2. Conţinutul şi sfera bugetului de stat
Conţinutul bugetului statului
Sensul tradiţional (juridic):
document care cuprinde lista
veniturilor şi cheltuielilor
statului aferente unui an
bugetar, listă supusă aprobării
Parlamentului.
Sensul modern (economic): o listă
a V şi Ch statului, dar şi o
reflectare a :
- fluxurilor de alimentare şi
repartizare;
- obiectivelor de politică
economică, în realizarea
cărora bugetul este doar un
instrument.
Bugetul
General
consolidat
Bugetul
naţional
public
Bugetul
statului
Bugete locale;
Bugetul
asigurărilor
sociale de stat.
Sfera bugetului statului
Fd. extrabugetare;
fd. de reevaluare a
stocurilor;
împrumuturi
externe; fonduri
comunitare.
4. Principiile bugetare
Def: reguli de configurare a bugetului
1) Principiul universalităţii: toate V şi toate Ch trebuie înscrise în
buget cu sumele lor totale şi în două poziţii distincte (regula
non-contractării), fără a se stabili o legătură anume între un
anumit venit şi o anumită cheltuială (regula non-afectării).
Non-afectarea: respectată pt BS, nerespectată la FAPS, FAOS....
Non-contractarea:
- Presupune necompensarea V din încasarea impozitelor cu Ch
ocazionate de aşezarea şi perceperea lor, nici compensarea Ch
realizate prin instituţii publice/unităţi productive din sectorul
public, cu V obţinute de acestea.
- BS este brut dacă respectă această regulă şi este net dacă o încalcă.
- În practică, BS este mixt: V Ch
V Ch V Ch
S+
(apărare, ordine publică) (regii autonome, învăţământ, sănătate)
5. 2) Principiul unităţii bugetului: V şi Ch statului trebuie înscrise într-un
singur document.
Avantajele respectării principiului:
- bugetul unitar oferă o imagine globală şi clară asupra ansamblului
V şi Ch publice şi a raportului dintre ele;
- controlul asupra V şi Ch statului este mai uşor de realizat.
Abateri de la principiul unităţii:
- rectificările bugetare dau naştere unor noi documente bugetare;
- debugetizările au adus alături de bugetul administraţiei centrale:
- bugete locale (întocmite de administraţiile locale);
- bugetul asigurărilor sociale de stat;
- bugete extraordinare (pt. acoperirea ch excepţionale:
crize);
- bugete anexe (întocmite de instituţii publice ale statului cu
autonomie fin relativă, fără personalitate juridică);
- bugete autonome (întocmite de unităţi de stat cu
personalitate juridică şi autonomie funcţională).
DECI, bugetul unitar a lăsat locul aglomerării bugetare,
datorită necesităţilor practice.
6. 3) Principiul anualităţii bugetului: bugetul statului trebuie întocmit
pentru o perioadă de un an, dezbătut şi aprobat anual, iar
exerciţiul bugetar trebuie încheiat la finele anului bugetar.
Anul bugetar = perioada de timp pt care se aprobă bugetul.
- începe de regulă la 1 ian şi se încheie la 31 dec;
- pe parcursul anului bugetar pot apărea evoluţii conjuncturale
care necesită modificarea indicatorilor bugetari, fie prin
rectificări bugetare, fie prin angajarea rezervei bugetare, sau
abilitând guvernul să o facă, fără consultarea Parlamentului;
- bugetul anual este parte a unor bugete plurianuale unde sunt
reflectate obiectivele de amploare cu eforturile şi efectele
implicate.
Exerciţiul bugetar = perioada de timp în care executivul încasează
V şi efectuează Ch înscrise în bugetul aprobat.
- de regulă, exerciţiul bugetar se suprapune cu anul bugetar
(metoda de gestiune), iar V neîncasate şi Ch neefectuate se
reflectă în bugetul anului următor;
- în unele situaţii, se admite prelungirea exerciţiului bugetar
peste anul bugetar cu câteva zile (perioada de favoare), pentru
lichidarea restanţelor.
7. 4) Principiul echilibrării bugetului: bugetul trebuie încheiat în echilibru
(V publice = Ch publice).
- Principiu dogmatizat de şcoala clasică: “deficitul reprezintă un
dublu pericol: al bancrutei şi al inflaţiei”.
- Principiu sacrificat de şcoala modernă: “echilibrul bugetar este
sacrificat pentru asigurarea echilibrului în economie”; totuşi, se
caută soluţii pt asanarea deficitului bugetar:
- echilibrarea bugetului plurianual întocmit la nivelul unui ciclu
economic, prin angajarea excedentelor din perioada de avânt
economic în finanţarea deficitelor din perioada de recesiune;
- acceptarea deficitului bugetar câţiva ani la rând
(permisivitate la creşterea cheltuielilor bugetare) pentru
revigorarea economiei, urmată de creşterea V bugetare şi
depăşirea situaţiei de deficit.
- Principiu de care se apropie doctrina contemporană: “deficitul
bugetar trebuie păstrat în limite rezonabile – 3% PIB”.
- Situaţia echilibrului bugetar în România: excedent 7.6% (1989),
deficite 4.3% (1992), 4.5% (1997), 3% (2000), 2.65% (2003), 1.2%
(2004), 0.5% (2006), 2.8% (2007).
8. 5) Principiul specializării bugetare: V şi Ch statului sunt înscrise în
buget după o schemă unică, V după provenienţa lor, iar Ch în raport
cu destinaţiile lor.
Clasificaţia bugetară = schema unitară de grupare a V şi Ch
bugetare.
Tipuri de clasificaţii:
- clasificarea administrativă (fcţ de instituţiile prin care se
încasează V şi prin care se efectuează Ch);
- clasificarea economică (grupare în operaţii curente şi de
capital);
- clasificarea funcţională a Ch (în raport cu funcţiile statului:
funcţii sociale, funcţii tutelare, funcţii administrative, funcţii
economice).
Buget 2007 aprobat pe clasificaţia bugetară:
http://www.mfinante.ro/buget/buget2008/pdf/anexa001.pdf
http://www.mfinante.ro/link.jsp?body=/buget/index2008.htm
9. 6) Principiul realităţii bugetului: veniturile şi cheltuielile bugetare
reflectă realitatea, adică nevoile reale şi indispensabile pe de o
parte, şi resursele ce pot fi realmente mobilizate pe de altă parte.
Metode de cuantificare a indicatorilor (V/Ch) bugetari:
- metode clasice:
- metoda automată: pp preluarea indicatorilor din ultimul
buget încheiat;
- metoda majorării sau diminuării: pp proiectarea tendinţei
înregistrate în ultimii ani la V şi Ch, în bugetul anului următor;
- metoda evaluării directe: pp evaluarea analitică pe fiecare
venit şi fiecare cheltuială în parte.
- metode moderne:
- metoda cost-avantaje: pp definirea obiectivelor, a soluţiilor
alternative pt atingerea acestuia, a costurilor şi avantajelor
fiecărei soluţii, şi în fine alegerea soluţiei optime;
- variante ale metodei cost-avantaje: modelul american PPBS
(Planificare, Programare, Bugetare) şi modelul francez RCB
(Raţionalizarea opţiunilor bugetare).
10. 7) Principiul publicităţii bugetului: bugetul statului trebuie făcut public
în toate fazele, de la elaborare, dezbatere, aprobare, şi până la
momentul execuţiei, rectificărilor şi încheierii exerciţiului bugetar.
Transparenţa se asigură prin:
- urmărirea etapelor procesului bugetar prin presa scrisă şi
audiovizuală;
- publicarea în Monitorul Oficial a bugetului aprobat şi a Contului
de încheiere a exerciţiului bugetar.
