1. 1 | P a g e
i
UNIVERSITATEA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FILOSOFIE
TEZĂ DE DOCTORAT
DOCTORAND: COORDONATOR:
ONORIA LUPU PROFESOR DR. ION BĂNŞOIU
BUCUREŞTI
2014

2. CONCEPTELE DE "FORŢA", "INFINIT" ŞI "MEMORIE" ÎN
FILOSOFIA LUI GIORDANO BRUNO. EVOLUŢIA ŞI ACTUALITATEA
IDEILOR SALE IN SFERA ŞTIINŢEI

3. 3 | P a g e
PLANUL LUCRĂRII:
I. Giordano Bruno - Radiografia unui scandal istoric.
Incercare de biografie a unui filosof eretic.
II. Paradigmele Nolanului
1. Conceptul de ”forţă”. Urme de viaţă într-un
univers dezlănţuit
2. Conceptul de “infinit”. La frontierele cunoaşterii.
Ultima alegere a Nolanului.
3. Conceptul de “memorie”. Regandirea materiei, între ecuaţie
şi magie. Ars memoriae şi gradele cunoaşterii. Divinitatea în oglindă.
4. Concept şi scriitură. Dialoguri bruniene – Analiză şi
interpretare. Semiotică finală. Receptarea textelor într-o cheie inedită.
III. Evoluţia şi actualitatea ideilor lui Giordano Bruno
în sfera ştiinţei. Giordano Bruno – Un precursor al
astrofizicii.
Multitudini de teoreme şi întrebări fără răspuns. Direcţii noi în fizica
actuală. Ultimul testamentul al Nolanului si ultimul sau avertisment.

4. I. 1. RADIOGRAFIA UNUI SCANDAL ISTORIC
Pendru a intelege meandrele gandirii lui Giordano Bruno,
trebuie sa ne situam in contextul epocii, sa urmarim sursele si parcursul
constructiei acestei inteligente, impactul ei asupra contemporanilor,
controversele si scandalurile nesfarsite, pe planul ideilor, si urmarile
acestora in actualitatea imediata. Oare ne-ar mai fi fascinat figura
filosofului, daca nu ar fi sfarsit in mijlocul flacarilor, iar scrierile sale nu ar fi
fost puse la index, timp de mai multe secole? Sa fi fost filosoful victima
unor conspiratii ale unor forte politice oculte? Ar mai fi fost opera lui atat
de citita si s-ar fi bucurat de acel success in epoca, daca in centrul
preocuparilor sale nu s-ar fi aflat mnemotehnica? Si mai ales, oare ce a
determinat punerea lui sub acuzare si judecarea ca eretic, mnemotehnica,
pe care o studia si o practica, sau teoria sa despre un univers infinit,
populat de nenumarate lumi, asemenea cu a noastra?
Giordano Bruno era descris de către unii contemporani drept o
personalitate enciclopedică, preocupata cu scrisul, având multă imaginaţie
şi capacitate de invenţie, dar mereu aflat in căutarea unor himere si fiind
lipsit de credinţa în Dumnezeu, un fel de aventurier, eretic, mereu în
conflict cu cercurile universitare europene. Singur se caracteriza ca “un
academician al niciunei academii”, cu un fel de orgolioasă amărăciune,
deşi visul său era să câştige discipoli valoroşi şi să reuşească să
împărtăşească experienţele sale enciclopedice unor oameni de talia lui,
acest lucru neputându-se realiza decât de la o importantă catedră
ştiintifică, dintr-un ilustru centru european. Cel putin aşa credea el. De
aceea, a străbătut o importantă parte a Europei occidentale, în căutarea
unui principe cu vederi universale si cosmopolite şi a încercat să se
stabilească la curţile mai multor figuri marcante ale politicii vremii, printre
care se numărau, desigur, Henric III, Elisabetha I sau Rudolf II.
Giordano Bruno a trăit într-o epocă a manierismului târziu, în a
doua jumătate a secolului al XVI-lea şi a murit, simbolic parcă, la
întretăierea dintre secolul ştiinţelor magice şi cel al ştiintelor raţionale, care
erau orientate spre cercetarea adevarurilor palpabile, obtinute in urma
experientelor si a cercetarii asupra naturii. Bruno îmbina, în filosofia lui,
cele două orientări, imaginativă şi riguroasă, poetică şi “pozitivista”. Un

5. 5 | P a g e
anumit eclectism, de altfel, caracterizează gândirea lui Bruno şi o
constantă a universalităţii o răsfrânge în mai multe planuri: ontologic,
cosmologic, metafizic, matematic, geometric, mnemotehnic, fizic, logic,
moral, hermetic, şi cred că mereu, în decursul unor îndelungate cercetări,
se vor descoperi aspecte şi discipline atinse de interesele Nolanului, unele
de-abia în prezentul nostru imediat, atât de actuală este figura filosofului,
uitat periodic, dar care renaşte, la intervale semnificative, în decursul unor
epoci în căutare de nou şi de insolit. Se poate spune, cu multă îndreptăţire,
că există o concordanţă perfectă şi o pregnanţă de manifestare şi de
reprezentare între existenţa filosofului şi opera scrisă. Originalitatea,
inventivitatea, fulguranţa şi imaginaţia caracterizează omul şi scrierile sale,
personalitatea şi creaţia şi foarte rar, în cazul unor figuri excepţionale ale
istoriei gândirii şi civilizaţiei, se poate întâlni o asemenea puternică
individualitate şi determinare ştiintifica. Esentialele contributii ale lui Bruno
la istoria gandirii se situeaza pe doua coordonate, respectiv,
mnemotehnica, si teoria infinitului. In jurul celor doua semnificatii majore
ale gandirii sale se situeaza, de fapt, toate celelalte teoreme, enunturi,
raspunsuri si intrebari, pe care le descoperim in scrierile sale, hermetice
sau stiintifice.
În realitate, gândirea lui Giordano Bruno se situa pe
coordonatele filosofiei şi ale cercetării ştiinţifice, cu toate registrele
amintite mai sus, iar principala metodologie şi instrumentul cercetării sale
erau reprezentate de mnemotehnică, o practica de cercetare străveche şi
preluată de filosof în mod cu totul original pentru timpul său şi unic în
istoria gândirii. De aceea, imediat după execuţia lui, când încă nu se
cunoştea prea bine opera sa, decât de către o elita intelectuală, şi după ce
şi tratatele lui fuseseră arse în piaţa publică din Roma şi puse la index,
principala contribuţie a filosofului era considerată mnemotehnica, artă care
capta interesul multora, şi datorită căreia avea sa i se aducă acuzaţia de
eretic şi denunţul lui Mocenigo către Inchiziţia veneţiană, cu toate că, pe
parcursul desfăşurării procesului, capitolul mnemotehnicii nu a mai părut,
nici să deranjeze, nici să intereseze prea mult cercetările Sfântului Oficiu.
Sursa de inspiraţie pentru arta memoriei la Bruno a fost, în principal, opera
mnemotehnică a lui Raymundus Lullus, “Ars Magna”, dar la Nolan arta
memoriei a cunoscut o altă direcţie şi amplitudine, înnoindu-şi şi
diversificându-şi teoriile si metodele, în spirit renascentist. El pare sa se fi
inspirat din scrierile autorilor antici, inclusiv de la vechii egipteni, de la
greci, de la filosofia hermetica a kabbalei, etc. Bruno creează un sistem de
învăţare, de asimilare, de memorizare, dar şi de analiza şi deducţie, printr-o
metodă de reprezentare a ideilor, cu ajutorul imaginilor, în aşa fel incât,
fiecare concept, luat în parte, se ramifică în mai multe imagini şi
semnificaţii, în funcţie de simbolurile suscitate şi de conexiunile lor logice
şi căutate sau create direct de reprezentarea intelectuală a practicantului
acestui “joc”. S-a avansat chiar ideea că metoda conservării memoriei şi a
folosirii conexiunilor prin deducţie şi modalitatea de asociere a termenilor,
ar fi un fel de prefigurare a invenţiei internetului. Bruno e un bun

6. cunoscator al filosofiei lui Plotin şi susţine ideea divinitatii care se
manifestă în opera creata; Dumnezeu este tot şi se află în tot, în oameni,
animale, plante, minerale, lucruri, idei, gânduri, sentimente, psihologia
fiecăruia, totul este incărcat de potenţa divină, totul este o manifestare a
creativităţii inteligenţei universale şi orice formă de pe pământ şi de pe
orice planetă din spaţiu sau orice stea, reflectă şi conţine o forţă divină,
ascunsă sau manifestă. Platon, neoplatonismul şi Plotin sunt câteva dintre
sursele sale de inspiraţie din filosofia antică şi aceea a antichităţii târzii.
Filosofia emanaţionistă a lui Plotin este reflectată în lucrările sale, atunci
când filosoful compară forţa divină şi manifestarea ei permanentă, în
oameni şi lucruri, cu o voce puternică, al cărei ecou se răspândeşte
pretutindeni în jur, cu o intensitate diferită, nevăzută, dar prezentă.
Bruno a fost comparat cu filosofi renascentisti, precum Ficino,
Pico della Mirandola sau Tommaso Campanella, acuzat şi închis pe
nedrept, în aceeasi perioadă şi chiar în aceeaşi închisoare, dar mult mai
abil in arta disimulării şi beneficiind de suficiente relaţii şi conjuncturi
favorabile, pentru a scăpa de o eventuală execuţie şi de a-şi continua
cariera dupa ieşirea din închisoare.
Printre multe alte aspecte, care atrăgeau atenţia asupra sa, în
mediul eclesiastic, cel mai mult a uimit şi l-a făcut renumit o mare
cuprindere a memoriei, astfel incât, după declaraţiile unor intelectuali ai
anturajelor frecventate de Bruno, acesta ar fi reuşit sa asimileze, într-un
timp extrem de scurt, pasaje întregi din operele filosofice, literare sau
teologice clasice, şi ar fi reuşit să reproducă fragmente, din volume de
scrieri clasice, sau să le traducă, în limbile străine cunoscute, graţie
posibilitaţii sale extraordinare de memorare.
Există multe puncte comune în biografiile lui Bruno si
Campanella, iar acesta din urma l-a apreciat pe filosof, când l-a considerat
un precursor al lui Galilei.
I. 2. INCERCARE DE BIOGRAFIE A UNUI FILOSOF
ERETIC
Giordano Bruno s-a născut în 1548 în orăşelul Nola din
viceregatul Neapole, într-o familie din clasa de mijloc, tatăl având o carieră
militară iar mama, o situaţie relativ bună, o cultură bogată, o sensibilitate
accentuată şi un interes deosebit pentru studiu.
Bruno studiază laUniversitatea din Neapole şi aici participa la
cursurile de dialectica ale profesorului Giovanni Vincenzo Calle (1), numit “Il
Sarnese”, si la cursurile de logica, predate de un preot augustinian, pe nume
Teofilo de Vairano. (2). In 1565, devine calugar dominican la mănăstirea
ordinului, San Domenico Maggiore din Neapole. Nu se stie exact ce anume l-a

7. 7 | P a g e
determinat pe Bruno sa devina calugar al ordinului dominican, dar e posibil sa fi
fost atras de un mediu propice studiului si meditatiei, in care sa doreasca sa
cerceteze manuscrisele religioase, pentru a-si satisface curiozitatea si a-si
desavarsi cunoasterea unor scrieri si manuscrise rare, in scopul interpretarii lor
si e posibil sa fi fost atras de ideea de perfectionare a sistemului mnemotehnic,
prin cercetarea acestor scrieri, unele apartinand chiar autorilor pe care el ii
admira de la Universitate si care practicasera ei insisi mnemotehnica. Pe de alta
parte, viata in manastire insemna si o asigurare a mijloacelor de existenta si
parea, in acea epoca, sa ofere mai multa stabilitate si securitate materiala, decat
alte institutii. Foarte multi tineri se angajau pe drumul eclesiastic, pentru a trai
mai bine si foarte multi proveneau, fie din familii scapatate, precum cea a lui
Bruno, fie din cele sarace, iar viata in manastire le oferea acest avantaj,
siguranta, educatie si respectabilitate sau chiar autoritate, in cazul celor mai
ambitiosi. Aici, in manastire, Bruno îşi continuă preocupările pentru
mnemotehnica şi scrie un tratat, intitulat “Arca di Noe”, pe care doreşte sa i-l
prezinte Papei Pius V, căruia i-l dedicase, motiv pentru care se deplasează la
Roma. Lucrarea nu s-a păstrat, din păcate, dar se poate presupune că aici se
schiţează structura principalelor idei ale filosofiei bruniene. De altfel, Bruno face
mai multe trimiteri la aceasta prima lucrare a lui, in dialogurile scrise in limba
italiana, si din care se poate deduce, in esenta, ceea ce a dorit autorul sa trateze,
in prima sa incercare filosofica.
În 1575 obţine diploma in teologie, cu lucrările: “Verum est quicquid
dicit D. Thomas in “Summa contra Gentiles” şi “Verum est quicquid dicit Magister
Sententiarum”.
Pleacă la Roma, unde este prins într-un proces, din cauza unor denunturi
care vizau concepţiile sale despre doctrina Trinităţii şi se presupune ca si
datorită faptului că îl studiază pe Erasmus din Rotterdam; este acuzat că
neagă divinitatea lui Christos, pe care îl consideră un magician şi un
maestru spiritual, că îl consideră pe Moise un mag care a invatat ştiinţa
hermetică de la egipteni şi că a devenit mai priceput decât aceştia, în arta
magiei, pe care a aplicat-o, atunci când a scris codurile de legi ale
poporului evreu rătăcitor şi când a înfăptuit minunile descrise în istoria
veterotestamentară. El contestă, de asemenea, icoanele sfinţilor şi
subliniază inutilitatea lor în chiliile călugărilor şi neagă, în acelaşi timp,
virginitatea Fecioarei Maria şi Imaculata Concepţie. Este denunţat de două
ori Inchiţiei, pentru erezie, iar, după unii autori, ar fi fost implicat, în mod
ciudat, într-un caz de omor, atunci când a fost descoperit cadavrul unui
călugar, care, de fapt, era angrenat direct in procesul lui, ca martor al
acuzarii, însă nu se cunoaşte cu certitudine în ce mod s-ar fi putut petrece
incidentul şi nici nu au existat dovezi clare impotriva lui Bruno. Faptul
rămâne neelucidat şi oarecum de competenţa unei cercetări criminologico-
istorice, vizând întâmplările bizare care însoţesc, de cele mai multe ori,
biografiile personalităţilor de excepţie, supuse controverselor şi curiozităţii
mereu nesatisfăcute ale amatorilor de scandaluri livreşti. Cele doua
denunţuri şi urmăriri penale vor contribui mai târziu la adăugarea de probe
şi de motive pentru extrădarea filosofului la Roma, după judecata de la

8. Veneţia, căreia îî va cădea victimă, graţie denunţului neaşteptat şi suspect
al lui Giovanni Mocenigo. Bruno părăseşte, Roma, pentru a se salva de
urmarirea Inchizitiei, şi rătăceşte un timp în Italia, apoi pleacă spre Geneva,
în 1579. Aici renunţă la viaţa clericală şi se înscrie la Universitate.
Lucrează, intre timp, la o tipografie, în calitate de corector, ca sa se
intretina. Aderă la cultul calvinist, probabil dintr-un anumit spirit de frondă,
cunoscându-se şi reacţiile sale puternic temperamentale, atunci când
simţea că, într-o modalitate sau alta, i se încălcau drepturile elementare la o
exprimare liberă, ceea ce pentru Nolan era de neconceput şi de netolerat;
dar în scurt timp este excomunicat, din cauza publicării unui pamflet
împotriva rectorului Universităţii din Geneva, Antoine de la Faye. Nu
reuşeşte să afle, în cadrul bisericii calviniste, libertatea de gândire şi de
expresie, pe care o căuta, atunci când părăsise Italia Inchiziţiei catolice şi
ii
ordinul dominican. De aici pleacă, in Franta, la Toulouse, unde va ţine un
curs de astronomie, ale cărui idei vor deranja autorităţile şi mediul
universitar. Il regăsim la Paris, în anul 1581, unde îl cunoaşte pe Henric III şi
scrie patru lucrări, dintre care trei se referă la arta memoriei si o piesă de
teatru: “De umbris idearum”, “Cantus Circaeus”, “De compendiosa
architectura et complemento artis Lulli” şi “Il Candelaio” (“Lumânărarul”).
Este pentru prima data când Bruno îşi expune cu minuţiozitate şi claritate,
principiile esenţiale privind arta memoriei, în nişte tratate aplicate, şi pentru
prima oară, el se exersează în arta dramaturgiei, în unica sa piesă de teatru.
La Paris va ţine cursuri de filosofie, la Sorbona, unde se va bucura de
succes şi aprecieri şi va reuşi să se impună, cel puţin pentru un timp. In
aceste imprejurari, se răspândeste ştirea că Bruno se ocupă cu arta magică
a memoriei şi că predă cursuri de mnemotehnică, în care un loc important îl
ocupă interesul acestuia pentru realizarea unui dispozitiv sau maşinării,
format din cercuri concentrice, care rotindu-se, în mod simultan sau
consecutiv, ar fi produs infinite combinaţii de cuvinte, producând asocieri
şi analogii, care ar stimula şi ar facilita memorarea de pagini şi volume
întregi de cărţi. Sistemul sau mnemotehnic e compus din simboluri şi
asocieri mitologice, astrologice, kabbalistice din sistemele filosofice antice,
combinaţii magice, exersate de către filosof, care era recunoscut ca un
intelectual cu un volum de informatii şi cu o memorie ieşite din comun. El i-
a predat, la un moment dat, Regelui Henric III, cursuri de mnemotehnică şi
a câştigat aprecierea sa necondiţionată, precum şi sprijinul său, atât în
Franţa, cât şi la plecarea spre Londra, prin intermediul ambasadorului său.
În 1583 Bruno pleacă la Londra, deci, împreună cu ambasadorul
francez, Michel de Castelnau de Mauvissiere.
În Anglia, Bruno este foarte bine primit şi câştigă aprecierea
Reginei Elisabeta I, o admiratoare a culturii italiene şi care îl va sprijini,
împreuna cu Sir Robert Dudley, favoritul ei. Se pare ca aceasta suverana,
stralucita si tenace, a lasat o amprenta unica, in scrierile sale, el
considerand-o, simbolic si metaforic, insasi emblema inteligentei, a
frumusetii, fizice si spirituale, a puritatii si curajului, intruchipate de figura
zeitei Diana, o ilustrare a luminii si misterului, a cunoasterii vizibile, dar si a

9. 9 | P a g e
stiintei magice ascunse, pe care eterna si salbatica zeita a vanatorii si
protectoare a naturii, ar fi revelat-o. Figura Dianei il va insoti, in scrierile
sale, ca un simbol divin sau semidivin, o alta fateta a adevarului, umbrit de
mister, avand drept astru Luna, spre deosebire de fratele ei, Apollo,
simbolul Soarelui si al adevarului revelat.
Bruno vizitează Oxfordul, o alta cetate universitara de cucerit,
unde îsi atrage mulţi admiratori, dar şi mai mulţi duşmani, datorită atitudinii
sale critice faţă de sistemul ptolemaic, în astronomie, şi a susţinerii tezei
heliocentriste a lui Copernic, pe care o expune, o predă şi o analizează
logic, contrazicându-se in public cu mai mulţi doctori în ştiinţe, de la
Universitate, pe care îi învinge în dispute, folosindu-se de argumente abile
si captând atenţia unui public numeros, la fel cum se întâmplase şi la
Sorbona. El captiveaza o mare parte a intelectualitatii, prin discutiile
stiintifice, referitoare la sistemul heliocentric, pe care il sustine, dar care il
va propulsa, in schimb, catre speculatii, teorii si proiecte mult mai
indraznete, mai personale si mai vizionare, si care vor schita un inceput al
rasturnarilor teoriilor stiintifice, in secolul imediat urmator si, fara indoiala,
rasturnarile de viziune inca se resimt si in contemporaneitate. Este vorba,
desigur, despre teoria infinitista a lui Bruno, teoria unui univers infinit,
populat de lumi infinite, asemanatoare Pamantului, locuite de populatii, mai
mult sau mai putin evoluate, decat locuitorii planetei noastre. Ca orice
personalitate de exceptie, ganditorul Bruno, si-a castigat o popularitate
rapida, in acel mediu universitar conservator al Oxfordului, dar, in mod
imprudent, si-a atras multe antipatii, prin modul sau de a contrazice si
ridiculiza, in dispute, cu verva si sarcasmul sau obisnuite, pe acei doctori
in stiinte si personalitati consacrate, in Anglia. Poate ca o atitudine
temperata si prevenitoare, o anumita doza de subtilitate, ca si o ironie fina,
bine plasata, cu o condescendenta mascata, ar fi facut din Bruno un
curtean perfect. Lui Bruno, insa, ii placea sa straluceasca, ii placea duelul
ideilor, ii placeau, de asemenea, oamenii cu o inteligenta vie si prompta,
neputandu-se multumi cu discutii amiabile si plate si, fara indoiala, ii
placea provocarea unor minti sclipitoare, in actiune, pe care sa le aprobe
sau sa le combata. Mai era la mijloc, in aceasta atitudine de zbucium
intelectual a lui Bruno, nu neaparat un temperament de foc, nestapanit si
arogant, cat o mare vanitate stiintifica, placerea de a demonstra, de a
demonta si de a creea teorii si sisteme, dupa o indelunga cercetare a lor,
dar poate mai ales un fel de satisfactie a invingatorului, stapan pe propriul
intelect, pe propria sa cunoastere, ajutat fiind de o capacitate de analiza
bine pusa la punct. Aici el scrie lucrarile mnemotehnice “Ars
reminiscendi”, “Explicatio triginta sigillorum” şi “Sigillum sigillorum”, care
au ca subiect mnemotehnica.
În 1584 scrie patru dintre cele mai originale dialoguri
filosofice, scrise in limba italiana, cu un accentuat simt literar si artistic, in
care relatarea faptelor stiintifice, a ideilor esentiale ale filosofiei sale, se
impleteste cu o expresie artistica de o plasticitate deosebita, ca si cum
insesi ideile ar lua corp, s-ar sculpta, de la sine, in materialitatea verbului,

10. intr-un act creativ de o intensitate aparte. “Operele italiene”, în limba
italiană: “La Cena de le Ceneri”, “De la causa, principio e uno”, “De
l'infinito, universo e mondi” sunt considerate, in genere, si pe buna
dreptate, scrieri cosmologice, pe cand urmatoarele trei, “Spaccio de la
bestia trionfante”, “Cabala del cavallo pegaseo” şi “De gli eroici furori”, -
(titlul initial pare sa fi fost “De gli eroici furore”, dar, in cele din urma,
formula pluralului, a ramas, in titlul oficial al ultimului dialog amintit) -, au
fost numite “dialoguri etice”, ultimele doua fiind publicate in 1585. “De gli
eroici furori”, atrage atentia, in mod special, prin inlantuirea ideilor si prin
modul relatarii si al demonstratiei plina de nerv si de subtilitate, ilustrand
un fel de epopee a descoperirii frumusetii si cunoasterii, idealul ultim al
oricarui filosof, in drumul catre idealul indepartat mereu, dar pe care
tindem sa-l cautam si sa-l urmam, iar calatoria amintita ia parca o amploare
de dimensiuni mitice tulburatoare. Toate dialogurile italiene vor figura, in
mod abil, ca fiind editate la Venetia, bine cunoscuta fiind, in epoca,
retinerea autoritatilor italiene in fata unei tari ca Anglia, avand o cultura
situata in afara sferei catolicismului. Pare oarecum exagerata aceasta
precautie a lui Bruno si dorinta de a evita diverse susceptibilitati de ordin
politic si clerical, si, in fapt, chiar exista o doza de exagerare, care s-ar
putea explica prin faptul ca temeritatea ideilor sustinute in lucrarile sale si
o anumita intemperanta a expresiei literare, necesitau o asemenea
prudenta a conditiilor de editare, cu scopul de a atenua, pe cat posibil,
printr-un fel de compromis minor si care nu i-ar fi afectat orgoliul,
inevitabilele reactii dure, din partea oficialitatilor, reactii care oricum s-ar fi
produs si care s-au si impus, in cele din urma. Nu atat prietenia cu Regina
Elisabetha, si nici mediul de la curtea Angliei ar fi deranjat, in momentul
publicarii cartilor, si nu au deranjat nici mai tarziu, de altfel, probabil nici
macar in imprejurarile interminabilului sau proces, ci mult mai mult au
contat si au decis, pentru Bruno, conjuncturile, intamplatoare sau voite,
stiintifice, politice sau religioase; intr-un mod, transparent sau nu, a existat
si s-a accentuat, pe parcurs, dorinta de a-l combate pe Bruno, aceasta
subminare venind din planuri diferite si intretaindu-se intr-un punct final si
probabil ca, indiferent ce ar fi decis Bruno, la un moment dat, in finalul
procesului, chiar si dorinta de abjurare, lucrurile ar fi luat, in cele din urma,
aceeasi turnura, iar jocurile erau deja facute, in destinul filosofului nolan.
Aşa cum va relata Bruno, în dialogul său, “Cena de le
Ceneri”, în Anglia nobilii vorbeau limbile italiană, franceză şi spaniolă, aşa
că, frecventând doar cercurile celor mai mari case nobiliare, el nu a fost
nevoit vreodată sa înveţe limba engleză, neintrând în contact cu vulgul,
unde s-ar fi cerut o mai bună comunicare în limba autohtonă. Unul dintre
personajele dialogului sau sustine chiar ca Nolanul ar intelege foarte bine
limba engleza, dar ca nu doreste sa recunoasca, pentru a reusi sa afle ce
se discuta, in jur, pe socoteala sa sau ce discuta englezii, in general, in fata
unui strain, pe care il considera ignorant al limbii lor. E discutabila
exactitatea aceastei remarci si e posibil sa fie plasata in contextul unei
discutii conviviale, de altfel, pentru a crea o deruta si o aura impenetrabila

11. 11 | P a g e
in jurul Nolanului. Bruno nu a redactat vreun material in limba engleza si
foarte putine replici ale personajelor sale sunt redate in engleza. Un literat
ca Bruno, adept al intelegerii si prelucrarii limbii in textele scrise, ar fi
dezvoltat o adevarata demonstratie in limbajul saxon, daca intr-adevar ar fi
avut niste cunostinte temeinice, in domeniul limbii engleze. Numele
personajelor reprezentand nobili englezi, din dialogurile italiene, sunt
prelucrate in stil italienizant si nici cand vorbeste, in pasaje ample, despre
Regina Elisabetha, Buno nu utilizeaza vreun termen sau vreo sintagma
imprumutate din limba engleza. Un orgoliu personal, de italian al
Renasterii, vorbind o limba, pe atunci universala, italiana, precum e
engleza, astazi, o anumita retinere, poate, fata de niste forme lingvistice, pe
care, in mod cert, le considera ca avand rezonante barbare, un dispret
nedisimulat fata de poporul englez xenofob, si poate o oarecare indiferenta
fata de ceea ce nu considera pe moment util, in interactiunile sale la Curtea
Angliei, il faceau sa ramana aproape imun fata de splendorile si bogatia de
conotatii specifice acestei limbi, in continua afirmare. Aceasta atitudine
insensibila a lui Bruno fata de frumusetile limbii engleze constituie un
dezavantaj, in abordarea lui lingvistica si sociala, daca ne-am imagina doar
cat de mult ar fi avut de castigat, atat Bruno, cat si limba engleza, daca ar fi
fost exploatata si valorificata de o imaginatie prodigioasa ca a sa. Personal,
consider ca, de fapt, limba engleza pastra si raspandea, inca de pe atunci,
o aura de modernitate, cu totul fascinanta, ca si o capacitate de expresie,
literara si metaforica, aproape sculpturala.
Bruno mai întreţine relaţii cu politicieni şi savanţi, filosofi,
nobili englezi şi străini, sosiţi temporar în Anglia, - precum contele Laski -,
cu ocazia sosirii căruia, la Oxford, a avut loc o dispută memorabilă între
Bruno şi universitarii, filosofii şi teologii britanici, în care filosoful triumfă
din nou, susţinând teoria copernicană heliocentrică. Acesta pare sa fie unul
dintre cele cateva momente de apogeu, din viata si cariera lui Bruno, al
carui destin oscila, in mod straniu, intre succese rasunatoare, si infrangeri
sau retrageri la fel de spectaculoase si rapide. Nu era un personaj al
extremelor, asa cum s-ar putea crede, ci, mai degraba, se poate spune ca
extreme erau afirmatiile si reactiile celor care il ascultau sau care ii citeau
scrierile, iar ripostele Nolanului erau pe masura, caci, oricat de concilianta
ar fi fost natura sa, sau oricat de prudenta atitudinea (ceea ce, oricum, nu
era cazul), mai ales ca filosof si fost calugar dominican, cu o formatie
teologica de elita, Bruno nu era, in realitate, nici atat de iertator si nici atat
de prudent, incat sa lase nepedepsita o afirmatie nedreapta, un atac
nejustificat, o teorie nefondata, si respingea tot ceea ce atenta la echilibrul
sau moral si etic, asa cum le intelegea el, in intreaga lor expresie si
determinare, a unei complete libertati si vointe asumate cu luciditate. In
cele din urma, datorită împrejurărilor politice nefavorabile, Bruno se
întoarce în Franţa, împreună cu ambasadorul francez care l-a susţinut până
atunci, dar care, intre timp, isi pierduse autoritatea si puterea, datorita
jocurilor politice de la Curtea Frantei si a tensiunilor sociale si religioase
din epoca. Nimic nu va mai fi la fel, după aceea, nici în Franţa, nici în

12. celelalte ţări, în care se va mai perinda, până la sfârşitul său prematur,
Bruno, şi, de aceea, se poate spune că Franţa şi Anglia au fost ţările în care
s-a întâlnit cu cea mai mare apreciere, recunoaştere, deschidere şi
libertate, din partea societăţilor intelectuale de acolo. Va purta mereu
nostalgia acestor perioade prolifice şi efervescente şi a acestor cercuri
cosmopolite, în mijlocul cărora şi-a dorit să trăiască şi să evolueze.
În 1586 publică mai multe lucrări, în latineşte, printre care trei
referitoare la geometrul Fabrizzio Mordente, cu care avusese un conflict: “Dialogi
duo de Fabricii Mordentis salernitani prope divina adinventione ad perfectam
cosmimetria praxim”, “Idiota triumphans seu de Mordentio inter geometras Deo
dialogus” şi “Dialogas qui de somnii interpretatione seu geometrica sylva
inscribitur”. Se pare ca si Fabrizio Mordente a ripostat, la randul lui, precum si
unii aparatori ai sai, iar acest conflict va mai adauga un motiv de ranchiuna si
chiar de un fel de ura generala, impotriva filosofului, toate conflictele urmand sa
se inlantuie, ca un leitmotiv fatal, care avea sa-l duca spre un gen de situatie in
care ajung unii oameni de exceptie, controversati, izolati, excomunicati sau
combatuti, uneori in mod barbar si iremediabil. Iar Bruno apartinea acestei unice
categorii de ganditori, aflandu-se, acum, in conflictul amintit, inconjurat din nou
de multiple dezaprobari si atacuri virulente. Nu se stie exact din ce motiv si poate
ca nu se va intelege niciodata acest gen de controverse, indreptate impotriva
unui personaj de exceptie, dar este de remarcat faptul ca, atat in cazul lui Bruno,
cat si in general, aceste personaje blamate de multime, stiu sa se apere, in mod
exemplar, ( ceea ce le si ofera o indubitabila credibilitate postuma), imprumutand
satira si arma ironiei, un umor sarcastic si chiar agresiv, spre deosebire de cei
care ii combat si ii acuza de nonconformism, prin argumente vulgare, brutale,
lipsite de orice maiestrie argumentativa. Omul simplu sau oamenii putin inzestrati
intelectual, vor uza mereu de violenta verbala, atunci cand nu folosesc ca arma
defaimarea sau minciuna, menite sa loveasca, inevitabil, reputatia unui om de
geniu. Nu se stie exact, si din ce motive, Bruno s-ar fi decis sa-l atace pe
Fabrizio Mordente, pe care, initial l-a apreciat, ca geometru, avand o inventie, un
tip de compas, nou in epoca, si de care filosoful s-a aratat impresionat, la
inceput. E posibil ca Bruno sa fi ajuns la o altercatie cu Mordente, in urma unor
discutii purtate cu acesta, asa cum I se intampla adesea, desi nu exista dovezi
certe ca Bruno ar fi stat de vorba, in realitate, cu geometrul, sau ca acesta i-ar fi
fost prezentat, la un moment dat. Motivatia pamfletelor latinesti scrise de Bruno,
impotriva lui Fabritio Mordente, ramane deocamdata neelucidata, poate cu
exceptia argumentatiei sale expuse in materialele amintite. Oarecum derutant
ramane incidentul si daca ne gandim ca Mordente era un personaj destul de
capabil si inzestrat, in domeniul in care se exersa, fara sa fi avut totusi
capacitatea de a intui, de a imagina si de a analiza, pe care o manifesta Bruno.
Bruno mai publica şi o critică la fizica lui Aristotel, cu titlul:
“Centum et viginti articuli de natura et mundo adversus peripateticos”ceea ce nu
mai surprinde pe nimeni, dintre cei care il cunosteau, ci trezeste interesul sau
dezaprobarea, dupa caz. El părăseşte Parisul, în acelaşi an, şi pleacă la
Marburg, unde se înscrie la Universitate, apoi la Universitatea din Wittenberg.
Aici va publica, în anul următor, patru lucrări de mnemotehnică: “De lampade

13. 13 | P a g e
combinatoria lulliana”, “De progressu et lampade venatoria logicorum”,
“Animadversiones circa lampadem lullianam” şi “Lampas triginta statuarum”.
În 1588 publica la Praga, in timpul unei sederi de sase
luni, lucrările: “De lampade combinatoria Raymundi Lulli”, “De lulliano
specierum scrutinio” şi “Articuli centum et sexaginta adversus hujus
tempestatis mathematicos atque philosophos”, in care dezvolta si enumera
procedeele filosofiei mnemotehnice, de exersare si prelucrare a memoriei
si a capacitatii de stocare si de filtrare a informatiilor.
În 1589 se află la Helmstadt, la Academia Julia şi, în acelaşi an, este
excomunicat de biserica lutherană. Tot aici scrie operele sale dedicate magiei:
“De magia”, “Theses de magia”, “De magia mathematica”, “De rerum principiis et
elementis et causis” şi “Medicina lulliana”.
Pleacă la Frankfurt, in 1590, unde cere găzduire, dar se
afla pe punctul de a fi expulzat. I se permite, în regim special, sa locuiasca
la mănăstirea carmelitelor. Aici va publica lucrarea “De triplici minimo et
mensura”. Urmeaza un nou sejur al sau, de data aceasta de cinci luni, în
Elveţia, la Zurich, unde ţine lecţii de filosofie, apoi se întoarce în Frankfurt,
unde publică următoarele lucrări: “De monade, numero et figura”, “De
innumerabilis, immenso et infigurabili” şi “De imaginum, signorum et
idearum compositione”.
În acelaşi an Giovanni Mocenigo îl invită la Veneţia, pentru a-i
preda mnemotehnica. Bruno pleaca initial la Padova, unde predă la Universitate
si unde ar fi dorit sa candideze, pentru un post vacant, la catedra de matematică,
dar nu reuşeşte să convingă, iar postul respectiv va fi ocupat de Galilei, însa cu
un an mai tarziu. La Padova sunt definitivate încă patru lucrări în limba latină:
“Lampas triginta statuarum”, “De vinculis in genere”, “Praelectiones geometricae”
şi “Ars deformationum”.
In scurt timp, pleacă la Ventia si se stabileşte la reşedinţa lui
Mocenigo, mutare absolut neinspirată şi care avea să-l coste viaţa. De
aici, întâmplările se vor succede rapid şi iremediabil pentru Bruno. Se
produc multe neintelegeri intre cei doi, Mocenigo nu pare mulţumit de
rezultatele lecţiilor de mnemotehnică, iar Bruno nu îl consideră apt pentru
o asemenea invăţătură. La decizia filosofului de a se reintoarce la
Frankfurt, Mocenigo il retine în casa lui, privandu-l de libertate, si il
denunta imediat Inchizitiei venetiene, pentru erezie. În 1539, la cererea
insistentă, din partea Inchiziţiei din Roma, care doreşte să judece cazul lui
Bruno, acesta e transferat, în cele din urmă, în închisoarea Sfântului
Oficiu. Nunţiul papal, pe nume Taverna, având o reputaţie foarte bine
stabilita, în domeniul proceselor inchizitoriale, a cerut tribunalului din
Veneţia ca Bruno să fie extrădat, intrucat acest caz ar fi ţinut de
competenţa Sfântului Oficiu Roman, aducând drept argument faptul că
acuzatul ar figura deja, în documentele acestuia, ca eretic şi apostat, fiind
urmarit deja de catre Inchizitie, din anii in care se afla la Napoli si Roma,
deoarece ar fi negat divinitatea lui Iisus Christos. Timp de mai multi ani,
cat va dura procesul, Bruno este cercetat şi interogat, uneori prin

14. intermediul torturii. Apar mereu noi capete de acuzare si noi martori,
inclusiv cei cu care impartise celula, in inchisoarea din Venetia, şi cărora
le dezvăluise poziţia si ideile sale faţă de catolicism şi faţă de religie.
Bruno este acuzat de blasfemii, de injurii aduse bisericii romano-catolice şi
preoţilor catolici, de faptul că ar nega existenţa Infernului şi că ar susţine
teoria transmigrării sufletelor, că nu ar recunoaşte legitimitatea venerării
relicvelor sfinte şi că ar respinge imaginile sfinţilor, cu excepţia crucifixelor,
în mănăstiri şi biserici, că ar fi declarat cu mândrie că este un duşman al
“oricărei legi şi al oricărei credinţe”, - (afirmatie reala, de altfel, dar plasata
în contexte speciale şi nu cu conotaţiile blasfemiatoare prezentate de
martorul respectiv),- şi că ar fi intenţionat sa infiinteze, - sau că ar fi
facut-o deja -, în Germania, o sectă a “giordaniştilor”, fapt neverificat prin
documente, si care poate parea absolut bizar, daca nu in limitele
ridicolului, dar care, în contextul respectiv căpăta o greutate şi o
credibilitate extrem de periculoasă pentru evoluţia procesului.
Dintre atat de multe acuzatii,care I se aduc lui Bruno,
mai mult sau mai putin intemeiate, mai mult sau mai putin absurde, teoria
transmigrarii poate capata o importanta esentiala, in gandirea filosofica a
Nolanului, cu ramificatii peste timp, o contributie la istoria ideilor, care il
face pe filosof sa fie reconsiderat acum, peste secole, ca fiind unul dintre
ganditorii cei mai evoluati si mai aplicati ai teoriei infinitului, de acest
capitol legandu-se toate ideile sale, ca de o coloana vertebrala a intregii
sale opere si tot de ideea de infinit si de metamorfoza infinita a vietii, in
forme infinite, se leaga arta memoriei, mnemotehnica, cele doua aspecte
ale gandirii sale fiind strans impletite si construind impreuna un intreg
sistem revolutionar de gandire si conferindu-I operei sale o aura
deosebita, de unicitate.
În urma acuzaţiei că ar fi susţinut despre Pământ, că este
asemenea unui mare animal sau organism, care are o viaţă proprie
şi un spirit şi o inteligenţă dovedite de mişcările sale de rotaţie, care
se produc după nişte reguli precise, Bruno confirmă teza sa şi
adaugă că, nu numai că Pământul ar depăşi inteligenţa umana, dar
că el se mişcă şi trăieşte conform propriei sale necesităţi. Bruno
aduce argumente preluate din scrierile sfinte, în sprijinul şi
justificarea teoriei copernicane, discutate în “Cena de le Ceneri”;
dialog care a fost foarte atent analizat de către membrii Sfântului
Oficiu şi despre personajele căruia i se pun lui Bruno întrebări; este
interogat foarte minuţios, pentru a se afla în detaliu întregul dialog
care avusese loc, în realitate, în seara respectivă, relatată în
volumul propriu-zis, în încercarea de a se afla în ce măsură
scrierea concordă cu realitatea şi pentru a se întocmi, pe baza
mărturiilor, rapoartele cuprinzând capetele de acuzare. Bruno
relatează, cu lux de amănunte, discuţiile menţionate în scriere, şi
aduce argumente abile, în aşa fel incât să demonstreze respectul
său faţă de pasajele biblice. Una dintre ideile susţinute de Bruno
este aceea că sufletul ar fi contopit cu corpul şi că el este, pentru

15. 15 | P a g e
corp, ceea ce este cârmaciul pentru corabie. El va susţine, pâna la
sfârşitul procesului său, că există un suflet al lumii, nemuritor şi
infinit, răspândit pretutindeni în Univers şi că, în cadrul Bisericii, al
riturilor romano-catolice şi creştine, în general, nu e posibil ca un
preot să absolve de păcate un credincios, negând, în felul acesta,
autoritatea, funcţia şi semnificaţia creştină şi simbolică a rolului
preoţilor, ca păstori de suflete. Si aceasta din urma afirmatie venea
din partea unui fost membru al ordinelor clericale, ceea ce
agraveaza, in mod rapid si iremediabil, situatia deja precara a lui
Bruno, la proces.
La un moment dat, în această întreagă dramă a
procesului său, apare în scenă un nou personaj care îl denunţă pe
Bruno, venind din Anglia, şi care îl declară pe acesta ateu,
acuzându-l că, în dialogul etic, “Spaccio della bestia trionfante”, ar
face o trimitere clară la Papă şi la catolicism. Poemul filosofic,
“Cantus Circaeus” este interpretat ca un atac împotriva
catolicismului, de către denunţătorul Mocenigo, dar se pare că
noua acuzaţie a acestuia şi absurditatea noului său denunţ nu au
fost luate în considerare de către tribunal, iar noua sa intervenţie a
fost privită mai degrabă cu dispreţ chiar şi de către membrii
Sfântului Oficiu. Ura lui Mocenigo faţă de Bruno şi perseverenţa sa
diabolică, în a-l împinge către distrugere, rămân, cu toate acestea,
extrem de suspecte şi inexplicabile si nu a fost elucidat, pana in
prezent, motivul si mobilul acestei atitudini si nici, ipotetic vorbind,
faptul ca Mocenigo ar fi actionat din propri sa vointa, printr-o decizie
proprie si radicala, sau daca el ar fi putut sa fie unealta unor alte
personaje, ocupand functii si demnitati esentiale, in cadrul politico-
clerical, dar care nu doreau sa se dezvaluie prea mult, in mijlocul
acestui proces. Bruno, se arată, din nou, de acord cu retractările
tezelor sale şi cu cenzurarea volumelor, şi declară că este pregătit
pentru pocăinţă şi demonstrează în mod foarte clar dorinţa sa de
cooperare cu Biserica. Pe neaşteptate, însă, el redactează un
memoriu către Papa Clement VIII, în care îşi expune din nou toate
tezele şi în care face o demonstraţie, bazată pe argumente, din
care să rezulte că, nimic din ceea ce a scris vreodată sau din ceea
ce ar fi afirmat, nu vine în contradicţie cu dogmele Bisericii. El
susţine argumentaţia sa în faţa tribunalului Sfântului Oficiu, apoi se
răzgândeşte brusc şi, la un moment dat, probabil tracasat şi
dezamăgit de imposibilitatea de a convinge tribunalul cu argumente
logice, nu se mai arată interesat de retracterea tezelor, ci declară
că nu a comis nicio erezie, că nu este un eretic şi că nu are de ce
să se pocăiască, întrucât nu se face vinovat de niciuna dintre
acuzaţiile aduse, în afară de faptul că a susţinut nişte idei ştiinţifice,
pe care, de altfel, el poate să le argumenteze oricând, în faţa
Tribunalului Inchiziţiei, căruia, de fapt, îi neagă orice competenţă în
a judeca veridicitatea, legitimitatea, corectitudinea sau abaterea

16. scrierilor şi a afirmaţiilor sale de la dogma creştină.
Multiplelor acuzatii, existente deja in dosarul lui Bruno, li se mai
adauga marturiile tovarasilor de celula din inchisoarea venetiana.
Ca si cand nu ar fi fost deja de ajuns, Bruno mai este acuzat de
batjocuri si injurii aduse Bisericii, dogmelor catolicismului, preotilor,
de practici oculte, practici de divinatie magica, cu care s-ar fi ocupat
inclusiv in inchisoare, ceea ce este credibil, practicile divinatorii
constituindu-se intr-un capitol esential al filosofiei oculte si fiind
considerate de neinlocuit, in preocuparile unui intelect atat de vast
si avid de cercetare, cum era acela al lui Bruno. Acesta neaga
majoritatea acuzatiilor, si ii acuza, la randul sau, pe martori, de rea
credinta. Bruno declara, referindu-se la tezele sale, ca a considerat
si considera posibila existenta unei infinitati a Universului si a unei
infinitati de lumi, asemanatoare Pamantului, si care ar putea, in
mod logic, sa fie populate de fiinte rationale, asemanatoare
oamenilor, poate chiar inzestrate cu inteligente superioare
pamantenilor. El aduce, ca argument suprem, si care va deveni un
punct de referinta clasic al teoriei infinitiste, ideea ca, Dumnezeu, in
maretia sa infinita, nu ar fi putut sa creeze o lume finita si
imperfecta, care ar fi fost sub demnitatea si puterea lui de fiinta
divina, deci Universul trebuie sa fie, in mod necesar, infinit. Este
argumenrul unui maestru al discursului logic si ramane una dintre
replicile clasice din istoria si filosofia stiintei, si prin care Bruno si-a
creat o aura si o importanta cu totul aparte, in domeniul stiintelor
exacte, al logicii, inclusiv, si poate mai ales in acela al astronomiei,
atat in epoca, cat si mai tarziu, peste secole, cu toate ca, in
decursul cercetarilor secolului trecut, rolul sau in sfera acestor
discipline stiintifice pare sa fi cunoscut o perioada de eclipsa, fiind
regandit si apreciat intr-o lumina noua, in prezent, cu toata
semnificatia sa unica, si din ce in ce mai des, in ultimul deceniu.
In ceea ce priveste preocuparea sa pentru stiintele magice,
Bruno afirma ca ar fi fost interesat de asemenea scrieri ezoterice si ca ar fi
detinut volume de magie, argumentand ca magia ar fi fost o cunoastere diferita a
naturii, si care ar fi preocupat multi filosofi si teologi renumiti, precum Albertus
Magnus si Sfantul Toma d’Aquino. El afirma ca ar fi scris volume despre arta
magiei si ca a cercetat scrieri despre magie, din curiozitate, dar ca s-a ferit sa
impartaseasca oamenilor simpli si fara capacitate de discernamant asemenea
idei, intrucat arta magiei ar fi o arma periculoasa in mana unui ignorant.
El mai face o încercare îndrăzneaţă, redactând un nou şi ultim
memoriu, destinat Papei Clement VIII, în care işi argumentează tezele ştiinţifice,
în încercarea de a-l convinge pe acesta să îl asculte, pentru a-i demonstra că nu
se face vinovat de nicio erezie sau de vreun păcat mortal, dar Papa refuză sa
citească memoriul său ultim, tratând totul cu o ciudata indiferenţă, pasivitate, si
chiar cu dispret, iar după numeroasele insistenţe în a-l determina să se
pocăiască, decide să îl predea justiţiei şi este condamnat la moarte, prin ardere
pe rug, sentinţa fiind executată in 17 februarie 1600, în Piaţa Campo de' Fiori.

17. 17 | P a g e
O statuie a fost ridicată mai târziu, în 1889, de sculptorul Etore
Ferrari, reprezentându-l pe filosof, exact pe locul supliciului. El este redat într-o
atitudine frontală, în haine de călugăr, cu un volum în mâna dreaptă şi cu piciorul
drept schiţând parcă o intenţie de a porni pe o cale necunosută, cu faldurile
mantiei uşor învolburate, ca o reprezentare simbolică a tulburătoarei sale
existenţe de călător, deschizător de drumuri, consilier, pacificator şi, în acelaşi
timp, în război cu toată lumea şi cu toate doctrinele timpului său. Alura sculpturii
e tipică pentru curentul romantic al secolului al XIX-lea, aşa cum romantică este
însăşi figura emblematică a acestui filosof eretic, simbol al autodeterminării şi
acţiunii, prin forţa inteligenţei şi a raţiunii, păstrând, cu toate acestea, o
netăgăduită faţă întunecată şi ascunsă, care înca aşteaptă să fie cercetată si
descoperită, bântuind paginile istoriei, în căutarea unei dreptăţi postume
definitive.
II. PARADIGMELE NOLANULUI
1. CONCEPTUL DE “FORTA”. URME DE VIATA INTR-
UN UNIVERS DEZLANTUIT
În total, au existat paisprezece capete de acuzare împotriva lui
Bruno, printre care următoarele: credinţa în existenţa unor lumi nenumărate şi
credinţa în metempsihoză, afirmaţia lui că Sfântul Spirit este identic cu “Sufletul
lumii” din scrierile sale cosmologice, că Moise ar fi fost un mag şi a simulat
miracolele şi că legile sale au fost inventate de el, nu transmise de Dumnezeu,
Iisus Christos ar fi fost tot un mag, nicidecum Fiul lui Dumnezeu, etc..
De fapt, în problematica divinităţii lui Christos, Bruno ar fi
spus că acesta înfăptuia miracole, prin propria sa putere, care nu venea de la
Dumnezeu, pe când, în cazul sfinţilor, puterea de înfăptuire a unor miracole
provine din afara lor, subliniind astfel superioritatea lui Iisus Christos, ca fiinţă
înzestrată cu puteri exceptionale şi cu o mare determinare morală, dar fără a-l
considera pe acesta Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu insusi, ci, mai degraba,
un semizeu, sau un supraom, cu puteri de infaptuire magice si o inspiratie divina,
ca o reflectare a propriului sau intelect si spirit. Această temă, a fiinţelor
superioare, cu forţe de înfăptuire ieşite din comun, comparate cu oamenii
obisnuiţi, care primesc inspiraţia divină din exterior, ca un fel de unelte ale
divinitătii, apare în toate operele sale, fiind o constantă e eticii bruniene.
În închisoare a mai fost preocupat de simbolul crucii creştine
şi a declarat, conform mărturiei unor tovarăşi de celulă, că acesta fusese preluat
din religia egipteană şi că ar trebui să se adopte în bisericile creştine semnul real
al crucii egiptene. Îsi dorea să scrie un tratat despre simbolul crucii, ceea ce îl
prezintă drept un specialist în simboluri şi un comparatist al culturilor avant la
lettre. Bruno, prin preocupările sale faţa de simbolurile diverselor religii străvechi,
şi prin interesul său faţă de manifestările magiei, în numeroase culturi, ar putea

18. să fie considerat unul dintre esenţialii precursori ai ştiintei simbolurilor şi ai istoriei
religiilor. Ceea ce a afirmat despre Moise, că era un magician, care ar fi
deprins magia de la egipteni şi i-a întrecut pe aceştia in maiestrie, a scandalizat
tribunalul şi a determinat procedarea la alte anchete şi cercetări asupra scrierilor
sale, în scopul descoperirii unor erezii legate de negarea veridicităţii Vechiului
Testament şi a divinităţii lui Christos, printr-o înlănţuire de argumente
tendenţioase şi mărturii mai mult sau mai putin dubioase, cărora a încercat, timp
de opt ani de interogatorii, de suplicii şi de procese interminabile, Bruno, să le
facă faţă, prin arma unui discurs si a unei logici abile şi a spiritului său caustic.
Alte acuzaţii care i-au mai fost aduse lui Bruno se refereau la
faptul că a călătorit în ţări stăpânite de erezie, respectiv, calvinism si lutheranism,
şi că şi-ar fi însuşit obiceiurile şi modul de viaţă al locuitorilor lor. De asemenea,
era acuzat că neagă dogma transsubstanţierii, virginitatea Mariei şi că l-ar fi
atacat pe Papă, în dialogul său italian “Spaccio della bestia trionfante”, acuzaţie
aberanta, de altfel. E discutabil faptul ca Bruno ar fi fost atat de lipsit de respect
fata de reprezentantul catolicismului, iar aceasta aura a unui filosof ateu,
revolutionar, anarhist sau nihilist, atacand Biserica, religia crestina sau riturile
sale, este un mod simplist de a vedea filosofia lui Bruno, care nu avea nici
interesul, nici vocatia de a proceda la asemenea atacuri, pe care el insusi le-ar fi
dispretuit sau dezaprobat. Bruno avea, in schimb, vocatie stiintifica si clarviziune
si reusea sa vada, peste secole, ceea ce ar fi trebuit sa vada contemporanii sai.
Alte acuzaţii se refereau la magie, - (si cum altfel ar fi putut sa
fie, intr-un proces inceput si condus de Inchizitia romano-catolica?) -, despre
care Bruno ar fi spus că este un lucru bun, la demoni şi la credinţa în existenţa
pre-adamiţilor.
În toată complexa problematică a procesului lui Bruno, s-a acordat
o importanţă infimă, se pare, preocupării pentru mnemotehnică, iar scrierile,
extrem de vaste, referitoare la arta memoriei, nu au contat prea mult în
dezbaterile Inchiziţiei. Dacă i s-ar fi acordat atenţia cuvenită acestui capitol
esenţial al sistemului filosofic al lui Bruno, poate că alta ar fi fost turnura
procesului, alta, sentinţa, şi alta, evoluţia istoriei şi a filosofiei ştiinţei. Numai că
momentul istoric nu era propice unor astfel de cercetări şi Biserica nu era
pregătită pentru asemenea interpretări şi înţelegeri. De altminteri, punctul de
vedere al Bisericii, fata de ideile filosofice ale Nolanului, nu ar trebui interpretat
ca o dovada de intransigenta sau de ignoranta, intrucat e de presupus ca acesti
functionari eclesiastici erau, la randul lor, la curent, cu toate ipotezele si
definitiile, stiintifice si filosofice, si nu faptul ca le-ar fi negat, combatut sau
ignorat, ii determina sa actioneze astfel. Inchizitia era un instrument de teroare,
de constrangere sau de tortura, dar niciodata acest Tribunal nu a fost format din
ignoranti sau din persoane obtuze. Interesele lor erau mult mai mari, iar
sustinerea acestor interese se pregatea si se producea la un nivel politic dintre
cele mai inalte si mai putin banuite. E de presupus ca toti oamenii bisericii, avand
functii-cheie in acest mecanism, posedau si cercetau volumele scrierilor de
magie sau de cosmologie dintre cele mai noi, asa cum, fara nicio indoiala, se
intampla si in prezent in bibliotecile Vaticanului, printre arhive secrete si bine

19. 19 | P a g e
protejate. Nu faptul ca le-ar fi dezaprobat sau ca le-ar fi considerat blasfemii sau
erezii, ii facea sa emita asemenea sentinte si condamnari definitive, ci un
mecanism in care erau angrenati si un sistem, pe care trebuiau sa-l sustina, sa-l
apere si sa-l slujeasca, prin angajamentele lor eclesiastice. Pretul era mare, dar,
de cele mai multe ori, si rasplata si avantajele unor asemenea functii erau pe
masura implicarii lor neconditionate in acest sistem.
iii
Despre Nicolaus Cusanus, unul dintre cei care l-au inspirat pe
Bruno, Cassirer afirmă că “este singurul filosof al timpului care tratează toate
problemele esenţiale ale acestei perioade”. El se ocupă de speculaţii, atât în
teologie, cât şi în matematică, în statică şi teorie generală a mişcării, astronomie,
cosmografie si istorie generală a spiritului. (3)
În cazul lui Bruno, Cassirer afirmă că spaţiul său infinit e
“vehicolul necesar al forţei infinite, care, la rândul său, nu e altceva decat
expresia vieţii infinite a universului.”(4)
“Dialogurile italiene”, concepute si redactate in Anglia, in
urma experientelor, cercetarilor si inspiratiei datorate dezbaterilor stiinifice din
mediul intelectual englez, sintetizeaza principalele teorii bruniene, atat pe cele
tinand de domeniul cosmologiei, cat si pe cele apartinand registrului etic, intr-o
formula literara unica.
Primele trei, “La Cena de le Ceneri” (“Cina din Miercurea
Cenuşii”), “De la causa, principio e uno” (“Despre cauză, principiu şi unu”) şi “De
l'infinito, universo e mondi” (“Despre infinit, univers şi lumi”) trateaza problemele
referitoare la spatiul cosmic si infinitatea lui, intr-o cheie a filosofiei şi
cosmologiei, care aveau sa defineasca mai tarziu teoria infinitista, iar
urmatoarele trei, “Spaccio della Bestia triomfante”, “Cabala del cavallo pegaseo”
si “Degli eroici furori”, articulau sistemul filosofic si etic al lui Bruno, definit prin
prisma omului de actiune, care isi determina singur destinul eroic, o etica a
muncii si a cunoasterii obtinute prin cercetare si efort nesfarsit, astfel ca drumul
insusi catre infaptuire, frumusete, adevar si arta, devine principalul motiv al
tuturor personajelor descrise de Bruno in dialogurile italiene, ca si in majoritatea
scrierilor sale etice.
“La Cena de le Ceneri” a fost scrisă în două variante, dintre
care a doua a fost revazută şi mult atenuată, din cauza criticilor virulente pe care
le adusese iniţial, pedanţilor profesori de la Oxford şi a modului în care
descrisese xenofobia poporului englez şi tratamentele la care erau supuşi străinii
veniţi în Anglia, în acea vreme. Bruno însuşi, aşa cum descrie, în mod pitoresc şi
cu multă savoare, fusese, de nenumărate ori, victima unor incidente prin care
populaţia londoneză îşi exprima dispreţul şi dezaprobarea faţă de străini. Autorul
relatează o asemenea întâmplare neplăcută, în care el şi însoţitorii săi, fiind
aşteptaţi la o cină importantă, o întrevedere, de fapt, cu doi profesori de la
Oxford, la invitaţia lui sir Fulke Greville, sunt surprinşi pe stradă de nişte grupuri
de locuitori ai Londrei, oameni foarte simpli, de altfel, care le aplică un tratament

20. destul de dur acestor străini, fată de care aveau oroare. O mare parte a
dialogului descrie, pe pagini întregi, călătoria personajelor, în noaptea în care
fuseseră invitate la cină. Parcursul lor este prezentat într-un mod pitoresc şi în
toate pasajele autorul improvizează, prin comparaţii, metafore plastice, aluzii
mitologice comice, repetiţii ingenioase, aliteraţii şi diverse alte figuri de stil, pentru
a descrie atmosfera de confuzie şi de rătăcire, într-o noapte şi un drum plin de
obstacole şi ocoluri, înainte de a reuşi să ajungă la casa în care fuseseră invitaţi.
Pasajele sunt, de asemenea, o descriere alegorică a drumului cercetării şi a
avatarurilor cunoaşterii. Aceste pasaje conţin o încărcătura hermetica deosebită,
descriind un itinerariu al personajelor în căutarea cunoaşterii şi a perfecţiunii şi,
în acelaşi timp, dificultăţile necesare şi inevitabile ale unui asemenea demers, ca
şi concluziile finale ale celor implicaţi în căutarea adevărului. Această idee, a
eroului plecat în căutarea unui ideal ascuns, pentru care este pregătit să accepte
orice sacrificii şi pentru care e capabil de renunţarea la propria identitate,
confundându-se cu obiectul cercetării sale, e o constantă preţioasă a filosofiei
sale, întrunind, în acelaşi timp, valenţe hermetice.
Bruno se referă la poporul englez, în termeni caustici,
acuzându-l de xenofobie, în prima sa variantă de dialog, pe când în a doua, din
cauza presiunilor şi a protestelor oficialităţilor, se dovedeşte mai moderat. El
declară, printre altele, că nu ar trebui sa fie condamnat medicul dacă este străin
şi prescrie nişte remedii noi şi originale într-o ţară străină, împotriva unei boli atât
de răspândite, cum este ignoranţa şi mai adaugă că, pentru un filosof, oricare loc
de pe pămant ar trebui să fie patria sa. În plus, Bruno îl cunoaşte între timp pe
sir Robert Dudley, favoritul reginei Elisabeta I, şi câstigă sprijinul şi protecţia
acestuia, astfel că sistemul său de relaţii se schimbă şi abordarea dialogului său,
la fel.
Dialogul tratează despre teoria copernicană a heliocentrismului
şi despre universul infinit şi lumile nenumărate, teoriile avansate de Bruno
(Teofilo, în dialog), în confruntarea de idei cu doi doctori in stiinte, de la Oxford,
decişi să apere sistemul tradiţional ptolemaic şi doctrina lui Aristotel.
Într-un pasaj celebru al acestui dialog, personajul Teofilo, un
alter ego al lui Bruno, cu un nume imprumutat de la unul dintre fostii sai profesori
de la Universitate, explica pozitia Nolanului faţă de Copernic şi de teoria
heliocentristă, atunci cand declara ca el nu priveste ochii lui Copernic sau ai lui
Ptolemeu, atunci cand isi formuleaza judecatile, ci sintetizeaza concluzii si
cercetari care au ajuns sa determine asemenea descoperiri, precum aceea a
teoriei heliocentriste, care, de altfel, nu ar fi putut sa se produca, fara contributiile
mai multor filosofii si scrieri, de-a lungul timpului. El compara calea cercetarii, asa
cum o intelege, cu studiul strategiei si al tehnicii, asa cum s-ar realiza pe un
camp de batalie, si care singure duc la intelegerea unui fenomen urmarit. Pentru
el, cunoasterea este o lupta continua, cu victorii si infrangeri, iar intelegerea
fenomenului studiat, e un razboi castigat, cu sine insusi, cu ignoranta celor din
jur, invingerea piedicilor, cu un curaj al asumarii, care face sa triumfe adevarul
cercetat si sa se impuna, in fata unor franturi de perceptie, ca niste traduceri
nereusite dintr-o limba necunoscuta. Pe de alta parte, Nolanul face o diferenta
intre invatatii creatori de sisteme si descoperitori de noi adevaruri, si intre cei

21. 21 | P a g e
care se exerseaza cu constiinciozitate in materia studiata, fara sa produca vreo
scanteiere noua, in noianul unor teorii milenare, la care nu fac decat sa adauge,
sa insereze, cunoasterea la alta cunoastere anterioara. Unii sunt cei care apartin
categoriei geniilor iluminate de forta interioara, producand revelatii noi si
neasteptate, iar ceilalti ar putea sa apartina acelei categorii de invatati mediocri,
care muncesc doar pentru a cladi pe baze deja existente, fara sa produca vreun
noian de sclipiri, in urma lor. Arta cunoasterii e comparata cu milenara arta a
razboiului, pe care numai o minte cuprinzatoare ar reusi sa o inteleaga, privind in
perspectiva si anticipand lucrurile si fenomenele, nu oprindu-se la detalii si la
fapte lipsite de semnificatie, doar pentru o frumusete formala a deductiei. Astfel,
Ptolemeu sau Copernic ar apartine primei categorii de invatati, initiatori de
sisteme, la fel ca si Nolanul, care nu se limiteaza sa il aprobe si sa il celebreze
pe Copernic, ci, pornind deja de la ideea acestuia, punand-o in antiteza cu
teoriile ptolemaice si aristotelice, ajunge sa se impuna prin propria sa
descoperire, mult mai spectaculoasa sau macar mai ampla si cu mult mai multe
conotatii filosofice si stiintifice, decat la Copernic, pe care il considera a se fi
aplicat in mod excesiv in stiintele matematicii si prea putin in filosofia magica a
naturii, care pentru Bruno era esentiala. iv
Bruno defineşte, in multiple pasaje din volumele italiene,
modurile de cercetare, care duc la descoperirea şi la întemeierea unei teorii, a
unui sistem filosofic sau ştiinţific şi enumeră şcolile de filosofie şi astronomie,
care au contribuit, în mod capital, la construirea a ceea ce el numeste “ştiinţa
antică”, în opoziţie cu “filosofia nouă”, pe care a intuit-o Copernic şi pe care
Nolanul o întemeiază, depăşind modul de percepţie a ceea ce, până atunci, se
înfăptuia, în ştiintă şi filosofie. El vorbeşte despre răsturnarea sistemelor şi a
structurilor gândirii, de la o epocă la alta, pornind din antichitate, şi, ca şi în alte
scrieri, avansează o serie de consideraţii demne de un filosof al culturii,
determinând dinamica epocilor istorice şi punctele esenţiale ale transformărilor
acestora:
“Marele vostru Aristotel a observat că ceea ce se petrece cu
toate lucrurile se petrece şi cu opiniile şi cu efectele acestora: de aceea, la fel de
util este a aprecia filosofiile după vechimea lor, pe cât e de util să stabilim dacă
ziua urmează nopţii sau invers. Cu alte cuvinte, ceea ce contează este care din
doi, noi sau adversarii noştri de la antipozi, se află în plină zi sau vede lumina
adevărului la orizont; care din doi bâjbâie în beznă, noi sau ei; în concluzie,
contează să aflăm dacă noi, care am pornit la primenirea noii filosofii, ne aflăm în
lumina care pune capăt nopţii, sau în amurgul care încheie ziua.”(5)
Autorul adopta un mod de considerare al cailor cercetarii
filosofice, printr-un punct de vedere deosebit de interesant, care relativizeaza

22. posibilitătile cunoaşterii, folosindu-se de contraste si de jocul lor în mersul
lucrurilor, pe plan gnoseologic. El pune în antiteză curentele gândirii mai multor
scoli filosofice din antichitate, mergând până la un anumit agnosticism, cel puţin
acolo unde se cântăreşte eficacitatea de metodologie în gândirea universala şi
percepţia acestora în sfera realităţii:
“Acestora, dupa modelul şcolii pitagoriciene şi al nostru, le-aş
interzice să pună întrebări şi să ridice obiecţii înainte de a fi ascultat întregul curs
de filosofie: căci, dacă teoria e în sine perfectă şi a fost ascultată până la capăt,
ea alungă toate îndoielile şi înlătură toate contradicţiile. De-abia după aceea,
dacă se iveşte un spirit mai luminat, acesta va putea vedea dacă e ceva de
adăugat, de scos, de corectat sau schimbat. Abia atunci va putea compara
principiile şi concluziile acestea cu cele contrare; atunci îşi va putea cumpăni
întrebările şi răspunsurile, aprobarea ori dezaprobarea. Căci în materie de artă şi
ştiinţă, nu poţi să-ţi formulezi întrebările ori îndoiala, cu temei şi coerenţă, dacă
mai intâi n-ai ascultat tot. Nu poţi fi un bun avocat ori judecător, dacă nu ai toate
informaţiile despre cazul respectiv. Dar daca teoria se dezvăluie treptat, pornind
de la principii şi temelii solide şi confirmate, pentru a construi apoi o clădire
desăvârşită, prin elementele care o compun, ascultătorul trebuie să tacă şi, mai
înainte de a fi auzit şi înţeles totul, să aibă încredere că, pe măsură ce teoria va
înainta, ea va elimina toate greutăţile. Scepticii şi pyrrhonienii obişnuiesc să
procedeze invers: ei declară că niciun lucru nu poate fi cunoscut şi prin urmare ei
tot caută şi întreabă, fără a găsi vreodată un răspuns.”(6)
Cu toate ca un anumit relativism strabate metoda
gnoseologica a lui Bruno, acesta afirma totusi si sustine ca orice fel de cercetare
trebuie sa fie construita pe cunoasterea a ceea ce au afirmat altii, cu mult inainte,
in alte scrieri si sisteme si ca, doar prin analogie, prin comparatie si printr-o
analiza indelungata a unor numeroase, poate a mii si mii de teorii care se
contrazic, filosoful va reusi sa obtina o concluzie, in final, iar de aici, s-ar putea
produce acea stare de iluminare, a unei cunoasteri prin deductii scanteietoare,
iar fara aceasta ucenicie la izvoarele unor filosofii stravechi, nu s-ar putea ajunge
vreodata la emiterea de judecati inteligente si juste.
Dincolo de metodologia cercetării, Bruno emite o serie de
consideraţii asupra mentalităţilor predominante şi a educaţiei, ca produs al
acestora şi ca obişnuinţă, menită să stopeze, să încetinească sau chiar să
anihileze procesul gândirii independente şi originale, care singură poate să
acceadă la descoperiri valoroase pentru umanitate:
“Eu însumi, influenţat, fie de părinţii ori pedagogii care m-au
crescut, fie de fanteziile mele, fie de renumele vreunui savant, fie îndrumat de

23. 23 | P a g e
ignoranţa trufaşă şi norocoasă a unui dobitoc, mă voi considera, plin de mine, la
fel de ştiutor ca altul crescut de un ins mai puţin ignorant sau chiar învăţat. Nici
nu ştii ce putere au obişnuinţa şi convingerile sădite în minte, încă din copilărie,
şi cât ne impiedică să înţelegem lucruri dintre cele mai evidente. E ca şi cum ai
înghiţi mici cantităţi de otravă, care sfârşeşte prin a nu-ţi mai face niciun rău, ba
dimpotrivă, devine un soi de hrană naturală, încât antidotul însuşi poate să
devină periculos şi ucigător.” (7)v
E interesantă comparaţia lui Brun între filosofie şi medicină şi
acesta devine un leit-motiv, atunci când se vorbeşte despre calea cercetării, şi
una dintre modalităţile argumentative bruniene. Bruno compară otrava, ca
antidot, cu o solutie care duce la rezolvarea unei probleme filosofice. El asociază
medicina cu filosofia naturii şi amândouă cu alchimia, în mod special, şi cu magia
şi practicile acesteia, în general.
Neobişnuit de actuală este şi trimiterea autorului la ideea de
obişnuinţă şi de obiceiuri, formate prin educaţie, datorită familiei şi a profesorilor,
ceea ce creează, în mod incipient, la Bruno, acel element cultural, tipic
antropologiei, istoriei şi filosofiei culturii, pe care, în termeni moderni îl denumim
”pattern”, şi care abundă şi în lucrările de specialitate ale psihanaliştilor, atunci
când se definesc începuturile şi/sau urmările unor deprinderi şi constante ale
civilizaţiei şi culturii. Bruno pare să fie deosebit de ataşat de ideea de ”pattern”
cultural, ceea ce îi conferă stilului său de gândire şi de analiză, o incredibilă aură
de modernitate. Bruno condamna intoleranta fata de metodele si ideile altor
filosofii si culturi si se arata disponibil si receptiv in intelegerea mecanismului de
functionare a unor sisteme, credinte, obiceiuri, idei, aflate chiar in contradictie cu
ale sale, iar aceasta deschidere si acest exemplu de acceptare si de valorificare
a unor idei si credinte diferite de a sa, I se pare filosofului o dovada de inteligenta
multidisciplinara si o necesitate in evolutia individului, din tinerete, pana la
apogeul formarii sale. Cu toate aceste declaratii de deschidere si de apreciere
fata de sisteme si idei straine sau opuse stilului sau de gandire, metodelor si
ideilor sale, se poate remarca, pe alocuri, in multiplele sale conflicte de idei, cu
alti filosofi si oameni de stiinta, intransigenta si agresivitatea cu care Bruno
reactiona, atunci cand era in total dezacord cu interlocutorul, ceea ce, de altfel
recunoaste singur, in alte pasaje ale dialogurilor sale, chiar si in discutia pe care
o are, in “Cena delle Ceneri”, cu unul dintre doctorii in stiinte, de la Oxford,
Torquato, pe care il judeca si il critica destul de dur, lasand la o parte tonul
conciliant si receptivitatea sau disponibilitatea de a asculta, pe care si le atribuie,
in genere, pentru a-si dovedi obiectivitatea.
Autorul, descriind drumul invitaţilor la cina din miercurea
cenuşii, unde urma să se dezbată teoria lui Copernic, al cărei adept şi susţinător
era, face o digresiune despre eroism şi lupta contra greutăţilor întâmpinate de
eroul care pleacă în căutarea cunoaşterii, această cale devenind, într-un final,
drumul către sine, cunoaşterea ultimă, prin multiplele experienţe dobândite:
“Lucrurile obişnuite şi uşoare sunt pentru cei mulţi şi obişnuiţi.

24. Oamenii rari, eroici şi divini străbat greutăţile, silind necesitatea să le acorde
cununa nemuririi. Mai mult, chiar atunci când nu-i cu putinţă să atingi ţinta şi să
cucereşti trofeul, nu ieşi din cursă, luptă-te pentru un lucru de o asemenea
importanţă şi rezistă până la ultima suflare. Lauda nu-i revine numai
învingătorului, ci şi celui care nu moare ca un laş şi un fricos: el pune infrângerea
şi moartea pe seama sorţii şi arată lumii că a pierdut, nu dintr-o slăbiciune
proprie, ci din potrivnicia norocului. Şi demn de onoare e nu numai cel ce a
câştigat trofeul, ci şi celălalt, care a alergat atât de bine şi care e socotit demn de
a-l primi, chiar dacă nu l-a cucerit; de dispreţuit sunt, dimpotrivă, aceia care îşi
pierd nădejdea, care se opresc la mijlocul drumului şi nu duc cursa până la
capăt, - chiar cu riscul de a ajunge ultimii – cu toată puterea care le mai rămâne
şi până în ultima clipă...” (8)
Pasajul este o profesiune de credinţă, pe care Bruno a scris-o,
a susţinut-o în mai multe opere şi e una dintre temele favorite ale filosofului,
descrisă amplu şi sclipitor-argumentativ, în ”De gli eroici furori”, dialogul său
despre eroism, şi misiunea imposibilă a personajului plecat pe drumul către
cucerirea adevărului, ca un cruciat al dreptăţii, al frumosului şi al demnităţii, care,
la capătul pământului, unde îl duce peregrinarea sa, se descoperă pe sine,
contopindu-se cu propriul său ideal şi devenind o parte a acestuia, ca într-un fel
de resurecţie spirituală, după o lungă şi dureroasă convertire. In afara de acest
lucru, aici Bruno pare sa se apropie de o profunda si inteligenta filosofie a
actiunii, care ne trimite, in mod cert si oarecum ciudat, la pasaje epopeice din
“Baghavad Gita”, in mod special la invataturile zeului Krishna, care predica,
inaintea bataliei esentiale, punctul central al cartii, ideile actiunii pentru actiune,
suspendarea judecatii, in vederea unei mai bune replieri si reveniri, dupa
momente inevitabile de deznadejde. Eroul nu stie incotro il va purta avantul sau
razboinic si nici daca el va fi sau nu un invingator, sau daca va invinge cu
usurinta sau cu o truda nesfarsita, daca va supravietui, si va deveni puternic,
material vorbind, sau daca isi va afla moartea si va fi glorificat, sau nu. Aceste
considerente nu mai par sa aiba vreo importanta pentru Bruno, atata timp cat
eroul, definit de el, isi urmeaza destinul, fara remuscare, fara spaima sau ezitare,
dar mai ales fara dorinta si speranta in niste victorii efemere. Etica eroului sau
pare sa fie cea a unei vieti active, autodeterminante, in care forta morala detine
intregul control si in care hotararile se iau fara urmarirea unui castig imediat sau
tardiv, in timpul vietii sau postum. Nu directia in care actionam pare sa conteze,
ci modul in care ne conducem actiunile, si, bineinteles, nu impresia si impactul
asupra constiintei celorlalti, a maselor, conteaza – (Bruno dispretuia masele, de
altfel!) -, ci modul in care ne raportam la noi insine, la propria noastra constiinta si
esenta. A ne descoperi pe noi insine, in spatele atat de multor decizii si actiuni
personale, care ne caracterizeaza ca personaje, de-a lungul existentei noastre,
actiuni secrete sau explicite, trebuie sa fie, in etica eroismului brunian, scopul
intregii noastre manifestari in lume si motivatia prin care si cu care accedem in
lumile care ne asteapta dupa moarte, in infinite lumi cu infinitele noastre forme de
manifestare, in care ceea ce acumulam pe pamant, moral si intelectual, vom
purta cu noi, ca pe niste urme sau umbre ale fostelor noastre intrupari, avand un

25. 25 | P a g e
impact logic si bine meritat in viitoarele noastre perindari. Aici “memoria” fostelor
noastre actiuni si existente, primeste un sens major, in paradigmele Nolanului,
desemnandu-se ca o zestre a muncii depuse de noi, in construirea destinului
nostru, o rasplata sau o pedeapsa a ceea ce am comis, prin liberul nostru arbitru,
si care ne va urmari vesnic, in toate formele viitoarelor noastre vieti. Spiritul e
nemuritor, si el e depozitarul memoriei noastre, a istoriei noastre personale, el
purtand dovada a ceea ce am fost si determinand ceea ce va urma.
Determinismul acestei memorii a faptelor capata un sens coplesitor la Bruno, si
el defineste ideea de responsabilitate, de constiinta si de luciditate, care trebuie
sa ne insoteasca mereu, obligandu-ne sa ne slefuim actiunile si sa le oferim acea
stralucire si valoare, care sa le conduca inspre o forma exemplara de fiintare, de
infaptuire si de moarte glorioasa, decenta si simpla. Moartea nici nu exista, de
fapt, pare sa spuna Bruno, asemenea zeului Krishna, iar aceasta similitudine de
definire a vietii si mortii, de desfiintare a granitei dintre cele doua lumi, sau
dimensiuni cosmice, nu ni se mai pare o simpla coincidenta a sistemului
ontologic al lui Bruno, cu acela al Orientului, ci devine, in acceptia mea
personala, o evidenta a faptului ca Bruno atinsese si aceasta dimensiune
culturala, de unde, fara indoiala si-a extras si conceput, propria sa constructie
ontologica. Este o presupunere pur personala, aceea ca Bruno ar fi studiat
traduceri ale scrierilor filosofice hinduse, si pot sa afirm, in privinta sistemului
ontologic al lui Bruno, ca aici conceptul de “memorie” castiga o valenta decisiva
in evolutia si intelegerea scrierilor filosofului si in considerarea mnemotehnicii,
practicate de filosof, definind una dintre paradigmele esentiale ale intregii sale
filosofii, alaturi de aceea a dimensiunilor infinite universale, strabatute de forte
anarhice si vitale.
Unul dintre personajele care l-au fascinat pe Bruno, dintre toti
oamenii de exceptie, pe care i-a intalnit, este, fara indoiala, Regina Elisabeta,
aceasta fiind si unul dintre subiectele preferate de filosof, atunci cand se
adreseaza muzei sale inspiratoare, care ii va oferi gratia sa, in elaborarea unui
discurs sclipitor si a unor pagini pline de semnificatii profunde, de poezie, de arta
si de magie. Autorul obisnuieste, in cele mai multe contexte de inceput al cartilor
sale, sa se adreseze Muzei sau zeitei Mnemosina, zeita memoriei, care are acel
rol de a-I trezi autorului si oratorului Bruno, amintirea unor momente
semnificative, a unor concepte ascunse, a unor invataturi studiate cu mult timp in
urma sau a unor figuri care l-au marcat profund. Uneori, identitatea Mnemosinei,
care e mai degraba o metafora a memoriei in desfasurare, se suprapune pe
imaginea muzei saxone, Regina Elisabeta, care pare sa fie pentru filosof, atat
regina, cat si zeita, muza, monarh luminat, comandant de armata, maestra in
arta razboiului, inteliganta luminata, femeie de exceptie, o frumusete stranie, a
spiritului si a infatisarii, una dintre cele mai celebre figuri, de care autorul s-a
simtit profund atasat si inspirat, ca de un model al indubitabilei perfectiuni.
Descrierea pe care Bruno o face reginei Elisabeta a Angliei este deosebit de
minuţioasă şi, în acelaşi timp, de o generozitate hiperbolică, în ea reflectându-se
respectul şi recunoştinţa autorului, protejatul acesteia la Curtea Angliei, unde a
petrecut o perioadă stimulantă, timp în care a redactat toate cele şase dialoguri,

26. scrise în limba italiană, numite şi “Opere italiene”. Regina este privită ca o zeiţă,
protectoare a artelor şi cunoscătoare în arta războiului şi e considerată de Bruno
cel mai mare monarh, dintre toţi regii Europei, el slăvindu-i, în acelaşi timp,
priceperea de care a dat dovadă, în lunga ei domnie, şi rezistenţa ei în faţa
dificultăţilor războaielor si a tulburărilor maselor, în etapa istorică prin care trecea
continentul atunci. Portretul literar al reginei se încadrează în idealul eroic al lui
Bruno, descris în dialogurile sale etice, dar şi în prototipul frumuseţii intelectuale
şi fizice, intangibile şi reci, asemenea diamantului, cu care filosoful o asociază ,
comparând-o cu zeiţa Diana, la fel de războinică şi de castă, imaginea
personajelor de acţiune imaginate de el. Simbolul Dianei este o altă constantă a
filosofiei culturii şi în psihanaliza freudiană ea deţine o importanţă esenţială, în
tabloul psihismului individual şi al complexelor sale desfăşurări, devenind un
topos recunoscut şi un arhetip cultural. Asocierea reginei Elisabetha, ca
personalitate complexă, cu imaginea metaforica a zeiţei Diana devine
semnificativă inclusiv din punct de vedere al teoriei psihanalitice a lui Freud şi se
poate uşor deduce implicaţia acestei interpretări, din perspectivă modernă,
înţelegându-se astfel, în mod mai explicit, implicaţiile gândirii bruniene, desi nu
exista un filon comun intre scrierile celor doi ganditori, despartiti de cateva
secole, in niciun caz. Insa figura Dianei este un topos in istoria culurii si ea isi afla
valorificarea si interpretarea, in moduri diferite, in scrierile celor doi. Intamplator,
cele doua abordari ale figurii mitologice ale zeitei Diana, par sa castige o
importanta speciala, in operele ambilor oameni de cultura, chiar daca difera
conotatiile si modurile de abordare si de analiza, atat prin distanta, in timp si
spatiu, cat si prin scopul urmarit de fiecare dintre cei doi. Daca ar fi sa se
aminteasca doar “complexul Diana”, descris in tabloul clinic al patologiei
freudiene, atunci poate ca s-ar descoperi niste semnificatii similare cu acelea din
interpretarile lui Bruno, asupra simbolului Dianei, dar nimic mai mult nu ii poate
apropia pe cei doi autori si acest fapt este foarte evident imposibil, intrucat o
apropiere prea mare ar fi, fara indoiala fortata, si speculativa. Figurile lui
Sir Robert Dudley şi ale lui Sir Philip Sidney, in dialogul “Cena delle Ceneri”, vin
doar să completeze şi să accentueze imaginea Reginei Elisabetha, care deţine
cea mai mare parte din atenţia şi respectul filosofului Bruno, şi pe bună dreptate:
“În această discuţie nu vei putea vorbi despre acea divinitate
pogorâtă pe pământ, despre acea doamnă desăvârşită şi fără seamăn care, din
acest cer îngheţat, apropiat de cercul polar, răspândeşte o lumină nespus de
strălucitoare asupra întregului glob terestru: adică despre Elisabeta, al cărei titlu
şi demnitate regească nu sunt întrecute de niciun suveran din lume; a cărei
dreaptă judecată, înţelepciune şi artă a guvernării nu sunt mai prejos de ale
nimănui, care ţine în mână un sceptru; care îi întrece pe toţi principii Europei,
fără putinţă de tăgadă, în cunoaşterea artelor şi ştiinţelor şi în stăpânirea tuturor
limbilor populare sau culte vorbite în Europa. Iar slava ei este atât de mare incât,
dacă norocul ar fi pe măsura nobleţii sufleteşti şi intelectuale, s-ar cuveni ca ea
să fie singura impărăteasă peste tot globul terestru, iar atunci, cu şi mai mult rost,

27. 27 | P a g e
mâna ei divină ar susţine sfera acestei monarhii universale.”(9)
Conştient de noutatea teoriei lui Copernic, Bruno o desăvârşeşte şi
o completează, într-un sens spectaculos, bazat pe teoriile şi intuiţiile lui
metafizice, depăşind tot ceea ce se spusese despre mişcarea Pământului, până
la el:
“Dar pentru Nolan contează prea putin că înaintea lui mişcarea
Pământului a fost afirmată de Copernic, de Nicetas din Siracusa, pitagoricianul,
de Philolaos, de Heraclit din Pont, de Ecphantes pitagoricianul, de Platon din
“Timeos”, (deşi timid şi fără constanţă, căci pentru el era mai degrabă o
chestiune de intuiţie, decât de ştiinţă), şi de divinul Cusanus, în cea de-a doua
parte a lucrarii sale, “Despre docta ignoranta”, sau alţi puţini învăţaţi, care au
spus-o sau au susţinut-o şi propovăduit-o înaintea lui: pentru că el, Nolanul, o
deduce dintr-o serie de principii diferite şi mai solide care îi aparţin şi care îi
permit ca, sprijinindu-se, nu pe autoritate, ci pe dovada vie produsă de simţuri şi
de raţiune, să considere această mişcare certă, pe cât de cert poate fi ceva pe
lumea aceasta.” (10)
“Deoarece, aşa cum niciun corp natural nu s-a dovedit
a fi perfect rotund, şi deci având un centru la modul absolut, la fel, printre
mişcările fizice sensibile, pe care observăm că le au corpurile în natură, nu există
niciuna care să nu se abată destul de la o traiectorie absolut circulară şi regulată,
în jurul unui centru, - în pofida celor care se căznesc să rotunjească şi să dreagă,
cu tot dinadinsul, orbitele neregulate şi diferenţele lor de diametru, născocind tot
felul de remedii şi leacuri, doar doar vor drege natura, pentru a o pune în slujba
lui jupân Aristotel sau a altora şi a trage concluzia că orice mişcare este continuă
şi regulată în jurul unui centru. Dar noi, care privim, nu nălucile fanteziei, ci chiar
lucrurile în sine, noi care avem în vedere un corp aerian, eteric, spiritual,
transparent, un rezervor vast de mişcare şi repaos, chiar imens şi infinit – putem
s-o rostim fără teamă, căci nici simţurile, nici raţiunea, nu ne arată că ar exista
vreun sfârsit, noi ştim cu certitudine că el, fiind efectul şi produsul unei cauze
infinite şi al unui principiu infinit, el, în ceea ce priveşte capacitatea fizică şi modul
de existenţa, trebuie să fie infinit de infinit.”(11)
Aşa cum universul este infinit ca întindere, populat de o
infinitate de lumi, fiecare corp care străbate spaţiul infinit, este împins de o forţa
intrinsecă, iar spaţiul este astfel animat de infinite forţe, fiecare acţionând
conform principiului de conservare a materiei, aceste forţe numindu-se, în
accepţia lui Bruno, “suflete” ale corpurilor, astfel că sufletul universal este

28. răpândit în fiecare parte a spaţiului cosmic, manifestându-se în moduri infinite:
“Deoarece, dacă ne vom gândi bine, vom constata că
pământul împreună cu atâtea alte corpuri, denumite astre, care sunt principalele
mădulare ale universului, dau viaţă şi hrană altor lucruri, luându-le şi, în aceeaşi
măsură, restituindu-le materie, sunt ele însele şi în măsură sporită vii; şi fiind vii,
ele, în mod voluntar, ordonat, urmând un principiu intrinsec şi natural, se mişcă
înspre lucrurile şi spaţiile care li se potrivesc mai bine. Nu există alte cauze care
să pună în mişcare sferele închipuite de unii, în care aştrii ar sta ţintuiţi şi ar fi
transportaţi doar o dată cu şi prin mişcarea acestor sfere imaginare; căci, dacă
acestea ar fi adevărate, violenţa mişcării ar depăşi natura corpului pus în
mişcare, motorul ar fi mai puţin perfect decât este, iar motorul şi mişcarea ar fi
mai căznite şi mai zbuciumate; şi s-ar mai ivi multe alte inconveniente. (…) …
totul se mişcă în temeiul unui principiu intern şi suficient, care determină orice
activitate naturală, şi nu al unui principiu exterior – cum vedem că se întâmplă cu
lucrurile care sunt deplasate împotriva ori dinafara propriei naturi. Aşadar
Pământul şi ceilalţi aştri se mişcă, fiecare în spaţiul său specific, în virtutea unui
principiu intrinsec, care este insuşi sufletul fiecăruia.”(12)
Universul lui Bruno este un tot organic, în care se
manifestă o infinitudine de forţe şi efectele acestora, iar sufletul universal e forţa
unică, în care se întâlnesc toate existenţele şi care animă orice formă de materie,
iar dinamica sa e infinită. O forţă magnetică produce mişcarea universală şi acest
magnetism e insuşi principiul vieţii, în care contrariile se atrag, se înfruntă, la
infinit, producând formele unor existenţe infinite. Aşa cum un organism uman sau
animal, respiră şi trăieşte, evoluând în timp şi transformându-şi înfăţişarea, ca şi
cum ar exista mai mulţi indivizi în acelaşi corp, de-a lungul timpului, aceste
prefaceri se reflectă şi la nivel cosmic. Tot ceea ce trăieşte şi moare se supune,
de fapt, unei transformări infinite şi aceste transformări sunt prezente, atât în
timpul vieţii individului sau cosmosului, cât şi în timpul morţii acestor organisme
complexe, moartea însăşi fiind o altă manifestare a vieţii, la fel cum materia şi
antimateria sunt două forme de existenţă complet opuse, care se înfruntă la
infinit, dar niciuna dintre ele nu semnifică sfârşitul cu adevărat, ci sfârşitul uneia
produce, în mod obligatoriu, începutul celeilalte. Principiul mişcării universale e
descris de Bruno într-un mod metaforic şi cu o deosebită aplicare a cunoştinţelor
desprinse din tratatele vechi ale filosofilor antici pe care îi aprecia şi din
substanţa filosofiei cărora se inspirase în construcţia sistemului său metafizic. El
descrie mişcarea aştrilor şi forţele care acţionează în Univers şi demonstrează
existenţa principiului vital care pune în mişcare, ca într-o simfonie, armonia
infinită a lumii:
“Principiul mişcărilor acestor aştri alergători se află în însăşi
natura lor, în sufletul şi inteligenţa lor: căci lichidul şi aerul uşor n-au destulă

29. 29 | P a g e
putere pentru a mişca alcătuiri atât de uriaşe si de compacte. Pentru a face asta
ar fi nevoie de o forţă care să le atragă ori să le împingă, sau altele asemenea,
care nu poate exista în lipsa unui contact între cel puţin două corpuri, dintre care
unul împinge, iar celălalt este împins. Şi, desigur, toate corpurile care sunt
mişcate în acest fel admit ca principiu al mişcării, fie unul contrar, fie unul extern
propriei naturi. Prin urmare, ca efect al cauzei supreme şi perfecte, pentru ca
lucrurile existente să funcţioneze cum trebuie, e necesar ca această mişcare să
pornească dintr-un principiu intern şi o propulsie proprie, care nu se loveşte de
nicio rezistenţă. Acest lucru se petrece cu toate corpurile care se mişcă fără
vreun contact sensibil cu un alt corp, care să le împingă sau să le tragă. Greşesc
însă cei care spun că magnetul atrage fierul, chihlimbarul atrage paiele, smalţul
atrage pana, soarele atrage heliotropul: căci înăuntrul fierului este un fel de simţ,
(care e deşteptat de o virtute spirituală, pe care o răspândeşte magnetul), care îl
face să se deplaseze spre acela, face paiele să se mişte spre chihlimbar; la fel,
tot ceea ce simte dorinţa şi lipsa de ceva, se mişcă înspre lucrul dorit şi, pe cât
posibil, se transformă în acel lucru, începând cu voinţa de a sta în acelaşi loc.
Niciun lucru nu se mişcă de la locul său dintr-un principiu exterior, dacă nu se
află în contact cu o forţă superioară rezistenţei obiectului... (…) … este semn şi
indiciu, pentru că daca noi observăm aceste lucruri concomitent cu anumite
pozitii ale lunii, iar alte lucruri, diferite şi contrare acestora, cu alte poziţii, şi ele
diferite si contrare, ale lunii, aceasta se datoreşte ordinii lucrurilor din univers,
corespondenţelor care există între ele şi faptului că legile transformării sunt în
conformitate şi corespondenţă unele cu altele.”(13)
Bruno dovedeşte preocupările sale pentru mecanica mişcării
corpurilor, gravitaţie, atracţie, deplasare de forţe. Interesant e faptul ca el aribuie
corpurilor inzestrate cu forte magnetice, un spirit interior activ, care actioneaza in
mod independent de fortele exterioare corpului respectiv, exact ca o vointa si o
constiinta a materiei, aparent neinsufletite, ceea ce consolideaza teoriile lui,
referitoare la divinitatea existenta in orice lucru si loc, in forme diferite, opuse sau
similare, si in locuri diferite, in orice lucru din Univers, ca si teoriile sale privind
lupta contrariilor si afirmarea principiului vietii, prin actiunea continua dintre forte.
Magnetul sau chihlimbarul, care atrag alte corpuri, sunt animate de forte latente,
echivalentul unui simt interior, al unei constiinte inerente sau spirit ascuns si
activ.
Corpurile sunt atrase, printr-un principiu natural intrinsec,
către lucrul care le asigură continuitatea şi conservarea vieţii, iar aceasta se
intamplă datorită acelui simţ intern, numit forţă sau “instinct”, iar Bruno dă o
definitie importantă pentru filosofia sa acestui termen, în mai multe pasaje din
scrierile sale. El defineşte instinctul, forţa intrinsecă generatoare de viaţă, “al
şaselea simt” şi e o definiţie originală pentru timpul său, întrucât el descoperă o
similitudine între acesta şi intelect sau raţiune. Tot ceea ce ţine de natural, este
principiu intrinsec, adică forţă internă care propulsează obiectul către o mişcare
generatoare de viaţă. Astfel, modul în care acţionează organismele vii, de pildă
furnicile sau păianjenii, sau orice altă specie vie, provine din instinctul lor
înnăscut, spune autorul, nu dintr-o raţiune exterioară, cum ar fi inteligenţa divină,

30. care le-ar conduce să exercite anumite acţiuni din exterior, aşa cum afirmau
anumite scrieri ale vremii, iar Bruno exaltă voinţa, priceperea şi libertatea de
acţiune, ca şi pe aceea de alegere. Or, dacă o forţă din exterior ar acţiona asupra
corpurilor şi le-ar conduce să exercite anumite acţiuni sau mişcări neaşteptate,
acest lucru ar veni in contradicţie cu legile naturale ale mişcării şi cu jocurile de
forţe intrinseci acestora, care, de fapt, stau la baza vieţii şi o perpetuează. O
forţă extrinsecă ar fi tot atât de nocivă, daca ar acţiona asupra unui corp, ca şi
când l-ar violenta sau i-ar forţa traiectoria normală, ceea ce ar pune în pericol
echilibrul si evoluţia perpetuă a naturii, distrugând modul ei esenţial de a fi. Este
o noutate în filosofia naturii, în fizică şi în sistemul mecanicii acest mod de a
considera mişcarea şi raţiunile ei şi confirmă toate celelalte teorii ale lui Bruno,
referitoare la forţe, la acţiunea lor şi la sensul în care evoluează. Forţa este deci
un sinonim al “instinctului” si al “voinţei” care determină acţiunea universală,
răspândită în universul infinit, şi fiind ea însăşi infinită, întrucât, Universul, într-o
continuă mişcare, un perpetuum mobile, este însăşi mişcarea pe care o propagă,
divinitatea sau sufletul lumii. Astrofiziciana Giuliana Conforto, îi recunoaşte lui
Bruno meritul de a fi definit, prin conceptul de “forţă” şi prin metafora “sufletul
lumii”, energia nucleara slabă, recunoscută astăzi ca generatoare şi
continuatoare a vieţii în Univers. Ea se inspiră din scrierile lui Bruno şi îl
consideră un precursor al astrofizicii moderne, iar conceptul de “forţă” stă la baza
filosofiei sale şi constituie o adevarată descoperire, cu o evoluţie îndelungată şi
strălucită în fizica actuală. Forţa se manifestă în virtutea atracţiei universale a
contrariilor şi determină mişcarea şi transformările infinite ale Universului, mişcări
care se desfăşoară în dublu sens, sau în doi timpi cosmici, după descoperirile
astrofizicii, anume, mişcarea inflaţionistă, de expansiune a galaxiilor, până în
momentul rarefierii lor şi a distanţei dintre ele, în miliarde de ani, dupa care forţa
de gravitaţie din anumite porţiuni, datorită temperaturii scăzute, va determina o
contracţie a sistemelor galactice, şi o retragere în sens invers, o restrângere a
sistemelor şi a galaxiilor, într-un nucleu, moment în care temperatura va creşte,
acesta devenind incandescent şi producând o explozie care va determina o altă
nouă mişcare de expansiune, toate aceste fenomene alternative şi continue,
producându-se, în mod dialectic, la infinit. Bruno prefigurează, în ideile sale,
descoperirile ştiinţifice din secolul al XX-lea, atunci când schiţează teoria forţei de
gravitaţie, înainte de Newton, şi pe aceea a câmpului electromagnetic, din fizica
modernă. Giuliana Conforto sustine ca Bruno ar fi autorul care a descris si
regandit materia si Universul, asa cum sunt gandite astazi, si care ar fi dat o
noua directie viziunii despre infinit, forta, memorie, precum si o noua dimensiune
gandirii si cercetarii stiintifice in prezent. Astfel ea considera ca, dincolo de
educatia si de metodele de invatare, de asimilare si de cercetare traditionale,
acum, in prezent, se impune, mereu mai mult, o forma de asimilare si de
considerare a perceptiei si a informatiilor, deci si a cercetarii stiintifice, bazata pe
imaginatie, intuitie, viziune globala si complexa asupra Universului, in care forte
active din subconstientul individului participa la procesul psihic al evaluarii,
cercetarii si intelegerii realitatii. Daca Universul, spatiul, timpul, fortele,
dimensiunile sau corpurile, sunt infinite, desigur ca si dimensiunile capacitatii de
perceptie, de invatare, de asimilare, de intelegere si de elaborare stiintifica,

31. 31 | P a g e
trebuie sa fie multiple, situate pe nenumarate dimensiuni, depasind cu mult
modul de gandire, de observatie si de cercetare traditional, care se invata in
scoli, pana in prezent. Sensibilitatea, intuitia sau imaginatia si fantezia, ar fi,
conform autoarei, bazata pe teoriile lui Bruno, tot atatea calitati si deprinderi in
cercetarea stiintifica, si care ar completa capacitatile intelectuale, rationale si
liniare, considerate, pana in prezent, esentiale in cercetare, reusindu-se astfel sa
se valorifice creierul uman, in proportie de suta la suta, fata de 10-15 la suta, cat
se considera ca am activa, in prezent, cerebral si intelecual. Asa cum Universul,
timpul si spatiul sunt nelimitate, constiinta individului cuprinde, fara ca acesta sa
fie inca suficient de constient, nenumarate dimensiuni si expresii. Autoarea
sustine niste teorii excentrice, bazate pe studiul mnemotehnicii lui Bruno, ea
insasi predand si studiind mnemotehnica, atunci cand declara, in studiile sale, ca
are viziunea vietilor sale anterioare sau ca, este are premonitii si vise
premonitoare, incepand de la un anumit moment al experientei si cercetarii ei in
domeniul astrofizicii, coincizand cu studiul filosofiei lui Bruno, pe care il considera
un precursor al astrofizicii moderne. De altfel, Giuliana Conforto, astrofiziciana,
declara ca se ocupa in prezent cu studiul astrologiei, al mnemotehnicii si al
filosofiei hermetice, ceea ce o determina sa aiba o viziune complexa asupra
Universului, a rolului si intelegerii noastre in Univers, viziune care pare sa
desfiinteze limitele dintre disciplinele stiintifice si cele hermetice, dintre stiinta si
magie sau dintre viata si moarte si, de ce nu, dintre materie si antimaterie,
procedandu-se la o regandire a materiei vii, prin prisma teoriei infinitiste a lui
Bruno. In afara de faptul ca este o prezenta distinsa a lumii stiintifice actuale, |
Giuliana Conforto pare sa fie o personalitate cu o prezenta agreabila, un discurs
logic si clar, expus cu o simplitate dezarmanta si cu o totala lipsa de afectare,
animata doar de o emotie retinuta atunci cand expune, cu pasiune si cu un talent
oratoric indiscutabil, aprecierile ei fata de importanta filosofiei lui Bruno in
astrofizica si modul in care filosofia si mnemotehnica Nolanului i-au orientat
alegerea in cercetarile stiintifice.
Universul fiind infinit şi populat de corpuri infinite, ar fi imposibil
să se considere că acestea ar avea o greutate, în ele însele, ci numai în raport
unele cu altele şi bineînţeles că ele nu au o direcţie precisă, o orientare, in raport
cu imensitatea, ci în raport cu celelalte corpuri din vecinătatea lor, astfel Bruno
desfiinţează coordonatele spaţiale şi temporale, ceea ce va face mai târziu
Einstein, ca şi toţi susţinătorii teoriilor relativităţii generale şi ale relativităţii
restrânse şi ale mecanicii cuantice:
“Trebuie stiut că nici pământul, nici vreun alt corp, nu este greu
sau uşor în mod absolut: niciun corp, în locul în care se află, nu este greu sau
uşor. Aceste diferenţe şi însuşiri nu sunt specifice corpurilor principale, entităţilor
individuale, particulare şi perfecte din univers; ci se potrivesc cu părţile care sunt
despărţite de întreg, care sunt în afara lui, rătăcitoare: acestea îşi fac drum spre
locul conservării lor, nu altfel decat fierul care se îndreaptă spre magnet, nu într-o
singură direcţie, jos, sus sau la dreapta, ci în orice loc sau poziţie s-ar afla.
Părtile pământului din aer se indreaptă către noi, pentru că aceasta este

32. sfera lor; dacă aceasta s-ar afla în partea opusă, ele ar pleca de la noi, ducându-
se spre ea. (…) Greutatea şi uşurinţa nu se percep în act la lucrurile care se află
în locul şi poziţia lor naturală, ci în lucrurile care au un anumit impuls şi care se
străduiesc să ajungă în locul potrivit lor. Este, aşadar, absurd să denumim uşor
sau greu un lucru din natură, dat fiind că aceste însuşiri nu privesc corpurile
aflate în starea lor naturala, ci pe cele aflate în afara acesteia: ceea ce nu i se
poate întâmpla nicicând unei sfere, dar se poate întâmpla unor părţi ale acesteia.
Acestea însă nu se orientează spre un anumit loc, în funcţie de noi, ci tind
întotdeauna spre locul în care se află sfera lor şi centrul conservării lor. (…)
Corpurile imobile stau nemişcate la locul lor, la fel de uşor şi de firesc, pe cât se
mişcă cele mobile în spaţiile potrivite lor. Şi aşa cum primele s-ar pune în
mişcare numai în urma unor intervenţii violente şi împotriva naturii lor, tot prin
violenţă şi împotriva naturii, celelalte ar fi oprite în loc. Este aşadar sigur că, dacă
pământului i s-ar potrivi să stea nemişcat, urnirea lui din loc ar fi violentă, dificilă
şi contra naturii.”(14)
Astrii, pamantul sau fenomenele lumii noastre depind de conditia
fiecaruia in Univers, de fortele care se manifesta din interiorul fiecaruia sau de
locul in care subzista sau se deplaseaza, prin rotiri, in interiorul sau in afara
sferei de exprimare a fiecaruia, parte sau intreg, si fiecare lucru din Univers tinde
sa se conserve, si, in functie de aceasta constanta, a conservarii energiei si a
materiei, se construiesc si actioneaza miscarile naturale, cosmice sau
microcosmice. Acelasi principiu caracterizeaza teoremele astrofizicii
contemporane, tinand cont de descoperirile legilor relativitatii restranse si
generale:
“Nu numai ca spatiul si timpul sunt influentate de starea de
miscare a observatorului, dar ele se pot deforma sau curba, ca raspuns la
prezenta materiei sau energiei. (…) aceste distorsiuni ale texturii spatiului si
timpului transmit forta gravitationala dintr-un loc in altul. Deci spatiul si timpul nu
mai pot fi privite ca un fundal inert, pe care se desfasoara evenimentele
Universului; din perspectiva teoriilor speciala si generala a relativitatii, acestea
devin participanti intimi la evenimente.” (15)
Acest pasaj, dintr-un tratat de astrofizica, vine sa ateste si sa
completeze, analizand teoiile relativitatii, ceea ce Nolanul afirmase in
nenumarate pasaje ale tratatelor lui cosmologice, referitor la relativitate, la
relativism, in general, la materie, la antimaterie, (chiar si daca nu o precizeaza, in
mod explicit, ci doar o insinueaza, pe alocuri, cu o intuitie si o siguranta de erou
vizionar), la spatiu, la timp si chiar la nenumarate alte dimensiuni universale si
cosmice. Fie ca I se recunoaste sau nu, rolul de profet al relativitatii, gravitatiei, al
ideii de “localitate”, (din astrofizica actuala), de metamorfoza a timpului si
spatiului sau a dimensiunilor si a constantelor universale, de conservare a
materiei, care este unita iremediabil cu spiritul universal, forta vitala, care roteste
astrii, Bruno ramane un personaj-cheie in istoria si filosofia stiintei, iar rolul sau
va cunoaste o implicare din ce in ce mai profunda in stiinta actuala, in pofida