1. Gotfhold Lessing (1729-1781), in scrierea sa intitulatd Educalia s:peciei Ltn.tane, a
continuat intr-o anumiti rnisurd opera lui Vico. Pomir-id de la adevlLrurile descoperite cle religie
a dernonstrat importan{a educaliei gi a raliurnii urnane.
Immanuel Kant (1724-1804), important filosof german, atlas de mai mnlte qtiin{e, a
fost preocupat gi de istode fapt demonstrat de lucrarea sa intitulatd" Idee osltpre istoriei
universale privitd clin ltr,utct de veclere cosntopctlit. Conceplia sa, in acest domeniu, cuprinde
cateve repel'e de bazE:
- convingerea o5. ac{ir-rnile umane se suirlur legilol universale ale naturii ca oricare alte
fenomene ftzice;
- otnul, singr:rd fiin{[ ra]ionald, trebuie si utilizeze complet gi nestAnjenit raliunea
proprie;
- progresr-rl in istorie se realizeazS dialectic plesupun6nd ar-rtagonisme gi lr-rpte;
- in istolie, fundamentali este punerea in acord a libertalilor indiviclului cu libertd{ile
celorial!i;
- cunoagterea prin istorie, se explica pt'in existen{a unui orizont care este sau istoric, sau
rational. ,,Primul este mai extins decdt al doilea, fiind chiar nerndsurat de mare". Convingerea lui
Kant, era cd nofiunile, ,,cunoqtinlele noastre istorice n-au nici o limitd".
Johan Gotlieb Fichte (1762-1814), filosof german, gi-a expus conceplia in lucrdrile
Ccn'acteristicile timpului prezenl Ei Disctu's'uri cdtre naliuneu gerntund. El considera cd istolia
este rezultatul a dor-rd principii fiurclamentale: crec{in{a (/egea) Si ralitrneu (libertatec) carc
impreund tind cdtre turitate. Raporturile dir-rtr e ele, determind in timp 5 faze in istoria omenilii:
- epoca printitittd sau a inocenlei,
- ep o cct aLt / oril ci{i i,'
- epoca indiferenlei fatd de adevdr;
- epoca Stiin{ei,'
- eltoca arlei.
Iluminismul istoriografic in {irile din Europa CentralI, Estic[ qi Sud-Esticd
in plomovarea icleilor iluministe in aceastd zonl. a lumii, un ro1 important l-au avut
grecii, scriitori reuarcabili, plecLlm Vulgaris gi Amandis Corais sau, clrnoscutul poet. Rigas
Velestinul. Referilea la istorie a fost stirnulatd in acest spa{iu de numeroasele vestigii antice.
precum gi de levigorarea sentimenteior nalionale ale grecilor.
Renagterea na{ionald bulgard a fost anunlatd de scrierea drn 1762, Lstoria ,slavo-bulgord,
a ltri Paisie din Hilandar (1722-1798), cllugar de la muntele Athos. Ea a fbst conceputd intr-un
profund spirit patriotic, tu'rntuind animarea cr"rltulala gi politicd a Bulgariei gi degi, a fost
ptrblicat6 dupd moartea sa, abia in 1844, ea a circulat in numeloase flranllsclise in tot sud-estul
Europei.
In Serbia, cel mai important scriitor gi istodc iluminist a fost lovan Rajic care in 1768,
a scris Istoriu deo,;ebitelor popocu"elor slale (bulgari. croali. sArbi), in care a suslinr-rt ideea cd
trecutul trebr-tie sd instreasc[ prezentul.
i, Ungaria, un rol extrem de important in promovarea curentului iluminist in
istoriografie, l-a avut Imbre Katona carc a publicat incepAnd din 1779, o Istorie criticd a
regatului Ungariei, in 42 de volume; G. Pray care a scris Analele antichitirlilor hunilor,
ayarilor Si ungurilor, Analele regatLlui Ungcu'iei qi Isloria regatilui Ungariei.
4t

2. In Cehia, un rol deosebit in aceastd epocd l-au avut istoricii Iosef Dobrovski qi F.
Pelcl preocupali in mod deosebit pentru cultul trecutului, preamdlind in scrierile lor, Moravia
Mare, q1 apogeu politic al slavilor vestici.
In Polonia, odatd. cu prima sa irnpdrlire din 1772, principala pleocupare a istoricilor a
fost aceea de a descifi'a cauzele care au condus la dramatica sitr"rafie a idrii. Sufletul operaliunii l-
a constittrit istolicul Adam Naruszewicz (1738-1796), la inceput cdlugdr ezuit qi mai $lrzitr
episcop de Smolensk q;i Lr-rck. in 1775, el a reclactat rm prograrl in aceastd direclie intitulat
Memori,u privind redactarea istoriei nalionale.Cr-r splijinul regelui Stanislas Poniatowski, a
reugit sd adune 230 de volume de documente pe baza clrora a scris Istorict poponrltti polonez d,e
la inceputurile sale phnd la i386, lucrare consideratd, cea mai de seamd crealie istoriograficd
dupd cronica iui Jan Dlugosz.
In Rusia, interesul pentru istoria nalionald a fost cultivatd incepAnd cu Petru cel Mare,
nn pasionat al domeniului, care considera istoria un mijloc de a insuqi arta practicd a guverndrii.
Acesta a sprijinit scrierea istoriei, aduc6nd la curtea sa, istorici din alte dri (cazt:l lui D.
Cantemir) sau cornandAnd h-rcr5.ri rnarilor istor:ici europeni (Voltaire).
Intre istoricii rugi, un ro1 deosebit l-a jucat V. N. Tatiscev, considerat intemeietorul
istoriografiei oficiale (de curte) rusegti. Acesta a scris Istoria Rusiei din cele mai vechi timpuri,
cultivdnd ideea ralionalistd cu privire la lolul determinant aI personalit[fii in istorie.
Al6turi de acesta, trebr-rie menlionat numele marelui savant M. N. Lomonosov (1711-
1765), autor la rdndul sdu a unei lucrdri intitulate Istoria yechii Rarszi gi a cdrui pretuire pentru
farul Petru cel Mare a fost totald, considerAndu-l un zeu al Rusiei.
In sfhrgit, un loc aparte in istoriografia rusd, il ocupd A. N. Radiscev Q7a9-1802) ?n
sensul c5, prin lucrdrile sale qi plin intreaga sa activitate, s-a situat pe pozilii opllse istoriografiei
de curte, criticdnd larismul qi promor,And ideile lui J.J. Rousseau. A scris Cdldtorie de la
Petersburg la Moscova qi Cuvdnr despre Lontctno,sltt. Datorit[ persecufiilol, in cele din urmd s-a
sinucis, destinul siu tragic fiind comparat cu tragedia pe care el insugi gi-o imagina despre
Rusia.
42

3. VII.ISTORIOGRAFIA UNIVERSALA iN PRIMA
JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA (V. Curticdpeanu)
Caracteristici generale
Mar.ile rdstgrndri social-poiitice, economice qi spirituale determinate de Revolulia francezd,
c1i1 1789 au dus 1a o mare efervescenld in {arile eltropene 9i an stimulat, totodatd, preocupdrile
pent1u studierea trecutului. Acum se profileazd noi direclii in orientarea istoriografiei utriversale
qi, in speciai, celei europel.te, prin apari{ia ideilot' libelale 9i na}iolale.
Liberalismttl s-a ridicat impotliva ideilor conservatoare nobiliare, iar ideile nalionale,
avAncl ca punct de pornire tendinlele statelor de a se organiza pe baze ntodeLne, na{ionale, s-att
afirmat, ca principalele coordonate ale vieJii spirituale a intregii nalir-rni. La baza renaqterii
spit ittrltri nalional au stat ideile filosofice ale secolr:lui al XVIII-1ea 9i exemplul ideologiei
politice a Revolu{iei americane din 1776. dar mai ales a1 celei fl'anceze din 1789.
Revolu{ia francezd a declangat pe plan ellropean couceptttl de ,,drepl al nalionalitdlilor" in
rapod cu ,dreptttl ntoncrrhilor" asupra supuqilor. Dreplul no{ionalitirlilor la sutteranitate era
consiclerat in lumina noilol idealuri ca un corolar al dleptului 1a libertate individuald, ce iqi avea
izvorul in ,,c1reptu1 naturii". in mocl concret, principiul na{ionalit[1ii a fost exprimat in Declaralicr
de inclependenld (1776) qi in Declcrra{ia drepturilor ontului Si cetdleaniltti, adoptatd, Ia 26
augi-rst 1189 ,1" Adunarea Constituantd a Revoir-rfiei fianceze. Pentrr: tliumfirl ideilol levolufiei,
peltru egalitatea popoarelor, toate for{ele progresiste impotriva nronarhilor.
^
Congresul cle 1a Viena (1815) a marcat, prin incheierea,,Sfi.ntei Alianfe" un insemuat pas
in coalizarea rnonarhiilor impotriva principiului na{ionalitdlilor. Prin adoptarea formulei
,,principiului legitimitalii" qi a ,,principiuir-ri ecirilibrului european", Congresul de la Viena a
cleterminat revenirea ia situalia de dinaintea revolufiei, la negalea drepturilor nalir-rnilor, in
favoarea priviiegiilor monarhilor qi a familiilor domnitoare.
Ca urmare, pe plan ellropean, a incepttt lupta deschish intre principiul dinaslic reptezentat
cle veclriui regim Siprincipiul nct{ional, care tindea spre afirmarea dreptului popoarelor asuplite
la o vtad,politicd independent[.
Toaie miqcdrile din apusul qi rdsdritul Europei, din Spania, Italia, Franla, Germania,
G1ecia, Polonia, Austria, Ungaria, Serbia, Slovacia, Transilvania, Muntenia, Moldova etc, s-att
ridicat snb impulsul principittlui na{ionalitdtrilor. E,ste epoca degteptarii popoarelor 1a o via!6
na{iolal6 al cdrui cleznoddm6nt s-a produs in Revolu{ia de la 1848. In chip firesc, secolul ai
XIX-lea a fost denumit ,,secolul na{ionalitdlilor", pentl-r cd ideea dominantd a epocii a fost
,,ideea naliona16 conceputd intr-un spirit nou, in spiritul timpului ntodent, Zeitgeis't sau l'esprit
dtt sidcle. Paralel cu avAntul miqcSrilor nalionale are loc 5i dezvoltarea teoreticl a principiului
nalional prin aparilia unor lucr[ri filosofice, juridice qi, de asemenea, prin afirmarea unei
istoriografii care au reflectat n-iarile idealr-rd a1e epocii.
pe plan istoliografic, acllm se deschide epoca confi'r-rntdrilor clintle cele douit tendinle
clistincte, una reprezentata de istoriografia tradilionald canti sd aclediteze ideea legitimitalii
absolutismului, a statului nobiliar', ca opeld a divinit5lii. iar alta care tinde spre promovarea
ideilor liberale ce reprezentau aspira{iile claselol mijiocii a1e societdtii qi, in egald mdsr-rrd, ale
naliunilor etnice ap[sate sub domina]ia impeliilor multinaliolale.
43

4. Isforiografia francezd in prima jumitate a secolului al XIX-lea
Primatul in afirmarea istoriografiei liberale cle conlinut rornantic il deline Franla. Una clil
misiunile priolitare ale istoliografiei romantice f}anceze eta de apdrare a cuceririlor Revoluliei
de 1a 1789, amenin{at timp de cAteva decenii, istoriografia Restaura{iei, care tindea sd dea o
justificare teoreticd, in spdjinul aducerii la conducerea Fran{ei. Nor-ra istoliografie afirma rolul
determiuant ce revenea, dupd 1789 naliunii flanceze condusd de noua burghezie.
in intreaga Europd cre$te interesui pentru cunoaqterea istoriograliei ca annd de luptd
social[ gi na]ioitalh; istoria evolueazh pe doud coordonate: n-rai intAi se contureazd. tot mai
pregnant reflectarea tendinfei de atlrmare a lolului claselor mijlocii in istorie, al revoluliilor
burgheze din secolele al XVII-lea qi a1 XVIII-Iea, in a1 cloilea r6nd, se afirmd ideea unificErii
statelor nalionale apLlsene gi de emancipare a nalir-rnilor etnice in plina maturizare, aflate sub
dominali a imperii lor rnultinalionale.
In acest context, istoricii moderni nu mai apeleazd la cnnoagterea antichitAlii, clrm lIceau
umanigtii, ci cultiv[ istoria fi'dmAntdrilor sociaie gi politice din evul n'iediu, care putea furniza
mai multe argumeute pentru fEurirea unei istorii militante. Caci atenlia se indreaptf, acum spre
colectivitalile etr.iice cn specificul. tradiliile qi cultura lor proprie, spre cdutarea idealului corrun.
Principala meirit'e a istoriei este, ?r-t epoca ronrairticd.. fidelitatea fala de propr"ia naliune,
cLrhivarea trecutului gi lELrrilea viitorLrlr-ri.
Unr-rl din reprezentanlii de seamd ai istoriografiei romantice este Augustin Thierry 0795-
1856), istolic, profesor pi jurnalist, la o serie de ziare iiberale, discipol Ei secretar al filozofului
utopist Saint-Sirnon.
A scris: Istoria cuceririi Angliei de normanzi (1825), Scrisori osltpra istoriei Franlei
(1827), Povestiri din timput'i nterovingiene (1840), Consit{eratrii asupra istoriei Franlei (i840),
Incercare a,t'Ltpra istorieiforntalirutii Si progre.sului Stitrii a Treiq (1853).
In primele saie scrieri. A. Thierry s-a aflrmat ca istoric narativ de talent, oferind modele de
povestiri pitoreqti, bazate pe clonici medievale din epoca merovingier-rilor (secolele V-VIII),
pline de culoare gi for'fa evocatoare, Treptat, a inceput sd abordeze o tematicd rnai bogatd,
incep6nd din epoca cuceririi fi'anciior asllpra Galiei, pAnir in timpul Revoluliei franceze. Prin
simpatia nutrit[ fa]a de popor s-a manifestat ca istoric militant. L-a preocupat, cu deosebire,
starea a treia din epoca revolutiei. al cdrui lo1 pozitiv qi hotdrAtor in istorie l-a demonstlat cn
argumente convingdtoare.
in teolia sa istoric6 sr-rbliniaza cd .,istorja popoarelor se explicd prin lupta intre rasa
cuceritoare gi lasa cuceritl apoi priir lupta cle clase", in acest sens, oferd ca exemplu h-rpta dintre
romani gi franci (secolele V-VI). Este primLrl care susline cd istoria Franlei a fost o indelungatd
luptl de clas6. Dar, algumentul cel rnai fi'apant in suslinerea teoriei sale il aduce in lucrarea sa,
larg cunoscutd in epocd, privind istoria cuceririi Angliei de cdtre normanzi (secolr-rl al Xl-lea).
Opera istoricd a lui A. Thierr,r, a atrut Lur ecoli larg in istoi:iografia europeand, pe care a
stimr"rlat-o.
Contemporan ca A. Thien'y qi reprezentarrt de seama al aceleiagi direclii este Francois
Guizot (1787-1874). Profesor la Sorbona gi orn politic, istoric de renume, membru alAcaden-riei
Fftrrceze, a jucat un rol important in viala pr"rblica a Fran{ei pdnd, la 1848, de pe pozilia
burgheziei.
A scris: ircurrare o.tupra istoriei Franlei (1823), Istoria revoluliei din Anglia (1826-
1856), Istoria generald ct civilizatiei c{in Frcmtra (1845).
$i-a consacrat intreaga operd noii clase care a pagit pe scena istoriei dupd Revolulia din
1789, burghezia. Prinoipala sa pl'eocuilare a fost cle a det-nonstrat rolr:1 detelminant al burgheziei
44

5. in istorie, ca o consecin{d fireascd a luptei sale impotriva nobilirnii gi monarhiei feudale. El qi-a
ghidat atitudinea qi acliunile politice in conlomitate cr-i istoria. ir., operu sa istoricd snsline cd, in
fala anarhrei gi despotismului, Franla n-a renrurlat niciodatd la libertate qi ordine. Cele cloud
conditr^il fundamental e al e ex i stenlei nali r-uri 1 or.
In teoria sa istoricd, Guizot accentueazd latura cercetdrii cauzelor gi a inldnJuiri foptelor
din care se desprinde progresul societ[1ii spre orcline gi libertate.
Este un asiduu cercetdtor al regimurilor qi instituliilor politice din Flanla gi subliniazd
fenomenul iuptei sociale in istorie, ca dinamicd a evohi{iei societd{ii. Dupa el, civiliza{ia
societdlii modetne este determir-rate de trei factori care se condilioneazd. r'eciploc:
a. tradiliile ronlane. 1a cat'e se erdaugi principir-rl alltoritdtrii rlonarhice;
b. tradiliile gennanice, din care s-an ndscut spiritul de indepenclenld, feuclalitatea qi dorinla
de libcltate politicA;
c. tradiliile cregtine, din care aizvordt ridicarea morald gi fi-r-rmr-rselea artistic5, sentimentul
egalitalii gi al ridic[rii claselol populare.
Cel nrai proeminent reprezentant al istolioglafiei rorrantice fianceze a fost Jules Michelet
(1798-1874). Profesor strdlucit la Solbona, Llrlde l-a continuat pe Guizot, apoi, ciin 1838 la
College de France gi directol al Secliei istorice de Ia Arhivele Na{ionale. La cateclra c1e la
College de France gi-a expr-rs cu vigoare ideile Iibelale gi clemocratice care anun{au Revolufia. A
sprijinit cu entuziasm declangarea Revolr-rfiei de la 1 B4B, ceea ce i-a atras snspenclarea cle la
catedrd ?n 1849, iar cu doi ani mai tdrzir-r destituirea; in 1852 a fbst demis qi de la Arhivele
Nalionale.
Ascris: Manualdeistoriemoclernii (1827), Isloricr Romctnd (1831), IstoriaFrcmlei,inlT
volume; Ewl Mediz; (1833-1843), Revolulitt, I-YII (1847-1859), Rena$terea Si tintptn,ile
rnoderne (1855-1867), Lttoria secolului crl XIX-lea (1876), Poporul (I846), Bil:lia untonititlii
(1 846).
Plincipala sa operd este L;toria Fran{ei. in care o gleutate specificd are istoria RevolLr}iei
de la 1789, in gapte volume. Aceastd lucrare vast6 are Iabazd o infonnalie bogat6, culeasd in cea
rnai mare parte din Seclia de Istorie a Arhivelor Nalionale, al cdrei director J. Michelet a fost
pdn6 in 1852. Metoclautilizatd de el in elaborarea lucrdlii a fbst cea pe care a explls-o in Istoria
Rontand. Prirnul volum trateazd epoca de diriaintea fuziondrii dintr:e rase; al doilea, este un
tablou al provinciilor vdzute in diversitatea lor geograficd qi umand, de r"rnde a ieqit utilitatea
francezd; a urmat apoi, epoca lui Ludovic al Xl-lea ;i secolele care au pregdtit Revoh"r{ia
fiancezd din 1789, cdteia ii acorda o dezvoltare ainpl5.. Tratarea epocii cle dupd 1848 este mai
pu[in scrupLrloasS.
Istoria Franlei este consideratd drept lllarea epopee a Franlei, ,,o capodoperi a artei
rontantice". G. Lefebre afirmd cd Jules Michelet este ,.marele istoric al Franiei" care a intlodus
poporul pe scena istoriei gi a aboldat cu fbrvoare Revolu{ia de la 1781). in aceasti oper5, poporul
francez apare ca fiinld vie, el aclioneaz5. asr:pra ei insagi. Inflr-renlat de Flerder, el susline cd
geografia este fLndamentul istoliei. in viziunea lui. istoria nll este - clurl splmea Thierry -
numai lupta dintle rase salr jocul instituliilor (Gr"rizot), aceste dor-rd latr-ri trebuie topite pentru a
putea ajunge la cunoagterea ercelei resureclii a vielii izvordtd din structura sa interioard,
profunda.
Prima pafte a Istoriei Fran.lei, pl,nit,la 1848, cu deosebire epoca revolufiei fi'anceze. este
consideratE ca o veritabila oper[ de reinviere a trecutului poporului francez, in care J. Michelet
s-a afirmat prin metoda de expunere qi analiza informa{iei ca nn istoric de profundd originalitate.
Ideile sale cu plivire la revolulie qi la probierra na{ionald rdmdn valabile gi ?n istoriografia din
45

6. zilele noastre. Lucrarea sa Poporzll, suptanumitl Catehisnml burgheziei t{enncratice Si religia
patriei, in care poporul apare ca principala forld a socict[]ii. a fost primita cu entuziasm de
istoricii romdni de 1a 1848 (N. Bdlcescr:, M. I(ogalniceanri, Gh. BariliLr), descoperind gi
idealurile poporulul rom6i:r.
Puternicul efect pe care l-a avLlt opera 1ui J. Michelet asupra lui Gh. Bari{iu a fdcut ca
acesta sd publice in,,Gazeta de Tlansilvania", in anul 1846, r-rn capitol din lucrarea Poporttl,
intitulat de marele istoric francez ,,Vor na{ionutitdlite s'ci clispard?". insugi J. Michelet cr-rnogtea
o serie de revolu{ionari romdni afla{i ia Paris in tir-npul Revolu{iei de la 1848 gi s,a referit in
lucrdrile sale ia Revolu{ia din fara I{omAneasca. Pre{uirea iui pentru migcarea na}ionald a
popoarelor europene a fEcut ca opera sa sd se bucure cle o mare ar-rdien!5 in spaliul geopolitic in
care naliunile militar-r pentru eliberarea de sub monar'hiile nrultina{ionale.
Contempolanii ctt aceasta pleiadd de reprezentanli ai lomantismnlui fi'ancez ar-i lbst
istoricii Alexis Tocqueville, Edgar Qr-rinet, Auguste Mignet, Aciolphe Thiers, De Barante, ca1'e
au irnbogdlit literatr-rra istolicd cu lucrdri de rdsunet in epocd.
Alexis de Tocqueville (i805-1859), jurist, om politic, participant la evenimentele politice
din annl 1848,;i-a consacrat aotivitatea de istoric stuclierii naturii gi a progreselor democra{iei.
Lucralea carc l-a consacrat este Dentocraliu in Antet'iccr,2 vol. (1836-1840), in care face o
analizl profund6 asllpra canzelor istorice care au dus Statele Unite Ia democralie qi mare
prosperitate economicA gi politica. Pornind cle la exemplul Anielica, locqueville plevecle o
dezvoltare similar[ a Fran]ei, in drumul evolu]iei sale.
intr-o nou6 lucrare, scrisd dupd Revolulia de 1a 1848, Vechiul regim Si Revolufict, el
considerd c[ Revolulia nu este inceputul, ci rezultatul evo]r-rtriei istorice din epoca regalitalii, care
a deternrinat centralizarea adrr. inistrativh, egalitatea cetalenilor contra aristocraliei.
Edgar Quinet (1803-1875), profesor la College de France, istoric gi om politic cu idei
liberale gi republicane. S-a afirmat prin doLrd ir-rcrdri: Revolu{ict din ltalia (1848-1852) qi
Revctlulia (1865) in care, apropiindu-se de ideile iui Tocqueville, analizeazd.in stil roniantic gi
religios radicinile istorice ale genezei rnigcdrilor care au dus la declangarea revolutiiior din cele
doui |dri.
A fhcut parte dintre istoricii care alr rlanifestat in{elegere pentru miqcdrile na{ionale ale
popoarelor din rdsblitril Er-rropei, cr-r deosebire fala de romAni, cdrora le-a consacrat o apreciatd
lucLaLe, Rontdnii. A avut strAuse rela{ii cu emigralia revolutionald romAneascd de la Paris, iar
dupd 1848 a devenit r"urul din marii plieteni ai romAnilor' gi membru de onoare al Academiei
RomAne, din 1867.
O prezenld activa in epocd a avrit Adolphe Thiers (1797-1877), on politic implicat in
evenimentele din 1848 pi 1871, publicist qi istoric de prestigiu. A fEcut elogiul revolu{iei de pe
poziltile marii burghezii gi a snslinut teoria luptei sociale in lucrarea Istoria Reyoluliei Ji"onceze
(1823-1827) degi este o operi voluminoasl (10 volr"rme). Thiers n-a insistat prea mult asupra
cauzeTor profunde aie Revolttliei de la 1789. In lucrarea sa de mari dinrensiuni, intitulatd
Consulatul Si Imperiul publicatd in 20 de volume, intre 1 845-1862, el traleazd, rnai analitic gi mai
profund istoria Frantei din epoca napoieonianS.
Auguste Mignet (1796-1884) a abordat aceeaqi problematicd pe care a stuciiat-o gi amicul
sdn Thiers, in lucrarea Is'toria RevoJutris;/vanceze (1824). ]']r-rblicist de renume qi istoric cu vederi
liberaie, potrivnic Restauraliei, el s-a afimrat pt'intr-o mai mare precizie a stabilirii faptelor gi
evenimentelor revoluliei, fiind unul dintre creatorii gi sus{inEtorii teoriei lr-iptei de clasd.
Sub infltrenla gdndirii istorice a lui Tirierry, gi-a scris opera De Barante (1782-1866),
intitlrlatd Is'toria ducilor de Burgundia (1824-1826) in care a readus la via[d, istoria consemnatd
46

7. in vechi cronici qi docunente medievale, punAnd temeliile nalaliunii istolice, care lipsea in
istoria Fran{ei.
Un ioc aparte ocr"rpf, in istoriografia I'rancezd qi r-inirrersala din prin-ia jumdtate a secoiului al
XIX-lea, Jean Fr. Champollion (1790-1832) celebrul egiptolog care. pornind de la Picrtra de lcr
Rosseta, a izbutit sd descifreze hieloglifele egiptene. Tdndrul savant qi-a concentrat experier-r{a
studiilor aslrpra scrierii egiptene in Manual al sistemului hierogliJic, pe care l-a tipirit in 1824.
Lucrdrile consacrate egiptologiei au fost pr-rblicate postum: Morurntente din Egiltt Si Nubia, 4
volume (1835-1845), Grantatica egipteand-(1835-1 841), Diclionur egipteun (1841-1843).
Istoriografia germand in prima jum[tate a secolului al XIX-lea
A evolr-rat in aceastd perioadd pe dor:d coordonate, una de naturd filosofico-politicE, iar'
a7ta, cu conlinut metodologic. Ea a fost influen{atd, in mare mdsnra de gdndirea h:i Hegel (1778-
1831), principalr-rl leplezentant a1 filosofiei clasice ger11lane; por:nind de la ideea,,spiritului
universal" (Weltgeist) qi a dezvoitdrii dialectice a societ5lii, Hegel ajur.is la concluzia cE
elementul fundamental a1 istoliei universale este .slrtltrl. intleaga conceplie istoricd a 1ui Hegel
graviteazd in jurul ideii ,,specificulr-ri nalional" gi a ,,statu1Lri", concep{ie pe care o vede
concretizatd in unificarea statelor germane in jr-irr"rl Plusiei. Aceste idei ar-r fost exprimate in
lucrtu'ile: Liniile principale ctle filo,soJiei dreptului (1821) qi Prelegeri de filosofia istoriei
(1837); ele s-au inscris in climatr-rl spiritual al epocii qi au irnprimat o direc{ie specifici gdndirii
istorice germane.
Cea de-a doua direclie a fost reprezenrat[ de Berthold Niebuhr gi, cu deosebire, de
Leopold Ranke, istoricii cei mai reprezentativi ai metodei critice qi erudite din aceastd epoci.
Impulsui l-a dat B. Niebuhr (1776-1831) prin lucrdrile sale Istoria Rontei (1811-1832) qi
Lecyii de istorie anticir" in care pentrri prima datd a suplls analizet infonna{iile de natur[
tradifional[ legendard gi folcloric[, in comparalie cu realit[1ile izvorAte din structurile economice
ale societd{ii antice greco-latine. Metoda analitic-comparatirzd schilat[ de Niebuhr s-a irlpus prin
publicarea, la iniliativa sa, sub patronajul Academiei Prusiene de $tiinle din Berlin, a colecliei
Corptrs scriptormn historae byzantinae (1828- 1 897).
Adevdratul intemeietor al gcolii critice erudite germalre este Leopold Ranke (1795-1886).
El este ,,cLeatortil istorismului" qi a exercitat o influen{d deosebitd aslrpra istoricilor de
pretutindeni (G. Lefevre). Profesor la Universitatea din Berlin, din 1836,;i istoric oficial al
Prusiei, L Ranke gi-a pus opera in slujba r-urillc[rii Germaniei qi a suprema{iei Prusiei; a fost
innobilat cu titlul de ,,Von".
A scris: Istoria popoarelor rontctnice Si, gerntanice, din 1494 piind ln 1535 (1824),
Principii Si popoare tn Europa sudicd in s'ec. X|4-WII (1827). Pupii rontani, biserica Si statnl
lor in sec. XI/I Si Wil (1834-1.837),3 voiume; Gerntania in epoca Refbrmei sec. WI Si WII
(1852-1861), 5 volume, Istoria Angliei cu deos'ebire in ">^ec. ,Y,'lI (1859-1867),6 volumc, Istoria
Wallensteinilor (1869), Istori a trrtivers ald (1 8 80- 1 BI6), 6 volume.
Ranke s-a afirmat in istorie din deceniul tlei al secolulr"ri al XIX-lea, 1a inceput aparlinAnd
qcolii romantice, apoi a depdqit lirnitele curentului, devenind - prin erudi{ia gi metocla
comparativ-criticd - principalul leprezentant al qcolii obiective germane. Prin imbinarea
armonioasS a cercetbrii critice a izvoarelor cu generalizarca" opera sa a atins cel rnai inalt nivel
al istoliografiei modeure, in perioada criprinsd intre 1 840- 1880.
Ranke a acoldat o irnportanid deosebitd snrselor istorice, cr"r predilec{ie documentelor
diplomatice; el este adeptul ideii c[ istoricLrl are menirea cie a studia faptele pebaza analizei gi
interpret[rii critice dguroase a izvoarelor, de a scrie istoria aga cllnl a fost in lealitate (,,wie es
47

8. eigentlich gev,esen"). Pentru Ranl<e, factorii hot[rAtori in evoh"t]ia istoriei popoarelor il
constituie ideile politice, statul, politica extern[. echilibrLrl cle putere in state, forla militard,
personalitdlile. In viziunea lui, popoarele romanice gi germanice au adus o contribulie mai
insemnatd ia mersul istoliei r:niversale. in aceastd privin{i el face elogiul ideii unitdlii lumii
romano-germanice in istor"ia europeanE. A subliniat indeajuns irnportanla istoriei universale
pentru cunoaqterea obiectivd a istoriei nalionale, aceasth idee s-a concretizat in publicarea operei
sale Istoria universulci, incepdncl din 1880.
Vizir-rnea hli Ranke astlpra istoriei pon-regte de la conceplia sa de naturd deistd, cr-r tendinle
collservatoare, axatd pe studierea preculp5.r-ritoare a factoriiot' politici. Sub raportul
nretodologiei generalizatoare, el a lost Lil1 crcator: de dileclie pozitivist-criticd in istorie,
exercitand o influenli majord asupra istoliografiei europene din secolul al XIX-lea, Ideile lui
Ranke s-au reflectat qi in istorioglafia ron'i6neascd, in primul rAnd in operele h-ri M.
I(ogdlniceanu, A,D. Xenopol, N. Iorga gi L LLrpaq.
Printre cei mai de seamd discipoli ai lui L. Ranke se numdrd istolicii germani H, Sybel"
LG. Droysen, H. Treilschice g.a. Ei s-au afirmat in epoca ascensiurii Prusiei qi a evenimentelor
legate de unitatea Germaniei, in sir-rjba cdreia qi-au pr-rs intreaga activitate istoriograficd.
H. Sybel (1817-1895) a fost rurul clin elevii cei rnai fideli ai lLri L. Ranke. Profesor la
Universitatea din Bonn gi la cea din Munchen, apoi director a1 Arl-rivelor Statului Prr-rsian qi
fondator al consaclatei leviste ,,Histori.che Zeitschiit". Cea mai importantd lucrare a sa a fost
Fundarea Imperiului Gerrnan de ciitre l;l/ilhelnt 1(1889-1894), in 7 volume, in care susline cu
tfiepolitica iui Bismark, de unire a Germaniei prin,,sAnge gi fier" in jurui Prusiei. Concep{ia sa
conseruatoare asllpl'a istoriei o exprirnd gi in lucrarea Is'toria epocii reyolu{iei (1853-1860),
suslindnd cdrezuTtatul Revoitilieifranceze din 1789 se rezumd latransferul de proprietate dc ia
nobilirne spre .,tiers dtal",
Acelaqi ideal este urmat gi de J.G. Droysen (1808-1884), plofesor la Berlin care, pornind
de la modelul statelor autoritare ale antichitdlii grece;ti, a fdcut apologia regimului rnilitar
prusac. fiind considerat interneietor al qcoiii prr"rsace de istorie. In lucrarea sa, Is'toria politicii
prusace (181 5- 1 886), in 14 volume. nT anifestd adversitate faEL de regirnurile politico-
parlamentare qi elogiaz[ r'ohil statului militar gi al politicii de fo4[.
Continuatorul ce1 mai de seamd al h-ri L. Ranlce a fost H. Treitschke (1834-1896) care,
dupd moafiea acestuia (i886) a devenit istoricul oficial al Prusiei. A fost profbsor la nai rnulte
univelsitdli, printre care, la Heidelberg qi Berlin, Plincipala sa operd este Lytoria Gerntaniei tn
secolul al XIX-lect (1879-1894), in 5 volume. Conservatorismul gi subiectivismul sdu se
rnanifestd in apologia dusa pAna Ia ultimele limite ale nalionalismului qovin, prin aplecierile
negative la adresa istoriei altor popoare.
Istoriografia englezd din prima jumitate a secolului al XIX-lea leflect6. in general,
lupta dintre libelalisrnul britar"ric qi repr:ezentan!ii Iegitimismului conservatol.
Cel mai de seam5, reprezentant al epocii este Th.B. Macaulay (1800-1859). Opera sa
principali este Is'toria Angliei de la Ln'care(I pe lron o lui lacolt al ll-lea (1849-1861) in 5
volume in care elogiazd. revolutia de la 1688 gi pe Wilhelm al III-lea. Este adversar al
puritanismului qi absolutismului reprezentat in istoria Angliei de Iacob al ll-lea, Macaulay este
unul dirrtre cel maipopulari istoriei din vremea sa, datoritd calitalilor literare de mare prozator.
Contemporan clt el, s-a afirmat ca adversar al libelalismului gi ca pasionat suslinbtor al
fo{eiorautocratismului englez Th. Carlyle (1795-1881). Opera: Eroii, cultul eroilor Si eroisntul
in istorie (184i), Istoria Revolutriei.fi'onceze (1837), in 3 voluure, Istoria lui Frecleric cl ll-lea,
48

9. numit cel Mare*(l858-1865),in 6 volume, Conceplia istoricS a lui Carlyie este dominata de
ideile religioase gi de credinla in forla misterioasd a eroiior, considerali de el drept mesageri
trimiqi p. pa*arri de forlele clivine. Lr-rcrdrile sale sunt dominate de mari personalitS,li ale istoriei
,niv"rsale-ca: Mahomed, Dante, Shakespeare, Luther, Cromwell q.a. Opera lui Carlyle a avut o
puternicd influenld asupra istoriografiei europene, datorit6 marelui sdu talent de scriitor cu care
qi-a zugrdvit per-sonalitdfile qi evenimenteie din istoria Angliei.
49

10. VII.ISTORIOGRAFIA UNIVERSALA IN ESTUL, CENTRUL $I
SUD.ESTUL EURoPEI il'{ PRIMA JUMATATE A SECoLULUI AL xIx.LEA
(V. Curticipeanu)
Principalr-rl reprezentaut al istoriografiei ruse din aceastd perioadi este N.N. Karamzin
(1766-1826), prin ollera sa Istoria statului ru.s'(1816-1829), ir 12 voltime. Aceasta este cea
dint0i sintezd a istoriei ruseqti, scrisd in manier5 modern6, sub influen{a istoriografiei din Europa
Occidental[, cu deosebir"e a celei h'anceze; iucLarea cuprinde istolia Rusiei p6nd in 16i2, este
sprijinitd pe o docurentare ampl5 gi scris[ in spirit na]ional. urmirind Lln scop educativ. Labaza
concepliei istorice a lr"ri i(alamzin. st1 ideea etatist-monarhista potlivit cdreia principala forla a
progresului Rusiei o constituie statr"tl unitar in frr-rnte cu larul, un regim autoclat.
Scrisul istoric din prima jumitate a secolului aIXIX-lea s-a afirmat pe calea liberalismului
gi 1a popoarele din Europa Central-Rdsdritean[, cr-r particuiaritali distirrcte fa]d de istoriografia
apuseand datoritd condiliilor de dorninalie a marilor monarhii multinalionale, aici istoriografia
este angajatd cu prioritate, in lupta pentru reuagterea sociald gi nalionala a iropoarelor sltlllrse.
ApelAnd la istorie pentrll a desluqi in primul rAnd identitatea etnic5 a acestor popoare,
istoricii gi-au fixat ca ideal scrierea unor opere in spirit naliona1. Factorul principal al istoriei il
constituia, in viziunea lor, ncrliunea etnicit - in opozilie cn ,,naliunile politice" stdpAnitoare.
tn aceastd direclie, istoliografia polonezd s-a dovedit deosebit de activd prin revolulionari
de talie europeand ca Adam Mickiewicz gi prin scrierile istorice ale lui J. Lelevrel (1796-1869).
Primul a propovdduit - aldturi de J. Michelet gi E. Quinet - ideea nalionala 1a Colldge de
France, in calitate de prof'esor, in anii prenergdtori Revoluliei de Ia 1848, iar al doilea arealizat
prirna sintezd na{ioirald a istoriei polone, intr-o viziune nou5., libelala gi patrioticd.. Lstorict
Poloniei (1 844).
Opera hii Leleu,el qi a altor istolici din genera{ia sa a contribuit Ia trezirea conqtiin}ei
istorice a polonezilor, 1a mijlocul secolului al XIX-1ea.
Istoria cehl s-a afirmat pritr Franfi5ek Palacl{y (1798-1876). care a pubiicat Istoricr
popoarelor ceh Si morcN (1836-1867), in versiune ceh[ gi germana. care a scos in relief lupta
seculard pentru libertate din aceste provincii.
La sirbi qi-a fhcut cunoscutd lr-rpta Vuk Stefanovid KaradZii. istoric gi fblclorist care a
publicat lucrarea Rettoluticr s'drbd (1830).
O influenla semnificativd a avut noua direclie de eliberare na{ionald, miqcarea Eteriei
grecegti, care apromovat ,,Marea ldee" a reinvierii spiritului elenic. Cea mai importantd sintezd
scris[ in aceastd perioadd, in viziunea eliberdrii nationale este Istoria civilizaliei helenice, 5
vo1.(1860-1872) a lui K. Paparrigopoulos (1815-1891), profesor la Universitatea din Atena.
Este o istorie a poporr-rlui grec, cle la origini pAri[ 1a iuceputul secolr,rlui al XIX-lea, in care este
demonstratd evolulia neintrerr-rptd a spiritului grec ;i rnrliteazd pentru independenla poiiticd-
La unguri, migcalea nafional[ exprimat[ in istoriografie a avut nn caracter apafie,
comparativ cu celelalte popoare clin rdsdritul Europei. Aici, migcarea de eliberare de sub
domina{ia habsburgic6, s-a manifestat intr-o serie de ir-tcrdli istorice de orientare nobiliar-
liberald; dar, in acelagi timp, ea a fost dublata de ac{iunea de inlocr-rire a limbii latine ca limb5
oficiald in stat, cu limba maghiard. Aceastf, nrf,surd s-a reperclltat negativ asLlpra tertdintei spre
libertate a unor a Lrnor naliuni etnice din cuprinsul monarhiei l-rabsbulgice, tnai cu seatn[ asupra
romAnilor, s6rbilor' qi slovacilor.
tn Italia, spiritul renaqtedi nalionale a fost cultivat in rnai mare m6snr[ dec6t in alte 16ri.
Generalia de gAnditori qi istolici din jurr-rl unor revolttlionari caMazzin| Galibaldi qi Cavour au
s0

11. aprofundat ideea nalionalitdlii, care a creatltalia unitd.
Cel care a folmulat pentru prima dali, o definilie asupt'a conceptului modern de nafiune a
fost Pascal Mancini, profesor de drept internafionai la Univelsitatea din Turin, in Prelegeri
(1871), iar Maximin Deloche a tratat pe larg desple ideea suveranitdlii poporului gi despre
voinla naliunii, in lucrarea Principiul nasionalitdtr , (1860). Istoricul Cesare Canti (1804-1895),
profesor qi participant la Revolulia de la 1848, a militat pentru independenla Italiei gi a exprimat
deschis poziliaantihabsburgic[ in lucrarea Istoria italienilor,6 vol. (1854-1856).
Un accentuat caracter rnilitant a avut istoriografia rom6neascd din prima jurnitate a
secolului al XIX-lea, exprimat in operele lui M. Kogilniceanu, N. Bilcescu, G. Barifiu, S.
BErnufiu g.a.
51

12. IX.ISTORIOGRAFIA UNIVERSALA iN A DOUA
JUMATATE A SECOLULU AL XIX-LEA
(V. Curtic[peanu)
Considera{ii generale
in raport
"u
piirru jumatate a secoiului al XIX-lea, istorioglafia universalS de dr-rp[ Revolu]ia
de Ia 1B4B evolueara p" noi c6i ile clezvoltare, datoritd importantelor progre se pe care le face societatea
qi gtiinla in gener-a1. in aceasta pedoada de avAnt, toate domeniile de cel'cetare caut6 noi metode de
i.,.i-r, *oi piecise, mai eficiente. Treptat, apar noi don-renii ;i ramuri de cercetare, ceea ce duce 1a
inldturarea barierelor dintre qtiin{ele umaniste 9i cele ale naturii.
in chip firesc, gi istoriografla cunoaqte o perfec{ionare a metodelor sale de lucru. Pe primul
pian, se irnpun aculi ideile care au labazd fapte obiective, pozitive, qtiinlifice. Caatarc, se afirmi tot
mai staruitor o orientare de naturd pozitivist - criticd, ce izvordgte din necesitatea cercetdrii qi
compardrii faptelor, cu scopul integrdrii 1or in lanlul unor fenomene 1argi. cuprinz6toare.
Istoriografia ajunge, in ceate-a doua jum[tate a secolului a1 XIX-lea, la matutitate depiind pt'in
renunlarea 1a Jetaliiie nesemnificative, pdn surprinderea generalr:lui gi afirmarea spiritului de sintez6'
Una din calactelisticile csenliale ale noii orientdri constf, in preocuparea constantd pentru examinarea
problematicii cgprinzdtoare, a permanenlelor gi cauzelor istoliei. Prin aceasta, istoria devine o gtiinld a
marilor comunitdli nalionale 9i, treptat, a societd{ii intregi, universale.
Interesul pentru stgcliil istoriei a dus 1a crearea unor institulii specialtzate de cultivare 5i
cercetare a trecirtului: comisii gi societali istorice, reviste, colec{ii de izvoare, institurte de cercetare,
catedre,niversitare etc. Astfel, istoria clevine rm domenin c1e activitate sistematicS. r-netodich, pe cal'e o
practicd specialiqti. Aceste institt4ii au favorizat cercetarea istoricii orientat[ cu
^prevalen{d
spre arhive
ii rpr" p.,bli"u..u izvoarelor istorice, examinate cu ajutorul qtiinlelor auxiliare.,In Fran{a apar primele
irrtitufil specializate in ciomeniul arhivisticii; printle acestease numdr[ Ecole des chartes (1816), apoi
iro|n'prirtiq* des hautes dtttdes, cte pe ldngd Coltige de France, intemeiatd de victor Duruy, in
1g6g. Aici s-au format numero$i istorici fiancezi qi strdini, plintre care gi romAni. Dupd exempiul
francezau apdrut institute similare qi in alte ldri'^^*
i" ;;iul valorificlrii cercetdrilor arhivistice s-au pus bazele unor coleclii de izvoare cabazd de
pornire pentru cercetarea criticd a istoriei. A1[turi de cunoscttta coleclie Monuruenta Germaniae
'Historic),intemeiat6 in1826 de G. H. Pertz qi continuat6 din 1875 de G. Waitz, Theodor Mommsen
tipdrepte, incepAncl din 1g63, prestigioasa seie Corl:us inscriptionmt lcttinartnn.in ltalia se editeazil,
din 1g34, Monuruenta historiie patricte.Aceste coleclii sunt urmate apoi de altele diir numeloase !dri,
care l6rgesc consicierabil peisajr-rl istoriografic ai surselor care scot din r,ritare istoria europeand.
N"ecesitalile cle valorific are a rezuTlatelor istorice, precun ;i nevoia de comunicare 9i colaborare
intre istorici a, dus, in chip necesar, la intemeierea Llnor reviste de specialitate. Printre primele reviste
de prestigiu se afirma,,Historische Zeitschrifl", intemeiatn in 1859 de H. Sybel, elev a1 lr-ri L' Rairke' A
urmat ,,f.u.r" Historique", editata la Paris c1e G. Monod, incepAnd din 1876, care a atras in jurr-rl
coioanelor sale numerogi istorici europeni; din 1884 a incepnt s[ apars,,Revista storica italiana", dup[
care sunt men{ionate rlvistele,,Englisl-r Histor'ical Review" (1886),,,Atreticat1 Historical Review"
(1896) q.a.
lceste per.ioclice ar-r jucat un ro1 important in circula{ia informaliilor, a ideilor qi a noilor puncte
cle vedere ale cercetirii istorice qi a,-r exerCitat o influenld asupra istoriografiei universale 'Dacl'in plima
jumdtate a secolului ai XIX-lea, in primul plan al istoriografiei universale s-au impus istoricii francezi,
prin viziunea qi arta scrisului lor, in cea de a cloua jumdtate a veacului prioritatea au de{inr:t-o istoricii
52

13. germani, sub rapofiLrl rnetodei de celcetare qi ai erLrdiliei. Terenul ?1 pregdtise in aceastd dir"ecfie, cu
deosebire, Leopold Ranke, prin marea sa err-rdilie gi prin spiritul critic introclus in cercetalea istolicd,
Istoriografia germani
Printre cei mai inserlr-ra{i continuatoli ai lui Ranke se nnmdrd gi Georg Waitz (1813 - 1886),
istoric erudit care a manifestat un interes deosebit peutru analtza surselor istorice qi a aboldat o
problematicf, de natur[ julidica. Acestuia ii revir-re rneritul de a fi editat faimoasa colec{ie de izvoare
istorice, Monurnenlct Gerntcrnicte Historica, incepAncl clin 1875. in principala sa operd, Istoricr
Constituliei germane, B volume. Irl facc o anahzd istoricE a instituliilor politice din Germania, cu
privire speciald asupra Constitutiei, de la inceputuri, pAnI in secolul al XIl-lea.
Cel rnai de seamd reprezentant al istoriografiei gerrlane din ultima jumdtate a secolului al XIX-
lea a fost Theodor Mommsen (1827 - 1903). Jurist ca fbrma{ie gi istoric, Mommsen a fost profesor de
drept roman qi de istorie anticd 1a cAteva r-uriversitdli, printre care 1a cele c1e 1a Kiel, Liepzig gi Berlin.
A scris: Ls'toria Rontei, vol. I-V (1854 - 1856 qi 1885); Dreptul romun public,3 vol. (1871 -
1888); Istoria rutntisntaticii ronrune (1860); Cronologict romanii piind la Caesar (1858); Corpus
inscriptiontun latincu,mn - coleclie iniliata gi condusi dc el din 1863, din care a publicat 20 de volurne.
Mommsen a devenit celebru prin opera sa Istoriu Romei, un veritabii nrodel, sub raportul
ertrdiliei qi a metodei analitice, al originalitdlii interpretalii gi stilulni. Istoricul francez G, Lefebvre
considerd opera savantului german .,o fortnd strllticitd a erudiliei ".
AvAnd ca plmct de pornire str-rdierea coirplexd a izvoarelor plimare ale Istoriei Rontei, cu
deosebire a surselor epiglafice qi numismatice, precum gi a institr-rliilor romane ( politice, juridice,
lingvistice qi religioase ), Mommsen face in vol. I-V a1e principalei sale opere, o analizd. sistematicd gi
profund[ a evoluliei societdlii rorrane, de 1a origini p6n[ la asasinarea lui Caesar, in anr,rl 44 i. Hr,
Vol. IV pe care n-a mai leugit sh-i scrie, era collsacrat istoriei impdralilor romani, apogeului gi
decdderii puterii Romei, din perioada ltii Octavian Augttst pitndin 476.
Prin aceastd operd, ca gi plin cAteva coleclii de izvoare lolrane gi conscrip{ii militare, precum qi
plin lucl[rile cu caractel strict juridic, de drept public, drept privat. drept penal, Mommsen s-a impus
ca urla dintre cele mai de seamd autoritati gtiinlifice din Gemania gi Europa din cea de-a doua jumdtate
a secolului aI XIX-lea.
Din punct de vedere al concepliei, opera lui Theodor Motnmsen urmeazd linia tradilional[ a
,,qcolii pl'usiene", acordAnd irnportanld preponderentei statr-rlui in evohitia societiJii, dar cu tendinle
liberale. influenlat in tmele privinle c1e ideile Revolu{iei de la 1848, El qi-a scris opera in spiritul
n5zuinlelor liberalismului. prin car"e igi manifesta increderea intr-o monarhie dentooaticd de tipul
aceleia instituitd de Caesar la Rona antic6, in secolul I i.Hr.
Un alt reprezentant proeminent al istoliografiei germane din aceast[ epoc[ este Karl Lamprecht
(1856 - 1915). profesor la universitdlile din Bonn, Marburg, Leipzig. Dacd opera lui Th. Mommsen s-a
impus prin istoria politico-juridicd, contribulia lui K. Lamprecht a str5lucit prin istoria civilizaliei gi a
culturii.
A scris: Viala econonticd gerntcutd in evul ntecliu,_4 vo1. (1866); Istoricr Germuniei,l6 vo1. (1891
- 1909); Metoda i.storiei cultwule (i900), $tiirtlct is/oricd ntotlernci (1905): Inlrodttcere in gAntlirect
istoricd (1912).
Fald de Morlrnsen, Lamplecht abordeazl o problematicd mai largd gi nai vartatd, asLrpra
trecutului, rnanifestAnd preocr-rpZrri astqlra Lulor aspecte social-economicc, precum qi asupra evoluliei
ideilor, culturii gi psihologiei societdlii. EI a iniliat tendin{a cultural-istoricd in istoriografia germand la
lnstittttul pentt,tt Lstoria Cuhuralci S'i Llniver,tctla de la Universitatea din Leipzig. Lambrecht nu se
ltmiteazd r-rumai la istoria Gerrnaniei din epoca fer-rdald, ci igi extirrde aria cercetfilor gi asupra altor'
53

14. [dri, cu deosebire asllpra istoriei Fr"an{ei. Una dintre contrib4iile sale esen{iale este marea sintezd de
istorie germand; sprijinindr-r-se pe o imensd cantitate de infomra{ii, el reconstitr-rie evolutia civiliza}iei
germarle, cr: prioritate ?n aspectele sale social-econontice qi spirituaie.
K. Lamprecht este un deschiz[tor de orizonturi noi in istorioglafia iirceputului de sccol XX, prin
abordarea teoretici a Lrnor domenii nccercetate p6rra la el; pr"urAud la temelia procesului dezvoltdrii
istorice ideea, el surprinde existen{a unui sistem de legi istolice concretizate in anumite forme de
civilizalie pi cuiturd rnaterial[ sau spiritrialE, in ,,idei ale unor epoci cultr"uale". Principala sa atenlie in
interpretarea istoriei se indreaplE asLrpra cultr-rrii qi psihologiei colective, susJindnd ch istoria este in
primul r'And o ,,qcoald a psihologiei sociale".
GAndirea iui Lamprecht a exercitat o anumitd influenld asnpra istorioglafiei rornAnegti prin N.
Iorga, care qi-a tr"ecut doctoratul cu el. Istoricul geulan a iniliat publicarea in lirrrba germand a dou5. din
cele nrai importante lucrdri ale lr-ri Nicolae lorga: I,s'toricr poportrlui ronrdn in ccrc{r'ul ,/brmaliunilor sctle
slatale gi Istoria Imperiului Olclnttn, in laimoasa coleclie ,.Ailgerneir-re Staatengesciricirte"
(2Geschichte der europZtischen Staateir").
A fost ales membru de ouoare alAcaclerniei RomAne.
Unul dintre istoricii germani cti tendinJe innoitoare in scrisul istoric din ultimile decenii ale
secolului al XIX-lea a fbst Karl Beloch (1854 - 1929). Studiind istoria in ltalia. s-a specializatin
antichit6li1e greco-romane, cll cleosebire in plobleme demo grzrfi ce.
Principala sa lucrare care 1-a coitsacrat in acest dotneuiu este Populctliile lr.rmii gt'eco - rolnunea
publicata in 1886. Plin examinalea temeinich a informa{iei in lutr-iina criticii iloderne, Beloch a izbutit
sd elaboreze un studir-r cantitativ temeinic asllpra rela{iilor demografice in spa{iul grecesc gi roman ale
epocii antice. Lucrarea Istoria Greciei, in 3 volume (1893 - 1904), il impune prin err-rcli1ie, spirit critic
qi adAncimea interpretdrii, printre cei mai mari specialigti ai istoriei lurnii grecegti.
Asupra istoriei Orientului antic, cn deosebire asllpra Egiptului, o contribu{ie irnportant/a a dat
istoriografiei Ed. Meyer (1855 - 1930). Profesor la universitAtrile din Berlin, Leipzig $.a." acesta a
cnltivat istoria antichitdlii ir-itr-o versiune largI, concretizati iu sinteza in cinci volume intitulatA Isturia
antichitdlii (1884 - 1902). A idsat o Cronologie egipteand (1904) qi o masivd lLictare in 3 volume
asupra Originii Si incepttttrlui crestini.srnului (1921-1923). Ed. Meyer a conceput istoria in ftinclie de
factori multipli (politici, econorlici, culturaii, religio;i) gi de voin{a oamenilor. Opera sa a exercitat o
influenfd insemnati asupra istoriografiei europeue, cu deosebire in Europa Centrald qi Sud - Esticd.Un
1oc aparte il ocupd in peisajul istorioglafiei de lirnba germand din aceastd epocd elvetrianul Jacob
Burckhardt (1818 - 1897), prof'esor Ia Universitatea ciin Basel. Opera sa este axatd ctt deosebire pe
istoria ideilor, a artelor, a culturii gi civilizaliilor.
Pricipalele sale lucrdri istorice: Epoccr lui Constcuttin cel Mare (1853); Ctrkrlra RencrS'terii tn
Itqtia (1860); Istoria ciyiliza{iei greceSti. Burckhardt nu s-a iruolat in curentul pozitivist - critic, ci a
extins investigalia istoricd in cArnpul manifest6lilor artistice qi literare, rzvortie cu cleosebire din
Renaqtelea italiand; dupd pdrerea lui, omnl gi umanitatea au fost descoperite de Renaqtere, care a avut
un rol determinant in dezvoltarea personalitalii Lllr-Iane. Aceastd conceplie qi-a i:us amprenta pe ideile
epocii sale, privind definirea culturii renascentiste italiene. In acelaqi tin-ip. opera sa este stribitut[ de
c[ut[rile latuliior psihologiei social - politice aie trecutttiui.
Un alt istoric elr,etrian de limbd germand este Eduard Fueter (1876 * 1928), autor al lucr[rii
Istoria istoriogra/iei contemparone (1911), apdrutd in edilie francezi't,in 1914. Aceasta este o operl
fundarnentalS asupra istoriografiei universale (cu deosebile a celei occidentale); totodatE, opera de
referin![ pentru cei care studiazd fenomentll istoriografic.
E Fuetel a mai publicat lr-rcr.lri de istorie politica uuiversalf,, printre care: Lstoria ,s'istemelor
stateloreltropene, 1192 1559(1919);Istoricunondialdclinultiniiostttdc{eani, 1815--1920(1921).
J+

15. Istori o grafi a fr ancezd
In Franfa, dilectia pozitivista - critic5, sub raport metodologic, a fost reprezentatd de o
serie de istorici, intre cale s-ar-r distirrs cu deosebire Gabriel Monod gi Victor Duruy. Noua
orientale pornea de Ia principiul inldtr-rrdlii dogrnelor. in nurnele obiectivitalii gi adoptdrii r-rnor
noi metode de cercetare criticd.
Gabriel Monod (1844 - 1912) s-a al.rrntat ca istoriograf gi medievist forrnat in medilrl
universitar german, sub inflnenla lui L. Ranke gi Th. Momtnsen.
A scris: Studii critice asupra.s'tu",selor isloriei merovingiene,2vol. (1872 - 1885); Studti critice
asuprct s'rtrselor istoriei carolingiene (1898); Bibl.iografie r.{e istoricr Franlei (1888); MaeStrii ai
istoriei; Renctn, Taine, Michelet (189a); Jules A,{ichelet. Studii usupt'ctrielii S'i operelor sale (1895).
G. MonocJ a cultivat metodologia cercetdrii comparatist - critice in istorioglafia kancez5, at6t in
lnnga sa activitate desfhgulatd.la Ecole prcrcticlue des' hautes' dtucles'( 1868 - 1912), c6,t qi in cadmi
prestigioasei ,,Revne Historique", intemeiata de el in 1876, in coloaneie cdreia gi-au pr-rblicat lucrdrile
cei mai de seam[ istorici francezi qi strdini, in cea de-a doua jr-rmdtate a secolttlui aI XIX-Iea.
Victor Duruy (1811 - 1894) a fost cel care a pus bazele, in 1868, importantului institut de
cercetare istoricd Ecole praclitlue des' haute.s dtutles', unde s-au format generalii de cercetdtori in
spiritul istoriograflei pozitiviste. La rAndul sdu, Duru1, a publicat, in acelagi spu'it, lucrdri importante:
Is,toria Franlei,2 vol. (1862); Istoria grecilor,2 vol. (1862), Istoricr rontctnilctr',7 vol. (1871 - 1885).
De asenrenea, a iniliat qi coordonat o Islorie univer's'ald.
Pe plan mai general, noua tendinla a istorioglafiei fianceze a fost reprezentat[ de Auguste
Comte (1798 - 1887), considerat intemeietor a1 fiiozofiei pozitiviste. El gi-a expus concepJia asupra
istoriei in Ctu,s defilozofie pozitivistii,6 volume (1839 - 7842), care a devenit cunoscut in cea de-a
doua jumdtate a secoiulr-ri al XIX-lea, cdnd a exercitat o anumitd influenji asupra gAndirii istorice
ellropene.
in abordarea problemei cunoagterii istorice, A. Comte poruegte de 1a o conceplie aprioricd, in
viltutea c[reia nu se bazeazdpe cercetatea concret6 a trecutului gi considerd c[ factorui fundamental al
evoluliei istorice este intelectul, ideile qi desdvArgirea permanentd a spiritului urlarl.
Deqi A. Comte igi afirrn[ inten{ia cnnoagterii fapteiol pozilit:e, el inldtr-rrd complet factorii vie}ii
economice clin cercetarea trecutului. Credea intr-o evolulie istoricd legicd, la baza c[r'eia stau factorii
colectivi. in conceplia sa, indivizii nu pot schimba cursttl civilizaliei, clci ei depind de dezvoltarea
colectivd a spiritului Ltman.
Valoarea operei lui A. Comte este de naturd teoreticl qi constd in incercarea de a descoperi
senstrl general ai er.,olutriei societS{ii Lrrtane, prin globaltzatea faptelor istorice. cdutAnd sd le ordoneze
intr-6n sistem unitar qi sd surixindd anumite legitali in desfbqurarea 1or, la fel ca qi in qtiinlele pozitive.
Prin aceasta el a impulsionat gAndirea istolicd silre o vizir:ne n:rai lalgl gi mai cttprinzdtoare a istodei,
in contextul istoriei cii,ilizatiei.
ilcer-c6ri c1e pdtrunclere a cunoa$terii legilor istorice care guverneazS. evolu{ia istoliei intAlnim qi
la Hippolyte Taine (1828 - 1893), gAnditor, critic de at'td, istoric gi profesor Ia Ecole des Beaux - Arts
din Palis.
Opera istoricd: Originile Fran{ei contenlpararue ( Vechiul regim ) 3 vol. ( 1875 ); RevoluSia, 3
vol. ( lglg- 1884); Reginu,tlmodern,2vol. ( 1890 -1894 ). Porninddelaexaminareaevenimentelor
politice din tirnpul Revoluliei fi'anceze qi a1e anilor 1870 * 1871, Taine a ajuns la convingerea
culoagterii cauzelor qi legilor procesului istoric. Pentru el, factorii de progr:es gi stabilitate in istoria
Franlei au fost r.egii, pe cale-i numeqte ,,adevdrali revolLr{ionari". adversari ai nobilimii. Pe de altd
parte, colsiclerl cd Revolulia cie la 1189 a fost opera instinctelor, a utopiei 9i a violenlei dezl6n{uite; cd
55

16. revolulia a dus la agravarea absolutismului ,,vechiului Legim". Taine avea in vedere trei factori
determinanli in evolulia istoriei: rasct, rnediul qi circumstanlele is'torice; gi-a exprimat scepticismul in
binefacerile revoluliei, fiir-rd convins c[ dezvoltarea istoricd nu poate avea loc decAt pe calea evolu]iilor
lente, tleptate.
Increderea in cunoagterea istoric[ qi incelcdrile de a descoperi legile care guverneazd evolu]ia
sociali, precum pi latr-rra iuterpretativd a opcrei sale in direcJia ideii ca rstoria este Stiinld, il situeazd pe
H. Taine printre gAnditorii pozitivigti insemna{i ai epocii.
Unul dintre istolicii gi gdnditoriifrancezi cei mai irnportanli ai epocii, considerat chiar genial (de
elvetianui E. Fr-reter), a fost Ernest Renan (1823 - 1892), fi1o1og gi orientalist de renume, profesor |a
Collegc de France,
Opera: Istoria originilor u'estinisntului. T vol. (1861 - 1881); Vict(a lui li,cus',7863 Apostolii,
1866; Sfantul Pavel, 1869 Antict'istul, 1873; Et;ungheliile, 1877; Bi,sericu creStinit, 1879; Malc
Aurelitr, 1881; lsrozia poporului lui Isrcrel,5 r,ol, (1887 - 1894); Viitorail Stiinlei (1890).Spaliul
cdmpului s6u de cercetale l-a constituit istoria gi cultura popoarelor orientale, cu preclileclie istolia
poporuh-ri evreu qi istoria creqtiuismului. A fEcut cercetari arheologice in Olient (Fenicia) qi a studiat
limbile semitice, adoptAnd metoda istorico - fi1ologic[ comparatirrd, eeea ce i-a deschis calea trat[rii
istoriei intr-o vizinne nou6. Ca cercetitor critic. Renan este adeptul ,,exactit6Jii generale", in locul
curoagterii cu precizie a ,,mdrunligulni istoric". El gi-a dedicat opela cercetdrii cu deosebile originilor
cre$tinismului qi vielii lui lisus Hristos, al cdrui caractel'divin l-a ilegat. Pentru Renan, miracolul gi
divinul din c5r{ile sfinte (Biblln) sunt de esen{5 legendard, iar Iisus Hristos este om, nu Dumnezeu.
O contribulie de mare valoare aduce Renan in lucrarea I/iitorul Stiinlei, in care stabileqte raportul
dintre religie pi gtiinld, ultin-ra constituind clon"ieniul cel rnai important pcntlu viitorul omenirii. ,,$tiinla
va fi adevdrata religie a viitorului" - afirma el. .,E necesar ca ea sd se organizezetolmai mult. cdci ea
va asigura ploglesul umanitd{ii. Datoria imperioasd a momentului este de a instrui poporr-rl, de a-i
cultiva gustul, respectul gi reiigia adevdrului".
Un loc aparle ocupf, in istoriograltapozitlistd Denis Fustel de Coulanges (1830 - 1889) istoric
al evtilui mediu francez, profesol1a Strassbourg qi Solbona.
Opera: Cetutea anticd ( 1864 ); Is'toria institlrfiilor politice ale vechii Fran{e,6 vol. (1888 -
1892); Monarhia.fiancd (1889); Galia romand Si intazicr. Principala contribulie a lui Fustel de
Conlanges constd in analiza qtiinlifica a instituliilor feudale din Franla, din epoca cuceririi romane
pAnd in perioada cle dupd invazia fi'ancilor'. inlocuincl naraliunea tracli{ionala cu analiza problematicii
izvordte din factorii social - poiitici qi spirituali ai societdlii medievale, el demonstrcazd. cd 7a baza
ltudalismului din Galia cucerita de franci std fondul latin, cd invaziile germanice n-au fdcut altceva
clecAt sd accelereze evolu{ia structurilor fer.rclale mai vechi.in concep{ia iui F. cle Coulanges, istoricul
trebuie sd sebaze'ze exciusiv pe izvoare, fdrd a recul'ge la emiterea uuor ipoteze care nu se sprijind pe
texte scdse gi, de asemenea, fhrd a incerca generalizdri mai largi, in lipsd de docnurente. A acreditat
chiar ideea cI misir-t-nea istoricului se lin-riteazd la interpretarea documentelor', qi nu ia critica lor.
Contribulia lui Fr-rstel de Coulanges constd in marele sdr-r talent literar', in forla evocatoare a
trecutuhii gi in originalitatea ideilol pe care le vehicr-rleazd in scopul demonstraliilor sale.
De numele istoricilor E. Lavisse qi A. Rambaud se leagd, realizarea uneia dintre cele mai
importante sinteze colective ale istoriei universale, cr: titlul Ili,s'loire gdndrcrle du IV- .sidcle ir nos f ours,
in 12 volurne (1893 - 1901). Initiat6 ;i coordonat[ de cei doi istolicj, aceasta opetd a fost elaborata de
o serie de specialigti pe jari gi domenii, pentru capitolele de istorie romdneascd dAndu-qi contribr-rfia A.
D. Xenopol
Ernest Lavisse (1842 - 1922) a fost profesor la Sorbona gi la $coala Nonnalf, Supe-rioar6,
formAndu-se mai intAi ca specialist in istolia Germaniei din secolele al XVIII-1ea gi aI XIX-lea, apoi s-
56

17. a impus in istoriografie prin inilierea uror sinteze de istorie nalionala; Istoria Fran{ei,10 vol. (1900 -
1912) qi Istoria conlemporanii a Franlei, 9 vol. (1920 * 1922). Prima trateazd evenimentele de la
inceputuri p6nd Ia Revolr-rlia francezd, iar a doua continud istoria Flan{ei, de la 1789 pdnd 1a primul
rdzbot mondial,
Alfred Rambaud (1842 - 1905), on-r politic, profesor 1a Sorbona. s-a distins in primul rdnd ca
istoric cu o foarte vaiatd sferd de preocupdri, delabizantinologie pdndla istoria civilizaliei. Pe l6ngd
colaborarea cu E. Lavisse la coordollarea cunoscutei Istorii universale..., A. Rambaud a scris o serie
de lucrari importante, printre care: Istoria Rus'iei, (1877); Revolulia ./rctncezd Si aristocralia rusd
(iS78); Franla coloniald ( 1866 ); Ls'toria civilizaliei.fi'ctnceze,2 vol. (1885 - 1887).
Sub raport metodologic. istoriografta englezh are trds.lturi apropiate de istoriografia germand gi
este reprezentatd ir-r epoca pozitivisrnului critic de W. Maitland, V. Stubbs, E. Freen-ian qi F. Greer-r.
Istoriografia englezd
W. Maitland (1859 - 1906) a fost r-urul dintre cei mai insemnali istorici englezi ai epocii, prin
lricrdrile sale erudite aslrpra institulii1or politice qi jr-rridice; dintre acestea amintim: Isloria dreptului
englez pdnd tn timpnl lui Eductrd 1 ( 1895); Is'toria constitat{ionalii a Angliei ( 1908). W. Stubbs (1825-
1901), medievist de renume, profesor la Oxford, s-a afirmat prin pr-rblicarea metodici de izvoare qi prin
studierea instituliilor feudale, mai ales in lucralea Ls'toria cr,tnstitulionala a Angliei,3 vol. (1874- 1878).
Ed. Freeman (1823-1892), profesor 1a Oxfold, a ldsat o operd bogatS, axatd pe o tematicd vaiatd..
Principaia sa lucrare este Istoria cuceririi norntuncle in Anglia, 6 vol. (1867-1879), in care
demonstreazd. autohtonia instituliilor anglo-saxone gi slaba influen|d francezd asllpra acestora. F.
Green (1837-1883) a scris o sintezd ampld asnpra istoriei Angliei, care s-a bucurat de o ampld
rdspAndire: Istoria poporulrLi englez,4 vo1. (1 877-1880).
Istorio grafia austriacl
O menliune aparte se cuvine si acordim pcolii pozitivist-critice austliece, in fi'unte cu
Ottokar Lotenz, K. Jirecek, T. Siekel, Otto Hielschf'eld qi I(arl Reigler', care a influenlat
istoriografia romdneasci de la sfAr'gitul secolului al XiX-lea, cu deosebire pe D. Onciui.
Cel mai reprezentativ este O. Lorenz (1832-1904), profesor 1a Universitatea din Viena qi autor a1
nrult apreciatei lucrdrt Istoria Gerntaniei, in ,sec. XII Si XIV,2 vol. (1863-i867). Ca tofi istoricii
austrieci, s-a dovedit un aprig adversar al ideii de stat nalional. in Europa.
La rAndul sdu, Konstantin ,Iosef Jiredek (1851-1919), slavist de renume, a adus contribulii
impofiante la istoria popoarelor slave din sud-estul Er-rropei. Format in spiritul criticii germane, a intlrit
qcoala istoricd la univelsitdtriie din Viena gi Praga, unde a fost profesor.
Istoriografia rusd este reprezentatd in a cloua jum[tate a veacului trecut de S. M. Soloviov
(1820-1879), profesor la Universitatea din Moscova;i autor al monumentalei Istoria Rusiei ln epoca
feudald,2g vol. (1851-1879). TratAnd trecutul Rr-isiei pAn[ in 7774,hcral"ea se bazeazdpe o informalie
abundentd de tzyoarc analizate in spilit critic. Lucrarea a avltt r,ur larg ecou de epoc6.
Dintre istolicii italieni care s-au afirmat in aceastd epoc6, cel mai proeminent este P. Villari
(1826-1917), om politic, participant la Revolulia cle 1a 1848, militant pentru unitatea Italiei. Dintre
lucr'dri1e sale meritl a fi amintitd. Originea Si progresul.filozofiei istorice (1859) Si Niccolo Machivelli
Si epoca s'a, 3 voi. (1871-1882).
Istoriografia americanil pozit:ista a impus trei nume de rezonanfl universala: H.
Adams, G. Bancroft qi Fr. Parkman.
57

18. Operaceamai impofiantd alr-ri H. Adams (1838-1918) este Lstoria Stotelor Unite ale Americiiin
decursul udministrasiei lui Thomos Je/Jbrs'on Si.Iuntes l4nclison,9 vol. (1889-1891). G. Bancroft
(1800-1892) a scris doud lr-rcr6r'i de propor{ii: Lstoriu Statelor Unile, 10 vol. (1834-187q qi Istorict
formdrii ConstiruSiei Statelor Unite,2 vol-. (1882). Fr. Parkman (1823-1893) a publicat in pelioada
anilor 1851-1892 o operd. monumental[ intr-o suitd de 6 tomuri, intitr"rlatd Fran{a S'i Anglia in Anterica
de Norcl. intleaga operi este consaclati istoriei iuptei colouialiste pentril supremalie dintre Franla qi
Anglia in nordul continentului american.
O contribr-r[ie cu totul excep]ionald au adus istoriografiei universale o serie de arheologi qi
cercetdtori in domeniul dezglopdrii r-rnor civiliza{ii gi cr-rlturii stravechi.
Printre aceqtia se numdrd R. Lepsius (1810-1884), egiptolog german care continudndr-r-l pe
Chanrpollion, a fEcut expedilii gi sirpdturi in Egipt corlsemnate in lucrdrile', l'rlorunente din Egtpt Si
Etiopitt, 12 vol. (18a9-1859); C)ronologicr Egiptului (18a9); C)ctrtea regilor egipteni (1858).
Concomitent cu acesta s-a afirmat egiptologul francez A. Mariette (1821-lBB1), care, in nrma
sdpdtnrilor, a descoperit Serapeuntul din lulemphis'.
La rdndLtl s[u, egiptologul gernran H. Brusch (1827-1894) a publicat, pe baza celcetdrilor
efectuate in Egipt pi Persia, lr-rcrdrile: Dicliottcu'hiet'oglific-clentotic, T vo1. (1861-1882) gi Islorict
Egiptului,
La descifi'area scrierii cuneiforme persane ;i bablioniene gi-a adus aportt-tl asirologul englez H.
Rarvlinson (1810-1895) care apr-rblicat In.so'ipliile clin Asit'icr Si Bal:ilon,5 voi. (1861-1884).
Arheologui germall I{. Schliemann (1822-1890) a contribr-rit plin sdp[turile fEcute 1a Ilissarlik
apoi in Mycene qi in insr-rla llhaca,la dezvdluilea fabuloaselor descoperiri a1e civiliza{iei miceniene.
La sfhrqitul secolului a1 XIX-lea gi inceputul celui de-al XX-lea, dezvoltarea impetuoasd a
gtiin{e1or a stimulat gi preocupdrile pentrr-r cercetarea trecntului omenirii, din perspectivd filosoficd. Dar
abordarea dezvoltarii societalii Llmane prin prisma filozofiei istoriei se face in cliip diferit de ia un
sistem filozofic la altul.
Cele mai interesante gi mai influente personalitSli ale gAndirii filozofice aie istoriei din aceastd
epoc[ au fost: W. Windelbaud, W. Dilthey 9i Max Weber.
W. Windelband (1849-1915) a pus bazele gcolii filozofice neokantiene de la Raden gi a predat
filoz.ofia la 1-rai mnlte universitdli germane - Leipzig, Freiburg, Heidelberg. Din vasta sa oper[
filozoficd amintirn lucrdrile: Is'lnria filozofiei contenlporone, 2 vol. (1878-1880); Introducere in
filozofie (1914); Filozofia istoriei (1916). A l}cut o clasificale a qtiin{elor in nontoterrce (gtiinle ale
naturii bazate pe legi) qi gtiinle ideogrcffice (gtiinle istorice cale studiazd faptele individriale). Neg6nd
legitatea dezvoltdrii sociale, Windelband considerd cd obiectul cunoagterii istorice il constituie faptele
individuale, dupd criteriul valolii.
Ideile sale au fost continuate de H. Rickert, in prima jturrdtate a secoiului al XX-lea.
Contempolanul sdr:, W. Dilthey (1833-191i) s-a afirmat in domeniul filozofiei istoriei prin
lucr6rile: Introcltrcere in Sliinlele spiritului (1883). Recons'truclict isloricitdlii in Stiin{ele spiritului
(1910). Dilthey consider'd cd istoria are ca obiect studierea faptelor individuale, unice - deoarece
dezvoltarca istorici llu are labazd.legi universale; este couvins cE societatea omeneasc[ are doar forme
tipice de viala gi cd fiecare civiTizate, fiecare epocf, istorich sau nzrliune tlebuie evalttate in func{ie de
tr6sdtlrile lol specifice. in procesul cunoagterii istorice acordd o importan{a deosebitd laturii spirituale
a istoricr.rlui, psihologiei in genelal.
Cel care a reprezentat in mocl strdir"rcit interpretarea istoriei din pelspectiv[ sociologicd a fost
Max Weber (1864-1920). Sociolog de renLrme qi plofesor 1a universitAtrile din Berlin, Freiburg qi
Mrinchen, M. Weber s-a renlarcat printr-o operd cu caracter enciclopedic in domeniui qtiinlelor sociale;
s8

19. a imbinat studiul istoriei cu sociologia gi, de aserrellea, clr economia politic6, filozofia qi dreptul -
metodd care i-a dat posibilitatea sE elaboreze lucrdri de largd qi originald vizitute.
Opera: Istoriaagrardrontands'iintportanasapentrudreptulpublics'iprivat (1891); Economia
Si societatea (1922); Statul (1920); Etica protestantd Si ,spiritul capitalis'ntr,tlui (1904-1905); Relatrii
agrare tn antichitate (1908). in opera sa, Max Weber a aborclat problema cunoaqterii istorice din
unghiul de vedere al teoliei socioJogic6 qi pluralitSlii factorilor'. A respins ideea legitalii in istorie gi a
operat clr a$a-nllrnitele tiprn'i sociologice ideale - instrurrrente de sistematizare gi de inlelegere a
faptelor istorice.
Lucrarile sale trateazd o ploblernattc6. axatd. pe civilizalia anticd cu caracter agrar gi juridic, pe
ideea forrnelor de manifestare a economiei capitaliste, incepAnd din antichitate pAnd in secolele XVI-
XVII, a c[rei aparilie o motiveazd prin protestantism. Opela sa este in intregime o preocupare pentru
dezvdluire principaleior coordonate ale evoh-rfiei societdlii omeneqti privind dezvoltarea eoonomiei, a
relaliilor comerciale qi juridice, a rolului religiei qi statului in contextul unor epoci istorice gi al
condiliilor oferite de natr-rr6.
Noutatea qi diversitatea problernaticii abordate de M. Weber' in contextul utilizarii tuturor
gtiinlelor sociale a dus la un cureut de innoire a vizunii gi metodei de cercetare a istoliei, care a
inflnen{at gdndirea istoricd rnai ales in secolul al XX-lea.
59

20. X.Istoriografia universall in secolul XX (V. Curtichpeanu)
Caracteristici generale
Anul 1918 a marcat o noud etap[ in istoria universal5., in general, qi in cea europeand, cu
deosebile. Pacea instauratd dupd prdbugirea putelilor centrale in rdzboiul clin 1914-1918 a
?nsemnat o redimensionare a rrechilor structuri politice de pe continent prin dispari{ia rnarilor
irnperii (Austro-Ungar, farist gi ototnan) Ei aparilia sau desdvdrqirea Llnor state nalionale.
TotodatS, in in-rprejr,rrilile crizclor care s-ar-r abdtr-rt asllpra continentului nostru, ip Rusia s-a
impus sistemul comunist. iar in unele {ari clin Europa Occidentald (ltalia gi Germania) gi-a f}cut
apalilia reginruli lasciste.
Declangarea celr-ri de-Al Doilea Rdzboi Mondial din 1939-1945 a dr-rs 1a noi qi profuncie
transformdri politice in ititreaga hime. Epoca de dLrpd 1945 este dorninatd de irnpnnerea violentd
a comunismr,rlui in ldri1e Europei Rasdritene gi de pdtrunderea lui ?n partea orientald a Asiei.
Continu6nd Lln proces istolic mai vechi, acum are ioc dezintegrarea - pe scari mondiald - a
sistemului colonial pi de apari{ia tmor noi state nalionale independente in Afi'ica, Asia gi pe
continentul American.
Lnportantele transformdri care au atLrt ioc pe pian politic ar: fost insolite de progrese
insemnate in domeniile economiei, civilizaltei teluologice gi implicit, al gtiinlei qi culturii.
inceputul secolului XX, a fost ilarcat de un nou ar,6nt gi in clomeniLrl qtiinlei istorice.
Istoriografia a cunoscLtt noi direc{ii de dezvoltare, in func}ie c1e mariie probler-ne care au
fi'dmantat omenirea contemporand.
O notd caracteristicd a sclisuiui istoric in aceastd epoc5, constd in ldrgirea qi diversificarea
problematicii istoriografice, deterniinatd de importantele mutalii care s-au produs pe plan
general in viala politicd. sociald gi economicd, in domeniul tehnico-gtiirrlific, in viala spirituald
qi., cu deosebire, pe plan demografic qi genelal Lrlran.
Noile relalii ale epocii au dovedit cd secolr-rl XX este un secol al interdependen{elor, cL,
datorita mijloacelor tehnice de cornunica{ie gi infornrare, lumea tinde spre universalitate pe toate
planurile. Acest fenomen se leflectd gi in istoliografie, care a atras in jurui ei nu numai pe
istorici pi pe filosofi, ci gi pe sociologi, economigti. politologi, etnologi, filologi gi lingviqti,
statisticieni etc.
Istoriografia pozitivist-critic[, cu metodologia ei riguroasS, specificd ultimelor decenii ale
secolului al XIX-lea a cedat tot mai mult spa{iu de afirmare unei istorii cu orizonturi de
cuprindere mai largi, cu tendinle spre sinteza istoric5. Aqa cum observa Nicolae lorgain 1920,
amdnuntul precis a1 faptelor", a fEcut tot mai mult loc ",noii istorii culturale, care privegte mai
ales la ceea ce este adAnc, fundamental general in viala omulni".
Iniliativa noii orientdri aparline istoriografiei fi'anceze, r-urei pleiade de istolici precum
Marc Bloch, Fernand Braudel, Pierre Renovin, ca qi istoricilor belgieni Henry Pirrene gi Jacques
Pirene. Acestora le revine melitul de a fi abordat celcetarea istorici intr-o noud viziune, care
cuprinde pluralitatea factolilor deteminanli in istorie prin irnbinarea err,rdiliei cr-r for{a de
penetralie a anahzei gi demonstraliei cattzalita{ii ferromenelor, punAnd astfel bazele teoriei
sintezei istorice moderne in istoriogi'afie.
Expresia concret6 a conlini-rtt"rlui acestei direc{ii este apari}ia. incepdnd din 1900, a
prestigioasei publicalii ,,Revue de synthese historiqr-re", sub conclucerea lui Henly Berr, care a
constituit un teren fertii de dezbateli intle specialiqti din domenii apropiate istorie, cal'e se-
interesau de latura teoreticf, a gtiinlei istorice. $coala sintezei istorice franceze s-a afirmat apoi in
60