Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Tara romaneasca 6

  • Login to see the comments

  • Be the first to like this

Tara romaneasca 6

  1. 1. 10. poLITrcA ExTERNA a novrANIEr (187s-1914) inainte de a fi independentd, Romdnia a desfEgurat acliuni de politici externd care vizau atingerea acestui obiectiv (a se vedea Convenlia comercial5 cu Austro-lJngaria din 1875) iar dupd 1878 s-a ciutat asigurarea securitdlii prin politica de alianle cu statele vecine gi cu marile puteri. Una din principalele probleme de politic[ externS, cu consecinle importante gi asupra integrit5lii teritoriale a Principatelor gi apoi Rom6niei a fost cea a statutului Dun6rii. Dun6rea s-a aflat in atenlia marilor puteri, statutul sdu gi al gurilor Dun6rii ftc6nd obiectul unor reglementdri succesive prin tratate gi convenfii. Un prim moment in care problematica Dundrii este Luatd in considerare il reprezintdtratatul de la Bucuregti dintre Rusia qi Turcia, semnat Ia28 mai 1812, care apus capdt rdzboiului ruso-turc desfiqurat intre 1806-1812. Cu acest prilej Rusia ia in stdpdnire bralul Kilia (Chilia), devenind riverand la Dun6re. Ciocnirile de interese intre marile puteri europene au pus La ordinea zilei necesitatearezoTvdrii problemei libertSlii de navigalie pe fluviile intemalionale gi consacrarea ei intr-un act internafional. Prilejul folosit pentru indeplinirea acestui dezideratl-arcprezentat Congresul de Pace de la Viena, intrunit in urma primei abdicdri a lui Napoleon. Prin Actul fina1 din 1815 se prevedeau, in articolele 108-118, principiile fundamentale ale dreptului fluvial. Astfel, conform articolului 109, navigalia pe rdurile intemalionale era liberd pentru toate statele, frrd deosebire intre statele riverane gi statele neriverane; se face insi precizarea cd libertatea de navigalie se aplicd numai pentru navigalia comercialS, nu qi pentru cea de rdzboi. Congresul ahotdrdt ca 131
  2. 2. acest regim sd fie aplicat numai apelor Rin, Necker, Maine, Moselle, Escaut qi Meuse, excluzAnd de la aceste principii Dundrea. Motivul acestei situa{ii il reprezintS dorinfa Austriei gi Rusiei, care aveau interese speciale la DunSre, de a impiedica amestecul celorlalte puteri europene in reglementareanavigaliei pe acest fluviu. Astfel in prima jumdtate al secolului al XIX-lea, asistdm in continuare,la o lupt6 acerbd, mai ales intre marile puteri vecine pentru preluarea controlului asupra Dundrii. in acest sens, in 1817, a fost incheiat un protocol intre ambasadorul Rusiei la Constantinopol gi Poarta Otoman6, prin care bralul Sulina, principalul bra! navigabil al Dundrii, trecea sub stdp6nire rus6. Rusia fEcea astfel al doilea pas in politica de instaurare a controlului asupra gurilor Dun6rii. Protocolul din 1817 a fost confirmat prin Convenfia ruso-turcE, incheiatd Ia Cetatea Albe (Akkerman) in 1826, care prevedea cedarea bralului Sulina cdtre Rusia qi acordarea libertetii de navigalie pentru vasele comerciale rusegti, in toate mdrile qi apele Imperiului Otoman. Ultimul moment al preludrii de c6tre Rusia a gurilor Dun6rii, l-a reprezerfiat Tratatul de pace de la Adrianopol din 1829, incheiat in urma unui nou rdfuoi ruso-turc ( 1 828- 1 829). Conform prevederilor acestui tratat, Turcia, infr6nt6, a cedat Rusiei bralul Sf. Gheorghe, moment ce marcheazdtrecerea navigafiei de la gurile DunSrii sub controlul exciusiv al Rusiei {ariste. Turcia r5mas6 riverand pe malul drept al acestui bra!, se obliga s5 nu ridice nici un fel de fonificalii gi sd nu permitS locuirea acestui mal pe o distanfd de douS ore de drum de la fluviu. Consecventd politicii sale la Dundre, Rusia incheie la 25 iulie 1840 o convenlie cu Austria, la Petersburg, in care se proclami principiul libertSlii de navigalie pe toate cursurile fluviilor pe care Rusia gi Austria erau riverane. 132
  3. 3. Prin acelaqi act, Rusia se angaja sd facd lucrdri de amenajare pentru a impiedica impotmolirea brafului Sulina qi sd construiascd un far la aceastd, gurd, de vdrsare, vasele austriece fiind obligate sd pldteascd in schimb taxele pentru acoperirea cheltuielilor reclamate de aceste lucrdri. Cu toate acestea, guvernul farist a avut o altd atitudine fali, de navig.ia de la gurile DunSrii. Astfel el a ?ncercat sd impiedice come(ul Principatelor dundrene; in ceea ce privegte lucrdrile de intrelinere la gura Sulina, acestea au fost neglijate de cdtre autoritalile fariste, fapt care a dus la sc6derea ad6ncimii qenalului navigabil, pun6nd astfel tn pericol navigalia vaselor comerciale. Mai mult, au fost impuse m6suri vexatorii: carantina qi obligalia ca vasele ce ajungeau acolo sd fie linute multd vreme pentru dezinfectare. tn acest context, marile puteri occidentale - in special Anglia qi Franfa - qi-au vdzut ameninJate interesele economice la DunSrea de Jos gi au incercat s6- gi menfind influenfa in Imperiul Otoman. Ele au cdutat sE se opund politicii expansioniste a Rusiei. Astfel, asistdm la declangarea Rdzboiului Crimeii (1853- 1856) intre Rusia, pe de o parte qi Turcia, Anglia, Franla gi Sardinia de cealaltd parte. lnainte de terminarea rdzboiului au awt loc negocieri intense intre puterile participante la conflict, in cadrul Conferinfei preliminare de la Viena din21-23 martie 1855. Stabilirea clauzelor finale ale pdcii a r6mas in sarcina unui Congres de pace, ale c5rui lucr6ri s-au deschis la Paris la 25 februarie 1 856. Au awt loc mai multe qedinle de lucru, in care au fost dezbdate probleme legate de statutul Principatelor, de navigatia pe Dundre gi la gurile acesteia, de infiinlarea unei Comisii Europene care sE reglementeze aspectele tehnice legate de imbun6tdtirea circula{iei pe fluviu. t33
  4. 4. La 30 martie 1856, s-a semnat Tratatul de pace care conlinea o serie de articole in problema Dun6rii. Astfel, in articolul 15 al Tratatului se prevedea c5 principiile menite sd reglementeze navigalia pe fluviile care separd sau traverseazd mai multe state, stabilite la Viena in 1815, vor fi aplicate inegald mdsurd gi Dundrii qi gurilor sale. Navi ga[ia pe Dundre nu putea fi supusd la nici o piedic6 sau redeven[d.,la nici o taxd,bazatd numai pe faptul navigdrii pe fluviu sau pusd asupra m6rfurilor care se gdseau pe vas. Regulamentele de polilie qi de carantind, urrnau sE fie concepute de aqa manier6 inc6t sd nu defavorizeze circulafia vaselor. Pentru aplicarea acestor clauze, articolul 16 al Tratatului de la Paris prevedea crearea unei Comisii Europene a Dundrii, cu o duratd,Iimitatd, de doi ani, alcdtuitd din reprezentanfii Angliei, Fran]ei, Austriei, Prusiei, Imperiului Otoman, Rusiei, Sardiniei. Scopul acestei Comisii era acela de a efectua lucrdrile necesare, de Ia gurile fluviului pdndla Isaccea, qi de a supravegheala respectarea principiului liberei navigalii. Dupd expirarea duratei de doi ani, puterile semnatare ale tratatului trebuiau sd hotdrascd dizolvarea Comisiei Europene a Dundrii gi transferarea puterilor ei Comisiei Riveranilor, constituitd prin prevederile aceluiagi tratat. Totodatd, conform art. 20 al Tratatului, cele trei judefe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad gi Ismail, reveneau Moldovei, fapt ce reafirmd interesele speciale ale Marilor Puteri fala de gurile Dundrii gi dorinla de a elimina Rusia din r6ndul statelor riverane zonei. Indepdrtarea Rusiei de la gurile Dundrii de cdtre conclavul european, constituit la Paris, nu a fost de naturS sd pund capdt pretenliilor lariste asupra acestei zone. Rusia a considerat spaliul pontic Ai gurile Dundrii ca o zond" 134
  5. 5. "rezeryatd" expansiunii proprii gi a urmdrit ca, la prima ocazie favorabild, sd anuleze prevederile Congresului de pace de la Paris in aceastd chestiune. tncercAnd sd iasS din izolarea diplomaticd in aare a fost plasatd de Rdzboiul Crimeii, Rusia a profitat de noul context internafional marcat de ascensiunea Germaniei gi politica bismarckianS. Astfel, rdzboiul franco-prusac din 1870-1871 a readus in aten{ia marilor puteri gi regiunea Dundrii. Austria urm6rea ca prin acest conflict si-qi intSreasc6 dominalia sa la Dundre, iar Rusia, nemullumitd de hotdrArile Congresului de la Paris din 1856, a actionat qi ea in direclia modificdrii regimului Mdrii Negre, cerdnd suspendarea prevederii relative la neutralizarea acestei mdri. Pentru a discuta situalia creatd de cererea Rusiei qi pentru a se pune de acord asupra altor probleme controversate, marile puteri au hotdr6t s5 convoace o noud conferinfd, la Londra. Aceasta s-a incheiat printr-un Tratat, semnat la 13 martie 1871, care prevedea militarizarea Mdrii Negre, recunoscdnd astfel dreptul Rusiei de a deline o flotd de rdzboi in Marea NeagrS. Continu6ndu-qi demersurile pentru rec6gtigarea statutului de putere rlerartd,, Rusia s-a implicat in ,,criza orientald" declanqatd de rbscoala din Bosnia qi He(egovina izbucnitd in 1875. Criza s-a amplificat dup6 ce, in iunie 1876, Serbia qi Muntenegru au declarat rdzboi Turciei. in acest context, in iulie 1876 suveranii Rusiei qi Austro-Ungariei s-au int6lnit la Reichstadt; cu acest prilej ei ajung la un acord verbal privind soarta Turciei in cazul unui rdzboi impotriva acesteia, dus de Rusia. Acordul de la Reichstadt a fost intdrit prin convenlia secret6 dintre Rusia gi Austro-l)ngaria, semnatd la Budapesta la 15 ianuarie 1877. Convenlia prevedea neutralitatea Austro-Ungariei fa!6 de un viitor rdzboi ruso-turc. in acelagi timp, Austro-Ungaria era de acord cu participarea Serbiei qi Muntenegru la fizboi de partea Rusiei, primind in schimb, dreptul de a ocupa gi anexa Bosnia qi Herfegovina. 135
  6. 6. Rom6nia qi-a declarat de mai multe ori neutralitatea solicit6nd insd re cuno aqtere a indivi du alitit[ti teritoriului qi a paqaportului romdne sc. in vederea declanqdrii ostilitSlilor cu Imperiul Otoman, era insi absolut necesard incheierea unei convenfii cu Rom6nia. Acest lucru se datora faptului c5 un fizboi ruso-turc se putea duce pe trei direcfii: prin Peninsula Balcanicd, prin Caucaz qi Anatolia, $i, cu ajutorul flotei, prin Marea NeagrS. Ruqii excludeau posibilitatea atacului principal prin Marea Neagrd gi debarcarea pe coastele turceqti din lipsa unei flote moderne gi puternice. Deasemenea, doreau sd evite un atac prin Transcaucazia gi Anatolia datoritd condiliilor neprielnice qi a unei populalii musulmane, fanatice care ar fi opus rezistenfd. Singura variantd posibild rdmdnea frontul balcanic; degi armata rusd trebuia sd depSqeascS doud "ba.riere" naturale, Dundrea gi Balcanii, existau avantale politice care at ft fayorizat aceastd, acliune (sprijinul populaliei creqtine). De aceea, a fost necesard incheierea unei convenlii, care s-a semnat la Bucuregti la 4116 aptrlie 1877 de cdtre ministrul de externe rom6n Mihail KogSlniceanu qi baronul Dimitri Stuart, agerrtdiplomatic Ai consul general al Rusiei in RomAnia. in primul articol al Convenliei, se preciza cd toate cheltuielile privind trecerea qi intrelinerea armatei ruse cad in sarcina guvernului imperial. Rusia se obliga s5 respecte drepturile politice ale statului rom6n qi "a menfine 9i a apdra integritatea actuald a Rom6niei." (art.If Potrivit art. III, relafiile dintre armatele ruse qi autoritSlile rom6ne erau reglementate prinr-o Convenlie speciald, care avea 26 de articole 9i a fost semnatd in aceeagi zi. Guvernul rom6n punea la dispozi[ia armatei ruse cdile ferute, comunicaliile fluviale, poqta, telegraful qi resursele materiale ale ldrii; comisarii romAni trebuiau sd lind" legdtura cu trupele ruse; pentru toate transporturile armata rusd era asimilatd armatei romdne qi i se acorda o reducere de 4Ao/o; oraqul Bucureqti era exclus ca punct de etapd pentru trupele imperiale' 136
  7. 7. Deqi prevederile Convenliei serveau prioritar interesele Rusiei, prin includerea prevederilor legate de drepturile politice ale statului rom6n qi integritatea sa teritoriald, Rom6nia a reuqit sd evite transformarea teritoriului in teatru de rdzboi. fn u.ma incheierii acestei convenfii, guvemul rom6n, prin mdsurile luate, gi prin posibilit{ile create armatei ruse de a trece nestingheritd prin Romdnia, s-a angEat efectiv in evenimentele din Balcani, ajungAnd in stare de rdzboi cu Imperiul Otoman Ia29 aprilie 1877. in consecinfd, Parlamentul a hotdrdt, la 9 mai 1877, ruperea oricdror legdturi cu Poarta gi proclamarea independenlei de stat. Aqa cum afirma ministrul de externe Mihail KogSlniceanu in qedinla Adundrii Deputalilor din 9 mai: o'...Suntem o naliune liberd gi independentd ... vd declar d-lor, in numele guvernului, cd noi ne privim ca in rdzbel cu Poarta, cd legdturele noastre cu Poarta sunt rupte, cd guvernul va face tot ce va fi cu putinld ca starea noastrS de stat independinte gi de sine st6tStoriu sd fie recunoscut6 de Europala viitoarea pace, pe care qi guvemul gi dumneavoastrS qi lara ?ntreagd o doreqte sd o vadd cu o o16 mai inainte". Ca urmare a instituirii st6rii de fizboi cu Turcia, la t5 iulie I 877 armata rusd a trecut Dundrea gi a inaintat simultan cu 3 corpuri de armatfi spre Munfii Balcani, punctul terminus fiind Adrianopol. Ofensiva ruseasc6 spre vest a fost opritd la Plevna, fapt care l-a determinat pe Marele duce Nicolae s5 ceard, prin telegrama din 19/31 iulie 1877, cooperarea armatei rom6ne la sud de Dun6re: "Turcii ingrdmddind cele mai mari mase la Plevna, ne nimicesc. Rog face[i fuziune, demonstraliune qi, dacS-i posibil, trecerea Dundrii, ceea ce doregti sd faci intre Jiu gi Corabia. Aceastd demonstrafie este indispensabild pentru a-mi facilita migcdrile." 137
  8. 8. [n afara operafiunilor militare din Balcani, au avut loc confruntiri navale I qi tereftre pe DunSre Ei in Dobrogea, in condiliile in care, pe fluviu qi la Marea Neagrf guvernul turc instituise deja blocada. " l" Trecerea Dundrii in Dobrogea era condilionatd de anihilarea flotei turcegti, care dispuneainzond - la Silistra,Tulcea, Mdcin, Hdrqova qi Sulina - de c6teva nave de rdzboi moderne, deqi greu de manevrat din pricina dimensiunilor 1or gi f5rd personal din cel mai calificat. in schimb, flota rus6 nu avea decdt 25 de vase mici, echipate cu torpile portative conduse, cu echipaje alese qi instruite. De aceea, lor li s-a alSturat flotila de rdzboi a Romdniei, compusd din fregatele "$tefan cel Mare" gi "Romdnia'', canoniera 'oFulgerul", galupele: 'oPrutul" gi "R6ndunica" care au fost cedate pe timpul operafiunilor comandamentului rus. Anihilarea flotei turceqti s-a produs prin scufundarea, la 11 mai 1877 a monitorului turc "Lutfi Djelil", cel mai mare din flota militar6 a Dun6rii, gi a monitorului cuirasat "Duba-Seifi" scufundat in noaptea de 13-14 mai 1877, dup6 ce a fost lovit de o torpild lansatd de galupa'oR6ndunica". Pe frontul din Balcani, deqi au avut loc mai multe asalturi asupra Plevnei (ultimul in 30 august 1877), aceasta a putut fi cuceritd numai printr-un asediu indelungat, incheiat la 28 noiembrie 1877, c6nd Osman-pa$a a incercat sd spargS incercuirea. DupE c6derea Plevnei, armata rusd s-a indreptat spre Adrianopol, iar armata romdnd spre cetdfile Vidin gi Belogradcik. Vidinul este bombardat, dar atacul nu a mai avut loc pentru cd, la 23 ianuarie 1878 s-a incheiat armistifiul, impus de ofensiva fulgerdtoare a armatelor ruse peste Balcani. Imediat dupd cdderea Plevnei, Rusia a fEcut cunoscute marilor puteri condiliile pe care intenliona sd le impund Turciei la semnarea pdcii. in ceea ce 138
  9. 9. prive$te Rom0nia, Rusia iqi reafirma dorinla de a reintra in posesiunea celor trei judefe din Sudul Basarabiei. ln schimbul despdgubirilor de rdzboi din partea Imperiului otoman, Rusia primea Dobrogea, pe care o ceda Rom6niei ca o compensalie teritoriald, incSlcdnd astfel convenlia din 4 aprilie 1877. Temerile RomAniei fa[d, de intenfiile Rusiei au fost confirmate de atitudinea acesteia fald, de participarea Rom6niei la preliminariile pdcii. Astfel, la 8/20 ianuarie 1878, laKazanldk a fost primit colonelul Eraclie Arion, delegat de guvernul romdn pentru aparticipa la disculiile privitoare la armistiliu. Acesta ii raporta lui Mihail Kogdlniceanu din Adrianopol cE armistiliul gi preliminariile p6cii'os-au incheiat afard de noi qi numai intre reprezentargii turci qi Cartierul general.o' [ratatul de la San Stefano a fost semnat, in urma presiunilor diplomatice I qi miliftare ale Rusiei,la 19 februarie/3 martie 1878. I Fa[d, de inc6lcarea evidentd de cdtre Rusia a Convenliei din 4116 aprilie 1877 incheiatd cu Romdnia, la Bucuregti, guvernul, Parlamentul, presa, intreaga opinie public6, au protestat imediat dupd ce Rusia qi-a fEcut cunoscute intenfiile. Mihail Kogdlniceanu-care intuise pretenfiile [arului-ardta cd "mai presus de fo46" trebuie sd fie "opinia publicd qi congtiintaumafld", iar acestea nu vor fi de partea Rusiei. Cdnd generalul Iancu Ghica l-a intrebat direct pe Gorceakov cum se impacS aceast6 tendinld de reanexare ajudelelor menlionate, cu art. 2 al convenliei din 4116 aprilie 1877, care gararfieazd" integritatea teritorialE a Romdniei, cancelarul larist a replicat cd "Rusia ne-a garurfiat teritoriul numai fa[d de Turcia, nu gi fald de ea insdgi." ciuda nemulfumirii Romdniei, Tratatul de la San Stefano nu a fost supus ii decdt in urma opoziliei manifestate de marile puteri. Astfel [ia vietezd, in frunte cu Andr6ssy, a cerut la numai trei zile de la Tratatului, convocarea unui Congres european care s5 revizuiasc6 diplo 139
  10. 10. acest frabt. Viena era nemulfumitd de nerespectarea de cdtre Rusia a inlelegerii de ia Budapesta (15 ianuarie 1877), prin care Bosnia qi Herlegovina urmau sd 1', intre h"b ocupafie austro-ungarZ. tn p1us, Austro-Ungariei nu-i convenea I creareh unui mare stat slav in Balcani. I Pe pozitrri similare s-a situat gi Marea Britanie, iar Franla a urmat politica englezddin doud motive: primul era acela cdtratatul de la San Stefano modifica hotdrdrile Congresului de la Paris din 1856; al doilea motiv viza ameninlarea intereselor Fran{ei la Marea Marmara, Constantinopol, Siria gi Egipt, prin ieqirea Bulgariei (in spatele cdreia se afla Rusia) la Marea Egee. trn acest context, la llT3iunie s-au deschis lucrdrile Congresului de la I Beriin, llu cat. au participat cei doi beligerunli, Rusia qi Turcia, precum 9i I celelalt{ cinci mari puteri dornice sd diminueze avantajele revenite Rusiei prin I pacea de la San Stefano. t., ...u ce privegte Rom6nia, incd din 22 mai 1878, I Mihail lKogdlniceanu a fEcut un ultim apel cdtre marile puteri in vederea admiter[i t5rii sale la dezbateri. Singurul reniltat oblinut a fost aprobatea ca Rom6nla sd participe cu vot consultativ la gedinlele in care se vor discuta I interesdle sale. i Pozilia RomAniei a fost fEcutd cunoscutd congresului in qedinfa din 19 iunie/l iulie 1878. Cu acest prilej, Mihail Kogdlniceanu gi Ion C.Brdtianu au dat citire unui memoriu, in care, de la inceput, se cerea ca "nici o parte a teritoriului ei actual nu trebue sd fie deslipitd de Rom6nia." tn sprijinul acestei afirmalii, Mihail Kog6lniceanu aducea in disculie atdt mai vechile tratate cAt qi Convenlia rom6no-rusd din 4lt6 aprllie 1877, afirmdnd cd "in lipsd de orice alt drept, convenliunea de Ia 4116 Aprilie 1877, care poart6 subscrierile 9i ratificaliunile cabinetului Imperial, ar fi. de ajuns spre a ne pdstra o regiune insemnat6 a Dundrei, cu care e legatdfoarte str6.ns prosperitatea comerciald aRom6niei." in 140
  11. 11. acest sens, in memoriu se aflrma dorinla reintrdrii in posesiunea gurilor Dundrii qi Insulei $erpilor, a$a cum s-a hotdrdt la Congresul de pace de la Paris din 1856. Nu in ultimul rdnd, Mihail Kogdlniceanu cerea ca"pdmdrfiurile Rom6niei sd nu fie supuse la un drept de trecere a$rta timp cdt va line ocupaliunea armatelor ruse in Bulgaria". [n incheierea memoriului siu, Mihail Kogdlniceanu a afrmat increderea I Romdtriei in recunoapterea independenlei "definitiv gi pe d'intreg de cdtre I Europ[", dupd ce aceasta a fost cdqtigatd,pe c6mpul de 1upt5. I Dupd expunerea lui Mihail Kogdlniceanu, a intervenit gi celdlalt reprezentant al Romdniei, Ion C. Brdtianu care a subliniat nedreptatea care s-ar face prin acceptarea clauzelor de la San Stefano, referito are la cedarea Sudului Basarabiei. tanlii marilor puteri au luat in disculie memoriul prezentat, frind cu recunoagterea independenlei Rom6niei, condifi onatd de acceptarea ii cultelor religioase, cu referire la locuitorii de religie mozaicd". n ceea ce privegte problemele teritoriale, s-a avansat qi ideea acordfirii unor compensafii teritoriale Romdniei, pentru cedarea celor trei judele din Sudul Basarabiei. Propunerea a aparfinut ministrului de externe francez V/illiam H. Waddington, care a sugerat acordarca cdtre Romdnia a unei extinderi de frontierd care sd cuprindd teritoriul dintre Silistra qi Mangalia. a ... In sprijinul acestei propuneri s-au ridicat qi contele Andr6ssy precum qi contele Corti (Italia), dar cancelarul Gorceakov s-a opus, ardtdnd c5 Dobrogea compensa pierderea Basarabiei, iar Rusia nu putea accepta mSrirea teritoriului Dobrogei in defavoarea Principatului bulgar. t urma discufiitror, contele $uvalov a dat citire unui text in care se ardta cdooavdnd in vedere prezen[a de elemente rom6ne, plenipotenliarii ruqi consimt a prelungi frontiera Rom6niei in lungul Dundrii plecAnd de la Rasova, in direclia Silistrei. Punctul de frontierd pe de 1ib r41
  12. 12. Warea Neagrd sd nu treacd dincolo de Mangalia", text care a fost acceptat de cdtre congres. Rusia a fost de acord, de asemenea, cu propunerea lordului $alisbury, ca Insula $erpilor "s5 fie addogatd sporirei concedatS RomAniei". fiezbaterile din gedinlele plenare s-au finalizat prin Tratatul de pace de la Berlinf semnat la lll3 iulie 1878, in care articolele 43-57 fac referire la situafia Rom6lriei Ei la problema navigafiei pe Dundre. Astfel, in articolul 43 era I recundscutd independenla Romdniei, condilionatd insd de prevederile articolelor 44 gi {5. Articolul 44 frcea referire la asigurarea libertSlii cultelor religioase, I altele ]dec6t cele creqtine qi la eliminarea discrimindrii politice pe criterii I religi(ase. I in ceea ce priveqte articolul 45, el. cuprindea prevederi relative la noua lrontierd cu Rusia astfel: "Principatul Rom6niei retrocedeazd M.S.imp6ratului Rusiei partea din S.Basarabiei cate a fost despdrlita de Rusia in urma Tratatului de la Paris din 1856, gi care, la apus se m6rgineqte cu thalwegul Prutului, iarla miazdzi cu braful Kiliei qi gura Stary-Stamboulului." form articolului 46, drept compensalie Rom6nia primea "insulele de Delta Dunftrei, precum qi Insula $erpilor, sangeacul Tulcei,form districtele (cazas) Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Babadag, H6rqova, Kiustenge, Medgidia...'o in acelaqi articol se arita c5 lmai primeqte apoi linutul cuprins, la sudul Dobrogei, de o linie care de la Silistra gi se termind la sud de Mangalia, pe Marea NeagrS. Linia or se va ftxa de comisiunea europeand constituitd pentru delimitarea Articolele 47-57 se referd la probleme legate de dreptul consular, libertatea tranzitului mdrfurilor prin Principat, regimul Dundrii qi al gurilor sale. Astfel, articolul 52 prevede desfiinlarea intiriturilor qi fortificaliilor pe cursul Dundrii, intre Po(ile de Fier qi v6rsare; de asemenea irfierzicerea navigaliei Mdci "Pri ince granif 142
  13. 13. vaselor de rdzboi, exceptdnd cele destinate poliflei fluviale sau serviciului vamal, confirmdndu-se astfel hotdrdrile de la San Stefano. Potrivit articolului 53, Comisia Europeand a Dunfirii igi p5stra funcfiile, drepturile gi privilegiile iar articolul 55 incredinla acestei Comisii responsabllitatea intocmirii regulamentelor de navigalie, polilie fluviald qi supraveghere pentru segmentul Dunfirii cuprins intre Porlile de Fier gi Galafi. tn acelagi timp, articolul 57 acorda Austro-Ungariei dreptul de a executa lucrSri de ameliorare qi intrelinere in zona Por,tilor de Fier gi de a percepe taxe pentru acoperirea cheltuielilor, fapt care ya constitui un alt motiv de nemullumire pentru diplomalia romdnS. prin hotdr6rile adoptate la Congres qi concretizate sub forma Tratatului 3 iulie 1878, a fost atins obiectivul central al marilor puteri: reducerea lei Rusiei in Peninsula Balcanicd. Din acest motiv, reacliile la Petersburg f5fig ostile noului aranjament intemafional. Astfel, Tratatul de la Berlin a iderat "trddarea de la Berlino' iar la cdteva zile dupd semnare, torul unei grupdri panslaviste din Moscova, intr-un discurs aprecia cd. im funeraliile speranfelor noastre." Rom6nia, modificdrile teritoriale impuse prin Tratatul de la San gi confirmate la Berlin au provocat, de asemenea, reac{ii puternice, datori faptului cd revenirea Dobrogeilalard,bazatd pe vechi drepturi istorice, era fite de cedarea sudului Basarabiei, un teritoriu de asemenea romdnesc, recun(scut ca apafiinAnd Principatului Moldovei la Congresul de pace din 1856. in Parlament au continuat dezbaterile aprinse privind cedarea Basarabiei qi reunirea Dobrogei, pe toatd durata tratativelor de pace gi a Congresului de la Berlin. S-au frcut auzite puncte de vedere pro qi contra reunirii Dobrogei. Astfel, intr-o qedin!6 a Adundrii Deputafilor consacratd, examindrii hotdrdrilor Congresului de la Berlin, Mihail Kogdlniceanu, arhitectul diplomafiei din vremea rdzboiului de independenlE, frcea nu numai o pledoarie pateticd dar qi Ste din l/ infl aufl fost condu t43
  14. 14. extrem de argumentatd, cu date qi fapte referitoare la trecutul milenar al poporului romdn in Dobrogea. La rdndul sdu, primul ministru Ion C.Brdtianu a pledat cu c51dur5, pentru a risipi indoielile unor parlamentari ai opoziliei. Astfel, intr-un discurs rostit in Senat la 28 septembrie/lO octombrie 1878, ardta cd" "noi am posedat-o cu sflngele nostru, am pierdut-o cu sabia qi acum s-a re6ntors la noi iardqi cu sabia !...qi dvs.vd e teamd cd un pdm6nt care a fost stdpAnit de noi, n-o sd putem s5-1 facem pamAnt rom6nesc? Un pdmdnt intre Mare gi cel mai mare fluviu din Europa dumneavoastrS voili s6-1 lSsa{i?...1udnd Dobrogea ne deschidem o poarta prin care ne punem in raport cu lumea intreagd qi cu Occidentul cdtre care ziceli dvs.cd aveti toate aspirafiile." Cu acelaqi prilej, Senatul adoptd (cu 48 voturi pentru, 8 contra) o moliune in care exprima "addnca mdhnire" pentru "dureroasele sacrificii" impuse Romdniei "intr-un interes al pScii generale" gi autoriza guvernul sd se confotmeze Tratatului de la Berlin. 0 moliune identic6 era adoptatd la 30 septembrie ll2 octombrie de c6tre Adunarea Deputalilor (cu 83 voturi pentru, 27 contra). Aceste moliuni imputemiceau guvernul 'osd ia in posesiune de Dobrogea qi s-o administreze prin regulamente de administralie public6, pind la convocarea AdunSrii Constituante". Ultima etapd in procesul reintegrdrii Dobrogei la Romdnia a constituit-o intrarea armatei rom6ne in provincie, intre 14-18 noiembrie 1878. Cu acest prilej, a fost cititA soldafilor, la Brdlla, Proclamalia cdtre armata romdnd de cdtre Altela sa principele Carol. Ea a fost insolitS de Proclamalia domnitorului cdtre dobrogeni in care se afirma c5 "cele mai sfinte gi mai scumpe bunuri ale omenirii : viala, onoarea qi proprietatea sunt puse sub scutul noii Constitufii. 144
  15. 15. Religiunea voastr6, familia voastr6, pragul casei voastre vor fi apdrate de tegile noastre qi nimeni nu le va putea lovi fErd a-gi primi legitima pedeapsd." La 23 noiembrie 1878 autoritSlile romdneqti au inceput preluarea oficialS a administraliei Dobrogei, dar trupele fariste au continuat sE stalioneze qi la inceputul anului 7879, un an aproape de la serlnarea pdcii. Abia la 4/16 aprilie 1879, prefectul de Constanla, Remus Opreanu, era in mdsurd sd anunle plecarea unitSlilor ruse de artilerie gi infanterie din oraq, iar prefectul de Tulcea, George Mihail Ghica, anunta la 22 apriliel3 mai 1879, plecarea flotei ruse care stalionase in port. Astfel, instaurarea, de facto a suveranitatii Rom6niei in cadrul noilor frontiere maritime incununa un act nalional de cea mai mare importanf6; dupS unirea Principatelor, in 1859, restabilirea autoritAfii statului romdn asupra Dobrogei, strfiveche provincie istoricd romdneascS, permildndu-i "o nou6 fa[add maritimd in lungime de 240 kilometri, care, impreund cu porful Constan!4 deschidea Romdniei o largd fereastrd spre mdrile gi oceanele lumii". in prima etapd a acestui laborios proces de recunogtere a independenfei, Ia 9l2l septembrie 1878 Carol a adoptat titlul de "Altefd RegalS" pebaza propun erilor Consiliului de Miniqtri, intrunit in qedinfd speciald. in ac"eagi zi, Mihail K og6lniceanu a trimis o telegramd circulard agenliilor diplomatice ale Rom6niei I a Paris, Viena, Roma, Petersburg qi Berlin in care se cerea agenfilor sd notifice aceastS decizie guvernelor respective. Toate cele cinci guverne au recunoscut acest titlu domnitorului Romdniei. Tot la 9/2I septembrie 1878 impdratul Austro-Ungariei l-a acceptat pe agentul romdn la Vien4 Ion B5l6ceanu, in calitate de trimis extraordinar gi ministru plenipotenfiar aI RomAniei, Austro-Ungaria devenind prima mare putere europeand care a recunoscut independenfa Rom6niei, flafi a mw agtepta t45
  16. 16. indeplinirea de cdtre aceasta a prevederilor articolului 44 al tratatului de la Berlin. in ceea ce privegte recunoqterea independenlei de c6tre Germania, aceasta a parcurs un traseu mai lung gi mai sinuos. RomAnia s-a conformat cerinlelor impuse prin Tratatul de la Berlin oper6nd revizuirea articolului 7 din Constitulie qi a adoptat in Adunarea Deputalilor Convenlia de rdscumpdrare a ciilor ferate, concretizatd in Legea pentru 'oCesiunea ciilor ferate ale socitdlii aclionarilor cStre Statul romAn". in fafa acestei realitdli, incep6nd cu 31 ianuarie 1880, Grecia 9i Olanda au recunoscut independenla Rom6niei, iat la Sl20 februarie acelaqi aL reprezentafiit, la Bucureqti ai Germaniei, Angliei qi Franlei au inmAnat ministrului de externe al Romdniei cdte o notd cu conlinut similar prin care guvernele respective recunoqteau, frrd alte condifii, independenla Romdniei. Mutaliile apdrute pe arena internafionaldinunna evenimentelor din 1877 -1878 au dus la redimensionarea politicii externe a doud mari puteri cu interese economice in zond, in special in ceea ce privegte chestiunea danubiani: Austro- Ungaria qi Rusia. Romdnia, stat independent conform prevederilor tratatului de la Berlin, ce trebuia sd-gi asume un rol important in problematica reglementSrii navigaliei pe acest fluviu, s-a gdsit intr-un context diplomatic deosebit de complicat. Astfel, Congresul de la Berlin a recunoscut independen(a Rom6niei gi Serbiei ca qi autonomia Bulgariei, DunSrea de Jos devenind un fluviu internalional. Romdnia a oblinut dreptul de a face parte din Comisia Europeand a Dundrii, dar aceastd institulie funcliona intr-un regim de totald independenld fala de autoritatea teritorialS, fapt cate era de nafurS sd aducd grave atingeri suveranitSlii Romdniei, cu a$fi mai mult cu cAt Austro-Ungaria, dorind sd t46
  17. 17. limiteze consecinlele reaparifiei Rusiei pe malul nordic al fluviului, intre vdrsarea Prutului pi Marea Neagr6, a sus{inut intdrirea qi extinderea competenlelor gi autoritetii Comisiei Europene a Dun6rii. Austro-Ungaria a urmSrit sd oblind controlul navigafiei asupra porliunii de Dundre intre Porfile de Fier gi Galali, datoritd intereselor comerciale importante pe care le avea pe fluviu, dar qi a faptului cd societatea austriacd "Lloyd" definea monopolul navigaliei intre Viena qi Gala(i. in 1883 s-a semnat Tratatul de la Londra in care, conform articolelor 1 qi 2 ale acestui document, a fost extins6 jurisdiclia Comisiei Europene a Dundrii pdndla Brdila qi s-a hot6r6t prorogarea acestei institulii pe 2I de ani, incep6nd de la 24 aprllie 1883 qi pdnd la 24 aprilie 190a gi apoi automat din trei in trei ani, in afard de cazul c6nd una din puterile semnatare notificau, cu un an inainte de expirarea acestui termen, intenlia de a propune modificdri, d6ndu-se astfel satisfaclie in primul r6nd Angliei. tn urmdtoarele articole se prevedea scoaterea bralului Chilia de sub autoritatea Comisiei Europene a Dun6rii. Regulile de navigafie ce trebuiau sd se aplice pe acest br{ erau cele in vigoare pentru braful Sulina, dar supravegherea regulamentului urma s5 cadd in exclusivitate in competenla reprezentanfilor Rusiei qi RomAniei. Lucrdrile pe care Rusia ayea sE le intreprindd pe bralul Chilia unnau a fi aduse la cunoqtinfd Comisiei Europene, spre a se putea constata dacd ele nu impieteazd, asupra navigabiliterii pe bralul Sulina. in condiliile in care, in vara anului 1883 negocierile trilaterale Bucureqti- Berlin-Viena, referitoare la viitoarea aderare a Romdniei la Tripla Alianfd intraserd intr-o fazd finald, monarhia habsburgici s-a folosit de discursul senatorului Petre Grddigteanu de la Iagi, din 5 iunie 1883, ca pretext pentru a exercita presiuni asupra Rom6niei. Referirile la provinciile rom6negti aflate sub t47
  18. 18. dominalie austriacd au ,,inflamat" relaliile dintre RomAnia qi Austro-Ungaria, context in care guvemul de 1a Viena s-a simlitlezat qi a folosit incidentul pentru o demonstralie de ,,fofid" in fa[a guvernului rom6n, a$fi pe cale diplomaticd, c6t qi prin canalele de informare public6. Astfel, in ziarul "Neue Freie Presse" dit 26 iunie 1883 se fEcea un apel cdtre puterile europene: "subt o formd oarecare, in vreun chip oarecare, trebuie zdrobttd rezistenla RomAniei" (in chestiunea Dundrii-n.ns. ). La nivel oficial, baronul Mayr, reprezentanitl Austro-Ungariei la Bucureqti a cerut explicafii, iar guvernul rom6n a publicat un comunicat in "Monitorul Oficial", al cdrui text a fost transmis gi baronului Mayr, insolit de o notd expli cativd care insd a fost consideratd nesatisftcdtoare ia Viena. Incidentul a fost incheiat dupi ce la 5 iulie 1883 Dimitrie A.Sturdza a inmdnat Nota oficiald a guvernului romdn, prin care iqi cerea scuze pentru cele int6mplate. Relaliile erau in curs de ameliorare, pe mSsurd ce se apropia vrzita regelui Carol I la Berlin qi Viena, context in care Dimitrie Sturdza, l-a anunfat, la 15 august 1883, pe Ion Ghica sd nu mai intreprindd demersuri in chestiunea Dundrii. Yizita suveranului romAn a inceput la 17 august 1883, cAnd regele Carol I a sosit la Breslau, unde a fost int6mpinat de I.C. Brdtianu qi Gh. V6rnav- Liteanu, ministrul Rom6niei la Berlin, precum qi de inal1i demnitari germant:, a doua zi Carol, inso{it de Brdtianu a sosit la Potsdam, unde au fost intdmpinali de impdrat. Pe parcursul disculiilor, Carol gi-a exprimat dorinla incheierii unei alianle defensiv-ofensive cu participarea Germaniei, dar i s-a sugerat s5 se inleleagd mai intdi cu Viena. La 25 august 1883 Carol I a avut importante convorbiri cu impdratul Franz Iosef, cu K6lnoky qi cu prinful Reuss, ambasadorul Germaniei. 148
  19. 19. Pentru aceste intdlniri, ministrul de externe al Romdniei, Dimitrie A.Sturdza, a recomandat primului ministru Ion C. Brdtianu punerea in discufie a chestiunii Dundrii, cu atdt mai mult cu cdt de la Londra au sosit informalii conform cdrora RomAnia putea fi fofiatd, prin rdzboi, sd pund in aplicare hot6r6rile conferinlei de la Londra. O noud rund6 de negocieri s-a derulat intre Ion C.Br6tianu gi K6lnoky la Viena qi intre premierul romAn gi cancelarul Bismarck la Gastein, la sfhrgitul lunii august, ocazie cu care - a$a cum afirma primul ministru rom6n - cei doi interiocutori ai acestuia "au cdutat s5 mE convingd cd este in interesul mai cu osebire al Romdniei[...] s5 facem parte din Liga pdcei aI cdrei cei dint6i asocia{i au fost Germania gi Austria gi in urmd a venit gi Italia." in cele din urm6, I.C.BrStianu qi K6lnotrcy au luat in discu{ie textul tratatului de alian!6 numai dupd ce, la 15 septembrie 1883, Austro-Ungaria a renunlat la aqa-zisele "drepturio' pe care le-a oblinut la conferinla de 1a Londra, astfel cd statele riverane continuau sd-qi exercite drepturile de control gi polilie anavigaliei pe porliunea Dun6rii cuprinsd intre Por,tile de Fier gi Gala[i, fiecare in porturile gi apele 1or. Renunlarea de cdtre Austro-Ungaria Ia preten{iile de dominalie la Dundrea de Jos a fost concesia principalS pe care a fEcut-o aceastd [ardin schimbul alianfei pe care urna sd o semneze Rom6nia. in acelagi timp se ftnalizau qi negocierilor referitoare latratatul de alianld cu Puterile Centrale, astfel cd", la 30 octombrie 1883, Dimitrie A.Sturdza pi K6lnoky au semnat tratatul de alian[d intre Rom6nia qi Austro-Ungaia. Documenful,care avea un caracter secret, cuprindea un preambul gi gapte articole, din care articolul 2 se referd la obligalia celor doud p54i de a-gi veni in ajutor in cantl unui atac neprovocat, menfion6ndu-se special cd obligalia o'casus foederis" din partea Romdniei intervenea atunci c6nd Austro-Ungaria ar fr atacatd de statele limitrofe RomAniei ceea ce insemna c5 o'in tinuturile limitrofe 149
  20. 20. cu Romdnia" Austro-Ungaria putea fi atacatd numai de Rusia gi, eventual de Serbia. Pentru Austro-Ungaria, obliga[ia de "casus foederis" fa!d, de Romdnia intervenea dacd, aceasta din urmd "ar fi atacatd" fErd provocare din partea sa. Rom6nia era deci asiguratd prin acest articol fald de un atac din partea Rusiei gi, eventual din partea Bulgariei sau Serbiei. in u.""uEi zi s-a semnat qi tratatul de aderare a Germaniei la tratatul romdno-austro-ungar de cdtre consilierul Ambasadei germane de la Viena, contele Max von Bechem, Gustav K5lnoky qi Dimitrie A.Sturdza, prin care Germania igi asuma obligalia de a veni in ajutorul celor doud ldri dac5 acestea erau atacate, in condiliile stabilite ?n tratatul romdno-austro-ungar gi invers. Alianla cu Puterile Centrale reprezintd, un moment important in ilesfEgurarea politicii externe romdneqti de la sfbrgitul secolului al XIX-lea qi inceputul veacului urmdtor, Romdnia ieqind din izolarea de care era amenin[atd qi evitdnd o inlelegere intre Petersburg gi Viena pe seama intereselor sale; s-a rezolvat in mod corespultzdtor chestiunea navigafiei pe Dundre qi, cu toate ci C.E.D. continua sE funcjiofieze) statul romdn a exercitat controlul asupra porfiunii de fluviu dintre Turnu-Severin gi Galafi; includerea Rom6niei in blocul Triplei Alianfe, intr-o Europd dominat6 in anii 1878-1890 de sistemul alianfelor bismarckiene, constituia un fapt de care trebuiau sd lin6 seama chiar rnari puteri ca Marea Britanie, Imperiul larist sau Franla. Tratatul din 1883 a consolidat pozilia dinastiei de Hohenzollern in Romdnia qi prin aceasta gi increderea ?n politica ei a marilor puteri, Austro- Ungaria gi Germania, in politica Rom6niei, mari puteri care considerau {ara noastrd ca un factor de stabilitate in Sud-Estul Europei. inceputul secolului XX a ads noi probleme de politicd externi pentru RomAnia. Aromdnii din Macedonia erau victime ale comitagiilor bulgari iar fruntaqul arom6n $tefan Mihdileanu, redactor al gazetei "Peninsula Balcanicd" 150
  21. 21. a fost asasinat, in 1900, la Bucuregti, de cdtre un nalionalist bulgar care executa ordinele comitetului macedo-bulgar de la Sofia. Raporturile diplomatice dintre Rom6nia gi Bulgaria s-au inrdutilit, bulgarii ridicdnd puncte fortificate la Dun[re qi concentrAnd trupe la graniga cu Dobrogea. Rom6nia a rispuns prin efectuarea unor intdriri ale podului de la Cernavoda. intre timp qi Serbia incerca o apropiere de Bulgaria qi Rusia. in aceste condilii pistrarea alianlei cu Puterile Centrale a pdrut a fi impus6 de necesitatea siguranlei pe plan internalional. Ulterior relaliile romdno-bulgare s-au imbundtdlit simfitor, Carol I fdcdnd o vizitdprinfuului Ferdinand la Rusciuk qi Varna in 1902. Problema fundamentalS pentru Rom6nia rdm6nea insd aceea relafiilor cu cei doi mari vecini. in ceea ce privegte Austro-Ungaria, Carol Iii ardtalui Take Ionescu, in mai 1903: ,,dumneavoastrd presupunefi deci, ci Austria va exista veqnic qi noi nu vom vedea niciodatd dezmembrarea sa?" Iar trimisului francez la Bucuregti ii preciza cd": ,,nu in Macedoni4 ci chiar la Viena gi Pesta este pericolul situaliei acfriale. Instituliile dualismului slSbesc in fiecare z|..Avem motive sd ne temem cd guvernul ungar, suferind din ce in ce mai mult influenfa nalinalismului maghiar, sd nu reia accentudnd-o politica de opresiune fala de celelalte rase. Nu putem sd ne dezinteresim de soarta a trei milioane de rom6ni din Transilvania qi Banat. Dacd se incearci si fie deznalionaliza[i, noi nu vom rdmdne indiferenli gi impasibili; ii vom sfitui cum am fbcut, de altfel, intotdeauna, sd renunle la politica de abstenfiune gi si reziste afirm6ndu-gi loialismul pe terenul alegerilor qi a acliunii parlamentare." De cealaltd parte, diplomalia rusE a incercat o apropiere pentru a atenua consecintele alian{ei Rom6niei cu Puterile Centrale. Astfel, ambasadorul rus la Constantinopol a spriinit demersurile romAne la Poarti in legiturd cu drepturile aromdnilor din Macedonia demersuri incununtae de succes. i" tqOS sultanul a emis o iradea prin care se acorda aromAnilor egalitatea cu celelalte nalionalitili t5l
  22. 22. din Macedonia ceea ce va duce la ruperea relafiilor diplomatice cu Greci4 pluate abia in 1911. Neinlelegerile cu Austro-Ungaria au continuat datorit[, pe de o parte, pliticii de maghiarizare intensI (legea Apponyi-1907) iar pe de altd parte diferendelor economice-incheierea unei noi convenlii comerciale s-a fEcut abia in 1909 dupl lungi negocieri. in plus, in 1908 Austro-Ungaria a anexat Bosnia qi He(egovina iar Bulgaria s-a unit cu Rumelia qi s-a proclamat Regat. Diplomalia rom6ni s-a pronunfat pentru menlinerea statu-qvo-ului dar, in eventualitatea modificdrii acestuia, a cdutat solulii pentru modificarea frontierei dobrogene, revendic6nd linia Silistra-Varna care mdrirea distanlei dintren frontiera rusd gi bulgarS. Cererea a fost prezerfiatd qi ca o psibild compensalie pentru inglobarea aromAnilor in alte state. Rizboaieie balcanice au constituit deznoddm6ntul fireqti al evolufiei anterioare din Sud Estul Europei. Problema cea mai complicatd rimdnea cea a Macedoniei spre care iqi indreptau atenfia Serbia, Bulgaria qi Grecia. Intenliile celor trei guverne au fost facilitate de rS.zboiul italo-turc din 1911 cdnd Turcia a trebuit sd cedeze Tripolitania qi Cirenaica. in condiliile in care Muntenegru se afla deja inrdzboi cu Imperiul Otoman din 9 octombrie 1912, cele trei state au inceput qi ele ostilitelile impotriva Porfii Ia 17 octombrie. Alialii au ajuns sd ameninle atdt Adrianopolul c6t gi Constantinopolul atfel incdt Turcia a cerut armistiliul la 3 decembrie 1912. Tratativele desfEgurate la Londra au eguat datritdneinfelegerilor dintre aliali qi a faptului c6 Imperiul Otoman nu dorea sd p[rdseascd Adrianopole. Rizboiul a reizbucnit la 3 februarie l9I3 gi a durat pindla26 aprilie, oprit de intervenlia marilor puteri. Rom6nia qi-a declarat neutralitatea dar guvemul romdn a precizat cd" dacd" vor avea loc schimbdri teritoriale in Balcani, Rom6nia va formula propriile pretenlii (modificarea frontierei dobrogene). Dar la 30 iunie, fbr[ declaralie de 152
  23. 23. rdzboi, Bulgaria qi-a atacat aliafii. Guvernul rom6n a decis mobilizarea gi, cu acordul Franfei gi Rusiei, a ordonat intrarea armatei rom6ne in Bulgaria la 10 iulie, ceea ce insemna practic o dezavuare a alianfei cu Austro-Ungaria. Peste numai o siptdmAni ostilitili1e au incetat. Tratativele de pace au avut loc la Bucureqti qi la ele au participat numai reprezentartli ai statelor beligerarfie, frrd" marile puteri. Prin paceaincheiatd la 10 august 1913, Bulgaria ceda Serbiei o parte din Macedonia, Greciei sudul acesteia qi o parte din Tracia apuseand. O parte din Tracia rdsdriteand gi Adrianopolul erau retrocedate Turciei. Astfel, Bulgariei i se interzicea accesul la Marea Egee. Romdnia primea Dobrogea de Sud pdnd lo linia Turtucaia-Ecrene. in continuare raporturile Rom6niei cu Austro-Ungaria in special r[mdneau destul de reci datoritd politicii de deznalionalizare dusi de Ungaria fa[d de romSnii transilvineni. Contele Czemin, ambasadorul acestui imperiu s-a strdduit in zadar sd determine Romdnia sd facd public tratatul din 1883 ceea ce regele Carol a rcfuzat categoric. Tratatul a rdmas secret ceea ce l-a determinat pe diplomatul austriac Forgach s6-1 considere un "simplu petec de hdrtie". Mai mult, venit in ianuarie l9l4 la conducerea guvernului, Ion I. C, Br[tianu $i-a exprimat limpede pozilia atunci c6nd regele i-a comunicat existenfa tratatului cu Austro-Ungaria: ,,eu md indoiesc, sire, ci un guvern ar putea sd puni in aplicare acest tratat". tn iunie 1974larul Nicolae al Il-lea a fbcut o vizitd la Constanfa, urmatd, de o intdlnire intre Sazonov gi Ion I.C. BrStianu la Bucureqti ocazie cu care cei doi au fEcut gi o scurtd dar semnificativd excursie in Transilvarria, toate aceste acliuni demonstrdnd din plin viitoarele intenlii ale Rom6niei. 153
  24. 24. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA - KeithHitchins, Romdnia 1866-1947, Bucuregti, i998. - Gh. Platon, Ioan Agrigoroaie, $.&., Cum s-a format Romdnia modernd. O perspectivd asupra modernizdrii, Editura Universitdlii o'Al. I. Cuza",Iagi, 1993. - $erban Papacostea (coord.), Istoria Romdniei, Editura Corint, Bucuregti,2003 - Florin Constantiniu, O istorie sincerd a poporului romdn, Bucureqti, 1997. - Cornelia Bodea, 1B4B la romdni, Bucuregti, 1982 - Gheorghe Platon, Istoria modernd a Romdniei,Editwa Didacticd qi Pedagogicd, Bucureqti, 1985 - Adrian Ridulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Constanfa, 1998. - Marina Lupag-Vlasiu, Aspecte din istorie Transilvaniei, Sibiu, t945 - Simion Retegan, Dieta romdneascd a Transilvaniei, Editura Dacia, Cluj Napoca,1979 - Istvan Lazar, Histoire de I'Hongrie,Budapest, 1991 - Stan Apostol, Grupdri Si curente politice tn Romdnia tntre Unire Si Independenld (1859-1877), Editura $tiinfifica qi Enciclopedicd, Bucureqti, 1979 - Victor Grecu, Revolulia, Unirea, Independenla tn Transilvania, Editura Dacia, Cluj Napoca,1984 - Nicolae Corivan, Relaliile diplomotice ale Romdniei de la 1859 la 1877, Editura $tiinfificd qi EnciclopedicS, Bucureqti, 1984 154
  25. 25. - Cornel I. Scafeg, Vladimir Zodian, Barbu gtirbei (1849-1g56), Editura Militari, Bucureqti, 1981. - Anastasie lordache, Pe urmele lui Dumitru Brd.tianu, Editura Sport Turism, Bucureqti, 1984 - Marin Bucur, C.A.Rosetti,EdituraMinerva, Bucureqti, 1970 - Raoul Bossy, Agen[ia diplomaticd a Romdniei la Paris ,ri legdturile politice franco-romdne sub Cuza Vodd, Bucureqti, 193 1 - Leonid Boicu, Diplomalia europeand Si h.iumful couzei rontdne, Editura Junimea, Iaqi, 1978 - C.C.Giurescu, Viala Si opera lui Cuza Vodd, Bucureqti, 1970 - Comelia Bodea, Lupta romdnilor pentru unitate nalionald. lB34- I849, Bucureqti, i 967 - Stan Apostol, Revolulia romdnd de la 1848, Bucuregti, 1987 - Comelia Bodea, 1848 la romdni. O istorie in date Si ntdrtm,ii, Bucuregti, 1987 - Silviu Dragornir, Avram lancu, Bucureqti, 1973 - Keith Hitchins, Ortodoxie ,ri nalionalitate. Andrei $aguna qi romdnii din Transilvania, 1 846-1 87 3, Bucureqti, 1995 - Paul Lendvai, Ungurii, Bucuregti, 2002 - Janos Szavai,Istoria Ungariei, Bucuregti, 2002 - Ion Ghica, Din yremea lui Caragea. Scrisori cdtre Vasile A lec s andri, Bucureqti, 19 60, reeditata - Stan Apostol, Revolulia de la 1B4B tn lara Rontdneasc:d. Boieri Si ldrani, Bucureqti, 1999. - Lucian Boia, Sur la dffision de la culture europeenne en Roumanie, in 'oAnalele UniversitSlii Bucuregti", seria Istorie, XXXIV, 1 985 155
  26. 26. - Nicolae Ciachir, Istoria papoarelor din Sud Estul Europei tn epoca modernd, Bucuregti, 1987 - N.Ciachir, Gh.Bercan, Diploma[ia europeand in epoca modernd, Editura $tiinfifica qi Enciclopedicd, Bucureqti, 1984. - Andrei Oletea, Tudor Vladimirescu Si revolulia din l92l, Editura $tiin1ific5, Bucureqti, 197 1 - xxx, Documente privind istoria Romdniei. Rdscoala din l2l. Documente interne, vol. I, Editura Academiei, Bucureqti, lg5g f-rl l i 156

×