1. Tema 2 :Evaluarea rezultateloractivității economice la nivel macroeconomic
Rezultatele activităţii la nivel de ansamblu al economiei naţionale dintr-o perioadă de timp
determinată, de regulă un an, se reflectă cifric prin indicatori macroeconomici. Măsurarea
rezultatelor economice prin asemenea indicatori îndeplineşte o serie de funcţii esenţiale:
a) Indicatorii macroeconomici au rolul de evidenţă statistică, prin care se sintetizează
informaţiile privind rezultatele activităţilor dintr-o economie naţională, într-o perioadă
determinată, măsurând potenţialul său economic;
b) Pentru agenţii economici ei constituie punctul de plecare în luarea deciziilor privind
dimensiunea, structura şi calitatea ofertei şi cererii de bunuri economice viitoare, şi pe baza
acestora atragerea şi utilizarea factorilor de producţie;
c) Pe baza lor se fac comparaţii internaţionale, prin care se pun mai bine în evidenţă
valoarea performanţelor obţinute pe plan naţional, nivelul de dezvoltare economică atins de o
ţară şi locul ei în economia mondială.
Măsurarea rezultatelor de ansamblu ale economiei naţionale se bazează pe o anumită teorie şi
concepţie metodologică. Sub acest aspect s-au distins două sisteme:
a)sistemul conturilor naţionale (SCN) - specificţărilor cu economie de piaţă şi
b)sistemul producţiei materiale (SPM) folosit în ţările cu economie centralizat -
planificată.
a) Primul sistemse fundamentează pe teoria factorilor de producţie elaborată de către
Jean Baptiste Say, conform căreia fiecare factor este recompensat în funcţie de contribuţia sa la
activitatea economică. Prin urmare, în calculul indicatorilor macroeconomici se porneşte de la
veniturile factorilor de producţie.
b) Cel de-al doilea sistemare la bază teoria muncii productive, conform căreia munca
depusă în sfera producţiei materiale, inclusiv în domeniul serviciilor de producţie crează bunuri
economice, deci este productivă. Deşi, între timp, această teorie a evoluat, în sensul lărgirii
sferei de cuprindere a muncii productive, totuşi, cele mai multe dintre activităţile din domeniul
serviciilor nemateriale (servicii de consum, servicii publice etc.) sunt considerate în continuare
neproductive. Indicatorii macroeconomici calculaţi în cadrul acestui sistem(Produsul social,
Venitul naţional etc.) au o sferă de cuprindere mai mică faţă de cei calculaţi prin sistemul
conturilor naţionale. Sistemul producţiei materiale a fost caracteristic fostelor ţări socialiste şi
pe măsura tranziţiei lor la economia de piaţă este înlocuit cu sistemul conturilor naţionale, ai
cărui indicatori sunt urmarea evaluării tuturor bunurilor materiale şi serviciilor materiale şi
nemateriale obţinute în activitatea economică într-o perioadă dată (de regulă un an).
Sistemul Conturilor Naționale sau Contabilitatea Națională constituie principalul sistemde
evidență și analiză macroeconomică utilizat în statistica internațională de majoritatea țărilor
lumii, cu deosebire a celor cu economie de piață, precum și în calculele și analizele economice
2. efectuate de organizațiile internaționale (ONU, OCDE), al cărui obiectiv principal este de a oferi
o prezentare cantitativă, agregată, completă și coerentă a realității economice în timpul unei
perioade de timp sau la un moment dat.
Indicatorii macroeconomici principali
Indicatorii macroeconomici de rezultate măsoară rezultatele activității din întreaga
economie națională.
Principalii indicatori macroeconomici sunt:
1. Produsul Global Brut (PGB)- reprezintă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor cu
caracter marfar sau nemarfar, create în subsistemele economiei naţionale, într-o
perioadă determinată, de regulă, un an.
2. Produsul Intern Brut (PIB)- exprimă valoarea bunurilor materiale și serviciilor
finale produse într-o perioadă de timp, de regulă un an, de către toți agenții
econoici care își desfășoară activitatea în interiorul țării, indiferent de
apartenența națională (agenți autohtoni și străini)
3. Produsul Național Brut (PNB) – exprimă valoarea brută a bunurilor materiale și
serviciilor finale produse într-o perioadă de timp, de regulă un an, de către
agenții economici naționali indiferent dacă aceștia își desfășoară activitatea în
interiorul unei țări sau în afara granițelor naționale.
4. Venitul Național reprezintă totalitatea veniturilor încasate de proprietarii
factorilor de producție - muncă, capital, pământ. Este egal cu suma salariilor,
profiturilor, rentelor, și dobânzilor.
Principiile de evaluare ale indicatorilor macroeconomici sunt:
a) Rezultatele activității economice se concretizează în bunuri finale destinate
consumului, investițiilor și exportului;
b) Indicatorii macroeconomici de rezultate se pot exprima în prețurile pieței (pp),
dacă includ impozitele indirecte nete și în prețurile factorilor de producție (pf),
dacă nu includ impozite indirecte nete.
pf=pp-IIN , IIN (impozite indirecte nete)
Indicatorii care reflectă rezultatele macroeconomice determinaţi prin sistemul
conturilor naţionale pot fi calculaţi prin trei metode:
3. a) metoda de producţie - prin care are loc agregarea produselor şi serviciilor finale
obţinute de agenţii economici în perioada de calcul (de regulă un an). Prin această
metodă, din valoarea totală a producţiei se elimină consumul intermediar, iar în cazul
indicatorilor în formă netă se exclud şi alocaţiile pentru consumul capitalului fix;
b) metoda utilizării producţiei finale - ce constă în agregarea cheltuielilor totale ale
agenţilor economici cu bunuri materiale şi servicii ce compun producţia finală. Se însumează
cheltuielile menajelor pentru bunuri materiale şi servicii de consum, cheltuielile publice pentru
bunuri materiale şi servicii, cheltuieli pentru bunuri de investiţii şi exportul net (diferenţa dintre
export şi import);
c) metoda costurilor sau valorii adăugate - prin care se însumează elementele care reflectă
compensarea factorilor de producţie (salariu, profit, dobândă, rentă etc.), alocaţiile pentru
consumul de capital fix (forma brută a indicatorilor) şi impozitele indirecte (cu excepţia
venitului naţional).
Formule de calcul a indicatorilor macroeconomici
PIB- Produsul Intern Brut
a) Metoda producției sau a valorii adăugate:
PIBpf=ΣVABpf, VAB- valoare adăugată brută
PIB pp= ΣVABpf +IIN
PIB=PGB-CI
b) Metoda utilizării finale sau metoda cheltuielilor
PIBpp=CPv+CP+FBC+EXPN
CPv-consum privat,
CP- concumul public, CF=CPv+CP (CF-consumul final)
FBC- formarea bruta de capital (FBC=FBCF+VS=IB+VS), VS-variatia stocurilor, IB-investiții
brute
EXPN=EXP-IMP
c) Metoda repartiției sau metoda veniturilor
PIBpf=ΣVF+A
VF – veniturile factorilor de producție
4. A- amortizarea
PIN –Produsul Intern Net
PIN= PIB-A
a) Metoda producției sau a valorii adăugate:
PINpf= ΣVANpf=PIBpf-A, unde VANpf=VAB-A
PINpp= ΣVANpf+IIN=PINpf+IIN
b) Metoda utilizării finale sau metoda cheltuielilor
PINpp=CPv+CP+IN+EXPN=CPv+CP+(IB-A)+EXPN=PIBpp-A
c) Metoda repartiției sau metoda veniturilor:
PIBpf=ΣVF
PNB- Produsul Național Brut
PNB = PIB+SVFSVAB
SVFSVAB- soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu străinatatea la valoarea
adăugată brută
1. În caz de sold pozitiv, PNB va fi mai mare decât PIB
2. În cazul unui sold negativ, PNB va fi mai mic decât PIB
3. În cazul unui sold nul, PNB=PIB
PNBpp=PNBpf+IIN=PIBpp+SVFSVAN
PNN-Produsul Național Net
PNN=PNB-A
PNN=PIN+SVFSVAN
PNNpp=PNNpf+IIN=PINpp+SVFSVAN
PNNpf=VN
Indicatori nominali şi reali.
Indicatiorii macroeconomici de rezultate pot fi exprimați în prețuri curente (preturile fiecărui
an) și se numesc indicatori nominali (măsurați în unități valorice) sau în prețuri comparabile,
5. cosnatnte (prețurile unei perioade considerată ca perioadă de bază) și se numesc inidcatori
reali (măsurați în unități fizice).
Calculat pe baza preţurilor curente dintr-un an este denumit PNB nominal, iar pe baza
preţurilor comparabile (ale unui an dat) este denumit PNB real. Prin raportarea acestora se
obţine deflatorul PNB, ce reliefează modificările intervenite în nivelul preţurilor sau în puterea
de cumpărare a banilor.
Deflatorul PNB=PNBnominal/PNB real
Venitul disponibil şi bunăstarea economică. Curba lui Lorentz şi coeficientul Gini.
Exprimat la preţurile factorilor de producţie, venitul naţional se determină pornind de la venitul
naţional evaluat la preţurile pieţei din care se scad impozitele indirecte nete.
VNpf = VNpp- IIN
unde: VNpf - venitul naţional la preţurile factorilor de producţie; Iin - impozitele indirecte nete.
Dar, IIN= II- S
unde: II - impozite indirecte; S - subvenţiile de exploatare;
sau: VNpf= PNBpp- CCE- Ii+S
De mărimea şi dinamica venitului naţional depinde volumul şi dinamica cererii finale de
bunuri materiale şi servicii de consum, precum şi cea de bunuri de investiţii. Dacă la venitul
national se adaugă transferurile nete ale restului lumii se obţine venitul naţional disponibil:
VNd=VN+Tnr
unde: VNd - venitul naţional disponibil; Tnr - transferurile nete ale restului lumii.
Însă, pe fiecare individ îl va interesa venitul personal de care el va dispune pentru a face faţă
nevoilor sale. Venitul personal se determină pornind de la venitul naţional din care se scad
veniturile care nu revin menajelor (aşa cum sunt profiturile nedistribuite de societăţile
comerciale, impozitele asupra acestora, cotizaţii pe care societăţile comerciale le plătesc pentru
asigurări sociale, etc. şi se adaugă transferurile statului spre menaje sub formă de pensii,
indemnizaţii de şomaj, ajutoaree, burse etc.
V p=VN- Prnd Iprnd – CAS+Ts
unde: Vp - venitul personal; Prnd - profituri nedistribuite de societăţile comerciale; Iprnd -
impozitele asupra profiturilor nedistribuite de societăţile comerciale; CAS - cotizaţii pentru
asigurări sociale plătite de societăţile comerciale; Ts - transferuri ale statului spre menaje.
Venitul personal disponibil se determină pornind de la venitul personal din care se scad
impozitele directe asupra veniturilor personale.
6. Vpd=Vp-Idvp
unde: Vpd - venitul personal disponibil; Idvp - impozitele directe asupra veniturilor personale.
Venitul personal disponibil reflectă veniturile menajelor care pot fi utilizate pentru procurarea
de bunuri materiale şi servicii necesare satisfacerii nevoilor de viaţă şi funcţionării societăţii
(consum) şi pentru economisire.
Coeficientul Gini este un indicator al dispersiei statistice în scopul reprezentării repartizării
veniturilor persoanelor dintr-un stat, în special acesta ilustrează diferenţele privitoare la cum se
distribuie veniturile/averile, prin urmare, este un indicator al inegalității. El a fost elaborat şi
folosit de Corrado Gini, statistician şi sociolog de origine italiană.
O metodă simplă de reprezentare a concentraţiei veniturilor o reprezintă curba Lorenz. Aceasta
ilustrează distribuţia sau bunăstarea în raport cu inegalitatea sau concentraţia veniturilor
dobândite. Ea poate servi ca un instrument statistic pentru analiza distribuţiei veniturilor.
