homework help,online homework help,online tutors,online tutoring,research paper help,do my homework, https://www.homeworkping.com/

1. Homework Help
https://www.homeworkping.com/
Research Paper help
https://www.homeworkping.com/
Online Tutoring
https://www.homeworkping.com/Diana ajunse in satucul amarat cam la o ora
dupa ce se intunecase, fiind vara era in jur de ora 22.stia acele imagini din poze mai ales
si din povestile mamei ei inca de pe cand avea varsta de 6 ani, ulterior ea fiind prea
ocupata ca sa mai auda toate acele detalii fascinante….intervenisera niste chestii
prietenii, calculatorul si bineinteles Telefonul mobil Dumnezeul comunicarii si darul sau
catre oameni….Il mangaie prin buzunar recunoscandu-I prezenta si alintind suprafata
lucioasa.Trase adanc aer in piept mai facu o incercare de data asta soldata cu success de a
se desprinde din statia de autobus si de a-si deplasa cele doua genti grele, pline de haine
si cam de tot ce insemna viata ei in acel moment al varstei glorioase de 16 ani.Amurgul
se lasase de ceva timp dar cerul avea o nuanta de violet irezistibila, firea de artist a Dianei
aprecie nuantele delicate ce pareau atat de pretioase cu atat mai mult cu cat faceau un
contrast placut cu mirosul de pamant arat, iarba si salcam. Drumul pe care mergea nu era
propriu zis un drum ci mai mult o carare, nu vazuse vreodata asfaltul si Diana se gandi cu
groaza la [rima ploaie care il va transforma intr-o mocirla inestetica . Si inacelasi timp
gandul ii zbura la mama ei care traise aici atata timp, in locul acesta izolat si atat de
primitive, care muncise pe camp si dand mancare animalelor imbracata probabil ca o
pastorita de prin filme….sau poate nu. Diana nu intelesese niciodata pasiunea mamei sale
pentru munca , de parca lumea ar fi stat in loc sau s-ar fi intamplat cine stie ce calamitate
daca ea ar fi stata locului o secunda. I se parea nedrept si cumva inutil sa muncesti atat
fara a avea bani adevarati cid oar maruntis pentru facturi, haine de la reduceri si mancare.
Desi ea nu dusese vreodata lipsa de nimic – de la bicicleta din copilarie pana la acel
minunat telefon mobil Dianei nici prin cap nu-I trecuse vreodata sa ceara ceva. Ea si
mama ei erau insa cele mai bune prietene si nici nu fusese vreodata nevoie sa insiste, iar
din acesta vara lucra si ea la un fast food unde castiga destul pentru a-si plati cursurile de
arta si cele cateva mofturi , niciodata costisitoare sau exaggerate.
Cu alte cuvinte era o fata cuminte cu capul pe umeri , de incredere si mandra de
increderea aceasta. O fraiera isi aminti ea cu amaraciune. Care ar fi trebuit sa stie mai
bine ca nu tot ce zboara se mananca.Se scutura cu un effort de amintirile urate , effort ce
devenise deja o obisnuinta.Obisnuinta de a tine durearea si depresia la distanta…..o da nu
fusese prea distractive cat fusese pe pastille , era atat de usor sa dormi! O mica pastila roz
si nu mai simtea vinovatia , pana , bineinteles realize ca nu era tocmai ok sa nu se simta
vinovata si atat timp cat era amortita era timp pierdut , nu trecea mai departe.
Un miros de paine proaspata invada aerul serii parca de nicaieri si Diana isi aminti ca
bunicii ei aveau o brutarie, mama ei ii povestise si despre asta.Acest lucru o incuraja
insemna pur si simplu ca nu mai era prea departe de locul in care dorea sa
ajunga.Intradear casa se profila , astupand discul rosu ce apunea in spatele ei. Nu spre
marea ei surprindere doar o parte a ei simtea usurare , o prea mica parte.Sufletul ii era
1

2. greu se gandea la intrebarile ce-I vor fi puse la raspunsurile pe care nu le detinea.Spera sa
fie crutata macar in acesta seara de detalii.Avea nevoie de timp sa-si explice chiar si ei
insisi motivul pentru care se afla acolo.
Chiar inainte sa sune la poarta ornamentala de fier forjat realize motivul pentru care se
afla acolo : din povestile mamei, locul acesta in care crescuse era primitive dar o oaza de
linistesi munca sustinuta. Spera sa-si faca cineva mila de ea si sa ii dea de munca pana va
pica ,spera ca mintea si trupul sa-I fie atat de obosite incat nici un crampei din cosmaruri
san u mai alba loc; Diana intelese de ce mama ei nu o intrebase nimic , pentru femeia
care o crecuse ea era o carte deschisa .Acest gand ii umezi ochii, se numara printer copii
norocosi care chiar isi iubeau parintii si aveau prin ei un system de referinta despre ce e
bine si ce e rau.
- Da? Rosa tu esti? Intreba o voce puternica dinauntru in timp ce lumina se aprinse
in curte.
Diana nu raspunse.In fata ei aparu in cateva secunde o femeie bine facuta darn u masiva
imbracata intr-un capot de casa pana la genunchi.Parul femeii era prins la spate intr-o
coada de cal lucru care ii dadea un aspect tineresc.
- Buna seara, spune Diana incet. Sunt Diana, fata Corinei.
Femeia tresari.
- ah, draga, in seara asta trebuia sa vii?Am fi trimis pe cineva dupa tine. Eu sunt
matusa ta , Elena.
- Imi pare bine, spuse Diana in lipsa de altceva
- Si mie, in sfarsit te cunosc, mama ta a fost atat de secretoasa in legatura cu tine!
Am inteles ca ai venit san e ajuti in vara asta, o iscodi ea
- Da, bineinteles.
- Scuza-ma draga, se destines Elena si chiar zambi.Probabil esti obosita de pe drum
si ti-e foame, intra te rog.
Mana puternica a Elenei apuca bagajul de care Diana abia astepta sa scape de parca nu ar
fi catarit cine stie ce.
- Intra , intra , repeat ea si mirosul de paine calda acoperi deodata toate celelate
mirosuri.
- Faceti paine? Intreba Diana timida
- Da scumpo cu asta ne ocupam noi aici, avem o brutarie la parterul casei iar sus
locuim. Eu cu fii mei si bunicii vostri care sunt bine sanatosi. O sa-I vezi curand.
Sotul meu munceste in oras ajunge doar in weekend.
- Cine e Rosa?
- Ah, e o fata din sat care vine san e ajute uneori cand munca la brutarie este prea
de tot, zambi Elena
- Si acum este?
- Mda, spuse laconic Elena. Stii ceva despre asta?
- Nu, n-as putea sa spun, lamuri Diana asezandu-se la masa mare de lemn din
bucatarie.
- Ei, bine o sa ai tot timpul.
- Elena se indrepta spre un dulap de unde scoase Branza rosii si cateva oua.
- E bine asa? intreba aratand spre ce scosese, adaugand bineinteles painea calda
care tot mirosea.
Diana aproba repede retinandu-si un OK , care simti ea nu ar fi sunat prea bine.
2

3. - Las desert avem placinta de mere, zambi Elena, apoi te voi duce la bunica ta.Mi-a
cerut sa te duc la ea imediat ce vii.
Pentru Diana era interesant cat de repede se intamplase totul. Deparca venise acasa
dintr-o vacanta si nu invers .In timp ce manca se uita in jur si realitatea se lipi de ea
absorbind-o inauntru.De parca recunostea totul, nimic nu I se parea invechit, nici
tablourilein ulei de pe pereti, nici scaunele de lemn sau masa mare sau covorul tesut
de mana de pe jos,, nici culoarea perdelei , totul era la locul lui acolo unde trebuia sa
fie. Infiorata de sentimental neasteptat de familiaritate si siguranta Diana se ridica de
la masa si incepu sa umble prin jur, in yholul mare de la intrare cu cei doi lamai care
faceau fructe si care strajuiau portile de lemn interioare, cu vitraliile colorate sapate in
suprafata usilor.Apoi o lua incet spre scarile care dadeau la etaj, atrsa intr-acolo de o
forta ciudata familiara.Urca treptele lustruite , destul de multe pana in dreptul unei usi
deschise.
- Diana, sopti o voce. Ai venit.
Diana intra incet gata sa iasa la cel mai mic zgomot dezaprobator dar tot ce simti fu
aprobare si curiozitate. Doamna care statea pe pat isi rasucea parul pe
bigudiuri.<ainile ii cazusera in poala si ochii I se marira la vederea fetei.
- O, ce bine semeni cu ea!
- Sunteti bunica mea?
- Da, Diana. Ce face ea, mama ta?
- A ramas sa munceasca in oras, dar mi-a promis ca o sa vina curand in vizita.
- Dupa atata timp inca mai ezita. Batrana batu patul langa ea.Nu arata ca o emeie
batrana , nu in adevaratul sens al cuvantului. Parul ei desi alb era bogat , mainile
fine cu unghii lungi se miscau repede adaugand bigudiuri, ia dintii ei albi sclipira
o secunda cand o incuraja pe fata sa ia loc langa ea.
- Poti sa faci ceva pentru mine?Poti te rog sa o suni pe mama ta pe dracia aia fara
fir si sa mi-o dai la telefon?Ah poate nu chiar acum e destul de tarziu dar maine, o
sa faci asta pentru mine?
- Bineinteles, spuse Diana recunoscand in atitudinea bunicii aceeasi sfiala si respect
pe care oavea si mama ei cand vorbea despre bunica.Zambi si bunica zanbi si ea.
- Noi vom fi bune prietene nu-I asa?
Un sentiment de caldura siguranta si din nou de acasa o invalui pe Diana in timp ce se
intinse dintr-un impuls spre batrana si o imbratisa.
- Ma bucur cu adevarat ca te cunosc.
- Si eu iubito.Mai am speranta ca voi vedea familia asta unita asa cum era odata.
Nici nu stiu cum sa-ti multumesc ca ai venit sa ne ajuti. Sunt sigura ca in stilul ei
direct Elena deja te-a informat ca avem nevoie de tot ajutorul.
Diana zambi.
- Sunt gata.
- Despre femeile din familia asta nu s-a putut vreodata spune altceva. Vino sa-ti
arat camera ta.De maine vei face cunostinta c brutaria familiei tale.
Ochii albastri ai batranei stralucira.
3

4. Trecusera deja 3 zile si Diana se integrase perfect atat la brutarie cat si printer membrii
familiei.Ajunse repede sa-si dea seama ca bunicul era o persoana dificila starile lui fiind
direct legate de modul in care mergeau vanzarile brutariei si de cat anume erau
comnezile. Elena in schimb parea apasata de tot felul de ganduri din care uneori se trezea
amabila si afectuoasa iar altadata certareata si indispusa.Totul parea sa aiba legatura cu
faptul ca sotul ei nu se prezentase in weekendul anterior acasa ci ii lasase mesaj ca are
treaba in oras.Urma sa vina in cel mai scurt timp , odata ce fiul lor mai mare Paul, se
intorcea pentru vacanta scurta de 1 saptamana de la facultate. Dar Elena era suspicioasa si
Diana intelese ca gelozia trebuie sa fi fost o cauza constanta de suparare. Invatase sa o
lase in pace si fusese recompensata cu priviri de scuze si mici atentii. Dintre aceste mici
atentii cea mai interesanta fusese o rochie de matase maro care ii placu foarte mult
Dianei. In ea arata ca o doamna eleganta de la inceputul de secol.Vazand asta Elena I
dadu si manusile si o geanta mica cu strasuri asortate.
- Unde m-as putea duce asa?!se hlizi Diana in oglinda foarte incantata de fapt.
- Acum, oriunde. Dar acum 20 de ani ai fi fost doar cumplit de demodata…
Rasera amandoua.
- Iti pune in valoare parul tau ca mierea si ochii de caprioara rochia asta.Am stiut
eu.In acelasi tinp iti mai adauga 5 ani la varsta .Poart-o cand vrei sa dai replici
istete.
Mai chicotira un timp apoi peste ochii Elenei se lasa iarasi o umbra. Femeia ofta incet iar
Diana ii puse mana pe umar dintr-un impuls si-si dori cumva ca toate suspiciunile ei
inspaimantatoare sa dispara, sa devina simple cosmaruri. Statura asa cateva secunde apoi
Elena ridica ochii si-I zambi.
- Esti cu adevarat un copil bun. Dar de fapt de ce ma las eu doborata de tot felul de
ganduri prostesti? Hai sa te invat sa bati untul, vrei?
- Da, spuse Diana cu entuziasm pentru ca mai mult decat orice altceva decat munca
fainoasa si obositoare din brutarie ii placeau animalele, vacile in mod
special.Aveau o privire ata de inteligenta si de calma incat Diana ar fi stat toata
ziua cu ele.
Spre constanta ei bucurie de cand venise aici nu avusese nici un moment liber si nu
fusese singura mai deloc, deci nici gandurile apasatoare nu o mai deranjau. Nu in timpul
zilei in orice caz. Noaptea reveneau parca si mai grele.Si in acele momente de disperare
isi dorea doar sa uite totul si sa lase in urma sa nu se mai simta atat de proasta dar si de
matura in acelasi timp. Sa mai poata fi surprinsa in mod placut de ceva , de
orice.Intamplarea ii anihilase indrazneala si dorinta de a incerca lucruri noi. Banuia ca
pentru prima oara in viata ei incerca frica si desi nu avea termen de comparatie citise
cartea Dune a lui Herbert si I se parea corecta definitia de acolo: Frica este ucigasul
mintii.
Se obisnuise sa faca orice altceva pana ii venea somnul, sa citeasca, sa tina un jurnal in
care descria ce invatase labunici dar mai ales pentru ca mintea ei refuza sa se lase pacalita
prea mult se juca de-a daca, daca nu s-ar fi urcat in masina? Daca nu ar fi raspuns
provocarii? Daca ar fi sunat-o pe mama ei sa-I ceara sfatul, cum facea de astfel de obicei?
Daca nu i-ar fi placut atat de mult Daniel? Isi evoca figura lui parul pana la umeri si ochii
albastri cenusii, umerii largi si mai ales cat de convingator fusese invitand-o cu ei in ziua
aceea stiind probabil ca ar fi mers cu el oriunde. Rusinea si vinovatia o inghiteau de
4

5. obicei inacest punct si creierul ei facea o bucla ca sa scape de consecinte revenind la
situatia cu “daca”.
In seara aceea decise ca ii ajunge si iesi afara din casa.Se duse direct la catel
pecare-l chema Dodo si care dadu din coada cand o zari. Se mai plimba un pic cu Dodo
dupa ea dar curand sentimentul de singuratate o facu sa se intoarca in casa. In fond era tot
ea cu gandurile ei dar mai singura decat in casa unde zgomotele familiare dadeau de stire
ca mai exista si alti oameni. Tocmai deschidea poarta de lemn cu vitralii cand auzi un
zgomot. Nu aprinsese lumina asa ca se ascunse dupa usa asteptand. Apuca o umbrella
mare din colt si isi trase rasuflarea. Se astepta sa fie un hot dar pasii erau prea hotarati ca
sa descrie un hot si apartineau a doua persoane care veneau direct spre poarta.
- Asculta David, se auzu o voce soptita , nu sunt inca pregatit sa le spun la babaci
ca m-au exmatriculat, te rog sa ai grija sa-ti tii gura.
- Nu din cauza mea trebuie sa-ti faci griji , raspunse celalt si . Paul stai drept ce
naiba poate te vede cineva din sat si stii si tu cum se duce vorba.
- Bine, o sa incerc, promise Paul, care Diana realize brusc ca trebuie sa fi fost
verisorul ei cel care era la facultate.Incerca sa se fofileze spre scari dar era prea
tarziu.Cu o pufnitura baietii deschisera usa si trecurachiar pe langa ea. Nici asta
nu ar fifost cine stie ce nenorocire dar usa impinsa darama umbrelele pe care le
deranjase oricum Diana mai devreme alegand-o pe cea mai mare si cand injurand
in soapta Paul aprinse lumina primul lucru de care dadu cu ochii fu ea.
- Tu cine dracu esti? marai el
- Diana , iar tu n-ar trebui sa bei chiar in halul asta. Hai sa te duc sus.
- N-ai tu habar unde sa ma duci ca nu stii unde e camera mea, si ma duce David.
- Te inseli stu unde e singura camera goala din casa. Sunt vara ta apropos, pe
mama o cheama Corina e sora mamei tale.
- Ah , da.Am fost anuntat ca trebuia sa vii dar nu e timpul acum de discutii….
- Imi dau seama, de aia incercam sa te ascund pana nu coboara mama ta sau bunica.
Paul mirosea groaznic a bautura ceva tare intui Diana si nu se putea tine pe picioare la
propriu. In tacere Diana il apuca de un brat in timp ce numitul David era cocarjat sub
celalt si incet il urcara pe scari pana in dormitorul pregatit deja de mama lui. Diana
aprinse o lampa mica de langa pat si il intinsera amandoi cat era de lung. Paul gemea
incet
- Ma doare tare capatana.
- Mai stai un pic cu el te rog? Spuse Diana ingrijorata ,
- Sigur, aproba David si vocea lui linistita o facu s ail priveasca pentru prima oara
in seara aceea.
David o privea si el serios si nu parea sa fi baut ceva.Era subtirel si inalt si ceva in
privirea lui o facu pe Diana sa se inroseasca si sa se holbeze din nou spre varu-sau
- eu…….. a …ma duc sa aduc aspirina
Pleca iute din incapere si se sprijini o clipa cu spatele de zid. Daca nu ar fi fost cine
era si daca nu ar fi trecut prin ce trecea Diana ar fi jurat ca s-a indragostit. Se duse
repede la ea in dormitor si cauta in rucsac.Gasi aspirina si ezita un moment daca sa se
intoarca sau nu. Hotara ca era pentru un scop nobil si o lua hotarata spre dormitorul
lui Paul. Cum deschise usa isi dori san u fi facut-o.David era tot acolo in exact aceeasi
pozitie si Diana avea nevoie de oxygen la modul serios. Simtea ca se inroseste
5

6. progresiv si se intreba innebunita si ilogica oare cat mai e pana la punctul de
implozie.
- Te simti bine?
- Da, am alergat un pic. El ce face? Spuse repede Diana tragand si aer totodata.
- Doarme, facu David laconic. E….a…ne-am mai intalnit oare undeva?
- Cine ? intreba Diana prosteste, Noi doi?
- Mda….
- Nu, nu cred.
Avand de data asta motiv sa se uite cu atentie la el fara sa para ca se holbeaza Diana il
studie atenta. Era obisnuit constata ea, ochi caprui par saten cam zburlit,nasul drept si
subtire parea sa fie singura lui trasatura cu adevrat frumoasa , gura avea buzele prea
subtiri si in rest era pur si simplu slab, desi nu genul costeliv, parea ca asta e
constitutia lui asa cum a lui Paul era robusta fara a fi gras.
Cei doi baieti nu semanau deloc de fapt. Paul era roscat si avea ochii verzi , tenul plin
de pistrui . Poate din acest contrst celalalt parea atat de rasat, ca un nobil. Si totusi
Diana inca se simtea ametita.David isi baga mainile in buzunare si se plimba un pic
prin camera.
- Si ce facem acum?intreba el
- Nu stiu, ar trebui sa-l pazim putin, am auzi ca e periculos daca I se face
rau….ingana ea pentru ca singurul ei gand era cum sa iasa din camera, prezenta
lui nu ii era deloc comfortabila. Tu fireste ai putea sa pleci. Nu vreau sa te retin.
David se opri din plimbare si zambi stanjenit.
- Ah deci nu stii….
- Nu, ce?
- Paul m-a invitat aici pentru vacanta de o saptamana.
- Ooooooo, facu Diana incercand sa-si ascunda cumva inexplicabila fericire la
auzul vestii. Serios? De ce?
- Nu stiu exact.Dar a tot insistat….
- Sa fie in legatura cu exmatricularea?Eram dupa usa….
- Posibil.Nu inteleg cu ce l-as putea ajuta totusi.
- Stii tu, persoana straina, scandal amanat….sunteti prieteni deci?
- Ne cunoastem de ceva timp, spuse David si se opri din nou in picioare langa
fereastra parand ingandurat.Diana il studia .Nu-si amintea sa fi vazut vreodata o
astfel de atitudine la vreun baiat de varsta lui pana atunci, acea seriozitate cu care
parea sa trateze orice situatie, chiar si una atat de banala ca asta. Banuia ca radea
rar.
Paul deschise ochii brusc si privi speriat in jur.
- David? Unde esti?
- Aici sunt, darn u pot ramane.Nu ai anuntat pe nimeni ca ma aduci, Paul.
- Diana, facu Paul rugator, te rog…
Diana se gandi.
- Exista o camera de oaspeti.As putea …
- Da, da, te rog spuse repede Paul.Iti raman dator, pe cuvantul meu. La amandoi.
Diana si David se privira peste capul lui Paul.Prima care intoarse ochii fu bineinteles
Diana.Paul adormi din nou de parca nici n-ar fi vorbit iar Dina se trezi ca e agitata din
nou si porni inainte sa-I arate camera de oaspeti neasteptatului oaspete.
6

7. Se despartira doar cu un noapte buna spus in graba si in soapta iar a doua zi Diana se
trezi tarziu si cam indispusa. Se duse spre bucatarie sa ia micul dejun iar la masa cea
mare de lemn , desi era tarziu spre ora noua o intampinara toti membrii familiei.
Voreau veseli si insufletiti despre nu se stie ce dar galagia era graitoare.
- Ah, Diana, in sfarsit, sari Elena de la locul ei. Draga mea acesta este fiul meu Paul
care abia s-a ntors de la Academie iar celalt este prietenul sau David, sau mai
degraba sa spun lordul S. ?
Diana era zapacita.Lord? Hm. Incepea sa inteleaga de ce insistase atata Paul ca David
sa nu plece.
- Incantata, spuse automat, ochii ei incercand sa ocoleasca fata lui David chiar si
atunci cand dadura mana peste masa. Daca stiam ca avem oaspeti ma imbracam si
eu nu ieseam in pijamale.
- Ah, dar nu-I nimic, facu Paul, doar nu aveai de unde stii nu-I asa?
Toti se dadura un pic mai spre centru ca Diana sa se poata strecura si ea langa ei iar
de niciunde o farfurie cu mancare ateriza in fata ei.
- Deci, Diana , tocmai vorbeam despre cariera fiului nostru.Fratele sau deja a
obtinut un post important in armata si rapoartele despre el sunt cat se poate de
satisfacatoare , sporovai ea iar Diana se gandi ce protocolar folosea frazele,
probabil din vina lui David. Paul se inrosi usor iar David tusi stanjenit. Din
familia noastra , continua Elena tot timpul am avut pe cineva cu grade in armata
iar acum avem doi membri, nu-I asa ca-I minunat?
Toti incepura sa vorbeasca deodata iar mandria razbatea printre faptele de arme
povestite, prin gesturile largi si prin galagia care predomina totul. Nimeni nu manca
iar Diana simti cum incet , incet o cuprinde o durere de cap devastatoare. Pe fata lui
Paul intepenise un ramjet de acceptare si incerca sa se faca cat mai nevazut, probabil
si pe el il durea capul. Intuind starea lui ,David indrepta atentia asupra lui cerand
detalii despre faptele de vitejie ale membrilor familiei si parand sincer interesat.
Cand in sfarsit se ridicara de la masa ca sa se duca pe la treburi , cei trei erau epuizati. Pe
fata lui Paul aparusera pete rosii de parca nu avea destul oxygen iar Diana isi dorea inca
vreo doua ore de somn dar mai mult ecat orice o scapare. Nici macar nu se putea afla in
aceeasi camera cu David dar sa mai si converseze normal cu el. Fara sa stie nimic despre
chinurile ei acesta se apropie de ea.
- Aveti o familie extraordinara, spuse si era radios.
- Multumim tinere lord, facu Diana. Trebuie sa urc sa ma schimb apoi sa ma duc la
treaba.
- Nu sunt lord.Nu inca , tatal meu este de fapt, se balbai David.
Diana nu mai era in stare sa vorbeasca asa ca se smuci ca o apucata si urca repede
scarile spre dormitorul ei.Aici rasufla usurata si se gandi ca o sa aiba liniste in
brutarie, nu si-i putea imagina acolo pe Paul sau pe David.Intra-devar baietii ocolira
brutaria toata ziua, afla apoi ca se dusesera calare primprejur paul ii arata locurile
celuilalt, despre care aprecie Elena se vedea ca stie sa se tina pe un cal. Probabil facea
parte din educatia de lord isi spuse in gand Diana ironica, apoi se gandi ca probabil
chiar asa era. In fond chiar si in secolul acesta un lord e un titlu nobiliar nu-I asa?
Ceva ce implica vanatoare de vulpi, tinute dansante si Dumnezeu mai stie ce. Elena
parea pur si simplu fermecata de prietenul fiului ei si se gandea cu voce tare ca in
sfarsit fiul ei invatase sa-si faca prieteni de la care ar fi avut ce invata. In toata aceasta
7

8. poliloghie Diana simtea ca-I plesneste capul darn u i-ar fi putut spune Elenei sa taca
nu? Chiar cand incepuse sa-si inchipuie urmarile unui astfel de fapt( telefoane date
mamei ei despre cum isi crescuse fata, dojeni privitoare la politetea fata de cei mai
varsta, eventual expulzarea din familie) Elena se retrase sa pregateasca masa de
pranz, cerandu-I scuze Dianei ca o lasa singura dar acum ca aveau oaspeti nu mai
puteau servi mancaruri simple si fara desert nu-I asa? Strangand din dinti , Diana
aprecie cu sinceritate ca asa era si o lasa sa plece asigurand-o ca se descurca
singura.De la un timp facutul painii I se parea la fel de relaxant ca o plimbare
Exceptand faptul ca dupa cateva zeci de cuptoare incepeau sa o doara spatele si
picioarele , modelarea painilor cantarirea lor ca sa aiba acelasi gramaj si mirosul ii
faceau cu adevarat bine, simtea ca face ceva folositor si cumva important.
Dupa ce ramase singura gandurile ii alunecara invariabil spre David. Nu putea
pricepe de ce simtea asa aiurea in preajma lui si cum de putea sa-l iubeasca sau ce-o fi
fost sentimental ala ciudat si inconfortabil. Adica citise si ea cateva carti dar lucrurile
nu se petreceau chiar asa exista un timp de acomodare, de cunoastere , doar in
povestile alea cu 1 mie si una de nopti mai intalnise asa ceva, dragostea la prima
vederea si nu I se paruse ceva credibil ca doar de aia erau povesti. Mintea ei analitica
incerca sa resolve situatia ca pe o problema de matematica ca pe o ecuatie; daca x si y
erau necunoscute de unde naiba aparuse factorul z care parea o certitudine? Pentru ca
desi dezorientata si confuza Diana nu se indoia nici o clipa ca se indragostise asa cum
nu se mai indoia acum ca are o mama sau ca soarele e pe cer intre orele 6.00 si 18.00
in fiecare zi . Ar fi avut nevoie de o persoana intreaga la cap si de incredere , de o
confidenta care sa-I spuna cum sa procedeze in continuare, ea habar nu avea , gandul
in sine o facea sa lesine si sa-si schimbe destinatia spre casa. Dar nu putea pleca.
Plecarea ar fi fost moarte in acest moment si reintoarcerea la situatia precedenta ceva
ce nu ar fi putut indura. Nu acum.
In tot acest timp mainile ii framantau paine si o pregateau pentru asezarea pe paleta
imensa si introducerea in cuptor cand isi dadu seama ca ar trebui sa se opreasca. Pe
masa mare de framantat nu mai era nici macar un coltisor und ear fiputut sa mai aseze
painea. Oftand se duce spre cuptor si se intoarse cu paleta mare de metal pe care o
unse cu ulei si in momentul urmator intepeni. Cineva se misca in spatele ei , intra pe
usa si fara sa se intoarca stiu ca era David.Mirosea un pic uscat ca o planta de care
nu-si putea aminti acum si in acelasi timp minunatca un apus de soare la mare, daca
apusul ar fi avut miros.
- Diana? Striga el, Mi-a spus Elena ca te gasesc aici. Vroiam sa vad si brutaria dar
lenesul de Paul s-a dus sa doarma. Intr-un fel il inteleg…..spuse el in timp ce se
apropia. Diana se intoarse incet si cand ii vazu figura David tresari
- Tu nu te simti bine, aprecie el si o conduse incet spre singurul scaun din
incapere.N-ar fi trebuit sa te lase sa faci toata treaba .
- Nu, nu-I nci o problema doar ca m-ai luat prin surprindere nu ma asteptam sa vii
pe aici. Arat ca o brutaritra neingrijita spuse ea inainte sa apuce sa-si dea seama ca
vorbea prea mult.Ridica mainile si ii arata sortul plin de faina parul si fata la fel
era sigura , coca care I se intindea pana la coate si pe pantaloni.
David zambi.
- Inca nu ti-am multumit pentru aseara ai fost discretia intruchipata. Isi scoase haina
lunga de toamna si o arunca spre cuier apoi se apuca sa termine ce incepuse
8

9. ea.Diana il privea interzisa fara sa mai aiba puterea de a pleca de acolo, nefiind in
stare sa gaseasca vreun motiv pentru asta. David se intoarse brusc spre ea.
- Sper ca n-ai sa incepi si tu cu tampenia cu lordul, se stramba el.L-am rugat pe
varul tau san u pomeneasca despre asta dar cred ca azi dimineata ar fi fost in stare
sa spuna orice ca sa scape de interogatoriu.
Termina de asezat painile pe paleta si o duse cu usurinta si indemanare spre cuptor.
- Trebuie verificata temperatura? Intreba el uitandu-se in jur dupa lemne sau
altceva combustibil
- Nu, e automat, spuse Diana
- Ce anume?
- Am vrut sa spun ca temperatura se regleaza automat. Cuptorul a fost adaptat la
noul secol, spuse ea admirandu-si in gand elocventa.
- Cat trebuie sa stea painea inauntru?
- Exact 25 de minute, zambi Diana. Am fost si eu impresionata de exactitatea asta.
Destfel cuptorul are si un sunet specific care te ….tacu pentru ca David o privea
fix interesat de ce spunea fiind din pacate genul de om care chiar asculta cand ii
vorbesti , calitate pe care Diana o aprecia la oameni oricand altcandva. Tacu
cateva minute bune, David, nu intentiona sa sparga tacerea iar tensiunea deveni
insuportabila.
- Nu stiu ce sa cred, spuse David intr-un tarziu. Am avut senzatia ca ne intelegem
bine dar incep sa inteleg ca prezenta mea iti este de nesuportat.
Diana se simtea ca in fata unui professor sever care tocmai constatase cat de
dezamagit era de cunostintele ei.Nu-l putea sa lase sa creada asa ceva. Dar daca totusi
credea ar fi lasat-o in pace . Si ea nu-si dorea sa fie lasata in pace. Trebuia sa gaseasca
o modalitate sa vorbeasca cu el.
- Nu-mi plac strainii, se auzi vorbind. Ma adaptez greu la persoanele straine, lamuri
ea repede.
- Nu-I nimic, inteleg asta. E pacat ca pierdem timpul, nu crezi?
- Ce vrei sa spui?
- Abia pe la sfarsitul saptamanii cand o sa plec nu-ti voi mai parea asa de strain,
banuiesc, si asta e timp pierdut, am fi putut sa ne cunoastem mai bine.
Isi lua haina din cuier si si-o arunca pe umeri
- Stii ce e ciudat? De obicei nu am efectul asta asupra oamenilor, nu stiu de ce dar
ma plac automat, ca pe ceva de la sine inteles.
- Stiind sau nu ca esti lord? Intreba Diana aparandu-se sub sarcasm
- Tatal meu este, spuse David sec si expresia lui o facu sa vrea sa-si dea
palme.Daca te astepti sa am vreun sentiment de jena cu privire la asta ei bine te
inseli.De fapt, stii ce? Am mintit. Nu inteleg deloc de ce esti atat de refractara la
mine dar iti promit ca voi face tot ce pot sa schimb situatia.
Diana ar fi avut chef sa mai spuna cev a darn u mai avu cui, David disparuse. Si poate
mai bine ca tacuse astfel ar mai fi spus vreo prostie care l-ar fi facut sa creada ca e
iremediabil rea si tampita.
La masa de sear ail evita frumusel desi recunoscu in sinea ei ca probabil este cel mai
destept baiat pe care il auzise vorbind .Ceea ce o impresiona cu adevarat era insa felul in
care stia sa asculte, rabdarea de a procesa chiar si banalitatile, modul in care te facea sa te
simti cel mai important. Nu parea sa aiba ceva mai important de facut decat sa asculte ce-
9

10. I spunea bunicul ei despre razboi , parea sa cunoasca armele despre care vobea acesta iar
la sfarsitul mesei ramase sa joace sah cu batranul in timp ce Paul se prefacu storsde puteri
si evada spre camera lui. Diana se hotara sa o ajute pe Elena si pe bunica ei sa spele
vasele si sa stranga masa.
- ei, Diana cum ti se pare David? Intreba bunica ei fara nici o introducere. Socata
Diana isi dadu seama ca ele se gandisera probabil la o legatura intre ei doi.
- Interesant recunoscu ea.
- Ti-am spus eu, rase Elena spre bunica ei. Iubita , sa stii ca nu erai singura in
camera aceea. Am observat cum il priveai.
- Sunt absolute convinsa ca nu l-am privit deloc in seara asta, izbucni Diana din
cauza nedreptatii
Cele doua femei se privira surprinse.
- Dumnezeule, exclama Elena. Doar te tachinam nu am observat nimic
- Acum e clar, spuse incet bunica ei.
Diana scoase un sunet de suferinta si se prabusi pe un scaun.
- Cred ca innebunesc, afirma ea extenuate. De fiecare data cand e pe langa mine
spun numai tampenii, iar in restul timpului ma chinui sa-l evit, recunoscu ea.
- De aia avea saracul baiat figura aia cand s-a intors din brutarie, intelese Elena iar
bunica ei chicoti. As vrea sa-ti pot da un sfat dar stiu din experienta ca sfaturile
sunt simple aberatii in astfel de situatii.
- Doar, stii tu, fii tu insuti.
- Asa si cine sunt eu? Facu Diana radicand din umeri si facandu-le pe cele doua
femei sa rada.
- O sa-ti dai tu seama. Doar ca n-are rost sa-ti fie frica , stii?
Intre timp terminara treaba in bucatarie si plecara toate trei femeile mai in varsta
chicotind, Diana amarata si nedorindu-si altceva decat sa fie pe undeva prin
sufragerie pe langa David.Frica. Diana se saturase sa-I fie frica . Stand pe patul ei din
camera realize dintrodata ca timp de atatea luni din viata ei ii fusese frica. Poate facea
parte din maturizare cum spunea mama ei sau poate nu. Sau poate frica asta de a nu
gresi de a nu face ceva ireparabil se putea mai degraba numi retinere sau frica altora
cum ii zicea de multe ori mama Dianei vreunei prejudecati de care ii povestea fiica ei.
Deoarece se invartea ca un leu in cusca de mai bine de un sfert de ora Diana hotara ca
e timpul sa iasa la o plimbare.Isi lua bluza de la un trening pe deasupra pijamalei si
iesi tiptil din casa. Unicul lucru de care nu mai avea in nici un caz nevoie in ziua
aceea absurd de lunga era o conversatie goala cu cineva sau , mai rau, de vreo gluma
despre chinurile dragostei a la Elena.
Din instinct se indrepta spre singurul loc unde se putea gandi, langa vacute. Prietenele ei
tacute cu botic umed si moale la fel de impunatoare ca dinozaurii si proportional la fel de
blande.Se tranti pe jos langa grajdul lor si-si lua capul in maini. Sunetul mestecatului si
zgomotul molcom pe care-l faceau prin grajd ii dadea liniste si un fel de echilibru pe care-l
avea si acasa atunci cand desena ceva si se desprindea de realitate cu totul .Ii era dor sa mai
deseneze ceva poate si pentru ca doar atunci cand era doar ea si plansa se simtea egala si chiar
superioara celorlalti.
Se trezi din visare datorita unui miros slab de tutun ce plutea in aer in directia ei.. Se
ridica incet din pozitia ei ridicola de copil bosumflat si privi in jur.
10

11. - Mintile luminate gandesc la fel , se auzi o voce pe care o identifica repede ca fiind a
lui Paul. Un fum? Intreba oferindu-I o tigara.
- Nu mersi
- Hm, nu ai spus: nu mersi, nu fumez.
- Pentru ca fumez, recunoscu Diana simplu.Dar acest obicei va trebui sa dispara.Cred
oricum ca e doar o davada a faptului ca am stat prea mult in gasca si am uitat sa
gandesc singura.
- Asta faceai aici? Gandeai?
- Cred ca da. Tu de ce te furisezi asa?
- Bunicul e un antifumator atat de convins incat ar fi in stare sa mi le arunce si sa ma
verifie in fiecare zi.Lucru stresant de astfel cu care n-as fi de accord si care m-ar face
pur si simplu sa fumez mai mult. L-ai vazut cumva pe David?
- Cred ca era in sufragerie cu bunicul tau, zise Diana abtinandu-se sa dea ochii peste
cap.
- Ce zici de tipul asta, hm?
- Interesant , repeta Diana
- Da, nu-I asa? Facu Paul entuziasmat. Cu cat ma gandesc mai mult cu atat cred ca el ar
fi cel mai potrivit sa dea vestea parintilor mei. In fond acum stiu ce vreau sa fac,
vreau sa ma fac arhitect. Toata viata am desenat case pana l-am intalnit pe David care
mi-a spus ca sunt bun la asta si ce naiba caut eu in armata?!
- Ma bucur ca te-ai hotarat ce vrei sa faci in viata darn u crezi ca esti cam ipocrit in
prietenia ta cu David?
- Cum adica?
- Nu crezi ca il folosesti ?Plus ca nu deloc bines a dea el vestea cea rea in locul tau. As
zice chiar ca va avea consecinte dezastruoase.
- Nu-I mai lua atata apararea lui David ca n-are nevoie. Si in plus se pricepe la cuvinte
atat de bine! Cand l-am intalnit prima data tocmai convinsese o echipa de fotbalisti ca
daca arunca mingea intr-un anumit fel vor da mai multe goluri. Si aia cascau gura la
el desi era atat de beat ca se tinea de masa!
- David, beat? Mie greu sa cred.
- Crede ! Cu cine ai tu impresia ca am baut ieri noapte?
- Termina Paul, David nu era beat si nu mirosea deloc pe cand tu……
- Poate a considerat ca de data asta sa ramana treaz, ranji Paul. A, si nu terminasem cu
fotbalistii.Au iesit toti afara si au incercat lovitura aia si ghici, ce? Mergea!
Zambi si Diana, entuziasmul lui Paul era molipsitor si ea tocmai auzise ceva despreDavid
care il facea vulnerabil si mai putin perfect lucru care ii ajuta putin increderea in sine.
- Mergem? , intreba Paul
- Da, hai ca mi s-a facut somn. Dar te rog fa-o singur! Tatal tau te va aprecia mai mult
crede-ma. Si oricum nu am senzatia ca mama tai si doreste ambii fii in armata oricat
ar face tam tam pe tema asta. Nici o femeie nu si-ar dori.
- Crezi tu ?
- Certo! Facu Dian si il lovi usor in umar
- Ce cuvant e asta? Rase Paul , vizibil mai usurat
- Nu stiu, asa mi-a venit!
11

12. Intrara amandoi in casa zambind si impungandu-se si dadura chiar de tatal lui Paul care
tocmai isi punea palaria in cuier. Fata I se lumina cand dadu de Paul si il stranse tare in
brate.
- Ce mai faci mai baiete? Striga el si il invarti pe Paul care cu toate ca avea aproape 19
ani se inrosi tot si balbal ceva ca san u se vada ce incantat este de acest tratament.Intre
timp Diana il studie pe tatal lui Paul si ca sa-I lase mai repede singuri inainta si se
prezenta singura
- Eu sunt Diana , vara lui Paul. Incantata sa va cunosc , domnule. Va las sa stati cu fiul
dumneavoastra.
- Da, Diana am auzit ca vei veni. Cum esti pana acum?
- Foarte bine, ma adaptez. Putem vorbi si mai tarziu va las cu familia.
Omul ezita o secunda.
- Ai vazut-o cumva pe sotia mea, Elena? Cum se simte?
- Foarte bine , cred , zise Diana intelegand totusi de ce era ingrijorat barbatul.Stiti cum
sunt femeile isi fac griji din orice.
- A afectat-o ca nu am venit acasa in acest weekend? Intreba tragand-o pe Diana mai
deoparte.
- Bineinteles, spuse Diana privindu-l in ochi.Daca a-ti fifost in locul ei nu v-ar fi
afectat? Si oare ce ati fi gandit?
- Asa esti tu indrazneata de obicei?
- Dumneavoastra m-ati intrebat. Si consider ca e bines a fiti avertizat despre starile
matusii Elena ca sa puteti risipi …..grijile nefondate, spuse mai bland Diana pentru ca
in timp ce il cunostea pe barbatul cel impunator care o privea acum vag incruntat nu
gasi in el decat dragoste pentru sotia lui si nici un pic de vinovatie in privirea lui.
- Ce sa zic, multumesc, spuse si barbatul ezitand , dar zambindu-i. Nu pot sa zic ca nu
ai dreptate. Mai vorbim.
- Sigur ca da. O seara buna.
Diana se simtea atat de bine incat plutea . Banuia ca a facut o fapta buna desi cam
riscanta, matusa ei s-ar fi suparat daca ar fi auzit, dar ea avea in credere in barbatul cu
care vorbise codat si se intelesesera perfect. Banuia ca ii intuise felul si ea de obicei nu se
insela la oameni.Niciodata, de fapt.
Inca mai plutea cand observa silueta inalta si subtire a lui David care o privea in postura
lui favorite cu mainile in buzunare.
- Asa deci, trase el concluzia
Toata increderea nou dobandita a Dianei se duse pe apa sambetei. Dar pentru ca nu mai
vroia sa fuga de el se aseza jos pe prima treapta si se uita in sus spre el. Ca si cum i-ar fi
dat o comanda ferma David se aseza langa ea , incet si cu eleganta.Constata cu
surprindereca incapeau amandoi pe aceeasi treapta si zambi. Diana era linistita. Nu vroia
nici sa fuga nici sa-l arda cu vreo replica doar pentru a-I trece ei nervii.In schimb se
bucura de apropiere si de mirosul lui de teama ca prima replica va schimba totul in acea
animozitate pe care nu si-o putea stapani. Din fericire David nu avea chef de vorba iar
Diana simti ca devine nervoasa
- Sa inteleg ca ai auzit ce am vorbit cu tatal lui Paul, deschise ea subiectul.
- Da, a fost, hm, interesant.
- Ce?
- L-ai tras de urechi la propriu.
12

13. - Nu asta am facut!
- Ba cam da. Ce mi se pare mie interesant e de unde ai stiut ca o sa-ti mearga?
- Am stiut.Stiu intotdeauna cate ceva despre oameni de cand ii vad prima oara. Aleg
sau nu sa tin cont de prima impresie dar de cate ori o fac iese bine.
- Si cu mine cum a fost?! Inreba el nedumerit
Diana se intoarse spre el si hotara ca arata pur si simplu adorabil cu expresia aceea pe
fata.
- Nu stiu, ridica ea din umeri. Esti mai greu de citit.Despre tine nu stiu decat ca te iei
prea mult in serios , ca razi rar , ca bei uneori si ca ai senzatia ca toata lumea te place
instantaneu. A , da, si ca esti lord. Si ca as omora pe cineva doar sa nu pleci inca
cateva minute de pe treapta asta, continua ea in gand.
Seuita lael si observa cu surprindere ca si el o privea cu un inceput de zambet. Era prea
aproape ca san u-I observe dintii perfecti si tenul usor masliniu, ochii aceia mari pareau si
mai frumosi de aproape si in timp ce-l studia asa cum facea de cand il vazuse prima oara
observa o scanteie aprinzandu-I se in ochi, si stiu ca o sa rada. O cuprinse un fior de
anticipatie si simti ca o sa rada si ea de absurdul celei zile, de ce tare se simtise cu cateva
minute mai ianinte, de faptul ca il iubea la nebunie pe baiatul asta strain, strain cu totul.
Rasera amandoi vreo cateva minute in sir sprijinindu-se unul de altul.Cand isi recapata
rasuflarea David o surprinse:’
- Stii, deci , ca beau?! Si izbucni iar in ras, se potoli cu greu iar Diana se ingrijora.
- Sper ca nu te-am jignit, Paul e de vina.
- M-am gandit la asta. Ce sa mai zic acum, e adevarat. Dar nu-mi place pentru ca ma
imbat atat de greu incat apuc sa-I vad pe toti cei de la masa cu mine vorbind alta
limba si asta ma enerveaza. Intrebarea e de unde stie Paul avand in vedere ca
intotdeauna l-am adunat de sub masa?!
Diana intelese ca vorbise prea mult. Se gandi ca probabil David nu ar fi fost incantat de
faptul ca Paul il urmarise.
- Stii ce? As bea ceva.
- Bine, hai jos in sufragerie. Stiu unde pune bunicul tau vinul si crede-ma are un vin
grozav. Ma pricep, zambi el si-I facu cu ochiul.
Ideea de a sta cu el in sufragerie si a bea vin era ceva.
- Sa nu crezi ca daca ma imbeti o sa-ti spun vreun secret, zise Diana si ranji.
- Mai vedem, spuse lenes David si turna in doua pahare frumoase vin rosu cu o
frumoasa consistenta sangerie.De emotie Diana se impletici pana la un fotoliu unde se
prabusi si astepta sa fie servita. David nu o dezamagi. Vinul era dulce si destul de
greu.
- Nu cred ca o sa pot bea tot paharul, sovai Diana.
- Nici nu trebuie . David se aseza pe jos in partea cealalta a masutei de cafea , direct pe
haina lui lunga , cafenie, de toamna. Dianei ii placea haina aceea I se potrivea se
obisnuise s ail vada cu ea.
- Deci, prieteni? Intreba David si ridica paharul lui.
- Nu inteleg de ce esti atat de ingrijorat de acest aspect. Da, prieteni, accepta Diana si
sorbi iar din paharul ei.
- Tu daca ai sti ca cineva nut e place pur si simplu nu ai fi ingrijorata?! Facu David
uluit
- Nu cred ca mi-ar pasa chiar atat.
13

14. - E din cauza rangului meu cred. Se bazeaza pe simpatia multimii.
- Bravo, recunosti in sfarsit.
David ranji si dintii albi ii sclipira in intuneric.
- ai vrea sa –ti spun ce stiu eu despre tine?
- Nu cred ca resist, spuse serios Diana si se pregati sa se ridice si sa plece.Picioarele
insa I se taiara si se aseza la loc .Din doua guri?! Se gandi ea socata. Incerca sa-si
alunge starea si abia atunci observa ca paharul ei era gol.Probabil de nervi il bause pe
tot. David o ignora.
- Stiu ca ai venit aici de undeva de la oras, ai replici de oraseanca.Stiu ca iti place sa
faci paine, am fost efectiv uluit de cat poti munci intr-o zi. Si mai stiu ca ascunzi un
secret dureros de toata lumea, ceva ce nici tie nu-ti poti explica in totalitate. Se vede
uneori in ochii tai.
Diana se holba la el uluita.
- Mda, credeam ca am ascuns mai bine de atat.
- De asemeni, stiu ca iti plac animalele, vacutele in general, zambi el, ca a talent la
ceva, probabil la desen , ca ai putina incredere in tine si daca ai fi aleasa miss ti-ai
dori cu adevarat pacea lumii.
- Esti atent nu gluma, Sherlock, zise Diana mai sarcastica decat ar fi vrut, insa ochii ise
inchideau si-l mai auzi pe David oftand.
- Si acum mai stiu ca un pahar e prea mult pentru tine, cred ca e vina mea.
- Doamne David, daca eu imi doresc pacea lumii tu fara indoiala iti doresti sa-I salvezi
pe toti.
- Tine de rang, il auzi ea.Apoi ii simti degetele lungi apucandu-I mana si un sarut rapid
in palma. Sa te duc la tine in camera bine? Imi cer scuze de pe acum daca te va durea
capul maine, dar am un leac de mahmureala.
- Sigur ca ai , ingana Diana.
Il auzi razand si se simti purtata pana in camera apoi adormi.
Dimineata veni cu un soare stralucitor iar Diana se trezi proaspata si fara dureri de cap.Se
imbraca in graba si fara sa mai incerce sa ia micul dejun pleca sa-l caute pe David. Vroia
sa-I arate ca nu o doare capul si vroia sa-l vada.Iesi afara si-I vazu pecei doi baieti la
tarcul care imprejmuia cei doi cai lasati sa pasca liber de dimineata. Erau in picioare
amnadoi si Diana avu un sentiment de neliniste. Il auzi primaoara pe David.
- Sa nu ma iei de fraier, spunea el un pic cam tare. Crezi ca nu stiu de ce sunt aici?Esti
un las si astepti de la mine sa le spun alor ai de exmatriculare dar n-am s-o fac.Si
apropos de asta de unde stiai tu de rangul meu? Nu am spus niciodata nimic nimanui.
E posibil sa fii ata de tembel si sa-mi fi cautat in hartii?
Paul dadu din cap a negare.
- Nu , nu ti-am cautat in hartii ce Dumnezeu! Mi-a spus fosta ta!
- Spune-le odata devarul alor tai si scapa de povara, Paul. Trebuie s-o faci odata si
poate asa scapi si de curiozitatile astea despre altii, spuse David mai potolit dar
sarcastic.
- Sa le spun adevarul, David? Tot adevarul?
David il privi cateva secunde cu un soi de neliniste amestecata cu mila.
- Oh, fir-ar al naibii! Nu vreau sa fiu implicat in asta Paul intelegi? Poate ar fi cazul sa
plec, la naiba!
14

15. - Nu, sa nu pleci! Si-ar da seama ca e ceva in neregula iar eu pur si simplu nu sunt….
- Pregatit! Striga David si dintr-un salt sari in spatele calului mai apropiat si trecu in
goana pe langa ei.
Diana simti ca I se intuneca privirea. Se uita prostita la amandoi si deodata tasni spre
Paul.
- Ce se intampla aici?
- Tu ce crezi?
- Stiu ce-ai facut, ce te-am rugat san u faci.
- Asa crezi? Sau crezi mai degraba ca atunci cand lucrurile se complica David o sa sara
pe primul cal ? striga Paul furios. Avea lacrimi in ochi si se retrase incet spre casa.
In mod clar Diana nu mai intelegea nimic. Adica exmatricularea era ceva chiar ata de grav?
Sau mai era ceva? Ce putea strica prietenia celor doi atat de rau?O lua incet pe urmele lui
David spre padurice si merse mult si bine panicata mai mult decat de orice altceva de gandul
ca el o sa plece si existenta ei se va intuneca de tot. Asa cum mai fusese si cum nu putea fi
din nou.
Merse mult pana aproape se rataci, dar inca se vedea acoperisul casei si incepu sa se
nelinisteasca, banuind ca se intamplase ceva cu David. Il gasi trantit pe jos cu o rana la cap
iar calul nu se vedea nicaieri.Se apropie si il scutura bine pan ace acesta balmaji ceva si dadu
semen ca-si revine. Privirea I se centraliza incet pe fata ei.
- Cum e? intreba Diana speriata. Stii cine sunt?
- Mama? Facu David si zambi. Sunt bine, stai linistita, am capatana ceva mai tare decat
restul lumii.
Diana ii lua capul la ea in poala si tacu putin.Apoi isi pierdu rabdarea.
- Ce s-a intamplat acolo , cu Paul?
- Pe el l-ai intrebat?
- Te intreb pe tine !Nu vreau sa va stricati prietenia pentru vreo chestie de baieti fara
cap si fara coada! Spuse ea si vocea ii tremura.
David tacea dar ea ii auzi dintii scrasnind.Simti cum se incalzeste si deodata sari in
picioare.
- Nu-mi pace sa fiu luat de fraier, striga el. Sa fiu urmarit, cercetat, testat in privinta
unui scop obscur!Stiu sigur ca Paul asta a facut.Daca mi-ar fi fost prieten nu era
nevoie de toata pregatirea asta , nu crezi?
- Stiu doar ca te admira sincer. Stiu ca nu ti-ar face rau niciodata.
- Sunt multe feluride a face rau cuiva, iar eu am multe la care sa ma gandesc acum.Mai
e si tatal meu care se lupta pentru …..tara, principiile mele pe care m-am chinuit sa le
respect si nu a a fost usor.
- Principiile? Eu tocmai iti spuneam ca in felul lui Paul te iubeste ca pe un frate! Si
acum se simte un pic tradat pentru ca ai plecat asa de langa el. Tu te pregatesti sa te
retragi, nu David? Ceva e prea aproape iar tu te poti increde in principii nu in oameni.
- Sa nu ma judeci, spuse David serios. Nu il cunosti pe Paul si de fapt nici pe mine.
Isi sprijini capul de un copac si inchise ochii.
- Sunt atat de ametit nu stiu ce-I cu mine, zise el cu un fir de voce, apoi cazu in
genunchi si vomita
- Cred ca…cred ca ai ceva grav la cap, spuse Diana si intra in panica. Sa nu te misti de
aici.Intinde-te la loc, te rog. Te rog nu te holba asa la mine, nu esti Ok!
Diana isi scoase telefonu lmobil si o suna pe Elena.
15

16. - E David, a cazut de pe cal si ii este rau !. Va rog veniti cu ajutor!
Pana , in sfarsit, auzi o masina strecurandu-se cu greu printer copaci Diana trecuse deja
prin toate chinurile iadului David tot vorbea despre ceva nu-I era prea clar despre ce nu se
putea concentra din cauza fricii ca o sa-si piarda cunostinta. Nu stia nici daca n-ar trebui s
ail lase sa inchida ochii dar ceva ii spunea ca mai bine il tinea de vorba, macar asa ar fi
fost constient cand l-ar fi intrebat doctorii despre starea lui. Nu stiu cum ajunsera la spital
nu era ceva care s-o intereseza. In schimb se tinu aproape de David si il atingea de cate
ori putea ca sa-I transfere energia ei. Acesta arata din ce in ce mai rau, pielea ii era
stravezie iar buzele albe abia mai filtrau aerul.
- Nu arata bine deloc, constata Elena, cateva minute mai tarziu cand David era deja
conectat la aparate si avea o perfuzie cu glucoza in brat.Diana avea alta dilemma: la
loviturile de cap este necesare glucoza?!
Dup ace pleca Elena si lumea inceta sa se mai perinde prin salon aparu si Paul. Se tinu
departe de patul lui David si arata de parca plansese .
- E numai vina mea. Sunt un nenorocit de egoist.
- Stii bine ca nu e vina ta asta e o prostie, spuse automat Diana . Il tinea de mana pe
David, uluita decat de rece era. Parca toata viata plecase din el, lasand in urma un
recipient ce abia mai respire.
- Nu pricep ce are spuse ea chinuita. Nu cred ca de o simpla lovitura la cap ar trebui sa
fie atat de rau, stii s-a ridicat dup ace a cazut de pe cal, daca ar fifost atat de grav nu
ar fi putut sta in picioare , nu?
- Nu e o regula, spuse Paul. Dar arata foarte rau e adevarat. Ma duc sa caut pe cineva
sa-mi spuna ce se intampla.
- Da , te rog macar sa stim, adauga Diana in soapta pentru ca pleoapele lui David
fluturau..Uite vrea sa spuna ceva….
- Pijamalele de matase baigui David, alea cu monograma, fir-ar sa fie…
- Ce tot zice? Se privira uluiti Paul si Diana. Stii tu ceva de pijamalele lui?!
- Nu, dar presupun ca le are prin bagaj… mai degraba as spune ca aiureaza.
David se trezi cu totul si ii privi agasat.
- Nu aiurez, am nevoie de pijamalele alea, daca vine tata si ma vede asa o sa iasa
scandal. Acum e randul meu sa te rog ceva, I se adresa lui Paul, fa cumva du-te acasa
si adu-mi geanta sunt mai multe chestii acolo de care am nevoie.
Diana intui ca acest simplu gest ii va apropia din nou pe cei doi asa cum o discutie
sincera intre fete are acelasi effect.Paul nici nu intreba cand, de ce sau cum ci pur si
simplu pleca cu un salut din pragul usii iar David zambi amuzat
- Daca stiam ca e atat de simplu sa-l fac fericit il rugam mai de mult. Asaaaaaaa ,
mormai si se intinse in patul care paru brusc prea ingust si prea scurt pentru el. Acum
ca am ramas singuri trebuie sa te rog ceva, ceva serios.
- Sigur, ingaima Diana.
David se mai intinse o data si isi trase cu un gest perfuzia din brat.
- Chestia asta te poate omori zau asa, facu el si ofta usurat. Ce vroiam sa terog este sa
nu spui nimanui ca mi-am scos perfuzia si sa o ascunzi undeva , ca si cum n-ar fi fost
niciodata in salonul asta.
- Cum aaaa cum sa fac asta?
- Stiu, sari David care deja arata mai bine.Ascunde-o dupa perdeaua aia..
- Dar de ce?
16

17. - Sincer? Imi face rau. Consider ca am destul zahar in sange.
- Nu cred ca te-ai vazut ceva mai devreme.Aratai ca unul de prin Africa.
- Adica?
- Subnutrit, explica Diana, si un pic….pe moarte.
Se privira cateva secunde apoi pufnira in ras amandoi odata.Dar David se opri mai repede
si ochii ii lucira ca o ciocolata topita.
- Mai ca nu-mi vine sa cred dar am impresia ca ti-ai facut griji pentru mine.
- Imi fac griji pentru orice african, preciza Diana zambind.
Se privira cateva secunde in tacere pan ace Diana se inrosi in felul ei remarcabil de
nepotivit si porni sa inspecteze podeaua.Simti mana rece a lui David prinzand-o pe a ei.
- Banuiesc ca stii ca mi-ai salvat viata.
Din nou Diana ar fi dat orice sa se deschida fereastra din spatele ei ca sa-si poata lua
zborul pe acolo. Nu indraznea sa faca nimic in nici un caz sa se uite la el si tacea
intentionat ca un copil incapatanat.
- Trebuie sa te mai rog ceva.
Diana doar dadu din cap.
- Cand vine tata o sa te rog sa ma lasi singur cu el . E un om galagios si cam
nepoliticos. Nu as vrea sa iti faci o impresie gresita.
Diana dadu iar din cap in sens negativ.
- Nu? De ce?
Fata ridica in sfarsit privirea scrutand fata ingrijorata a alui David. Se intreba cateva
secunde daca ar fi fost bines a-I spuna adevarul dar stia ca ar fi fost o prostie plus ca
habar n-avea daca nu l-ar fi jignit destul de tare cat sa o tina la distanta.Pentru ca candva
intre acele emotii si tinandu-l de mana, fara sa vrea , il citise.Nu intentionase asta asa cum
nu intentiona niciodata dar acum era in mintea lui si la cat putea ea intelege in acel
moment atat intuitive cat si din analiza aceea ciuadata pe care o putea face stia ca n-ar fi
fost bine sa-l lase singur. David se temea de ceva, poate de vizita tatalui poate de ce avea
sa-I ceara acesta, putea pur si simplu simti constrangerea din aer.
- Ti-am salvat viata ai uitat?
- Nu……..si?
- Vreau sa-ti cer favoarea asta, trebuie sa ma lasi sa raman.
- Crezi ca va fi ceva interesant? Intreba David nervos.
- Nu inteleg care e problema ta, daca eu vreau sa raman. Nu am unde sa ma duc si as
vrea efectiv s ail cunosc pe tatal tau. Da, mise pare chiar interesant.
David se holba la ea , apoi clipi de cateva ori si se intinse pe perna. Chiar atunci se auzi
zgomot pe holuri in atat de linistitul spital de mai devreme. Cineva dadea ordine cu o
voce clara, militaroasa si mai ales cu voce tare lucru care li se parea neplacut celorlate
persoane cu care venea in contact.Protestele lor pareau insa slabe pe langa hotatararea din
fiinta ce se apropia vertiginous dand ordinein stanga si in dreapta.
- Vine, spuse David, parand usor amuzat.
- Cum sa-l salut?
- Te sfatuiesc cu toata sinceritatea sa nu scoti nci o vorba. De fapt nici nu va fi nevoie.
Oricum e prea tarziu sa pleci acum.
- Nu aveam intentia, ii aduse aminte Diana, ultima ei silaba fiind inghitita de vocea
celui care tocmai intra in salon cu acelasi pas mare de defilare ce-l folosise pana
atunci.
17

18. - Un scaun , spuse scurt de cum intra.Diana avu impulsul de a se ridica de pe al ei si a il
ceda dar mana lui David o tintui locului.
- Domnule, spuse acesta incercand sa se ridice pe perna
- Ramai acolo baiete, nu e nevoie sa faci pe grozavul mai ales ca nu porti insemnele.
- Am trimis pe cineva sa le aduca.
- Mda, proaste servicii ai pe aici.Nu e paza la usa ta, nu vad pe nimeni care sa semene a
doctor official iar tu esti imbracat in chestia asta pe care probabil o poarta detinutii!
Diana se uita speriata la cest Lord care arata exact asa cum si-l inchipuise. Inalt , imbracat
intr-un costum care parea de buna calitate cu un baston de argint in mana dreapta, pe
degetul careia stralucea un inel masiv de aur cu o piatra rosie. Semana oarecum cu David
dar era impresionant modul in care tinuta, vocea si expresia fetei te faceau sa realizezi
imediat ca e un personaj important. Desi nu era cazul , gandurile Dianei alunecara usor
spre don Quijote sisi zambi doar siesi. David era calm acum. Chiar in momentul acela
dadu buzna in camera si Paul rosu la fata de effort carand geamantanul dupa care fusese
trimis.. Se opri in prag nestiind ce sa faca dar David ii facu semn sa intre.
- Mda, facu din nou tatal lui nemultumit.
- Ajunge tata, spuse David moale.
- Astia doi sunt servitorii tai?
- Tata!
- Bine, bine, mormai el si se aseza pe celalt scaun din salon pe care se facuse ca nu-l
observa pana atunci. Ei, ti-a ajuns?
David nu spuse nimic, dar se facu alb la fata.Incepu sa caute in geamantan pana gasi ielul
de aur ca si cel al tatalui sau, apoi se intinse la loc aratand vizibil obosit.
- David, nu ai facut nimic in tot acest timp, ba mai rau ai ajuns in spital. Si apropos
arati ca naiba. Am nevoie de tine in toate puterile, nu asa. Ce-ai facut cu garda?
- Tu ce crezi? Mormai David
- Nu asa se vorbeste.Uita-te la mine si nu mormai.Cine te apara , deci?
- Eu, spuse deodata Paul si totodata facu un pas in fata.
- Tu fiind cine? Se rasti lordul intorcandu-se spre el
- Te-as ruga san u vorbesti asa cu prietenii mei, spuse David calm din nou..Ti-am
explicat de multe ori ca nu e nevoie sa intimidezi lumea pe unde te duci , ca e
nepoliticos.
- Ah, acum imi dai si lectii. Deci cine e Paul?
Deodata Paul ranji sigur pe sine.
- Am centura neagra la karate, spuse , un campionat la scrima si sunt inaintas la fotbal.
De asemeni fac parte din grupul de sah al facultatii si colaborez la revista.
- Aha., facu lordul iar David casca ochii impresionat.Si asta te califica pentru a-l apara
pe zapacitul asta?
Paul nu mai stia ce sa zica dar stia Diana.
- Pana una alta, fiul tau e intr-un pat de spital si nu arata prea bine asa cum ai remarcat.
Iar noi tinem la el si n-am lasa sa I se intample nimic.Astazi a fost doar un accident.
David trebuie sa doarma , puteti vorbi si mai tarziu, va rog, domnule haideti sa-l
lasam singur.
- Na, facu lordul plesnindu-si palmele. Ceva ceva tot ai facut dragul meu fiu.
- Adica?
- Ti-ai facut un prieten devotat si….ei, stii tu, spuse facandu-I cu ochiul.
18

19. Diana avu o usoara senzatie de rau fizic. Dece naiba nu reactiona omul ala ca toti ceilalti?
Ii vazu lumina jucausa dar rece din ochi si isi dadu seama ca facuse prima greseala de
apreciere din viata ei. Ca prin vis il vazu pe David intorcandu-se incet catre ea , pe Paul
ridicand privirea cu surprindere si o brusca intelegere.
- Cam obraznica totusi, tinu sa precizeze lordul. Trebuie sa o educi daca vrei sa apari
cu ea in fata noastra, a mea si a mamei tale.
Diana tasni in picioare si cuvintele ii zburara inainte sa le poata controla.
- Nu cred ca m-am inselat, eu nu ma insel niciodata. Dumneavoastra domnule faceti tot
ce puteti sa va ascundeti, va schimbati personalitatea in functie de imprejurari ca sa
va puteti apara , ca un cameleon! Oare chiar nu va dati seama ca asta va face mai
slab?
Apoi porni spre usa, o deschise si o lua la fuga pe hol. Stia prea bine ca ii lasase pe toti cu
gura cascata si ca foarte probabil il cam jignise pe tatal lui David dar de fapt omul ala nici
nu merita altceva.Cand ajunse spre treptele de iesire realize ceva ingrozitor. Se purtase ca
un copil idiot plecand si facand scena aceea iar acum avea sa se intample lucrul de care ii
era ei cel mai teama.Lordul il va lua pe David si ea n-o sa-l mai vada niciodata ,
niciodata. David era probabil de aceeasi varsta cu ea asa ca tatal lui din punct de vedere
legal ii era stapan putea sa-l oblige sa plece daca vroia iar ea nu apucase sa-l intrebe
nimic, sa-I arate cum era ea , sa-l faca s-o iubeasca asa cum incepuse sa spere in ziua
aceea. Un sentiment de pierdere ireparabila, ca o moarte, o facu sa se indoaie pe scarile
institutiei tinandu-se cu mana de stomac. Paul aparu incet in spatele ei, Diana ii
recunoscu pasii sovaitori.
- Nu trebuia sa urli asa la el! Spuse Paul
- Sa-l ia naiba, striga Diana frustrata. O sa-l ia pe David cu el nu-I asa?
- Nu poate, ranji Paul. Au semnat nu stiu ce hartie impreuna, pentru ca David se astepta
sa vine dupa el. Se pare ca David mai are un an de stat printre noi, pacatosii.
- Ah, bine.
- Asa am zis si eu. Parinte sau nu nimeni n-ar trebui sa te oblige sa faci nimic.
- Chiar daca stai pe banii lui , spuse Diana fara sa se gandeasca.
Paul o privi lung si se aseza langa ea .
- Stiam eu ca s-a inselat tatal lui David. Intre voi nu are cum sa fie ceva, astfel tu nu ai
vorbi asa despre el. De astfel asta a zis si David cand m-a trimis sa te caut.
- Da? Ce-a zis?
- Ca e imposibil sa fiti mai mult decat prieteni avand in vederea ca s-a straduit chiar si
pentru starea asta. L-a asigurat pe tatal lui ca e totul in regula, tu de astfel fiind
singura care nu esti in pericol de a te indragosti de el.
Diana simti ca o lovise desi nu stia clar unde o doare. Nu mai spuse nimic si pentru ca nu
era in staredar si pentru ca ar fi izbucnit din nou si ar fi urlat la bietul Paul. In schimb isi
studie varul cateva secunde si se concentra asupra lui. Desi zdravan si foarte bine facut,
poate si datorita sporturilor pe care le practica Paul avea o fragilitate in el ceva ce ii
indoia spinarea cand statea pe ganduri parea gata sa se farme in bucatele.
- Ce e cu tine? Intreba Diana uitandu-se in ochii lui
- Sunt bine, chiar foarte bine. De ce intrebi?
- Stii de ce intreb.V-am auzit la grajduri inainte de accident. Despre ce alt adevar era
vorba?
19

20. - Nu stiu de ce mai intrebi Diana, spuse Paul in soapta. SIncer, credeam ca stii deja. Eu
nu sunt normal.
- Normal? Facu Diana apoi brusc se prinse. Adica, esti pe invers?
- Iham.Cosmarul tatei. Ei , ce spui, ma mai sfatuiesti sa-I spun acum adevarul?
Diana se cutremura.
- David? Si el e?
Paul ii arunca o cautatura rapida.Se scrutara un timp apoi Diana fu cea care lasa ochii in
jos.
- Mda, facu Paul. Acum e totul clar. Dar fii linistita Diana, secretul tau e in siguranta
atata timp cat si al meu e.
Diana il privea nerabdatoare cu ochii mari si rosie la fata.Nu indraznea sa –l mai intrebe
odata I se parea ca Paul o tortureaza intentionat.Acesta lovi cu piciorul in treapta de
ciment.Apoi se ridica brusc si pleca agale spre masina familiei.
- Paul, striga Diana, stai!
- Du-te la el, te asteapta.Apoi se intoarse din nou spre Diana.Nu ti se pare ca intr-un fel
foarte interesant ce nu stii tu si ce nu stie el se echilibreaza? Iar tu draga mea
verisoara, esti prinsa in capcana. Dar, stiu, ai o scapare……hm, da, spune-I adevarul!
Rase Paul si inchise portiere.Diana alerga spre el si prinse volanul prin fereastra
deschisa.
- Nu se poate sa razi in halul asta de mine.Trebuie sa stiu. Dac nu vrei sa-mi spui macar
ia-ma acasa. Nu pot sa dau ochii cu el acum.
- Ah, gata? Ai terminat deja cu David?
- Cum poti sa spui asa ceva? Diana incepu sa planga.
Paul se calma si ofta in timp ce ii cuprindea umerii cu bratele.
- Adevarul e ca nu stiu. Nici macar nu am incercat , stii tu, nu pot , iar el nu se invartea
in aceleasi cercuri ca si mine.Dar suntem prieteni asta e tot ce imi doresc de la el.
- Nu inteleg, facu Diana suspinand.
- O sa intelegi tu.El e totusi fiul tatalui sau.
- De ce v-ati certat la grajduri?
- Pentru ca l-am urmarit aseara.Stii,el nu doarme si cateodata chiar simt nevoia sa il
protejez. Pleaca singur si nu spune nimic nimanui si apoi vine zgariat sau plin de
vanatai si ma face sa ma simt vinovat.
- Cum adica nu doarme?
- Nu doarme, nu mananca. E cea mai neajutorata fiinta de pe fata pamantului. N-ar
trebui sa ma mire ca arata in halul ala la spital. E cea mai nobila creatura nenorocita si
cea mai slaba in acelasi timp.
- Dar de ce?
- Nu stiu, nu poti sa vorbesti din astea cu el. Deci, vii cu mine sau ramai?
- Raman, Paul.
- Stiu ca ramai. Imi pare rau.
- Si mie , spuse Diana cu sinceritate si se desprinse incet de masina.
Paul zambi stramb si ii facu cu mana cand trecu pe langa ea. Diana avea senzatia ca
traieste o mare tragedie greceasca in care ea era din pacate pe cale sa devina personajul
principal.Se intreba in sinea ei, oare Paul credea la fel?
20

21. Abia se intorcea incet spre scari cand ii suna telefonul in buzunar. Ce ciudat, uitase cu totul
de el in acele zile.Nu avea nicicel mai mic chef sa raspunda dar cand vazu cine suna, singura
persoana care inca ii mai era prietena in lumea aceea nebuna raspunse
- Da, Eliza
- Dumnezeule ce voce ai, asa de tare te muncesc aia la brutarie!?
- Nu , deloc imi place foarte mult.Tu ce mai faci?
- Pai ma gandeam sa vin la tine. Nu spuneai tu ca aveti nevoie de ajutor?
Diana se gandi cateva clipe. Mama ei trebuia sa soseasca in curand, se apropia culesul
viei si cu brutaria si cu animalele chiar aveau nevoie de ajutor.Dar pe langa toate aceste
interese pecuniare Diana se relaxa numai la gandul ca va fi o fiinta cu care sa poata vorbi
si care ar intelege-o, cu care avea o istorie de destainuiri si o dovada de incredere care stia
prin ce trecuse Diana in lunile lungi de vara care precedasera accidental. Oricat de
nesigura sau zguduita era in clipa aceea avea totusi senzatia ca parca se calise, lucrurile
prin care trecuse ii amortisera cumva simturile si peste toate astea era o speranta, nu-I
asa? Ca lucrurile sa se aseze pe un fagas cat de cat normal, toate astea erau de discutat in
detaliu cu o prietena atat de buna ca Eliza care asculta si nu critica niciodata.Expira si
spuse:
- Mama trebuie sa vina si ea in cateva zile. Dac vrei poti veni cu ea.
- Oh, ce bine, abia astept sa ne vedem!
Simtindu-se totusi un pic egoista datorita interesului ei care era deasupra placerii de a-si
vedea prietena Diana consimti ca si ea abia asteapta. Dupa ce inchise telefonul il mangaie
din nou ca pe un aducator de vesti bune ce era si simti ca o mare parte din starea ei rea se
dusese.Topai pe acari spre salonul lui David in sfarsit ca o fata de 17 ani nu ca un
condamnat spunandu-si in sinea ei ca de acum va fi bine.Doar mai rau nu avea cum nu-I
asa? Sitotusi o mica senzatie de déjà vu o zgandarea fara sa o poata identifica concret.
Parca mai spusese odata ca mai rau nu se poate si ca o lege a lui Murphy se dovedise ca o
simpla stare de suferinta liniara nu era de ajuns.
Ingandurata intra in salon si spre marea ei usurare il vazu pe David dormind.Deci nu
doarme, hm? Isi spuse oftand simtind in sfarsit si ea oboseala. Se intinse cat pe putu pe
scaunul tapitat facut special pentru vizitatori de termen lung si adormi mai repede decat
daca ar fi fost in patul ei.
- Doarme?
- Da. Tata trebuie sa discutam.
- Esti sigur ca doarme, e plina de surprise fata asta!
- Nu-I asa ? rase David .Si mai e ceva cu ea.
- Stiu. Face tipare .
- Da, da deci nu mi s-a parut. Face tipare mentale cu usurinta unui commandant de-al
nostru.Si e inca foarte tanara.
- O sa incerci s-o recrutezi?
Tacere. David nu putu raspunde multa vreme. Scruta fata tatalui sau care acum nu mai era
imbracat cu vesminte pamantene de ceremonie ci cu cele normale.
- Iti atrag atentia, ca nu va fi prea greu. Ea e de partea ta deja.
- Stii bine ca nu a avut de ales. Nu mi se pare sigur sa atragi atentia supra unui fapt atat
de evident, mai ales de fata cu ei.
- Nu sunt convins ca armura ta ar fi fost de ajuns, reactioneaza prea puternic. Ce te faci
daca e adevarat?
21

22. - Of, tata, ce stii tu despre ei?
- Se pare ca stiu ceva, ceva, astfel nu ai fi venit pregatit aici, ai vazut cat de violenti
sunt, printer cele cateva sentimente nobile cate au rele si impulsuri gresite! Cum se
omoara intre ei!Acum cred ca nu mai esti atat de suparat ca te-am obligat sa faci toate
tratamentele! Bine, n-ar fi rau sa nu uiti sa mai mananci din cand in cand si sa dormi,
aici regulile sunt altele.
- Ai terminat?!
- Cand vei fi pregatit sa te intorci? N-a mai ramas mult timp.Inca n-am inteles de ce
crezi ca solutia e aici, printre copii.
- Tu ai spus. Sunt experti in razboaie si sa se omoare intre ei. Acum du-te te rog, simt
ca se trezeste.
Diana deschise ochii brusc.Davidinca dormea, lucru imposibil.Cand avusese loc
conversatia pe care o auzise?Oare visase?Se ridica socata era noapte afara.Dormise mai
mult de cinci ore conform ceasului de la mobil.Ii era groaznic de foame si se simtea plina
de energie.Topai un pic prin camera incercand sa se dezmorteasca apoi se decise ca totusi
ii era prea foame. Isi lua haina si cobora la un fast food din apropiere.Era inca nedumerita
in legatura cu visul despre David si tatal lui si nu intelesese nimic din presupusa
conversatie. Cand urca cu sandvisurile David era treaz, imbracat si gata de plecare.
- Nu crec ca pleci undeva , spuse Diana repede.Arati inca palid si nu cred ca ti-a
semnat cineva externarea.
- Ei, na! facu David. Ma simt perfect.
- Trebuie totusi sa ramanem, nu avem cu ce pleca de aici si nu cred ca ar fi bines a-I
trezesc pe cei din casa la ora asta.E treut de 12 noaptea.
- Ai putea spune ca e dimineata , nu?
- Sa spunem.
- Eu am ceva de facut. Ai de ales daca sa vii cu mine sau nu.
- Nu cunosc imprejurimile si din cate stiu nici tu nu le cunosti.E prea tarziu sa umblam
aiurea.
- O ,dar e foarte bines a umbli noaptea!Distractie maxima! Rase David si-si lovi
palmele. Hai, pe cai!
- Nici nu ma gandesc! Spuse Diana chiar in timp ce-si lua haina pe ea din nou.
- Bine atunci, pe jos, ranji David si fara alte cuvinte deschise usa.
Ajunsi afara David se roti incet pe varfuri.
- Nu ti se pare ca e foarte intuneric pe strada asta? O interba pe Diana pornind in
directia respective.
- Si ce e cu asta?
- Pai, sa facem lumina. O lua la fuga pe strada intunecata lasand-o singura pe
Diana.Aceasta incremeni locului nestiind ce sa faca. Daca il striga, ar fi iest lumea din
casa in linistea de la miezul noptii, iar inainte nu s-ar mai fi aventurat pentru ca locul
in care statea parea a fi singurul con de lumina. Lucrul acesta nu dura mult .In curand
Felinarele de pe strada se aprinsera, unul cate unul, continuand sirul luminat din
spatele ei. David aparu alergand tot numai un zambet.
- Electricitate!
- Mda! Asta faci tu noaptea?
- Si altele depinde de inspiratie.
- De ce ? intreba Diana
22

23. - Pentru ca pot, ridica David din umeri.Oamenii de pe strada asta nu au curent de peste
o saptamana, problema era foarte simpla dar necesita fireste, spuse el ducandu-si un
deget la frunte si ceva materie cenusie.
- Aha. Si tie ti-a venit ideea asa pur si simplu.
- Nu chiar. M-am gandit cat am fost in patul ala de spital.
- Inca nu pricep ce ai facut de fapt. Nu ai scule si in nici un caz nu pari de meserie.
David izbucni in ras, dar nu comenta afirmatia ei.
- Si orium de unde ai stiut?
- Mi-a povestit o asistenta care sta pe strada asta.Da de ajuns, mai avem treaba si vorba
e doar vorba.
- Asta mi-a placut!
- Nu-I asa?
Intinse mana dupa ea si pornira in directia opusa.
- aici pe colt, spuse David
- Ce e aici?
- Un bar. E meci in seara asta.
- Si? David……….spuse Diana dojenitor
- Nu asa! Hai sa vezi, rase el si parea ca se transformase. Nu mai era rigid ci vesel si
agitat si parea plin de incredere. Intra in bar impingand usa care era deschisa.
Inauntru, o atmosfera mormantala, lumea trista bea cate ceva fara chef .
- Cred ca e un parastas ceva, spuse Diana in soapta. Hai sa mergem David!
- Ei, na! Li s-a stricat televizorul, e meci in sear asta, ai uitat?
- Nu inteleg, nu se pot duce in alta parte?
- Uf, tocmai tu dintre toti! Ma gandeam ca o sa intelegi!
- Ce?!
- Ce farmec ar avea in alta parte?
David disparu de langa si in cateva secunde se auzira primele semen ca televizorul merge
iar atmosfera se schimba subit.
- Ah, ce-mi place, striga David pentru ca deja nu I se mai auzea vocea peste celelate
care se agitau
- Cine esti? Electric Man?
- Daca ai sti ce ma enerveaza sa vad cum un amanunt atat de mic poate strica cheful
cuiva!
Si Diana isi aminti. Armura?! Sau cum spusese tatal lui? Il privea razand cu gura pana la
urechi si cu mainile bagate in buzunare si se gandi infiorata ca nu stia nimic despre
el.Parca simtindu-se analizat David se intoarse spre ea.
- Si acum o san e relaxam putin, pentru ca tu ai sa-mi spui ceva, spuse impungand-o
usor cu degetul.
- Eu?
- Da, cred ca e timpul.
Fara sa stie de ce , desi el zambea Dianei I se facu frica. O impingea usor din spate spre o
masa libera ceva mai departe de galagia innebunita a celor ce se uitau la meci. Inca
zambea aratandu-si dintii perfecti.
- Trebuie sa-mi spui ce ascunzi, secretul ala intunecat care te face sa pari atat de
indurerata.
- De ce te intereseaza?
23

24. - Nu incepe iar! Nu mai fi ostila cu mine, e prea tarziu acum, ranji el cu o siguranta
greu de suportat
- De ce ti-as spune tie ceva oricum?N-ar fi correct.
- Daaaaaaa, dar tu deja stii mai mult despre mine si nici mie nu mi se pare correct.
Diana pufni enervate.
- Nu stiu nimic despre tine!
- Ha, dar ai vrea, recunoaste!rase el
Abia daca ii suporta noua stralucire si dezinvoltura.Cand era serios si preocupat stia cum
sa-I faca fata dar acum era zapacita cu totul
- Uite spuse el apropiindu-si confidential fata de a ei,iti promit ceva. Suntem prieteni
bine? Ei, in calitate de prieten te voi ajuta sa treci peste acest secret infiorator.
- O sa ma repari?
- Da, spuse el dand convins din cap.Era serios acum si parea in stare sa-si agite toata
materia cenusie ca sa o ajute pe ea. Se lasase pe spate in scaun si-si incrucisase
mainile pregatit sa asculte.
- Nu poti, David, ingana Diana au incercat si altii inaintea ta.
- Vreau sa ai incredere in mine. Gandeste-te, creierul e tot o retea de impulsuri electrice
iar eu pot repara tot ce e electric. Ah, inca ceva. Iti promit sa iti raspund la orice
intrebare ai referitor la mine, daca pot.
Numai una?Diana se ridica de pe scaun si porni spre iesirea localului. Nu mai suporta
galagia dinauntru sau presiunea lui David.Respira cateva guri de aer curat iar el aparu
incet in spatele ei. Nu mai spunea nimic dar ea ii simtea prezenta inalta si mirosul acela
halucinant. Se intoarse incet stiind ca din momentul in care o sa-I vada ochii nu mai are
scapare.
- E o prostie, o sa fii dezamagit.
David se sprijini de suprafata de lemn a barului si-si incrucisa picioarele lungi. O privea
din umbra darn u comenta.
- S-a intamplat la inceputul acestui an. M-am urcat cu niste prieteni intr-o masina, a
fost o provocare, genul acela cand ti se spune ca nu poti sa faci ceva iar tu vrei sa
demonstrezi ca poti pentru a face parte din grupul ala.
- Ce era asa interesant la grupul ala? Interveni el
- Daniel, spuse Diana in soapta amintindu-si. Era cel mai intelligent baiat pe care il
cunoscusem si era in acelasi timp si foarte , foarte atragator. Acum mi se pare o
prostie modul in care incercam sa-l impresionez , incercand sa fac tot ce facea si el cu
atata usurinta. Nu puteam conduce, niciacum nu pot si nici nu-mi doresc, dar in ziua
aia a trebuit sa fac pe desteapta in fata lui si m-am urcat in masina aia. La inceput
ceilalti nu au vrut sa ma lase, darn u stiu cum i-am convins.Imi amintesc cu claritate
ca am vrut sa renunt , in ultima clipa am vrut sa cobor cu toate ca era noapte si pe
undeva prin centrul orasului. Dar drum inapoi nu mai era. Am facut accident ,
bineinteles , si Daniel a ajunsin scaunul cu rotile , ceilalti trei acidentati, iar eu ei, bine
eu nu am avut nimic.Intelegi?Am fost proasta si inconstienta si nu am nici o scuza.
Ma rog in fiecare zi sa-si revina Daniel, inca se lupta cu fizioterapia, nimeni din
scoala nu mai vorbeste cu mine, ma ocolesc. A trebuit sa stau cu psihologul trei luni
ca san u fiu trimisa la reeducare iar mama a pledat sa vin aici sa muncesc asta fiind tot
o reeducare .Nu stiu daca ma pot intoarce la toamna la scoala, inca nu m-am gandit
pana acolo, stii?Ar fi putut sa moara toti !Si de fiecare data cand ma gandesc la asta le
24

25. vad expresiile care imi spun foarte clar ca si ei stiu asta. Ca in ochii lor sunt doar o
renegata si asa o sa raman., termina Diana in soapta. Il auzi miscandu-se si intuit ca o
sa incerce sao consoleze cumva dar amintirile erau ca niste spini.Vinovatia era prea
puternica si orice aproiere i-ar fi sporit-o.Pur si simplu nu merita compasiunea
nimanui asa ca se trase inapoi si-si cu prinse umerii cu bratele.
- As vrea san u fi insistat atat sa-ti povestesc asta.
David se apropia incet, incet dar inca nu spunea nimic lucru care o infiora.Deodata ii
simti bratele lungi inconjurand-o si tragand-o spre el, atat de aproape incat mirosul lui o
ameti si genunchii I se inmuiara.Diana visa deja frumos la un sarut la ce gust ar putea
avea si deschise incetochii spre fata lui , nu avea sa rateze momentul asta, o, doar stia
totul despre momente care vin si se duc si daca le ratezi nu se mai intorc.Tipatul ei de
surpriza nu o surprinse decat pe ea insasi.David o privea cu ochii semideschise, ochicare
acum erau albastri in totalitate fara punct de focalizare, de jur imprejurul ei observa doua
aripi mari albe care il imbracau pe el , acum si pe ea deoarece era atat de aproape. Umerii
aripilor immense ii ajungeau Dianei pana peste gat si chiar cand intinse mana sa pipaie
una aceasta trenura usor prinzand viata.Diana suspina si-si lasa capul pe pieptul lui
David.
- Stiam eu ca nu esti obisnuit spuse ea incet pentru ca doar firicelul acela de voce ii mai
ramasese.Esti un inger?Dar cum de e posibil?
- Te simti mai bine nu-I asa? Intreba David iar vocea lui schimbata adduce amai
degraba cu un suier de vant. Diana incuviinta inca zapacita si se trease si mai aproape
deca acest lucru ar fi fost posibil. Nu-I pasa prea tare ce era cu David si cu aripile lui
nu atata timp cat nu se miscau.
- Nu sunt inger dar vin de atat de departe ca ai putea crede asta. Acolo toti suntem asa
de multe generatii desi initial am fost oameni ca si voi.
- Conversatia pe care am auzit-o…
- Pe care trebuia s-o auzi, sopti David leganand-o usor. Isi puse degetele lungi si reci pe
tamplele ei.
- Imi pare rau, nu cunosc alta modalitate de ati face cunoscut ceea ce trebuie sa stii.
Vorbele nu acopera totul si nu vreau sa risc sa-ti faci o impresie gresita.
Diana simti ca o cuprinde frica din nou. Se dezmetici din senzatia placuta si calda si il
privi in ochii albastri care pareau atat de reci acum si intr-adevar inumani.Ar fivrut sa
inteleaga de ce idea de a cunoaste ce vroia David sa-I arate o inspaimanta atat dar in acel
moment in care atingerea lui parca o trezi din somn nu putu sa faca altceva decat sa se
desprinda din imbratisarea lui si sa ia distanta, incercand sa gandeasca clar.David se opri,
se scutura usor si reveni la starea lui anterioara, aripile ii disparura si o privea iarasi cu
ochii aceia caprui mari si calzi.Astepta.
Diana il privea incercand sa treaca de politetea lui, de rabdare si sa inteleaga ce gandea de
fapt, ce vedea cand se uita la ea, cat din ceea ce facea era doar un rol, o fatada care
trebuia sa-l apere atat pe el cat si secretul locului din care venea.
- Am nevoie de timp, spuse ea intr-un final, dandu-si obosita parul din ochi. E prea
mult pentru mine, pentru oricine cred. Nu inteleg cu adevarat ce vrei de la mine dar
secretul tau e in siguranta. Tu esti in siguranta cu mine.
Il privi din nou in ochi si observa ca nu stia ce sa spuna, dar mai mult decat atat avu senzatia
ciudata ca o privea cu adevarat. De parca pana atunci doar ea fusese constienta de prezenta
lui traind senzatii si emotii greu de suportat iar el doar un spectator, analizand rece in ce fel
25

26. ar fiputut ea sa-fie de ajutor in planurile acelea ale lui de care Diana nu vroia sa stie. Realiza
cu o raceala noua pe care nu vroia s-o mai simta in preajma lui vreodata ca era foarte posibil
ca toata apropierea aceasta a lor san u fie decat ceva ce-si imaginase ea , el ii parea strain de
tot , indepartat de ceea ce crezuse despre el. De fapt, draga fata , nu stii cu adevarat nimic, isi
spuse Diana incercand sa se calmeze. Dar era prea tarziu.
Revolta, furia si inca ceva ce semana atat de bine cu frica ei cea de toate zilele ii adusera
lacrimi in ochi.Doreasa strige ceva dar pentru ca avea gatul blocat si nu-I era prea clar ce o
deranja atat de tare incepu pur si simplu sa planga. Scaparea oricarei fete, se gandi ea si mai
furioasa de data asta pe ea insasi. Sub impulsul momentului dar si ca o pedeapsa pentru el
facu repede cei doi pasi care ii desparteau si il saruta, scurt si rece tragandu-l in jos de
reverele hainei . David facu la inceput o scurta miscare de surpriza si aparare , se dadu un pic
inapoi dar in momentul imediat urmator o strangea in brate si o saruta si el. Diana uita de ce
era atat de nervoasa si se abandona senzatiei pentru a doua oara in nici jumatate de ora. Se
dezmetici cand il auzi pe David scotand un sunet jos din gat care putea fi orice darn u era de
bine si simti cum o indeparteaza incet, incet tinand-o cu ambele maini la distanta.
- Imi pare rau , se balbai el frecand-o usor pe umeri si pe brate.
- De ce, doar eu am inceput, zise Diana ametita, constienta ca daca ii da drumul o sa
aterizeze pe jos chiar ca o eroina din tragedii. Si David era ingrijorat pentru ca gasira
o banca si o duse pana acolo.O tinea cu bratul dupa umeri si o privea din cand in cand
parand mai socat decat ea de ce se intamplase.
- Stii, spuse Diana intr-un tarziu privind uimita primele raze ale soarelui care
strapungeau intunericul, mi-e teama ca te iubesc.Si n-am ce face.Nu ma pot
impotrivi.Stiu ca nu e sanatos sa-ti spun asta, avand in vederea interesele tale obscure
cu persoana mea , dar…ridica din umeri semn ca ii era egal ce credea el despre asta,
in sinea ei usurata dar si plina de speranta. Fusese ceva in sarutul lor care o incuraja
sa spere asa ca il imbratisa si ea si simti ca tremura usor, un freamat care ii zgudui pe
amandoi.
- Te rog, sopti el inghitind in sec
- Ce?
- Caldura ta, felul in care ma simt cand esti aproape…simt ca-mi pierd mintile, eu nu
sunt asa. Te rog lasa-ma sa respir un pic.
Diana se simti jignita dar in acelasi timp il simtea frematand incercand sa se indeparteze
de ea, era atat de palid incat se sperie.
- De ce?
- Nu stiu! Nici n-ar fi trebuit sa se intample asa ceva.Stii armura de care vorbea tata ar
fi trebuit sa ma faca placut, e adevart dar in acelasi timp aproape invizibil, inofensiv,
ceva ce uiti imediat ce a iesit din camera.Iar tu…
- Eu?
- Faci aerul din jurul tau sa vibreze, pentru mine esti o minune , atat de calda…nu ma
pot lipsi de prezenta ta de cand te-am vazut prima oara.
- Nici eu, sopti Diana. Si nici nu vreau.Intinse usor mana spre el si-I dadu parul de pe
fata.David se intoarse spre ea cu ochii mari si o apuca de mana.
- Nu am mai simtit asa ceva niciodata. Mie frica de mine.Nu pot gandi daca te privesc
sau daca esti atat de aproape, as putea sa-ti fac rau.
- Ba n-ai putea, zambi Diana strangandu-I mana. Stiu ca nu. Nu e in firea ta.
David ii dadu drumul si se ridica de pe banca.
26

27. - Ar trebui sa mergem, san e intoarcem la ai tai.Imi pare rau, trebuie sa ma gandesc.
- David, la asta nut e poti gandi!
- Ba da , trebuie sa pot.Ceea ce voi faceti din instinct , pe mine ma duce intr-un loc de
care ma tem in care lipseste ratiunea si as vrea sa pot gasi calea inapoi. Astfel, m-as
rataci pentru totdeauna.
Diana tacu infiorata. Era inspaimantator sa te pierzi asa iar ei nici macar nu erau atat de
diferiti.Dar in acelasi timp, se gandi la ea, la modul in care se abandonase pierzand orice
legatura cu realitatea lasandu-se de fapt in grija lui si se cutremura. Pentru el trebuie sa fi
fost la fel iar natura lui logica, rationala se retrasese inspaimantata de pierderea asta
temporara a judecatii.
Dadu telefon rugandu-l pe Paul sa ii culeaga din drum si mersera unul langa altul
ingandurati. La un moment dat Diana se uita spre el si il surprinse analizand-o dar cu
tandrete noua, de parca si-ar fi dorit sa fie mult mai aproape.
- Nici intr-o mie de ani, ceea ce e aproape varsta mea in ani pamanteni , n-as putea sa-ti
explic cum te vad. Vin dintr-un loc in care avem religii ce interzic pierderea
controlului, dar, Diana, ei nut e-au vazut pe tine! Vocea lui David era deosebit de
masurata de parca s-ar fi straduit sa vorbeasca. Diana stia de ce. Ea insasi nu se putea
gandi decat la momentul cand ii va putea aspira mirosul acela special si la gustul lui.
Scutura din cap, incercand sa se adune.
- Spune-mi , povesteste-mi despre ai tai, incerca ea.
- Ceea ce tu numesti ai mei inseamna cam toata populatia pamantului nostru. Tatal meu
este cel care mi-a dat viata dar aceleasi obliatii le au fata de mine toate persoanele
adulte, la fel cum si eu am obligatii catre ei si voi avea catre copii mei atunci cand voi
atinge toate pragurile iluminarii.
Diana pufni. David o privi serios
- Nu glumesc.
- Nu inteleg, daca traiti atat cand se reinoieste populatia nu sunteti totusi prea multi?
- Copii nostril sunt putini.Iar dup ace ai urmasi, de regula viata iti inceteaza.Femeile nu
pot naste mai mult de un copil si de regula ne supravietuiesc. Sunt foarte respectate si
in numar egal cu barbatii in consiliu.
- Oooo! Nu ca aici!
- Am fost ca aici.Totul seamana atata de mult cu istoria voastra pentru ca noi am fost
primii, suntem observatorii modului in care va dezvoltati voi si multi altii pentru ca
noi stim.
- Chiar ma intrebam ce faceti toata ziua! Dar totul e foarte ok la voi acolo, care e totusi
dilema?
David scutura din cap.
- Nimic nu mai e bine.Asa cum iti spuneam si noi am fost ca aici. Dar pamantul nostru
la un moment dat , nu a mai fost capabil sa=si mai inchida ranile din cauza
industrializarii noastre. Cand ajunsesem in acel stadium calatoream deja spre alte
planete, pornisem propria noastra expansiune dar cand pamantul nostru a refuzat sa
mai comunice cu noi ne-am speriat.Noi nu putem supravietui prea mult pe alte
planete trebuie san e intoarcem din cand in cand acasa astfel murim.Am incetat
expansiunea si am inceput sa cautam o solutie.
- Voi vorbiti cu pamantul?
27

28. - Si voi vorbiti dar inca nu stiti. De fapt, al vostru e inca amuzat, mi-a povestit ca dupa
ultima glaciatiune nu se mai astepta sa ajungeti in doua picioare!
- Ha ha, facu Diana. Spune mai departe!
- Prima care ne-a venit, avandin vedere ca nu puteam pleca cu totul , ne-am inaltat. Am
cazut cu totii de accord sa intrerupem exploatarea si orice forma de violenta si sa
lasam mediul sa-si revina. Cei mai multi au plecat pe alte planete. Cei care au ramas
pe pamant au incercat sa se apropie de un trai cat mai aproape de natural, au cultivat
fara chimicale, autrait in case usoare si organice care se descomponeau la n moment
dat, au inventat hainele care nu trebuie spalate si detergentii naturali. Cei care s-au
inaltat, cei din neamul meu au folosit dezvoltarea tehnologica pentru a construi case
suspendate , genetica pentru a ne face mai usori si mai capabili sa atingem cat mai
putin scoarta, asa cum cei de jos au folosit genetica pentru a-I ajuta sa supravietuiasca
in conditiile grele de la sol, sa-I faca mai puternici si mai agili. Am redus nasterile cat
de mult s-a putut si am asteptat. Am facut chiar si un program pentru ce ce trebuiau
sa se intoarca pentru a supravietui, hoteluri suspendate si am studiat perioada minima
necesare ramanerii pe pleneta. In timp, s-aintamplat ceva. Desi aveam acelasi fond
genetic ne transformam. Comunicarea a incetat intre noi si cei de pe pamant, dar fara
sa observam.Din cand in cand observam focurile facute de ei si ne amimteam dar
intimp, nu stiu cum cei de jos au devenit legende. Pamantul isi revenise dar noi ne
obisnuisem sus. Deja fondul nostrum genetic semana cu cel al pasarilor , suntem
inzestrati cu aripi de la nastere , reci si usori. Gandim in schimb si am creat nivelurile
de iluminare si tratatul Isus Cristos.
- Ceeeee?
- Pentru noi a fost inceputul sfarsitului. La inceput ne-a ajutat foarte mult in viata
noastra de antropologi, pentru ca trebuie sa intelegi la acel nivel la care ajunsesem nu
mai existau multe zone gri. Nu mai stiam cuvinte ca minciuna si adevar, crima,
pedeapsa, rautate sau vointa. Lucrurile erau ceea ce erau , singura am bitie era pentru
cunoasterea capacitatilor cerebrale, pe care in timp le-am structurat in niveluri de
iluminare, singura modalitate de departajare. Rangurile s-au pastrat, de aceea eu sunt
lord, dar pana nua ting toate nivelurile nu sunt considerat nici macar cetatean cu
drepturi depline.
- Asa si cu Isus ce e?
- Am invatat de la el toleranta si intelegerea fata de toate speciile cu care intram in
contact.
- Dar…. Isus a trait abia acum doua mii de ani, iar tu ai o mie deja!
- Sigur, isteato! Pana atunci nu intervenisem deloc in viata altor specii, multumindu-ne
sa observam, darn e-am dat seama ca datoria noastra se intinde mai mult de atat, noi
trebuia sa ajutam speciile sa supravietuiasca sa nu se intample ucideri in masa. Marea
intrebare era fireste cum trebuia actionat, nu puteam merge orbeste sa le schimbam
altora viata, rezultatul nefiind altceva decat o reducere drastica a diversitatii. Si atunci
a aparut Isus si am inteles. Am priceput ce e cu mila si iertarea, cu liberul arbitru cu
zeii si la ce folosesc si am facut un codicil de legi pentru interventia in viata altor
specii, popoare, etc.de fapt existenta lui Isus ne-a schimbat viata si noua. Ne
indreptam inexorabilspre o analiza pura si logica a tuturor aspectelor vietii dar noi
eram in fond oameni si in timp am fi suferit o mumificare care ne-ar fi permis sa ne
28

29. credem zei. Suntem inspaimantator de puternici si avem multe cunostinte darn u mai
suntem chiar oameni, intelegi?
- Nu, nu prea.
- Asa cum ti-am spus uitasem de cei de jos. Dupa experienta Isus am incercat sa luam
legatura cu ei darn u ne-au recunoscut. Nu mai stiau sa asculte pamantul care le-ar fi
confirmat ca suntem cine spuneam, le-am aratat fosta noastra civilizatie si cum ei au
hotarat sa ramana jos soi sa supravegheze pamantul de jos iar noi ne-am ridicat pentru
ca povara san u fie si mai mare. Nu au crezut nimic. Erau atat de diferiti de noi, iti dai
seama ce ciudati eram cu aripile noastre si cu vorbitul telepathic pe cand ei inca
strigau unii la altii si-si foloseau fortele pentru a lucra pamantul desi acum nu mai era
nevoie de atata truda, pamantul isi revenise puteau folosi utilajele. Ultasera toate
astea, cine erau , nu gaseau nici o asemanare cu noi.I-am speriat atat de rau incat la o
vizita ulterioara ne-au asteptat inarmati. Amintirile lor erau diferite de ale noastre ,
inteligenta se prapadise in incercarea de a supravietui conditiilor grele dand nastere
nu atat la initiate cat la brute puternice ce purtau in gene animale salbatice. Am
infiintat scoli de unde sa porneasca macar copii lor dar cred ca eram ca misionarii
vostri prin Noua Guinee. Asa cum era de asteptat inteligenta lor i-a divizat in cele din
urma. Unii au ales modul traditional cu care se obisnuisera iar ceilalti au inceput sa
frecventeze scolile sa invete din nou cunostintele lor pierdute si sa vina sus cu noi
pentru a accede la nivelurile de iluminare. Pentru traditionalisti am ajuns in scurt timp
dusmani.
David se opri si trase adanc aer in piept.
- Se reproduceau atat de repede! Ne-au depasit numeric.Am ajuns in postura defensive
si nu eram foarte buni la asta. Si chiar daca am fi fost, era de neconceput pentru noi sa
omoram sa distrugem alte fiinte in mod deliberat.
- Nu trebuia sa coborati printre ei, spuse Diana. Erau fericiti pana sa veniti voi.
- Nu am vrut acest razboi, spuse David incet. Nu ne e doream o hegemonie! Pur si
simplu vroiam sa-I ajutam sa iasa la lumina, sa devina din nou fratii nostrii. Ne
asumam vina de a fi uitat de ei iar acum nici macar nu-I mai putem intelege.
- Crezi ca te pot ajuta sa-I intelegi? Si apoi?
- Nu exista nici un plan. Doar o incercare, ultima de a comunica cu ei.
- Si apoi? Insista Diana. Asta nu o sa va ajute sa-I exterminate mai usor?
- In nici un caz , se cutremura David. Asta am putea-o face si acum, dar un astfel de
gest ne-ar distruge si pe noi, toata munca de mii de ani ar disparea.Nu poti fi si
iluminat si criminal.
- Daca nu ma gaseai pe mine , exista un alt plan?
- Diana, tu nu faci parte din nici un plan! Credinta noastra este ca nu poti transforma un
om intr-o arma, asa cum nu poti face dintr-un om un mijloc de atingere a scopului.
- Foarte frumos, suspina Diana. Ah, asta e masina lui Paul, striga ea facand semn cu
mana.Dar ai incercat sa ma influentezi cand ti-ai aratat aripile nu-I asa?
- Incercam sa-ti arat ce ti-am povestit acum.Nu pot face asa ceva decat in natura mea
adevarata. Inteleg acum, spuse David si se incrunta.Oare chiar m-ai crezut atat de …
de…
Diana era curioasa. Reusise sa-l jigneasca?Incepea sa invete cate ceva despre el si vazand
cum isi cauta cuvintele sufocandu-se de indignare se indragosti din nou, mai profund la
alt nivel.Incerca sa-si stapaneasca emotia pentru ca tot ce dorea era sa-l ia in brate dar stia
29

30. ca n-afi apreciat gestul. David era rosu la fata si parea gata sa izbucneasca (macar de-ar
sti cum se gandi Diana) cand Paul tasni din masina cu un strigat
- Diana avem noi oaspeti! A venit prietena ta si mama ta! Ecasa plina, ce noroc pe
capul nostrum, incepe culesul strugurilor!
Sesiza repede atmosfera incordata a lui David si il lua dupa umeri.
- Hei, prietene, pastreaza-ti energia! Avem atata treaba! Si apropos, ti-a sosit si tie un
prieten, un tip, Gabriel. Zice ca i-ai lasat un billet unde sa te gaseasca dare u, sincer
nu l-am vazut niciodata si in calitate de aparator al tau ar trebui sa stiu, nu?
David se strecura de sub aripa ;ui Paul si clatina din cap.
- Nu cunosc nici un Gabriel.
- Serios? Poate ar trebui sa-l vezi ca sa-ti aduci aminte, insista Paul iar Diana
tresari.Gabriel asta trebuie sa fie un tip foarte atragator!Ei, asta e avem nevoie de
ajutor, daca nu-l cunosti nu-I nimic , il vom plati!
David il studie cateva clipe pe Paul ca si cum l-ar fi intrebat daca vorbeste serios, dar
ceva din privirea acestuia il facu sa ridice din umeri.
- Cum vrei. Sa nu uiti insa, chestia cu apararea e reciproca , ii spuse David, lasandu-l sa
mediteze la asta si se urca la volan.
- De cand vroiam sa conduc! Mersi, Paul, ranji el si-I lasa pe cei doi veri sa intre in
spatele masinii de teren apoi porni in viteza. Tacura toti trei de-a lungul drumului de
vreo ora care Dianei ii paru un veac. David conducea bine dar in viteza si din cand in
cand cei doi se loveau, apoi se priveau fara sa indrazneasca sa discute ce aveau de
gand de fata cu celalat. Cand ajunsera David sari din masina si se lasa inconjurat de
caldura familiei Dianei, facu cunostinta cu Mama fetei si cu Eliza, apoi incepu sa
povesteasca despre ce patise la spital facandu-I sa rada cu perfuzia ascunsa de Diana
sicu incursiunea de la miezul noptii.
- O cafea?, intreba o voce catifelata din spatele ei. Arati cam obosita.
- Multumesc, spuse sarcastic Diana, era chiar ce doream sa aud.Tu trebuie sa fii
Gabriel, aprecie ea intorcandu-se spre voce. In fata ei mai inalt cu uncap decat ea
statea cel mai incredibil tip pe care il vazuse in viata ei. Casca gura fara sa vrea,
recunoscand in sinea ei ca bietul Paul nu avusese nici o sansa, si nu numai Paul.
Gabriel era imbracat in negru, avea ochii verzi si migdalati , arata de parca trasese de
fiare toata viata destul cat sa arate bine dar nu sa participe la Mister World iar parul
blond era ondulat de parca te-ar fi invitat sa tragi de carlionti ca sa vezi cat era de
lung de fapt.
- Iar tu, spuse Gabriel cu vocea lui insinuanta, trebuie sa fii Diana.
- Mda.De unde il cunosti pe David? Ataca Diana ca sa-si mai revina
- O, il cunosc de mult.Ti-a spus vreodata cineva ca ai cei mai frumosi ochi caprui?Iar
parul tau are culoarea mierii, hmmm, am auzit ca esti frumoasa darn u ma asteptat la
asa ceva!
Diana casca gura din nou ramasa fara replica, iar Gabriel facu ceva si mai incredibil. Se
apleca si o saruta usor pe buze apoi ii lasa suvita cu care se jucase pana atunci si se duse
spre altcineva sa discute.Diana se inrosi, in viata ei nu fusese sarutata asa in public sau
curtata atat de nerusinat. Isi puse mainile pe fata incercand sa-si ascunda roseate dar
uitandu-se peste oameni il gasi pe David holbandu-se la ea, usor incruntat si se simti de
parca il tradase.Primul ei gand fu sa se duva dupa el si sa-I explice cumva ca ea nu era
doar o fetita pierduta usor de vrajit si impresionat dar urmatorul lucru care se intampla in
30

31. realitate era de fapt mama ei care aparu de nicaieri si o stranse in brate. Diana se simtea
comfortabil si iubita si pentru mai mult de 50 de secunde uita de ce simtea atat de
pierduta si uiata si nesigura.Mama ei chiar varsa cateva lacrimi de bucurie iar Diana
trebui sa recunoasca faptul ca ii fusese dor de ea.Ii spuse ca auzise numai de bine despre
ea si toata seara o tinu prinsa de ea intr-un fel sau altul , o tinea de mana sau dupa gat sau
pur si simplu o lua in brate facand-o sa se simta stanjenita dar moale si calda.Se intreba
cum de putuse trai fara asta sau de cand nu mai traise atat de intens aceasta protectie
calda si sigura pe care doar mama ei o putea oferi neconditionat. Nu-I scapa nici
apropierea la care sperase intre bunica si mama .Cu Eliza de o parte si mama de cealalta
Diana era fericita, absorbea ca un copil dragostea lor si se alinta atat cat I se permitea si
ei, bine in seara aia I se permiteau multe.
- Creato! O salute ea pe Eliza cand ramasera in fine singure.Eliza semana bine cu
numele ei, era o fata subtirica si diafana cu parul ondulat si blond cu ochi mari si
verzi care intotdeauna o priveau putin prea apropiati Din cauza expresiei ei permanent
confuse Eliza lasa impresia ca e inocenta si un pic incurcata de lumea in care traia.
Cand descoperise insa contradictia din ea, inteligenta ei practica si mai mult decat atat
loialitatea ei Diana o lasase pentru totdeauna in sufletul ei. De abia o asteptase visase
la momentul in care avea sa-I povesteasca despre David dar acum lucrurile se
incurcasera cam iremediabil si Diana se simti in incapacitate de a explica ce se
intampla altei persoane.
- Stii ce ma surprinde? Facu Eliza lasandu-se intr-un fotoliu de la ea din camera. Diana
ridica din umeri, motivele de surprindere erau suficiente chiar si pentru ea care traise
acolo.
- Nu inteleg cum de tu si David nu snteti impreuna! In ruptul capului, fiinta ce esti!
Diana se holba la ea si fara sa vrea inghiti in sec tradandu-se.Cum de putuse crede ca doar
ea privea in capul celorlalti si sa se simta in suguranta din cauza asta?
- Te cunosc bine Di, n-are rost sa ma minti, de fapt nici san u incerci, m-as supara
groaznic. Sa nu-mi spui ca nici macar nu l-ai observat, e perfect pentru tine!
- Eliza, telenovelele alea, stii tu…zise Dian in gluma
- Nu, nu te lua de telenovelele mele! Oricat de prost facute ar fi tot ai ce invata din
ele…
- Mda, o limba straina, ca doar repeta cuvintele de baza de atatea ori!
Fetele se mai ciondanira un timp, razand una de alta pana cand Eliza uita de la ce
pornisera si se intinse in patul ce fusese adus din pod.Diana nu putea sa doarma desi era
foarte obosita si a doua zi incepeau munca la vie care avea sa tina cel putin o saptamana.
Crezu ca oftase in gand pana cand isi auzi prietena intorcandu-se cu fata spre ea.
- Atat de grav e?
- Ziza….
- Te-ai indragostit pe bune?!Povesteste, stiam eu! E David, nu? David trebuie sa fie…
Diana ridica udin meri pe intuneric , habar n-avea ce ar fi putut spune care sa sune cat de
cat onest si de fapt nu avea nici un chef sa-si minta prietena. Suprapus peste oboseala ei
acest nou conflict o facu sa planga.
- Of, te rog zise repede Eliza si se strecura din patul ei luand-o in brate. Diana incerca
sa vorbeasca dar de fapt era obosita si ar fi luat o pauza de la gandit, vorbit si inteles
chestii stranii, asa ca se multumi sa-si imbratiseze prietena fapt care o facu pe aceasta
sa-si abadoneze curiozitatea. In scurt timp dormeau.
31

32. * 1
Am folosit sistemul lor de teleportare sa ajung pe aceasta planeta,sigur nu ar fi
fost de accord, tratatul Isus si alte porcarii….dar timpul se scurge si orice consecinte m-ar
astepta cand ma voi intoarce si daca ma voi intoarce….ei, bine, nu conteaza. O sa ma
gandesc atunci la asta.
Planeta asta seamana atat de bine cu acasa incat la inceput n-am realizat ca are mult mai
mult oxygen si ca sunt alergic la anumite substante, de asemeni nu am stiu exact ce sa fac
cu banii si nu am putut vana intr-un loc cu multe animale care , am inteles mai tarziu erau
pentru a putea fi admirate de oameni, de copii in special. Ar fi trebuit sa citesc cate ceva
inainte, dar ce sa-I faci, nu le am avut niciodata cu studiatul.Asa ca am stat cateva zile in
celulele lor constrans de fortele lor de ordine, niste barbati atat de fragili ca as fi putut
scapa de ei in cateva secunde, dar…David n-ar fi fost de accord cu asta. Si mi s-a parut si
mie intelept san u atrag atentia asupra mea, singurul lucru stresant la statul in celula , pe
langa amalgamul infiorator de mirosuri care ma faceau sa sufar fizic era bineinteles
timpul pierdut.
Sa nu uit. Daca mor(ceea ce e putin probabil) sau daca mi se intampla ceva sa
devin invalid, in coma, etc( si mai putin probabil) dar mai ales dupa ce-ti voi face ce am
de gand, ce am venit sa fac, vei gasi explicatii aici, David. De astfel, gandul la tine ma va
ajuta pe planeta asta foarte mult. Totul e la o lungime de mana, atat de fragil si exotic atat
de mare e pericolul cu cat stiu ca voi scapa neprins orice as face. In locul asta ma simt
invincibil si ei, na, o sa razi foarte atragator. Toate femeile de aici au avut reactii
puternice in prezenta mea si de fapt si unii barbati. Mi-a fost foarte greu san u iau tot ce
mi se oferea mai ales in primele zile dar trebuia sa te caut. Fireste eu nu sunt tu si de
aceea nu am putut rezista tentatiei, aici femeile se lasa mai usor dominate in pat si sunt
fenomenale, se daruiesc in totalitate, am fost cat pe ce sa-mi pierd cumpatul si sa ma
transform. Totusi sa nuintind coarda. Nu trebuie sa scriu chiar tot aici. Important e ca nu
am ucis pe nimeni, nu am facut rau nimanui si nici nu am de gand. Nu chiar.
Dupa cateva ore de somn adanc Diana se trezi brusc nestiind unde se afla. Avusese un
cosmar ceva ce nu mai traise vreodata cu nici o legatura cu realitatea si cu atat mai
complicat si mai sinistru cu cat ea nu putea influenta evenimentele ce se desfasurau si
anume un razboi de proportii cu morti ce cadeau in jurul ei tacuti, fara gamete, doar se
prabuseau ca si cum s-ar fi dat batuti cu mult inainte.Razboiul se ducea pe tacute fara
bombe, gloante sau altfel de proiectile fara strigate de razboi si…fara sange.Diana se
cutremura, n-ar mai fi dormit acum nici daca ar fi luat somnifere. In schimb ii era foarte
foame, incerca sa-si aminteasca cand mancase ultima data si zambind isi dadu seama ca
trebuie sa fi fost sandwich-ul de la spital, cu aproximativ 24 de ore mai inainte. Cand se
uita la ceas constata ca era 5 dimineata , mai era aproximativ o ora pana se trezeau ceilalti
, avea timp sa faca micul dejun.
32