priviiegierii gtiinlelor
4. K.Popper, Epistemologia Jdrd subiect cunoscdtor, in Epistemologie ,
orientdri contemporane, Editura Politic5, Bucuregti, L974, p.75.
5. I.Stengers, L'Invention des sciences modernes, Flammarion, Paris,
1995, p.58.
38
nratematice ;i a celor matematizate in a crror arie de cercetare,
evolutia gi progresul cunoagterii iau mai curAnd forma
problemelor, ca produse emergente.
Procesul de emergenld in cauzd cuprinde patru faze
succesive, ce se vor reitera.
De ll prezenta unei probleme deschise (p,) se trece printr-o
tentativd de teorie (TT), la critica rationali a erorilor eventuale,
incluse in conjechrri gi la eliminarea lor argumentata (EE), pentru
a ajunge la o noui problemi derhisi (pr).
Acestei viziuni prea purificate despre structura gi dinamica
gtiintelor, Stengers ii opunea o alta, centratd pe melaproblema
urmdtoare/ anume c6 lumea (intdia) ins69i poate si pun6
probleme. ln sensul ci ea ar putea s[ devind u""rt u"to. central,
care impulsioneazi si susciti pe cei care o descriu participativ.
Asemenea raportiri critice la viziunea popperijnd nu
echivaleazi cu o intoarcere la modelul inductivisi - simplificator
al stiinfei- opfiunile critice post-popperiene vor pune accentul
nu pe teste supraevaluate in raport cu modelele teoretice, ci chiar
pe istoria stiintei, pe succesiunea nearbitrari de ipoteze, mod.ele
9i teorii in stiinfe. Acestea din urmi (conjecturi, modele, teorii)
sunt constant gi subiacent susfinute de proiecte umane, ce vor
suggr-a, de la plecare, unele prime modele; presupunerile 9i
modelele din start vor fi eliminate de citre altele noi, in contextele
urmitoare, tot mai precise ale cercetirii, dup6 o ,,lttgicd
darwiniand", a selectiei gi a elimindrii celor neadaptagi.
Nici viziunea empirist-inductivisti a stiintei, nici cea
falsificafionistd nu acoperi 9i nu dau seama pertineni de evolutia
istoricX nuanlati 9i complexl a stiinfelor.
39

3. ORIENTAREA ,,ISTORISTA'' A LUI THOMAS KUHN
Lucrarea cea mai cunoscutd a lui Thomas Kuhn, in care
estr,i elaborati aceastd noua orientare, e intitulatd Structura
rev alufiilor ;tiinfifice apirutd in 1962 (traducerea romineasci in
1976). Alfi reprezentanli ai orientirii istoriste sunt: st.Toulmmin,
R.N.Hanson, P.Feyerabend.
ldeile de bazd ale acestor gAnditori s-au constituit 9i ca o
reaclie la orientdrile anterioare din filosofia gtiinlei care abordau
problemele epistemologiei, metodele acesteia, doar in a9a - numitul
context al justificirii si intemeierii ;tiinfei (neopozitivismul,
rafionalismul popPerian).
Din perspectiva orientdrilor anterjoare se urrndrea mai ales
anaiiza logica a teoriilor gtiinfifice mature, formularea de criterii
logico-metodologice de evaluare comparativi a teoriilor, raportarea
cat mai stransi a acestor teorii la datele observa,tiei gtiilififice.
Noua orientare deschisa de Kuhn va proPune o interpretare
clistinctd a naturii gi evolutiei cunoasterii gtiintifice printr-o
apropiere sistematicd de desfdsurarea concret-practicd a cercetirii
si de istoria variati a ;tiinfelor.
0 idee centrald a teoriei lui Kuhn este sublinierea
caracterului revolutionar al dezvoltdrii gtiinfelor, o revolulie
insemnAnd abandonarea anumitor moduri de gAndire gi cercetare
si inlocuirea lor destul de rapidi cu altele noi, incompatibile cu
pri.rrrele. Procesul revolulionar arnintit va avea urmitoarele faze;
pregtiinfi-gtiinfd normali - crizd gi revolulie -: noua stiinli
nr:rmald - o noui crizX insofitd de revolufie"
Activitifile pulin organizate, variate, care preced formarea
unei gtiinte, ajung si se orgartizeze;i si se structureze printr-o
paradigmd asumati de intreap;a comunitate gtiinlificd (nu prea
nurneroasa, totugi). o paradigmd este constituitd din ipoteze, legi
generale, reguli 9i tehnici de aplicafie a respectivelorlep, probleme
ixemplare !i soluyii deja date, unele traditii ce s-au dovedit
40
ft'cunde in cercetarea anterioard, toate asumate si practicate do
nrembrii unei anumite comunitali gtiinfifice.
Cei ce se situeazd in interiorul unei paradigme (de ex.:
mecanica newtoniand, optica ondulatorie sau chimia
macrornoleculelor) vor practica ceea ce Kuhn numegte gtiinfa
normald. Ei utilizeazd (si evenfual extind) paradigma, pentru a
da searna de/gi a integra cornportamentul anumitor elemente ale
Iumii reale, ce se dezvdluie ca rezultate ale experientei. Vor apdrea,
in acest proces, dificultffi si vom fi confruntafi cu falsific[ri
aparente. Uneori aceste dif icultiti se acumuleazS,
nerezolvAndu-le nici cei mai competenti dintre membrii grupului
de cercetare. Atunci apare in stiinfi o situafie de crizd. Rezolvarea
crizei cere schimbarea de paradigmi; o paradigmd cu totul noui
apare gi cAstigi adeziunea unui numir tot mai mare de savanti,
incAt paradigma originari, sursd a problemelor ivite, este in cele
din urmi abandonati.
Aceasti schimbare discontinuX apare ca o revolutie
stiinlifici. Noua paradigmd va ghida o nou5. perioadi a stiintei
normale, pAnd cAnd gi ea se va confrunta, treptat, cu noi dificultdti,
aparent de neinvins; astfei se deschide o nou6 crizi in gtiinld ;i o
noui revolufie.
Schema amintitd a succesiunii paradigmelor (9i deci a
revolutiilor gtiinfifice) la Kuhn, va avea si multe laturi qi detalii in
plus, ce se cer a fi prezentate, cunoscute mai bine.
Viitorii oameni de gtiinld nu inva!6, de reguld, notiuni,legi
gi teorii in sine, intr-o manierd pur abstractS; acestea sunt intAlnite
si apoi asirnilate intr-o sintezd, o datd cu aplicaliile lor si prin
aceste aplicafii. Procesul complex al asimildrii unor concepte nu
se reduce la invitarea unor definifii, necesarmente incompiete
(de exemplu, pentru conceptele de ,,fattd",,,spatiu", ,,tirnp" s;.a.)
si a rrnor reguii abstracte, ci ei presupune, in primul rAnd,
demersuri concrete, suple, asupra problemelor 9i aplicafiilor,
angajarea prelungiti in practica rezolvdrii de asa-zise puzzes
(incurcituri), mai ales in laboratoare. Definilia unor concepte,
degi utila, este prelungitd si completati obligatoriu cu
41

expglilylsntarea, observarea si cu participarea ia aplicarea
res;;'ectivelor concepte in rezolvarea de probleme. Kuhn va
evir;entia - pe traza propriei sale forrnafii de fizician - cum, pe
maisuri ce rziitorul orn de ;tiinfa trece de la cursurile de inifiere,
spt: o cercetare proprie, problemele (gi solutiile) vizate devin mai
cornpiexe, mai lipsite de rnodele deja rezoivate. Totusi aceste noi
probleme continui a fi modelate dupd rezultate analoge
anterioare, iar utilizarea de reguli si metode justificate abstract
va i'i subcrdonatd reusitei de ansamblu a cercetirii" cercetitorul
aia;at gtiintei normale (respectiv, paradigmei ce o caracterizeazi
esential) nu trebuie si aibi o atitudine critici fali de paradigma
in care el lucreazi. Numai procedAnd astfel el va putea sd-gi
concentreze eforturile asupra formuldrii de detalii ale paradigmei
gi sd realizeze o munci inalt speci alizatd' necesari pentru a
dezvilui aspecte de profunzime ale naturii. Tocmai absenta
dezacordurilor asupra fundamentelor distinge gtiinfa normali,
matnrd, de activitatea relativ dezordonati, proprie prestiinfei,
cu l'aza ei de inratuntate.
aceast;i prestiint.i sunt mereu puse in discutie
fundarnentele; fiecare cer.cetdtor e obligat sa reinceapd de la zero
si si justifice mereu propria abordare. subliniind rolul paradigmei
?n ghidarea cercetirii si in interpretarea fenomenelo. obse*abile,
Kulin recurroaste existenta unor dependenle ale observatiei in
raprld cu teoria.
In perioada cAnd gtiinfa normali este constituitd, unele
esecuri in rezoivarea de enigme, ce apar in domeniul respectivei
stiinte, sunt puse pe seama insuficientei pregdtiri a cercetdtorului
si nu pe searna sldbiciunii paradigrnei. intre componentele
principale aie paradigmei se afla legi si ipoteze teoretice explicit
enunlate; de exemplu legile miscirii ale lui Newton fac parte din
paradigrna rnecanicii ner,r'toniene; altd componenti impoltantd o
constituie instrumentafia gi tehnicile experimentale necesare pentru
ca legrle paradigmei sd se aplice lumii reale vizate. paradigma rnai
cur:rinde si unele principii ontologice ce ghideaza aciivitatea
cercetitcrului de gtiinli normala (de exernpiu, in aceeasi paradigmd
tz
nelvtoniand se utilizeazd ipoteza reducerii la interacliuni mecanict'
intre corpusculi, a tuturor proceselor lumii hzice). Fe lAngfr r:ele
.tnterioare, paradigrna va mai contine unele prescriplii
rnetodologice foarte generale, ca de exempiu: ,,strdduiti-v5 de a
face sd corespundd demersurile voastre cu natura" s.a.)"
Potrivit lui Kuhn, cea mai rnare p4rte din cunoasterea unui
practicant al gtiintei normale va fi taciti, de tipul ,,vdzAnd si
f.lcAnd". Urrndrind cu precidere o activitate eficace, respectivul
!'rlrcetetor nu e inteEgal constient de paradigma in care lucrr, izi.
,ceasta nu insean-rni ci el nu va fi capabii de a fornrula
presupozitiile continute in paradigmd daci aceasti necesita'rr ar
cieveni presanti; si aceasti necesitate apare cAnd paradiglna
intdlneste
",anomalii",. pe care nu le poate rezolva, dar pe carc o
eventuali paradigmd rivald, nou ap5ruti, le rezolvi. Apare cleci
necesitatea pentru cercetdtori de a clarifica explicit legile generale,
principiile metodologice si cele rnetafizice cuprinse in paradigmi,
pentru a le apira contra soluliilor alternative oferite de noua
paradigmi concurenti"
Kuhn recunoaste cX paradigmele nu vor perrrrite si se e'rite
toate dificultafile. Vor ap5rea inerzitabil arnintitele anomalii. O
aneimalie nu zdruncind automat increderea in paracligmi, ci
numai cAnd ea atinge cornponente fundamentale ale paradippnei,
rezistdnd la toate demersurile participantilor (cie seamd) la stiinta
normali de a o rezoh'a si inlitura. llurata mare pe parcursul
cdreia o anomalie rezist6 Ia tentativel.e de a fi eliminatd este inci
un indiciu al gravitdfii ei.
Se incearcd de citre unii savanfi si se exprime, inclu5irr prin
dezbateri filosofice, dezacordul cu vechea paradigmd. incredi:rea
in vechea paradigmi sldbeste gi prag5tegte schirnbarea ei. Ci:iar
si din interiorul vechii paradigrne se pregateste noua schimbtre.
In misura in care vechea paradigmd devine mai precis6, rnai
rafinat5, in aceeasi misurd ea devine mai capabila sd detecieze
anomalii gi deci sd genereze negarea sa ca paradigma. Dupd.
cum scrie Kuhn, ,,in desfdsurarea norrnald a unei descoperiri,
chiar gi rezistenla fald de schitnbare are o utilitate.". AvAnd gyijd
4l

ca paradigma sd nu fie abandonatd prea usor, aceastd rezistentd
garanteazd cd savantii nu vor fi lesne abdtuyi din drum si cd
arrlmaliile ce duc la schimbarea paradigmei vor pdtrunde pand
in miezul cunoasteni existentd'|.
Fiecare paradigrna vede lumea ca fiind compusi din diferite
tipuri de constituenti. Paradigma aristotelici considera universul
divizat in doua clomenii radical distincte: regiunea supralunard,
inalterabil5 gi neschimbttoare, si regiunea sublunari, tere-strd,
schlmbhtoare, coruptibila. Paradigrnele ulterioare ved*au universul
tntreg constituit din aceieasi genuri de substante materiale.
Teoria electromagnetismului a lui Maxwell (;i paradigma
corespunzi.toare) implica existenta unui eter urnpland intregul
spa{iu; eterul a f,ost eliminat in par:adigma einsteiniani.
Paradigrnele vol genera, asadar, tipuri diferite de intrebiri, norme
diferite si incompatibile. sustindtorii de pararti6pne rivale nu vor
accepta premisele celeilalte tabere si nu vor putea fi necesarmente
con','insi de argurnentele lor. Argurnentele si discutiile intre
susfinitorii de paracligmr: rivale trebuie s6 vizeze mai curAnd
persuasiunea decAt coercitiunea. Dupd Kuhn, tipul de factori ce
confribuie in fapt la schimbarea de paradigmX pentru un grup
de savanti este mai mult r: temi de cercetare psihologici ji
socioiogicd- Ansarnblul acestor aspecte il face pe l(uhn sr afirme
incomensurabilitatea paradigmelor rivale. o revolutie gtiinfifica
seu:riifici abandonarea unei paradigme si adoptarea alteia noi,
nrr'Ce un cercethtor izc:lat, ci cle o comunitate gtiinfifici privitd in
ans;-rnblu. Revolutia stiintificd e victorioasd cand schirnbarea de
paurdigmi a cuprins rnajoritatea comunitdtii stiintifice,
nerflrnanand neconvertifi decat cafiva disidenfi. Acestia din urrni
nu mai participa la comunitatea stiinlificd noud, refugiindu-se
er.zentual in filosofie.
Conceptia lui Kuhn nu este pur descriptivd; dacd ar fi cr
descriptie despre teorii, metode, ea n-ar avea valoare ca teorie
despre stiintS. Este nevoie ca punctul de vedere descriptiv asupra
stiinlei si fie modelat de o teorie, pentru a putea selecta tipuri de
6. 'fh.Kulrn, Srru t:tura reroluliilor Stiinsifce,Editura $tiinffic4 Bucurelh, 1976,p.rJ9
44
activitati si rezultatele de descris, Kuhn insistii asuPra fapttrltri
ci l'iziunea sa este o teorie a gtiintei, cuprinzAnd o explicafre a
functiei diverselor componente. Astfel gtiinfa normalS si revolutiile
au funclii necesare, incAt stiinta trebuie sI confina fie act:ste
caracteristici, fie altele care ar indeplini aceleagi funcfii"
SX urmirim amintitele functii distincte ale gtiintei norrnale
si cele ale revolufiilor stiintifice.
$tiinfei normale ii revine sarcina de a oferi contextul ade":vat
pentru savantii ce lucreazd in interiorul unei paracligme, perttru
aprofundarea unei teorii pAnd la detalii. Tocmai pentru ci
cercetitorii gtiintei normale au incredere in paradigma ce o practici,
pot ei sd-9i consacre errergia incercdrilor de a rezolva enigme de
detaliu ;i rru angajarii in dispute asupra legitimitafii ipotezelor si
metodelor fundamentale. Este deci necesar ca gtiinla norrnalli sd
fie, in largd rnisuri, mai pufin criticd; altfel toli cercetitori ;i-ar
consuffia timpul prin critici la adresa cadrului conceptual para-
digmatic si nu s-ar putea realiza nici o cercetare de adAncime.
Dar gi situafia cind toti savantii ar actiona si ar rimAne ca
purtitori ai ;tiintei normale este ingusti; fiecare disciplind s-ar
inchide intr-o pal'adign"ri unici si nu ar mai progresa dincolc, de
aceastE paradigmd.
Nu existi motive necesare, a priori, ca o paradigrni si fie
perfecti gi nici chiar cea mai buni intre cele disponibile; de
asemenea, nu existi vreo procedura inductivi ce ar duce la
paradigme perfect adecvate intr-r: disciplinA sau aita.
Urmeazi de aici ca gtiinfa trebuie si confini - ca alti functie
a sa - un mijloc de a rupe cu paradigmat deja folositd 9i de a l.rece
la o alta superioard" Acest mijloc apare sub forma revolutrilor
stiintifice. T'oate paradigmele sunt inaclecvate, intr-un anrirnit
grad, in ce priveste corespondenta lor cu domeniui cercei-"at.
Cresterea acestei inadecvdri declan;eazd o crizd a gtiinfei in cauzS;
pentru ca gtiinfa sa poati esenlial progresa/ si sd treacd prin
aceasti fazi revolutionari ce inlocuiegte cu totul o paradigmi
prin alta. in lncui unui progres cumulativ al ;tiinfei propui de
inductivisti, Kuhn propune 9i opune un progres prin revolutii.
,15

In locul acumuldrii treptate de observafii permitand a forma
1oi.
cgncepte, a rafina pe cere vechi si a descfperi noi reratii silegi, Kuhn va propune - considerand eronati
"i"i,rrr..il?uisus - o altd viziunej:are nu mai ignori influentarea observatillo,
de cdtre paradigmd (ca ghid al eiperienfei).
TinAnd seama gi de aspecteie persuasive, psihologice aleparadigmei ce ghideazd o disciprini gtiinfifica, inlocuirea uneiparadigme cu alta nu poate fi decdt revolufionard.
Diferiti savanfi sau grupuri de savangi pot interpretaparadigma in maniere diferitl pentru ca o piadigmi nu ereductibili la un set de reguli explicite, univoce, deii aceteasi
pentru tofi cercetitorii. in fata uneia 9i aceleeagi ,;;,-r"d;cercetitorii nu vor rua aceeasi decizie si nici nu vor elabcra aceeasi
strategie. Aceasta are meritul de a murtiplica numdr"i il;€;d;de incercare' Are loc o distribuire a riscurilor pe intreagacomunitate gtiinfifici si sansele de succes vor creste.
Innoirile mai profunde in stiint" lro, apdrea,'Jupa Kuhru cao succesiune ireversibild de restructurdri, ca schimbiri areparadigmeror. ,,Desi ayst-e scripiri de intuitie c" ronfigurearabrusc
noua paradigmd d,epind de ixperientd, atAt ae ceZ neobignuitd(anoytaliil,
-gt
gi de cea uzuald (cA;tig*e cu vechea paradigmd),
precizeazd Kuhn, ere.nu sunt rogic't"Eutu de elemeni firtirutur"ale acelei experienfe,
.rr^ _":"ntAiptd tu,;;;i';;iJiretdrii;dimpotrivd, ele concentreazd rargi po4iuni de experien{d, pe caret e fta n s fo r m d fn tr _
u n ttu x e xi ei i
^'i "
t
^
| Jti"Ir r)
"
;* fri iit,fragmyn.tar noii paradigme, dai nu gi celei vect,T.Urrnirindu_se
constituirea brusci gi apoi consolidarea noilor p"tuaigmu (poate
cu unele accente prea mari pe aspecte psihologic"e greu decomparat), Kuhn imbogdfestelu noi eremlnte stu"diul iregteriicurr'asterii stiinfifice, ai innoirilor acesteia, printr-un fel de mutatii
*::.:_""rJ:,t::"j-l ?l tr"*c
_ aplicative. A semenea ete mente i9i pun,rnevrrabrl/ amprenta gi asupra invdfdrii gi perfection5rii instructiei
si educatiei gtiinFfice (9i metodologco_fiiosofice).
Capltolul fV
Abordlri clasice si moderne ale problemei
fundlrii cunoasterii
1. BACON,DESCARTES, KANT -
CONTRIBUTII FUNDATIONISTE
inci din antichitatef grglca a apirut o disputi persistentd
intre cei care admiteau crite"rii t".-. ." air,i,,f.t"iJuftlr"u ui""fundati' stiinla (eprsterne)pe de o p"rt" gi opinir n.r.trri'ie (doxa)pe de alti parte, g.r
:ei .ur", pr""um. filosofii sceptici, negauexistenta unor astfer de criterii distinctive ir,t.u opiriu u]rtiu.ti,nasi gtiinfa obiectivi.
In secolul al XVII_lea, marii creatori de programemetodologico-filosofice, Fr. Bacon si n. n"r.uri"; 9j;,i;;.zentatviziunea lor antiscepicd, care ar asigura valoarea universali agtiinfei' buna ei fundire, propunand m"etode, sisteme de prescriptiicritice ;i reguli pentru a- inilga gtiinla pe un teren ferm. potrivit
cu aceste obiective a fost preconizat! o succesiune de demersurifundationiste care pot fi rezumate Jupa curm urmeazdl.
Se impune mai intdi a ," ,rigrru accesul la surseiecunoagterii gtiinfifice, ia acele elementJ prime 9i ireauctibile alesale' Pentru Bacon eie erau datele nemijlocite ale observatiei, iarpentru Descartes aceste elemente pri*.'r,o p,r;;fi d#i ra.rtu
l ' v"" MJ',"" ta,Aborddri
.,,fundalioniste" ,invor.Teoria cunoasterii stiinfifice,EdituraAcademiei, Bucuregti, 19g2, cap. IV.
7. Ibidern,p. 168.
46
47

clare gi distincte, care sunt evidente pentru spiritul rafional.
Unneazi striduinlele pentru a elimina dificultdfile, obstacolele,
din calea asimildrii amintitelor elemente prirne, autenticei in acest
sens Bacon dezvolti critica idolilor iar Descartes desfigoard
ind':iala radicali.
Partizani convingi ai metodei fecunde, ei vor trece la
aplicarea regulilor acesteia pentru a construi, din acele elemente
ireductibile aie cunoasterii, ins5gi gtiinla (prin inducfie
amplificatoare, resPectiv prin deduclie si demonstrafie).
intre presupozifiile fundafioniste oarecum comune ale celor
doi mari gAnditori se pot rnenfiona:
radmiterea unor surse prime, ireductibile in gtiinfi, cu un
rol de inceput absolut gi de fundament pentru cunoasterea
gtiinfifica obiectivd;
oexistd o metode privilegiatd, ce pleaci de la acele surse,
eliminAnd iluziile gi erorile gi ridicAndu-se la o cunoastere cu
valoare de adevir 9i certitudine;
oautoritatea experientei, respectiv cea a rafiunii carteziene,
se afirmi pAnd la un nivel comparabil cu acela al ciriilor sfinte
din filosofia de inspiralie religioasd.
Noile fundamente Pe care s-a incercat a fi agezati ;tiinfa
erau degajate pomind de la facultili ale subiectului, considerate
insi ca imuabile.
Pozilia kantiand criticisti privind fundarea gtiinfei diferi
mult de aceea a marilor teoreticieni ai metodei gtiinfifice amintifi
anterior; mai ales Kant se oPune ideii empiriste dupi care
elerrentele certe ale cunoasterii, inzestrate cu necesitate, ar
proveni dinconstatdri perceptive nemijlocite. Urmirind sd explice
posibilitatea matematicii ;i a fizicii Pure, necesare gi universale,
va apela la originala sa construcfie a judecifilor sintetice a priori.
Kant considera fizica newtoniani ca absolutd intrucAt la
acea epoci inci nu se sesizaserd limite ale adevirurilor
newtoniene, caracterul lor relativ.
Salturile revolutionare din fuzicl,la sfdrgitul secolului al
XIXJe4 ca 9i aparilia disputelor legate de paradoxurile dezvdluite
48
in aceeagi perioadd fur fundamentele matematicii au slibit conccptia
despre valoarea absolutd a adevirurilor din gtiinfd. schimbrirea
mai largi a viziunii epistemologice si metodologice amultor savanti
s-a produs insi treptat, cu invingerea unor tendinte de ineftie vizdnd
certitudinea absoluti a adevirurilor stiinfei. Renunfarea treptatd
la asa-zisele surse grime, absolute, din genezu .trno"rt"rii, u,
deplasat accentul d9 la fundarea psilrologici, la cea logici a
respectivei cunoasterj gtiinfifice.
Neopozitivigtii din cercul de la Viena (O. Neurat, R. Carnap)
vor urrndri cu precidere raporturile logice inhe constituentii teoriiior
;tiinfifice ca gi legitura acestora cu datele de observatie. se consiclera
incd aga-numita baz5-faptici a stiinfei ca jucand un rol privilegiat
in fundarea gtiinlei, deoarece ar fi mai bine intemeiati din punct
de vedere al adevirului;i al certitudinii fumizate, comparativ cu
edificiul teoretic,,suprastructural". Ipotezeie si constructiile
teoretice pot fi intemeiate - se credea tncd - numai prin sprijinirea
lor pe alte niveluri ale cunoagterii" mai bine asigurate sub unghiui
de vedere al certitudinii si adevirului.
Postularea unui asa-numit ,,punct arhimedic,, de sprijin
pentru fundarea cunoasterii este o caracteristicd comuni,
speculativi, pentru-ansamblul programelor metodoiogice
fundafioniste mai vechi sau mai noi.
Potrivit lui E. Morin ,,este iluzoriu de a cduta, a dunda
cunoa;terea, fie in spirit (Kan), fie in real: cunoasterea nu are {u.n-
dament in sensul literal al termenului, dar ea are mai multe surse
si se nagte din confluenla lor, in dinamismur recursiv al uneibucle
unde emerg impreund subiect gi obiect; aceastd bucld pune in
comunicare spiritul si lumea, inscfise unul in celdlait intr-o
coproduclie la care participd fiecare din tennenii buclei,2.
Pornind de la o evolutie naturali ;i culturald, care a fost
formatoa-re a spiritului formator (cu categoriile sale a priori),
acelagi Morin incearci o depigire a apriorismului kantiin prin
invocarea principiului de auto-ecoorganizare. Acest principil ar
permite ,,de a anvizaja o evolulie creatoare care iAtegreazd gi
2. E. Morin, Ia connaissance de la connaissa.nce,(I) Seuil, paris, 19g6, p.21 l.
49

transformd puterile de ordine gi organizare ecologice, biofizice si
cosmice in puteri psiho-cerebrale organizatoare ale cunoagterif'3.
2. UNITATEA DINTRE ONTOLOGIC SI GNOSEOLOGIC
iN ruunaRrA cuNoA$TERrl
Variate analize psihologice, logice sau sociologice ale
procesului cunoagterii accentueazi unele sau altele dintre
dimensiunile acestui proces complex, cu efecte adesea
distorsionante asupra viziunii de ansamblu. Regindirea - pornind
de la variate interpretiri si analize - a unei viziuni epistemologice
de ansamblu, chiar daci va duce la sinteze provizorii, reprezinti
o problematici metodologico-reflexivi incitanti si fecundi, cu
implicalii in ghidarea principiali a cresterii cunoagterii, atAt in
cercetarea de performanfd, cAt si la nivelul instruirii tinerilor, al
informirii spiritului uman.
C)rice cunoastere maturi - in special cea gtiinlifici -
presupune imbinarea teoreticului, predominant abstract, cu datele
concrete ale empiriei, vizarea obiectului dupi linii de sens
pertinente, plefigurate in limbaj si in sintaxa logic6, supunerea
modelelor gi reprezentdrilor construite (9i prin contributia
imaginafiei) la proba adecvirii cu faptele.
Mai intAi vom delimita diferite modeliri, cu aspiralii de a
cupinde integralitatea cunoasterii, dar cu priorititi si accente,
ce iu: fac totusi dependente una fati de celelalte, incomplete si
mereu deschise. Interogarea si explicarea complexititii edificiului
cognitiv o vorn desfdsura la cel pulin trei niveluri, prtn modelele
epistemologice corespunzltoare.
rUn prim nivel (a), general-abstract, pune constant in relatie
un subiect (generic) cu capacititile si structurile sale de asimilare
gi acomodare, de analizi si sintezi, ;i un obiect divers, cu
structuri, proprietdfi 9i relalii esentiale variate.
3.Ibidem,p.2l2.
50
rAl doilea nivel (respectiv model) (b), este cel logic, cart
pune in relafie cunogtinlele - vehiculate intr-un limbaj - dupi
legi de sintaxi logicd cdt mai explicit formulate (in speciai in
sistemele formalizate 9i axiomatizate).
rNivelul al treilea (c), explicit ancorat in social si psihologic,
este nivelul unor scheme de inteligibilitate gi aI unor struciuti
simbolic-imaginative, ce adaugi Ia cerinfele de validitate alr.te-
rior formulate, noi exigenfe de pertinenfl 9i de instituire a sensuiui.
La toate cele trei niveluri amintitg subiectul va fi tratat ca
exercitdnd un rol activ, constructiv, dacd vrem sd depiisim
i.nterpretdrile inguste, pasivist-empiriste, ale cunoagterii. tncd Platon
polemiza cu cei ce pretind ,,cd pot areza ;tiinfa intr-un suflet in
care ea nu s-ar afla (deloc)" ca gi cAnd ar da vedere ochilor orb{'4.
Totu9i structurile ;i activitilile constructive, de cunoastere,
ale congtiinfei subiectului nu se exerciti doar in manierd
autoreferentiali, ci in interacfiune cu lumea, cu lucmrile externe.
Unul din ,,mecanismele" de ordin psihosocial ale acestei interacfiuni
cu lumea externd era, astfel, prezentat in dialogul Republica: ,,Unele
lucruri atrag gAndirea, altele nu. Pe cele care ajung obiect aI senzaliei
laolaltd cu contrariile lor Ie definesc ca atrdgAnd-o, pe cele care nu
fac aga, nu le socotesc in stare s-o trezeasc{',.
O analizd ampli a complexitafii cunoagterii, in
perspectiva primului nivel, conturat mai sus, realizeaz5 W.
Krajewski, intr-un studiu recent despre statutul obiectelor
cunoa;terii gi tipurile de realism6.
Amintitul studiu prezinti si remarcabile implicafii
educafional-formative, intrucAt nu rupe pozifia subiectului
comun (cu realismul naiv propriu) de pozilia savantului gi ciiiar
a unora dintre filosofi gi literagi, reprezentati cu precadere de
asa-numitul realism stiintific si critic.
4. Platory Op ere, v ol. V, Editum $tiinfifi ca Bucureqti, I 98 6, p.3 1 7 .
5.Ibidem,p.325.
6. W. Krajewski, Questions oJ'the objects of knowledge and typs of reqlisw, in
,,International Studies in the Philosophy of Science" , nr.3, 1992.
5l

Acsinte dobre introducere in epistemologie

Acsinte dobre introducere in epistemologie

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (19)

Similar to Acsinte dobre introducere in epistemologie

Similar to Acsinte dobre introducere in epistemologie (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (11)

Acsinte dobre introducere in epistemologie