Ernest stere din istoria doctrinelor morale (vol.ii)

CUVINT INAINTE
Volumul cle fafti, aI doilea Din isLoria doctrinelor mo-
role, continui pleocuparea de a oferi un tablou cit mai fi-
deI al doctrinelor celor mai reprezentative in care s-a cris-
';alizat gindirea eticd a omenirii de-a lungul timpurilor,
Cin antichitate gi pind in epoca noastrS.
Data fiind imensitatea materialului, mullimea opiniilor
.,si teoriilor formulate in aceasta materie, operatia de se-
iecfie s-a impus in chip firesc. Am considerat cd este util
sa insistiurr numai usupra acelor doctrine care au ldsat
r.rrme durabile in congtiinla omenirii. Un repertoriu com-
plet, exhaustiv, ar fi greu de infdptuit Ei inevitabil, ar
comporta o manierd expeditivd de tratare a problernelor.
Unii cititori Ei-ar putea pune totuqi intrebarea de ce
nu figureazd qi acei scriitori cunosculi sub denumirea de
:aoraliqti: un La Bruvdre, La Rochefoucauld* E.a. Nu sint
prin definitie moraiigti cei care se ocupd cu problemele
morale? La aceastd eventuala intimpinare, vom arninti cd
;ln acceplia generald, consacratd, morali;ti sint considerali
acei autori care s-au oeupat cu studiul moravurilor Ei aI
caracterelor. Dupa cum se va desprinde insd din cuprin-
su1 volumului de fa{d, insemndtatea contribuliilor aduse
in morald de cdtre ginditonii de care ne ocupdm depdgeEte
cu mult pe aceea reprezentatd de moraliEtii propriu-ziqi.
'De La Bruydre gi La Rochefoucauld ne-am ocupat in lu-
crarea Ernest Stere, Gindirea eticd. din Franfo secolului al
XV ll-leo, Editura Etiinlific5, Bucureqti, 1972.
q
I
{r

In expunerea Ei analiza doctrinelor pe care le prezen-
tdm am simfit adeseori nevoia de a raporta opera la o-
rnul care a zdmislit-o. Am evocat in acest scop unele a-
mdnunte biografice, dar nu pentru interesul Ior anecdo-
tic, ci pentru a pune mai bine in lumina aspecte esen-
fiale, durabile, ale unui contur spiritual care qi-a pus pe-
cetea asupra operei.
ERNEST STERE
I. MICHEL DE MONTAIGNE
EPOCA
O irnensd nevoie de libertate qi noutate, interesul fa-
!d de natura urn,anti, ca gi impetuoasa afirmare a refle-
xiei critice, au stat la temelia marelui elan umanist din
Renagtere despre care Engels scria ca a fost ,,cea mai ma-
re rdsturnare progresistd din cite cunoscuse pind atunci
omenireao'1. Evident, reflexia criticd Ei spiritul cercetdrii
nu au lipsit nici in vremea scolasticii; acum insd, in noile
condiliuni istorice, reflexia nu mai are un obiect limitat,
exerciliul ei nu mai poate fi restrins la functia de 'iusti-
ficare gi consolidare a dogmei, ci tinde a-qi largi sfera
de aplicalie. cu rridita predileclie pentru studiul omuiui
interior Ei al rnijloacelor de cunoagtere. Noua orientare
a interesului intelectual comporta in acelaEi timp un spor
al exigenfei; pe mdsurd ce se avintd in explorarea noi-
lor orizonturi, intelectul cauta a-Ei asigura condifiile u-
nor certitudini de nezdruncinat, impletind intr-un elan
unic initiativele cele mai indraznele qi rnai originale, cu
voinfa de a fi cit mai circumspect. Nu voi afirma nimic
inainte de a fi supus analizei obiectul cunoaqterii mele
gi cunoagterea insagi; pentru a atinge adevarul trebuie sd
md interneiez pe propria rlea judecatd, sd judec prin rnine
insu,mi Ei sa cau,t a aiunge pe calea unui examen critic
qi nepartinitor cit mai departe posibil . . . Aceasta pare a
fi norma fundamentald ce qi-au impus-o ginditoiii re-
naEterii Ei totod,atd, trdsdtura Ei secretul acelei impresio-
nante efervescenfe intelectuale ce a caracterizat noua e-
pocd. Fapte Ei evenimente irnportante au deschis pers-
pective noi, qi se qtie in ce mdsurii marile descoperiri, sis-
1 F. E rr eels, Dialectica noturii, in K.
Opere, vol. t0, Bucureqti, Editnra politicd,
Marx
- F. Engels,
1964, p. 330.

ternul heliocentric, imprimeria, descoperirile geografic-e,
au modificat ideea despre locul omului in univers, inl6-
turind vechi prejudecSli, alimentind curiozitatea qtiintifica
gi refiexia mo'raia. Discreditarea gtiinlei qi-metodelor sco-
iastice la care a contribuit insuqi triumful nominalismu-
Iui medieval a cons;tituit oondifia qi rezultatul unei afir-
mdri libere a gindirii, fdcind posibiid aparilia unor noi
teme morale. Problema conqtiinfei std in centrul acestor
preocupiri. E drept, nu tot ceea ce s-a spus qi s-a intre-
irrins in numele conEtiinlei slujeEte. cauza adevdrului 9i
iin"ttatrii. Invocind drepturile gindirii individuale, in voin-
!a de a restaura autoritatea Scripturii, Calvin viseazd la
intronarea unei republici care nu inseamnd altceva decit
stdpinirea conqtiinlielor prin ,,foc qi singeo'. Umanismul re-
naqterii a indeplinit insd o funclie eliberatoare. Prin una
din tendinlele
-sale
principale a contribuit la subminarea
autoritdlii,,transcenhente'1 Ei impersonale, incurajind spi-
ritul de laicitate Ei practica liberului examen.
Dar rniq'oarea'uhanistd a cunoscut variate forme de
manifestare, ceea ce face cu atit mai necesard o pre-
cizare a sensului asupra cdruia vom insista in cele ce ur-
meazd. Istoriceqte telmenul de umanism se aplicd- miq-
cdrii culturale din Franla seoolului aI XVI-lea, cu deose-
bire primei parti a aceluiagi secol2. In alte !6ri eI se referd
la alte epoci; in ltalia, de pildd, o vie rnigcare umanistd a
avu,t loc in veacul al XV-Iea, cu antecedente in veacutr
anterior. lntr-un inleles mai larg, o atitudine umanistd e
2 Umanismul din Franla s-a dezvoltat dupd cel italian' Tineri
francezi au fdcut studii in Italia, indeosebi 1a Padua, numeroqi
iiiiieni (Vitetli, Balbi q.a.) lin cursuri in-Franta. .Influenfa italiani
se ex"cut6 la inceput'in direclia unei filosofii idealiste cu tenta
relleioasa, prin aciivitatea lui Lorenzo Valla-qi Pico della. M.iran-
dola, spre ;fir$itul secolului al cincisprezecilea' Dar platonismul
o"ooueit de Marsilio Ficino qi ceilafti reprezentanli ai Acade-
;t";-Ai; Florenla, iqi pierde treptat caracterul cre$tin' Indiferen-
tl.*"i in materil reiigioasd qi ralionalismul ciEtigd ter_en indeos.ebr
ia padua si vene{ia. Padua devine un centru de iradiere al lrlo-
sofiei aristotelice; dupa ce in secolul al XV-lea se consacrase pro-
ii"t*r." a" logice $i metafizicd, in secolul al XVI-lea e pusd pe
;;il;i plan pioblema sufletului, a naturii $i destinului .acestuia'
i" .aitu p.."bonazzi (mort in 1525), Cardan, Machiavelli qi allii, cu
tendinta de a elimina religia din sfera preocupdrilor filosofice.
b" *"it. tendinfe, fiiosofii paduand pdtrunde in Franta bucu-
rindu-se de nurnerogi reprezentanli: Boyson-n6, Du Faur, g"l9]
-
iu
-iorrrott";
Ferroni Ranconnet, Briand Val16e, Br6ton qi a[ii -
la Bordeaux si in altc localitdli.
{&

{t
I
inerentd oricarei culturi Ei civilizalii istorice; umanismul
poate fi inleles ca expresie a unui acord intre civilizatie
gi culturd; gi umaniste pot fi considerate epocile sau socie-
iatrite in care acest acord a fost realizat. ca de pi1d5, Atena
din perioada clasicd (secolul al V-lea i.e'n.).
Intr-o acceplie mai frecventd gi intrucitva didacticd,
noliunea de umanism se intemeiazd pe ideea opozitiei.din-
tre cultura clasic6, greco-latind, qi cultura tehnico-qtiinli-
fica; mod de a in{eiege lucrurile in favoarea ceruia s-au
rostit pasionate pledoarii, neacceptabile totuEi, dacd vom
line se-ama de faptul c5, indiferent de natura disciplinelor
ce se adreseazd intelectului, omul reprezintd de fapt tinta
Ior uitimd qi termenui esenlial de convergenld.
Trdsdtura esen{iald a umanismului era de fapt indicata
incd din antichitate de citre Protagoras in recunoaqterea
omului ca ,,mdsurd a tuturor lucrurilor". Epuratd de tot
ceea ce a putut insemna o formd de relativizare a cunoag-
terii, afirmafia ginditorului antic poate fi acceptatd ca
motto aI oricdrui umanism veritabil; inlelesu unei filoso-
fii care, instituind in centrul tuturor valorilor realitatea
conqtiinlei nu procedeazd Ia erijarea acesteia intr-un obs-
taool sau prinCipiu negator aI lumii din afard' condifio-
nind, dimpotrivE, posibilitatea unei comuniuni fidele cu
realitatea,^cu ,,altu1'., cu ,,ceilalfi", de recunoaqterea de-
plinei ei autonomii. Ca atare, indepdrtind dintr-o aseme-
nea definifie tot ceea ce ar pdrea sd vind in sprijinul unei
filosofii idealiste, umanismul inseamnd a concepe totttl
in funclie de om qi pe mdsura omului, increderea in re-
sursele naturii umane, recunoa$terea dreptului la afirma-
re a conEtiinlei critice, reflexive, Ei corelativ respingerea
prejudecdfilor, a dogmatismului, a tuturor opiniilor care
nu pot avea in sprijinul Ior decit privilegiul unei autoritdti
impnse.
***
Istoria umanismului din Franta secolului al XVI-Iea es-
te aceea a unei noi conceplii despre om qi lume, opusd
tradiliei medievale, favorizatd in dezvoltarea ei de studiul
aprofundat al izvoarelor greco-latine3, ca Ei de contactul cu
3 Aportul antichitilii in dezvoltarea culturald din Renaqtere
e imeni; are loc acum un enorm travaliu de comentare, tradu-
rere gi editare a anticilor, tot ceea ce poate contribui la o mai

alte ,,urnanisme'0, cel din I,talia in rprimul rind, apoi acela
din Germania, Spania gi Anglia. S-a vorbit ;totugi gi despre
un nmanism medieval; dar identificat de cdtre admiratorii
acestei perioade cu infdptuirile scolasticii, sau restrins la
opera lui Thomas D'Aquino, acest umanism al teologiei se
defineEte la antipodul umanismului renascentist; ornul e
desprins de cadrul experienfei naturale, accentul fiind pus
pe transcendenld, pe existenla unui destin supranatural;
existen{a terestrd nu e decit un mijloc care poate facilita
sau impiedica realizarea acestui destin. Dar in noile con-
dilii istorice, proprii secolului aI XVI-lea, sub impulsul
cerin{elor unei burghezii in afirmare, omul tinde sd devind
stdpin asupra lui insuqi Ei organizarea vietii lui actuale
dintr-o perspectivd mai realista constituie linta principal;i
spre care i;i indreaptd toate eforturile. Dificultalile sint
mari; calea urmatd in aceastd direcfie nu e lipsitii de ob-
stacole Ei contradicfii. Dar voinla de eliberare, de descd-
tugare a unor energii prea multd vrelre compritnate, e
prea puternica pentru a mai fi posibila o reintoarcere la
trecut. ,,Marii bdrbali, scrie Engels, care in Franla au lu-
minat minlile pentru revolulia ce avea sa r,ind au avut ei
ingiEi o atitudine cit se poate de revolulionard. Nici o
autoritate exterioard, de orice fel ar fi fost, nu era recu-
nosctttd de ei. Religia, conceplia despre natut'd, societatea,
ordinea de stat, toate au fost supuse celei mai necruld-
toare critici; toate trebuiau sd-gi justifice existenla in fafa
scaunului de judecata ai raliunii sau sd renunle la exis-
tentra"+. In aceste condilii Ei aici ca ;i in Italia. Biserica
intreprinde o ac{iune energicd, pentru a restaura prirna-
tul teologiei, pentru a reprima gi preintirnpina ereziile.
bund cunoaqtere a contribuliiior aduse de antichitate iir dome-
niul fllosofiei, al artelor, al moralei. lqi fac aparilia in noile im-
lrrer.jurdri numeroase lucrdli carc rezumd si vuigarizcazd pcntt'u
:i face accesibil tuturor spiritclor un material enorm, e drept, nu
intotdeauna bine asimilat si dc naturd a proiecta o imagine cu
totul fideli asllpra trecutului. ln orice cetz, aceastd bogatie de fapte
:ii idei, ce aveau drept scop restaurarea valorilor clasice, a avut
dnnrl de a fertiliz;r 1i de a incita la meditatie, fiind una din
condiliile principarle care au stat la originea avintului din RenaE-
tere.
1F. ttngcls, Dezloltcre&.sociclismului de Ia utopie La gti-
infd, in K. Nlarx - F. Bngliti s, Opere alese in rJoud t:olunt'e,
r-o1. II, ed. a II-a, E.S.P.L.P., Br-rcureqti, 1g-c5, p. 122.
Reform,a va cartta sa
reclie divergenta. d,ar
imprime aceloraqi preo,cupdri o
in esenla lelurile rdmin acele,a$i.
*
Din punct de vedere doctrinar conflictul dintre catolici
gi protestanti are o origine mai indepartatd. Direcfia pro-
testanta poate fi ataEatii tradifiei augustiniene care inclina
spre realisrn istoric Ei scepticisln moral. Migcarea Contra-
Refor,mei s-a dezr.oltat in spiritul scolasticii tomiste.
In fa{a dogmatismului catoiic protestantismul a fost
un refugiu, dar un refugiu precal. Se opune dogmelor fun-
damentale ale catolicismului respingind credinta in trans-
substanliere, in purgatoriu, in mijlocirea Sfintei Fecioare
gi a sfintilor, sustinind cI adevarul religiei trebuie cauiat
in litera Scripturii. Prin mijloacele folosite loveste in tra-
ditiile medievale, ca Ei in teologii Sorbonei, denunta privi-
legiile clerului catolic atragindu-gi urgia acestuia, expu-
nind pe cei care iI aparau la tot felul de perseculii Ei la re-
presaliile cele n-iai brutale. E o doctrina aspra, exigen'td,
care a putut sd infldcdreze sufletele dornice de a cunoaqte
direct ,,cuvintul lui dumnezeu'., revoltate de luxul gi dez-
ordinile bisericii romane. Dar impregnat de pesimistn mo-
ral qi plin cle contradicfii, protestantlsmul calvinist, ris-
pindit in Franfa, era departe de a corespunde exigenlelor
unei sistematizari rationale Ei sd ofere solulii etice satis-
{acatoare privind relatia congtiintei cu ea insagi Ei cu Iu-
mea din iur.
Dupa ce a proclamat dreptul'liberului arbitru, protes-
tantismul a inpus acestui dreprl, lipile arbitrare, manifes-
tindu-se in fond ca aparator a1 rinduielilor feudale, ad-
..rersar deopotrivd cu biserica catolicd al progreselor inre-
gistrate de Etiinlele naturii in epoca Renagterii. Dupd cum
arata Engels in Diolec.tica naturii ,,$tiinfele naturii care
se dezvoitau ;i ele in atmosfera acestei revolulii erau
prolund levolulionare, nlerg=eau mina in mind cu fiiozofia
rroderni nascinclzi a rnarilor italieni, dindu-gi tributui lor
Ce nrartiri pe ruguri gi in temniti. Sernnificativ e faptul cd
protesian{ii se intreceau cu catolicii in persecutarea lor.
Linii l-au ars pe rug pe Servet, ceilalli pe Giordano
Blltr-r o"5.
5 F. Engeis, Diolectica naturii, in K. ltarx - F. Engels,
Opere, r,ol. 10, Eclitura politica, Bucr,reqti, 1.964, p. 330.
di-
10 11

Poate cd la nimeni altul dintre oamenii bisericii, con-
tradicliile nu s-au manifestat cu atita amploare qi nu au
fost apdrate cu o energie atit de pasionatd ca in doctrina
lui Calvin. Cdci e greu de conciliat apotrogia fortei divine
cu ideea responsabilitdiii morale a fiinlei umane, teza des-
pre perversitatea funciard a naturii, cu aceea despre rolul
ei normativ pe planul conduitei, misticismul cu rationalis-
mul, predica ascetismului cu indemnul de a ne bucura de
bunurile acestei lumi. Dogmaticd qi contradictorie, doctrina
protestantd nu a fost capabilS si satisfacd nevoia de liber-
tate gi dreptate a maselor. In ciuda atitor declaratii in fa-
voarea libertdfii de conEtiintd, precum qi a unei atitudini
de independenld faiS de autoritatea monarhicd, Calvin nu
inceta sd preamdreascd supremalia unei republici a forfei"
o republicd autoritard, care sd guverneze sufletele ,,prin
foc Ei singe . . '(6.
*t,rr
Autoritafile eclesiastice au privit Ia inceput cu oareca-
re ingdduinfd rdspindirea noilor idei. La rindul sdu regele
Frantei, Francisc I nu a ardtat ostiiitate faJd de aceasta
miEcare dizidentd, iar sora sa, Margareta de Valois, a im-
braligat cu cdldurd cauza necesitdtii unei reforme a biseri-
6 Intemeindu-se pe invdtdtura lui Calvin, protestantismul fran-
cez i;i face adepti in toate straturile societdlii, in rindurile preo-
limii rurale, ale burgheziei mijlocii
- avocali, medici etc.
-, ale
poporului qi micii nobilimi; intr-o mdsurd mult mai redusd in
marea nobilime gi clerul inalt. Unii sint atraqi de mistica refor-
matoare, dar cei mai multi de individualismul demagogic care
a constiiuit o laturd proprie acestei miqcdri. In ceea ce priveSte
universitdlile, o bund parte dintre ele
- intre care acelea din
Toulouse qi Montpellier
- sub infiuenla umanismului erasmic,
vor dovedi multd cutezanld ln incercarea de a realiza un echilibru
intre tradilie Ei libertate, intre autoritatea bisericii qi nevoia de
autonomie a congtiinfei.
Fenomenul pdtrunderii $i rdspindirii ideilor protestante in
Franta
-
fenomen care are loc spre sfirgitul primei jumdtdli a
secolului al XVI-lea
- are o naturd destul de complexS: e o pro-
blem6 de doctrind religioasi de care se asociazd o migcare de
opozilie la adresa clericalismului tradifional, dar . qi o problemd
intelectuald, deoarece, cu tot misticismul pe cardS promoveazd,
reforma lasd sd se intrevadd uneori o anumitd tendit5td iluministd;
ceea ce poate explica faptul cd spiritul de reformd a pr-rtut fi fa-
vorizat intr-o mdsurd de piginismul gi italianismul celor de la
curte. t
12
cii catolice. Incompatibilitatea dintre spiritul reformei qi
absolutism se va accentua insd din ce in ce mai mult. Degi
Calvin se ardtase la inceput respectuos fafd de autoritatea
politica, exista in preceptul: ,,Da!i lui Dumnezeu ce e al
lui Durnnezeu gi Cezarului ce este al Cezarului" un fer-
rxent de independenld care contravenea absolutismului re-
gal. Dindu-Ei seama de pericolul pe care progresele miEc5-
:ii protestante iI reprezentau pentru unitatea ideologicd a
imperiului, Francisc I, gi apoi succesorul sdu Henric al
trI-lea, iqi vor schimba atitudinea, un ediet din 1551 sta*
lriiind pedeapsa cu moartea pentru adep{ii reformei. La 24
august 7572, in singeroasa noapte a Sfintului Bartolomeu,
protestanlii stabiiiti la Paris vor fi atacali in casele ior Ei
:ndcelarifi fdrd indurare.
Ulmdrile tragice ale acestui conflict religios vor stimu-
ia unele inifiative de conciliere in seria cdrora Edictul din
Nantes publicat in 1598, operd a lui Henric aI IV-Iea, se
lnscrie cu semnificafia unui act istoric de largd toleranfS.
Reformafii urmau sd se bucure de aci inainte de aceleaqi
Creptr.rri civile ca gi catolicii. Se va interzice predicatorilor
sd-i atace de Ia amvon, prevdzindu-se totodatd unele ma-
suri pentru asigurarea unei justifii imparliale. Un francez
poate fi, conform conEtiinlei sale, catolic sau protestant,
;i pentru intiia oard, se recunoaqte cd ,,supusul6r nu mai e
silit sA urmeze religia st6pinului.
Toate aceste drepturi vor fi suprimate insd treptat in
timpul minoratului lui Ludovic aI XIV-lea, acfiune care
va culmina cu revocarea edictului in 1685. Dar in evolulia
ideilor etice qi a congtiintei morale a umanitdfii rnemora-
bilul act traducea, deqi intr-o mdsurd limitata, circumscri-
sa in sfera religiei, nevoia de libertate ;i egalitate a con-
gtiin{ei umane, schilind perspectiva unei universalitali
etice. a egalitdlii fireqti dintre toli oamenii.
Dezvoltarea istoricd a creEtinismului, criza catolicis-
:rultri d.in secolele XVI gi XVII, crizd deter,minatd de
schismele religioase gi de progresele qtiinfei, vor avea da-
iul de a pune din ce in ce mai mult in evidentd problema
ccn;tiintei, subliniind rolul gi importanla forului interior.
De unde incercarea de a-l cuceri gi de a-i smulge adeziu-
nea cu toate mijloacele posibile. Ca mdrturie a interesului
13

manilestat in aceasta directie ar putea fi menlionat insugi
faptul ci in indeplinirea misiunii ce revenea Contra-Re-
fonnei, iezuilii vor simli nevoia sa se perfectioneze in ar'-
ta cunoaqterii omului, vor acorda mai multa atenfie su-
fletului, alimentind Ia rindul lor, din aceastd direclie, im-
pulsul din care se va na$te miEcarea moralismului francez
Ei poate insagi psihologia modernd.
Dar recunoscind rolul pe care religia l-a avut in sti-
mularea interesului fatd de problemele conqtiintei, nu tre-
buie pierdut din vedere faptul ca aceasta actiune era n"Ie-
nitd sa vina in spriiinul credinfei propagata de biserica.
Efortul de analizd interioard, acel scrupulos examen de
conEtiinfa Ia care e'ra soiicitat ,,bu,nul crestin" trebuia sd
duca in cele din urma la intarirea credinlei in suprernalia
unei forle supranaturale de care era legat propriul sdu
clestin. Din aceasta perspectivl individualitatea un-rana era
redusa la inlelesul unui accident, creatura neputincioasA,
lipsita de autonomie Ei iniliativa, existenlA echir.alentl cn
neantul. . .
lmpotrivilea fald cie clogmatismul bisericii catolice gi
absolutisrnul feudal a irnbracat forme rnultiple. Dar am
lrutea spune ca intreaga dezvoltare a ginclirii etice pentru
o indelungatd perioada a al.rut la origine un conflir:t fun-
damental: conflictul dintre nevoia de autonomie a con;tiin-
lei individuale qi impelsonaiitatea tiranicd a dogmei, din-
tre noile tendinle gi presiunea bisericii care nu inlelegea
sd renunte de bunavoie la privilegiile ei. Principala me-
toda a teologiei este constringerea, autoritatea, intelectul
care discerne gi criticd fiind aqezat pe o treaptd sr-rbalter-
n5, redus doar la functia de a iustifica aderzdrurile credin-
iei. Subordonatd ingerinlelor dogn-rei conEtiinfa igi pierCe
autonomia al carei inleles fusese indicat inca de Socrate in
clirectia solidaritiitii cu ader.drul qtiin{ific. Dar multa vre-
n-ie inabugitA
-
deEi, chiar in condiliile neprielnice ale
cr,.ului rnediu nu se poate r,rorbi de o capitulare totaid
-aceastd nevoie de independenla s-a manifestat cu o tdrie
impresionanta in imprejurarile istorice proprii perioadei
cle llena;tere. Morala oficiald, morala bisericii catolice, ca-
r"e a jucat un rol atit de activ in menlinerea edificiului
feudal, e inci putelnicir ,si clispune de suficiente miiloace
1.1
de constringere. nu insd f6ra a da semne din ce in ce mai
vizibile de slibire a autoritdlii ei in fata noii orientdri
culturale impuse de ascensiunea burgheziei, de progresele
spiritului gtiintific gi ale Reforrnei. Se manifestd pe plan
filosofic tendinla de eliberare de acele servituli care au
caracterizat mai inainte situatia de subordonare fala de
teologie. Sprijinindu-se cind pe Platon, cind pe Aristotel
cel aclevarat, reinviind vechi doctrine rnorale ca stoicismul
sau epicureismul, gindirea filosoficd igi afirrnd cu hotdrire
qi in variate forme aspiratia la independenld Ei inlelegere
laica, ralionald, a lucrurilor.
Progresele Etiinlei iEi au izvorul in intensitatea aceiu-
iagi elan. La originea lor sta ambifia unei clase in ascen-
siune, burghezia, de a produce, de a crea, de a stdpini
prin cunoagtere fortelc naturii. Morala pe care o promo-
veaza este aceea a increderii in capacitatea fiinlei umane,
in resursele ei creatoare gi de afirmare independentd. Ideea
unei qtiinte active ;i nu numai contemplative, se opune in-
s5 molalei religioase, care indeamnd la resemnare gi re-
nunlare ascetica in vederea unei fericiri rriitoare.
E gleu de prins in contururi precise gi definitive fizio-
noi-iria mobild Ei complexd a acestei epoci de RenaEtere, cu
agitalia ei turnultoasd, cu acea nepotolitd sete de cunoaqte-
re, cie noutate Ei libertate a spiritului, care se afinnd cu
un elan fard precedent. Chiar spiritele atagate traditiei
nu-Ei pot invinge impresia unei reinnoiri a viefii, convin-
gerea cd trdiesc intr-o epoca in care un nou destin i se
pregAtegte urnanitdliii.
Fecunditatea originalS a elanului umanist lasd totuEi
sentimentul unei agitalii cam dezordonate, a unei culturi
care dispune de tot materialul necesar asupra ciruia sd
se exercite raliunea criticd, fara a poseda insd o metod6
exactd Ei un criteriu precis cu care sd se introducd ordi-
nea in aceastd inextricabild aglomerare de tendinle, cu-
? Erudilia cultivati de spiritele renagterii nu e inleleasd ca un
.scop in sine, ci ca un mijloc de a rezolva problemele vietii inte-
lectuale qi morale, ridicate de noile imprejurdri. Condilia primor-
,dial5 a acestei erudilii este cunoaqterea textelor antice in mod
,dircct, $i nr-r plin foiosirea unor surse intermediare.
15

rente Si doctrine. Este epoca lui Rabelais (1'194-1553) 9i
a lui Giordano Bruno (1550-1600), cdreia i se pot fcartc:
bine aplica cuvintele lui Montaigne din Apologia Lui Ray-
mond. Sebond: ,,Spiritul nostru e un instrument vagabond,
periculos qi temerar; e greu s6-i imprimi ordinea qi rn6su-
ra" (Edilia Strowski-Gebe1in, t. II, 1909, p. 305)8. Un a-
nestec confuz de idei, doctrine gi tendinle, o fazd' criticd'
prin care a trebuit sd treacd cultura occidentului inainte
de a fi dobindit acele calitdi de ordine Ei md"suni prin
eare se va irnpune se,colul aI XVII-lea, secolul clasicismu-
lui, al lui Descartes qi Pascal. Dar din toatd aceastd agi-
talie febrilS a spiritelor din RenaEtere se desprinde aspi-
rafia freneticd spre o viafd noud, intensd Ei iiberd, spre
afirmarea autonomiei Ei originalitdlii eului uman atita
vreme oprimat.
De-a lungul intregului ev-mediu biserica s-a strddtiii'
sd impun5 credinla cd nu existd decit o singurd morald
adevdratd; o morald conform cdreia virtutea nu poate fi
atinsa decit pe calea ascezei, prin lupta impotriva porni-
rilor naturale qi acceptarea tuturor constringerilor gi umi-
linlelor.
In fala acestei conceplii un Rabelaise, un n{ontaigne.
toate spiritele inaintate ale vremii vor cduta sd demonstre-
ze excelenfa naturii omeneqti, dreptul ei Ia libertate Ei po-
sibilitatea oamenilor de a rezolva problema idealului moral
?n conformitate cu indicaliile naturii. De aici 9i interesuL
fafd de crealiunile intelectuale ale antichitSlii. Nu numa!
cd sint studiate cu pasiune marile teorii filosofice qi mo-
iaLe ale antichiialii
-
platonismul, al'istotelismul, stoicis-
mul, epicureismul etc., dar eroii ,,pdgini" se substituie trep-
tat in literaturi, in convingeri 9i dorinfe, eroilor creEtini.
Socrate, parintele umanismului antic, e opu-s sfintului.Au-
gustin. Spirite scrupuloase, insetate de aclevar se silesc
se demonstreze in ce mdsurd Aristotel, citit cu atentie,
se opune dogmelor impuse de bisericd.
Pe deasupra Ei impotriva deosebiriior rel,rgioase sint
proclamate cliferite forme ale idealului moral, dupd modele
inspirate de antichitate. Binele nu mai e legat de o sin-
gufa dogmd ,si nici virtutea de o singurd credinfd. Anti-
Iogmatiimul, t'efuzul perspectivelor unilaterale qi rigide,
exptica insd nu numai rezerva fat6 de teoriile inchistate
ale bisericii, ci gi prezenfa in unitatea aceleiaqi opere a
unor idei ;i tendinle provenite din sursele cele mai va-
riate.
ln orice caz,in ciuda obstacolelor 9i a unor situalii con-
faze, cauza umanismului ciEtigd tot mai mult teren. ,,A-
cum
- declara cu entuziasm Rabelais
-
toate discipli-
nele sint reluate, Iimbile instaurate: greaca, fdrd care ar
fi o rugine ca cineva sa se considere savant; Hebraica, Cal-
daica, Latina. . . Lumea e plind de oameni savanli, de pre-
ceptori loarte docli, de vaste librdrii . . '
o' Multe din ora-
qeie Fran{ei devin adevdrate focare de culturd clasicd 9i
se pot mindri cu prezenla unor spirite umaniste. In 1530
Ra6eiais este studerrt aI Facultalii de Medicind din Mont-
pellier; intre 1532-1534 e meciic la un spital din Lyon.
Italianisrnui e ia modd. Citre sfirEitul secolului aI
XV-lea umaniEtii din trranla manifest5 un deosebit inte-
res fald de ideile lui N{arsitio Ficino qi Pico della Miran-
dola, reprezentanlii cei mai de seamd ai Academiei p1a-
toniciene din Florenla. Multa vreme admiralia pentru Pe-
trarca a insemnat pentru tinerii poeti adoptarea unei nor-
me de crealie artisticd, cultul unui anumit ideal de fru-
muse{e, dar Ei de virtute.
Influenla Italiei renascentiste e insd completatd '5i une-
ori depagitd de prestigiul antichitatii. Naturalismul anti-
cilor r-einvie la un Rabelais sau 1a un Ronsard, in odele
acestuia de inspiralie horaliand sau epicureianS. Ambii
impartdgesc deopotrivd aceiagi vis, prezent de fapt in con-
qtiinla tuturor umanigtilor epocii, a unei vieli libere, des-
cdtugate de orice servitute sau constringere' in care ener-
8 Vezi gi l'llontaigne, Eseuri, vol. II, Bucureqti, Editura
Etiinlificd, 1976.
' s Rabelais este un savant, un medic cdruia nu-i displace sd-$i
etaleze Etiinla cu o anumitd pedanterie, dar este in acelagi timp
un sagace observator qi filosof moralist. llorala pe care o profe-
seazd are la origine disprelul atitudinilor aristocratice, al tuturor
atitr-rdinilor care constituie de fapt tot atitea forme de ipocrizie"
de falsificare a naturii umane. Evident, Rabelais deformeazS, ca-
ricaturizeazd oameni, idei, fapte, iqi manifestd cu fiecare prilej
gustul pentru gluma suculentd, chiar obscenS, dar in fondul a ceea
ce ne bferd, zub costumul de carnaval, se ascunde o mare in-
felegere a vietii din tirnpul sdu 9i a vielii in general, inteleg-ere
reprezentativS-indeosebi pentru mentalitatea burgheziei de mijloc.
In- conformitate cu aceastd orientare, pantagruelismul nu a insem-
nat dezl5nluirea uuor instincte brutale, ci manifestarea unei ati-
tudini de incredere in viafd, precum qi a unui relativism practic,
moral, prin care Rabelais se apropie de scepticismul lui NIon-
taigne.
16
77

giile sufletului ca qi ale trupului sa se poatd afirrna in
toata arnploarea gi spontaneitatea lor naturala.
Dorinfa de libertate se traduce cel mai adesea prin
manifestarea spiritului de frond6, a unei impotriviri tot
mai tenace
- libertinajul gi noul spirit filosofic merg
rnind in mind pind la confundare
-
Ia adresa dogmatis-
mului teologic gi a unei logici speculative ale cdrei premi-
se par a contraveni cu totul experienfei qi bunului sim!.
Spectacolul rdzboaielor religioase a incurajat ia rindul lui
reaclia scepticd, tuiburind adinc congtiinlele religioase,
slabind autoritatea dogmei, favorizind tendinla de a cduta
,adevarul ;i solulia destinului uman, in limitele Ei cu mij-
loacele experienfei naturale. Religia anun{ase oamenilor
perspectiva unei fraternitali universale, dar iata cd ea de-
vine un principiu de invrdjbire gi diviziune. Crima atroce,
torturile cele mai rafinate, perseculii inumane au avut loc
in numele ei. Cei care erau de partea catolicilor sau pro-
testanlilor rror incerca sd arunce responsabilitatea aceitor
fapte asupra adversarilor; dar con;tiinfa celor lucizi nu a
putut conterlpla aceastd stare de lucruri, fdrd a fi ajuns
la constatarea unui relativism al valorilor impuse pin'd a-
tunci, precum gi a necesitafii de a cduta in alta directie
temeiurile unor certitudini morale.
oMuL gt oPERA
_ - Ceea ce, impropriu dealtfel, s-a numit scepticismul lui
Montaigne, a constituit, fdr.a indoiald, expresia cea rnai
frapanta a acestor framintari; opera unei inteligenfe dez-
qmdgite de absurditafile teoiogismului medieval ca Ei de
dislocdrile morale ale epocii, preludind, prin amploarea
efortului critic gi voinfa de reinnoire spirituatd, tema furr-
damentald a ralionalismului cartezian.
Dar opera nu poate fi detagatd de om. Ca gi la pascal
ea nu se infdfiEeaza ct trdsdturile unui sistem filosofic
ce ar putea fi studiat in el insugi; este rodul cel mai di-
rect gi mai fidel al unei experienfe intime, in care se in-
.scrie cu pregnanld qi for{d sugestivd, itinerarul unei ori-
ginale biografii spirituale.
1B
Nlarele moralist s-a ndscut ta 20 februarie 1533, apar-
linind unei vechi familii de negustori din Boldeaux. Edu-
calia prirniti in spiritul cel mai liberal cu putinla, -nu Ya
ramine fara efect asupra inclinaliilor gi convingerilor de
mai tirziu. lntr-o vreme in care regimul educativ aI co-
piilor se ciefinea prin rigiditate Ei aspritne, metodele lui
Pierre Eyquem, tatat lui Montaigne, impresioneazd prin
tactul gi ingeniozitatea procedeelor utilizate. Astfel, pentru
a-Ei deprinde fiui cu vorbirea corecid a limbii latine, anga-
jeazd un profesor german, Ho'rstanus, care, posedind la
perfecliunA aceastd limba, nu cunoqtea nici un cuvint fran-
cez. Pe calea unui contact direct, permanent, limba la-
tind trebuia invdlata in chip natural, fdrd efort, aEa cun"I
copiii pot deprinde o limba striind fArI a qti cind Ei cum
au invdtrat-o. ln acela;i scop, valelii, cameristele' intre-
eu1 personal de serviciu, ins'truifi in fol,osirea termenilor
uzu,ali, ,aveau obligatia de ,a i se adresa ,micului Mi'chel ex-
clusiv in limba latind. Astfet cd, marturisegte Nlontaigne:
,.Fara met'odd, fard carte. fdrd gramaticd, fara bici 9i fard
Iacri,mi, a,m invalat o latinir rtot atit de purd pe cit o qtia
profesorul meu, pe care n-o puteam amesteca cu alta, nici
altera. Dacd, pentru incercare. rni se dadea o temd din
programa colegiilor, celorlalti li se dadea in francezd, dar
mie mi se dadea intr-o latina gre;itd pentru a o face sd
fie bund. $i Nicoias Grouchy, tcare a scris De Comitiis Ro-
n1,anorun1., Guillaume Guerente, care I-a comentat pe Aris-
totel, George Buchanan, acest mare poet scotian, Marc-
Antoine Muret, pe care Fran{a gi Italia il recunosc drept
ceI mai mare orator aI timpului, -- pleceptorii mei de a-
casd
-,
mi-au spus adesea cd posedam aceastd limba in
copilSrie atit de bine, incit se temeau sd md puna Ia in-
cercare" (Essois, I. XXVI).
La virsta de 6 ani e internat pentru a-;i face studiile
la un colegiu din Bordeaux; cunoasterea liinbii latine, in-
teligenla precoce i-au facut ytosibil accesul rapid intr-o
clasa superioari, dar cu tot tratamentul exceplional 9i fa-
vorurile de care s-a bucurat, Montaigne pare a fi supor-
tat cu greu condiliile de ,,captivitate"; colegiul nu a in*
semnat pentru el decit pierderea Iibertdfii Ei supunerea la
reguli comune de viala. Ingrat, se plinge cd n-a reugit
decit sa rnai uite din limba latina, negiijinri faptul cd aici
qi-a insuqit cu adevarat limba francezA in care-Ei va scrie
Eseurile. Eliberat, in sfirqit, din aceastd ,,ternnild a tine-
19

retii captive", revine la castelul famiiiei, manifestind un
interes deosebit pentru sporturile tinerilor gentilorni,
scrima gi caldria. Gustul pentru cdlStorii il resimte cu o
intensitate deosebitd incd din perioada adolescentei, qi in-
sugi conlinutul Eseurilor nu va fi altceva decit relatarea
unui unic Ei impresionant periplu interior. E incd una
din formele de manifestare a nevoii de libertate, atit de
caracteristicd umanismului din RenaEtere: ,,Voiaiul mi se
pare un exerciliu profitabil. Sufletul e incontinuu stimulat
sa observe lucruri noi Ei necunoscute, Ei nu cunosc o Scorl-
ld mai bund, dupd cum am spus adesea, in pregdtirea pen-
tru viald, decit sd-i infdtiEezi in perm'anentd advensitatea
atitor vieli, fantezii gi obiceiuri, gi de a-l face sd guste o
atit de perpetua varietate a formelor naturii noastreio
(Essois, III, IX).
Dealtfel Montaigne trdieEte intr-o epocd in care, dupi
indelungata Ei sterilizanta domnie a scolasticii, lumea in-
telectuald iqi ldrgegte orizonturile, alimentatd de cunog-
tinte noi care-i vin din toate direcliile. Compilatorii oferd
curiozitd.lii publice fapte ciudate, de necrezut, obiceiuri
bizare qi credinte extravagante, care par totuqi fireEti in
alte regiuni ale universului. Inter,esul lui Montaigne fald
de antichitate nu e cituqi de pulin diminuat prin aceasti
avalangd d,e noutdli senzationale. Dar asupra acestui spirit
insetat de cunoaEtere gi adevdr, inciinat in chip natural
spre generalizdri filosofice, ea are darul nu numai de a-i
imbogafi cunoqtinlele, ci de a-l intSri totodatd in convin-
gerea despre o anumitd relativitate a celor omenegti. E di-
ficil adeseori, de fdcut o demarcatie strictd intre adevdr ;i
eroare, intre realitate Ei imaginatie. . . Oamenii, va scrie
Montaigne dupd 1572, hotdrdsc sd admitd cutare adevdr
gi sd respingd altul, fiecare clupd judecata lui; dar au in
spiritul lor o idee exactd asupra iimitei dintre posibil Ei
irnposibil? Ce,ea ce pdrea imposibil ieri, miine poate fi un
fapt de experienla Ei dacd e de ales intre doud mdrturii
e de preferat eviden{a directd, argumentul intuitiv, con-
cluziilor formulate de raliune . . .
***
lqi face studiile juridice la tr'acultatea din Toulouse, una
dintre cele mai renumite din acea epocd pentru calitatea
invdldmintului; mullime de studenfi vin aici din toate col-
20
furile ]'ran[ei qi Montaigne are posibilitatea de a stabili
relafii cu personalitdli de seamd, fald de care iEi manifestd
o admira.tie nefdrmuritd, nu fdrd efect asupra convin-geri-
lor sale umaniste. Se imprietenegte astfel cu Denys Lam-
bin, reputat elenist, indeosebi cu Adrien Turndbe
- ,,rnon
Tournebus"
-
cdruia ii consacrd in Eseuri un pasaj plin
de caldurd: ,,L-am vdzut pe Adrien Tournebus, care' ne-
avind o altd'ocupalie decit aceea a literelor era cel mai de
seami om intr-o mie de ani gi care n-a avut totuqi nimic
pedant decit portul robei qi un fel mai aparte in compor-
iare, care putea sd nu insemne civilizatie in gelul unei
curtezane, iar astea sint nimicuri" (Essois, I, XXV).
Dar nici studiul, nici relaliile nu l-au putut absorbi
cu totul pe tindrul Montaigne, pentru a nu acorda atenlie
evenimentelor politice Ei religioase ale timpului. Cel mai
important, mai grav, prin implicaliile politice 9i -9.11u'
era schizma religioasd. Partizanii catolicismului qi ai Re-
formei s-au acuiat reciproc de erezie, qi ln numele unei
cauze religioase, polemica s-a manifestat cu o virulenld
impresionantd. Dar odatd conflictul produs, numeroase atl
puiut fi intrebdrile ce au frdmintat conEtiinlele sensi-
k,ile ale vremii, nu mai pulin pe Montaigne. Intrucit in
joc se afld in primul rind soarta cre;tinismului, pentru ce
Providenla divind nu a intervenit pentru a preveni un
dezastru ireparabil? Apoi, dacd a denunlat dogmatismul Ei
abuzurile bisericii catolice, pentru ce Reforma e o ere-
zie? Planurile Reformei, cutezanla celor care au aderat
La aceastd miqcare protestatard, iI impresioneazd pe Mon-
taigne, ca dealtfel pe ;to!i cei nemullumiii de doctrina Ei
practicile bisericii catolice, intre care 9i numeroqi tineri
amatori de noutate qi aventurS. Cu toatd independenta
spiritului sdu qi indrdzneala cugetdrii, IVlontaigne rdmine
deoparte; noutatea, hazardul, aventura, exercitd o puter-
nicd atractie asupra sa, dar pldcerea de a se avinta pe o
mare furioasd, necunoscute, tinde a se epuiza mai curind
pe planul imaginaliei contemplative. Izolarea sa nu va fi
insd niciodatd aceea a unui metafizician retras in turnul
de fildeg al reflecliilor solitare, planind impasibil deasu-
pra tumultului epocii sale. Va admira Ei cultiva intr-un fel
itaraxia stoicilor, considerind-o drept una din virtufile
cardinale ale inlelepciunii; dar nu va pregeta si intervind
cu fermitate, mai tirziu, in conflictul dintre catolici Ei
protestanfi, punind in slujba acestei cauze simpatia pe
21

care o iradia, suplelea dialectica a spiritului sdu. dispus
sa relina qi sd ooncilieze ceea ce i s-ar fi putut infali5a ca
pozitiv in opiniile cele mai divergente. Anti-dogmatisn-rul
Reformei, r'olul acordat naturii umane, nu-l pot ldsa indi-
ferent. Nimeni nu a insistat mai mult decit Calvin asu-
pt"a responsabilitalii umane Ei forlei normatir;e a natu-
rii; dar Nlontaigne igi va fi dat curind seama cd respingind
viziunea cosmologicd a scolasticii, Reforma nu a insemnat
in fond orientarea spre autonomia constiinlei gi afinlarea
increderii in resursele naturii ulnane. in ciuda rerrendicd-
rilor sale in favoarea drepturilor gindirii individuale. Cal-
vin admite teza despre perversiunea funciard a naturii.
fara a fi suprimat in fond dogmatisrnul, ci transltunindu-l
doar, in numele autoritdtii Sfintei Scripturi, in interiorita-
tea con;tiintei. ..
In ce mai constd atunci superioritatea noii r.eligii? Greu
de spus in ce mdsurd una valoreazA mai mult decit cea-
lalta. $i dezamdgit, dornic in acelagi timp sd-qi asigure
tihna necesaid meditafiei, Montaigne adoptd atitudinea pe
care o va pastra de-a lungul intregii sale vieli: va rdmine
catolic, fidel religiei in care s-a ndscut. tot aga dupa cum
e {rancez gi gascon. . .
***
- Impreiurdrile, reputalia, stima concetdlenilor. au putut
determina la un moment ciat alegerea lui Michel de lr{on-
taigne ca rnembru al Parlamentului din Bordeaux. in-
stitutie menitA a contribui la asigurarea justi{iei regale.
Din compoziia ei faceau pa.rte nobili, prelafi, gi ma1 cu
seamd reprezentanli ai rnarii burghezii. Familia lui iIon-
taigne aparfinea aces,tei ultime categorii. E prea pulin
cunoscutd insd actirritatea pe care a desfdgurat-o in caii-
tate de parlamentar. Conforrnindu-se temperarnentului
sau natural, inclinaliei sale spre moderalie gi atitucline
contemplativii. se 1:ar-e cd Nlontaigne a jucat un rol se-
cundar, neputinci impartaqi rrici morga colegilor, nici fa-
natismul lcrr intolelant. Inteligenla lui supla. pdtrunza-
toare, refractard exceselor. I-a ajutat sd surprindd. cu usu-
rinla relaiivismul justiliei regale. sa discearna adevarul
ascuirs adeseori la antipodul argumentelor care puteau
atrage asliltla cui-;a privarea de iibertate sau pedeapsa cu
moartea.
Viala parlamentard nu i-a produs in fond nici o satis-
laclie. I-a olet'it insir prilejui de a face cuno;tinfa cu La
Bo€tie Ei de a clliloa$te farmecul celei mai frulnoase prie-
tenii. Admirzrtor al lui Caton, Montaigne a crezut a va-
dea in Lit Boijtie incarnalia acelei moralita{i superioare pe
care o admira in sct-ierile stoicilor. Recunoa;te iu caracte-
rul tindrului sau prieten acea for!5 barbdteasca ;i fermi-
tate a
"'oin!ei
de care spiritul siu ugor diletant era lipsit,
preluindu-l nu nutnai pentru calitSlile sale de fin inte-
iectual qi admirabil pat'tener in discufii, ci nu mai pulin
pentru virtulile sale n-iorale 5i acel sim! al demnitalii care
inclreptaleau comparafia cu modele ale antichit5lii. Cei
doi prieteni se cornpletau admirabil qi legatura lor, in
care Montaigne a voit sI vadir rodul unei predestindri,
ne apare ca o expresie particulari, floare impresionanta,
a umanisrnului din RenaEtere, realitate morala' artistici
;i filosofica in acelagi timp. modelatA dupd canoane ilustre.
Nu e de mirare ca Nlontaigne a socotit irespirabild at-
mosfera Parlamentului, preferind sd stea deoparte cit mai
rnult posibil. Dar in noiembrie 1561 i se incredinleaza o
misiune speciald pe lingd rege. Nu se Etie nimic in IegS-
turd cu scopul acestei misiuni; avea dealtfel relalii la
curtea pe care o frec:r'eutase cu dit:erite prilejuri. Obser-
vator sagace, ii cunoagte destul de bi.ne viala $i moravu-
rile, pentru a nu-;i mai face iluzii asupra celor de care
depindea soarta poporului. Lipsit de ipocrizie, de duritate.
de acea gra{ie superficiala Ei elasticitate a caracterului ca-
le puteau asigura succesul in lumea .,inaltd", nu avea cel-
litalile unui bun cur-tean. Dezgustat, sfir;e;te prin a evi-
ta contactul cu aceasta societate, ,,la serrtitude des cou"rs'(,
pe care nu e dispus sd o prelungeascd ,,. .. jttsqu,'en sa
taniire" (Essois, I, XIII). La urma urmei, ce inseamnd uu
rege, pentru a ne prosterna in fala lui cu atita umilinfd?
,,Lagitatea, nehotarirea, ambilia, necazul Ei invidia, iI stri-
pinesc ca pe oricare altul Ei grija gi teama iI string de git
in rliilocul armatelor sale. . . Daca e un om abil gi un su-
flet nobil, regalitatea adaugd prea pulin fericirii sale: iEi
dd seama cd nu e decit iluzie gi inEeldtorie. . . 'o (I, XLII).
Ftetras in castelul sdu din Perigord, regiune din sud-
vestul Franfei, Montaigne renunld la cariera de magistrat
pe care o imbraligase in tinerele, pentru a se dedica unei
vie{i tihnite gi independente, in care lectura. meditalia
qi introspeclia cea mai pasionaLa, au fost preocupdriie sale
-:z 23

de preclilecfie. Dacd cineva ar fi patruns in turnul principa!
al castelului, urcind treptele pind la ultimul etaj, ar fi- a-
juns intr-o incapere strimtd. inlesatd cu cdrli
-
vreo mie
cie
.volume -l aga fel rinduite in rafturi incirt sa dea po-
sibilitatea celui ce sta la masa de lucru sd le imbrdliq-eze
dintr-o singurd privire. $i-a amenajat acest col{ retras.
departe de larma domesticd, pentru a putea citi gi medita
in tihna: ,,Dupd pdrerea mea, nenorocit e acela care la el
acasd nu are un coi! al sdu". Acolo iqi noteazd reflec.fiiie.
materia Eseurilor saie, fard ordine sau plan, petrecindu-qi
,,... cea mai mare parte a orelor din 2i,,. lgi pdraseEte
t-otugi uneori castelui pentru a vizita pe cei ciliva nobili
oin imprejurimi cu care intreline relalii de prietenie, cdci
Montaigne, temperament mericiional, iubegte mult conver-
sa{ia (,,Cel mai rodnic qi mai natural exerciliu ai spiritu-
lui nostru este dupa pdrerea mea conversafia,.) Ei mai cu
seama disculia in contradictoriu (,,E plicticos ca intr-o dis-
culie toatd lumea sa fie de aceeaqi pdrere,,). Dealtfel re-
fugiul in singurdtatea bibliotecii nu e decit o manierd mai
rafinatd de a-Ei satisface aceastd nevoie, printr-un pasio-
nat dialog cu sine insugi. . .
***
Sub titulatura de Eseuri ni se oferd materia unui vast
iurnal ,intirn; sau, am putea spuner a unor memor,ii de o
facturd cu totul aparte. Cdci cuprinsul lor nu se reduce
ia consemnarea seacd, detagat6 b evenimentelor, ci este
lPera unui spirit original, extrem de sensibil, pentru care
r'aptele reiatate servesc mai curind ca pretext unor infi-
nite refiecfii, centrul de gravitate gi interesul lor principal
constind in exerciliul atit de vechi
- dacd ne gindirrr Ia
originea lui socraticd
-
qi atit de modern totodatd, al
,,cunoagterii de sineo', dupd cum ni se spune in scurta
prefatd a Eseurilor.
Sd
_recunoaEtem cd Montaigne ne oferd un imens qi ex-
tqery Qe prefios bagaj de observalii in aceastd direclie, fd-
cind din scrutarea propriului eu indeletnicirea preferata
gi sgrsa unej supreme voiuptSfi; ceea ce nu-l va impiedica
sa fie un admirabil observator Ei judecdtor al vremii sale
qi sd caute totodata a desprinde din analiza propriilor reac-
tii adevdruri esentiale, de o valoare geneial-umand.
/,+
Urmdrind cuprinsul acestor insemndri se desprinde iti-
nerariul unei evolutii spirituale care, sub aparenla unor
refleclii lipsite de plan de metodd, marcheazd progresele
unui viguios gi original efort spre inlelepciune. 1I vom
considera in aspectele lui mai semnificative' cu atit mai
mult cu cit eI nu va rdmine fdrd ecou asupra gindirii eti-
ce ulterioare, incorporindu-se conqtiinJei moderne a uma-
nitSlii drept una din achiziliile ei esentiale.
Punctul de plecare al acestei evolutii e incd departe
cie a-l reflecta p-e adevdratul Montaigne; cdci pdtruns pini
ln mdduva oaselor de spiritul culturii clasice, conformin-
du-se dealtfel unei tendinle proprii umanlsmului din Re-
naEtere, Montaigne se lasd sedus la inceput de prestigiul
"nidiliei,
incdrcindu-Ei textele cu citate fastuoase, glosind
,,en rnarge des ui,eur li,ures<', ca qi cum omul cu tetnpera-
rnentul Ei spiritul sdu original n-ar fi avut altd ambitie
decit sd rdmind neobservat in fala colectionarului de fap-
te. Dar scurta perioadd a comentariului istoric Ei a erudi-
fiei impersonale va ceda unor noi perspective, cu tot a-
portul briginal qi acea irnprevizibild fecunditate care au
rnarcat progresele ,,con;tiinlei de sine" la autorul Eseuri-
Ior. Ceei ce iEi propune Montaigne este ca zugrdvindu-se
pe sine sd surprindd omul in esenla lui genericd, _cu toate
itdbiciunile propriei lui naturi, dar qi cu acele caiitdli ca-
re-i fac mdielia. Omul ii apare ca o realitate imediatd,
singura tangibild Ei cunoaqterea fiinlei sale morale atit
,Ce complexe Ei mobiie, drept singurul lucru demn de in-
teres. Scrutindu-ne pe noi putem descifra ca intr-un mi-
crocosm trdsdturile intregii umanitdti; Ei invers, cunoscind
umanitatea ne cunoaEtem mai bine pe noi inqine. Dar o-
piniile oamenilor, dealtfel ca gi propriile sale opinii, i se
par atit de relative, gi atit de Eovditoare cdile urmate in
cunoagterea adevdrului, incit Montaigne nutreqte o rezer-
vd quasi-instinctivd fa{d de orice tezd afirmatd dogmatic.
Sentimentul viu al complexitdlii lucrurilor, al naturii u-
rnane in primul rind, sentiment pe care-l vom regdsi la
filosofii Ei moraliEtii veacului al XVII-lea, Descartes, Pas-
cal, La Bruyere, La Rochefoucauld, ii inspird o reactie de
indoiald, o adevdratd repulsie fatd de solutiile tranEante
;i ideile generale, simplificatoare prin definilie, asemenea
ti

entitii{ilor scolastice pe care le compard cu nigte idei fixe,
generate mai curind de pasiuni decit de ratiune gi bu-
nul sim!.
Incd din primele Eseuri facuse dovada spiritului siu
critic, ceea ce il va conduce treptat spre pozifiile scep-
ti'cisalului,. Nu numai propriul sdu temperaiment il incleam-
na
-spre
aceastd filosofie; trebuie sd avem in vedere in pri-
mul rind efectul produs de spectacolul conflictelor reii-
gioase, de nesfirEitele.;i sterilele dispute filosofice, ca gi de
o-gtiinld care-gi ldrgise enorm granifele in acea epocd, co-
pleEitoare prin progresele ei gi totuqi insuficient de evo-
l-uata pentru a distinge intotdeauna cu precizie intre a-
devdr gi eroare, intre realitate Ei ficfiune. Viziunea co-
perlicand asupra universului, discreditul principiilor aris-
totelice, descoperirea de noi civiliza{ii, foate icestea nu
au fd,cut decit sa-i zdrun-cine cr,edinfa in ca,pa,cita,te.l ra-
fiunii de a ajunge la principii fixe gi imuabile pe care sa
se fundeze o gtiinld definitirrd. Sentimentui relativitalii.
al instabilitSli,i opiniilor uirr,ane ca gi al tutriiror lucrurilor,
are ceva heracliteean, alimentindu-i scepticismul. ,,Nu e-
xistd nici un fei de constanfa, nici in filnla noastra. ni::i
in cea a lucrurilor; gi noi qi judecata noastra ,5i tot ce e
rnuritor, totul e supus unei necurmate miEcari qi trans-
formiri".,$i iatd concluzia desprinsa din aceastA experien-
{d: opiniile noastre, care ne par a fi impuse de autoriiatea
ratiunii Ei moralei, nu-gi datoresc tdria decit cuturnei si
unei tradilii acceptatd orbeEte. In loc cie a supune ideile
noastre gi iucrurile in general, unui examen mai aCinc.
abandonam facultSfile noastre naturale unei lener-ii cr-ln-
damnabile. . .
- Roiul inteleptului
- roi pe care gi-l asum6 Montaigne
insugi
- va fi in acest caz de a proiecta lumina adevi-
rului asupra lucrurilor, de a pnne intr-o deplina eviden-
ta contrastul dintre realitate gi exigenfele ideale ale ra-
fiunii. Pe planul ratiunii totul este simptitate, obieciivi-
tate, universalitate; dincolo domneEte confuzia, arbitraiiul,
instabilitatea. . .
_ Refiexiile asupra justiliei iI anticipeazd pe pascal:
,,Privili forma acestei justitii care ne
-guverneazd
- va
spune in Eseuri
- e o adevarata mdrturie a imbeciiitdtii
umane, atita contradiclie ;i eroare e in ea . . . ! Citi oalieni
nevinovali au fost pedepsili, pe care ii ;tim, gi nu din vi-
na judeciitorilor. $i cifi nevinova{i mai sint pe care nu
_ (]
i-am descoperit. . . ? Justifia utnani e aplicatA dupd mo'
deiul medicinii, conform cdreia tot ce este util e drept ;i
cinstit. . . Justitia noastra nu ne ofera decit una din mii-
nile ei, Ei incd pe cea stinga; oricine are de*a face cu ea
iese pdgubit" (Essois, III, XIII).
ln exerciliul func{iilor sale insd. Nfontaigne nu s-a Ia-
sat intimidat de presiunea celor 'din
jur. nici de falsul pre-
stigiu al unor legi strimb alcatuite, ci a cautat sd inter-
preteze litera legii in spiritul echitalii qi omeniei: ,,Atunci
cind ocazia a fdcut sd iau parte la condatnniri grave, atrt
preferat sd md abat de ia justi{ie".
.Arloptarea unei atitudini de indoiala universatrd, lnat'-
cheazd aqadar, punctul de plecare 9i o buna parte a gin-
dirii lui N{ontaigne. Medalia pe care pune sa se impriue
o balanla in echilibru, executatd la inceputul anuiui 1572,
e cit se poate de semnificativd in aceasta privinld: cele
cloua plaiouri in echilibru vor sd sugereze neutralismui,
incapacitatea gindirii de a se decide in favoarea unei solu-
fii sau alteia. Tot aici e inscris .si faim,orsul ,,Que sais-ie"
impmmutat de la Sextus Empiricus. Pasage substanfiale
clin Apologia lui Raymond Sebond (Essois, II, XIi) expri-
nri categoiica adeziune la doctrina pironiana. lntr-adevar,
tablotil realitSlilor gi valorilor morale ce i se infd{igeazd
privirii s-ar pdrea intru totul fdcut sd incuraieze reac-
lia sceptic5. Dupd indelungatele dispute scolastice -si dez-
binArile interioare, autoritatea bisericii era in declin. Ne-
sprijinita de o credinli efectivd, sincera, care sA o rapor'-
teze la o origine transcendentd. despuiata de orice aureo-
la sacra, aceastd autoritate participa ia destinui celor tem-
poratre. Adeziunea Ia o religie sau alta nu este expresia
unor convingeri profunde qi definitive, ci foarte adesea e-
fectul inerliei, deprinderilor sau intimpiSrii: ,,Noi nu pri-
mim religia noastrd decit in felul nostru, cu miinile noas-
tre qi nu altfel de cum sint primite celelalte reiigii. Ne-atn
intilnit in lara in care ea e practicata; in care ii recunoag-
tem vechimea ;i autoritatea oamenilor care au pSstrat-o,
in care ne temem de ameninldrile ei la adresa celor ne-
credincioqi, in care ii ascultdrn promisiunile . . . o alta reli-
gie, alti rnartori, pr,omisiuni asemdnatoare Ei ameninlari
27

ne-ar putea imprima pe aceeaqi cale o credinld opusd. Sin_
tem cregtini tot aEa dupd cum sintem perigurdini sau Ger-
Tanj" (Essois, II, XII). Imposibil de aflat credinlei un
fundament de nezdruncinat, capabil sd-i confere o autori-
tate absolutd, la addpost de sldbiciunile omenegti. Efica-
citatea ei se mdsoard dupd criterii pragmatice, care fin
de relativismul sentimentelor Ei intereselor umane: ,,Dacd
am fi legali de Dumnezeu prin intermediul unei credinte
adevdrate; dacd am line la-Dumnezeu pentru el, nu prin
noi, dacd am avea un sprijin qi un fundament divin, bca_
ziile umane nu ar avea puterea sd ne zdruncine, aga eum
ele au. . . Dacd raza divinitdlii ne-ar atinge inir-un fel,
ar apare pretutindeni; nu numai cuvintele noastre, dar gi
ectele noastre i-ar rdsfringe lumina s,i strdlucirea. Tot c_-ea
ce ar porni de la noi, ar fi iluminat cu aceastd nobild cia_
rjtat-e . . . acliunile noastre, care ar fi dirijate Ei insolite
de divinitate, nu ar mai fi pur Ei simplu timane* (Essais.
II, XII). Dar sub aparenta fervoare a credinlei se ascund
calculele cele mai meschine; Ei dacd elanul credinciosului
poate cunoaEte o intensitate impresionantd, aceasta numai
pentru cd el serveEte ca mijloc de deghizare sau justificare
a unor intenfii foarte pulin cregtineEti: ,,ZeIuI nbstru face
minuni atunci cind secondeazii dispozilia de a uri, cruzi-
mea, ambi{ia, avarifia, defdimarea, rebeliunea. Merge dim-
potrivd cu greu, spre bundtate, blindele, temperantrd dacd,
prin minune, vreun rar indemn natural nu-l indreaptd
spre aces_tea. Reiigia noa'strd nu 'e fdcurtd sd stirpeascd vi-
ciilg ea le aooper6, Ie hrdnegte, Le incitd,. (Essois, II, XI).
Rind pe rind sint supuqi examenului critic toli factorii
pe care teologismul medieval cduta s5-gi intemeieze autori-
tatea
- credinla, raliunea, experienfa
-
cdi totodatd, cu
ajutorul cdrora oamenii au putut spera si atingd certitucii-
nea in materie de bine i adevdr. Precaritatea credin{ei
e manifestd. Dar insuficienlele ei nu ar putea fi compen-
sate prin exerciliul unei raliuni al cdrei ideal e obiectivi-
tatea? Nu e rolul acesteia de a lumina, fdrd echivoc qi e-
zitare, calea adevdrului, de a-l ajuta pe om sd-Ei defineas-
cd Ei sd-gi amelioreze conditia sa proprie in sinul univer-
sului? Raliunea
- mdrturiseEte Montaigne
- nu e un in-
strument prea sigur; supld gi abild, e capabitd sd justifi,ce
orice cauzd Ei Ia rindul ei poate c6dea pradi iluziei, atri-
bui'nd unui adevd.r parfial o valoare absolutd, sau confun-
dind adevdrul cu eroarea. Sceptieism agadar Ei in aceasti
oo
-tJ
privin{d; un scepticism alimentat de confiictele religioase
ia gi ae'spectacblul necontenitelor 'dispute dintre filos'ofi.
Din toatd defilarea atitor sisteme filosofice, care au pre-
tins rind pe rind a reda adevdrui existentei in citeva for-
mule eterne, sau sd indice calea unici Ei definitivd a bine-
iui, nu a rdmas decit amintirea unor sterile controverse
Ei nesfirEite logomahii. In lipsa unor principii ferme, pe
care sd-qi sprijine edificiut discursiv, nici un sistem nu va-
loreaz[ mai muit decit ceidlalt. lnaintea lui Aristotel, alte
principii au cdl5uzit activitatea ratiunii; sistemul aristo-
lehc insuqi s-a dovedit caduc, Ei insistind asupra acestui
lucru, Montaigne are in vedere mai ales utilizarea defor-
rnanta a aristotelismului in cadrul iogicii 9i filosofiei sco-
iastice.
Intervine, poate, in alimentitrea acestui scepticism qi
un factor personal, de ordin psihologic, ce line de ceea
ce am numi temperamentul intelectual al iui Montaigne;
cie mobilitatea spiritului sdu, capabii de a se adapta pind
la nrimeiism
- dar numai in mdsura in care aceasta nu
r:ontravine convingerilor sale fundamentale
- unor puncte
de vedere cu totul diferite: ,,J'ai, u'ne condition si'ngeresse
et imitatrice". Este configuralia unui temperament pre-
dominant artistic, refractar prin naturd ideilor simple
1i definitive, rigcrilor unei demonstralii rectilinii. De aici
ulurinia cu care comentatorii lui Montaigne au putut iden-
tifica in autorul celebrelor Eseuri
- Ei pe bund dreptate
- un reprezentant al scepticismului, aI stoicismului, dar
1i al epicureismului. Montaigne a fost din toate acestea,
rind pe rind, s,i uneori simultan, ceea ce fieoare dintre exe-
gelii sdi ar fi dorit sd fie exclusiv; un temperament ma-
leabil gi adesiv, iubitor de variatie, care nu se poate an-
gaja in studiul unui autor fdrd a se transpune intr-un fel
in ,,pielea" iui, fdri a-i adopta sau rndcar inlelege opiniile
:nai ales atunci cind, qi in mdsura in care, ele concordd cu
propriile sale vederi. Stilul gindirii sale line mai mult de
natura artei decit a unei filosofii riguroase, qi acesta e mo-
tivul pentru care ea nu poate fi prinsd in cadrul unei sis-
tematizdri geometrice, scolastic construite: ,'Stilul qi spi-
ritul meu vagabondeazS. deopotrivd. Cine vrea si evite
prostia, trebuie sd aibi un fel de nebunie, acest iucru ii
spun preceptele magigtrllor nogtri, dar mai cu seamd e-
xemplele lor" (Essois, III, IX).
9Ct

Temperamental, a;adar, Montaigne nu poate fi un dog_
m1!ic;
-cdci
ins_5gi plasticitatea spiritului idu qi .dispozitL
artisticd de a cduta qi pre{ui jocul subtil al nuanleloi, muit
mai apropiat de adevdrul uman decit rigiditatea-unor for_
mule definitive, ii impun o anumitd rezeiv6, propriu-zis nu
fa{d de ra}iune, ci fatd de un anumit mod de functionare
- atit de bine ilustrat in metodele scolasticilor
- ui u""r-
teia. Dealtfel rafiunea ,, . . . are atitea forme incit nu gtim
pe care ne putem bizui; exper.ienfa nu are mai puline. Con_
secinfa pe care vrem sd o deducem din semndtura eveni_
mentelor e nesigurd, cu atit mai rnult cu cit ele sint in-
totdeauna diferite: nu existl nici o calitate atit de uni-
versalS in aceastS imagine a lucrurilor decit diversitatea
gi varietatea" (Essois, III, XIII). De unde concluzia; e in-
utii sd cdutdm moravurilor ;i ideilor morale, un fundament
ralional. Faptul ci ele ni se impun nu e decit un privilegiu
al tradifiei
-qi deprinderilor. putem dezaproba sau resimli
oroar.e in fala moravurilor altor popoare; ele se impun
totuEi acestor popoare cu aceeasi auioritate p"
"u."
p"r-r_
tru noi le au moiavurile noastre. Astfel cind Dariu, , c"-
rut indienilor sd-Ei arda n-rorlii. aga cum fac grecii. a_
ceasta nu le-a provocat o mai micd repulsie dec-it atunci
cind le-a-prgpyl grecilor sa mdnince ,cbdavrele pdrinlilor
aEa cum fac indienii. . .
Oricit de depante am merge cu analiza ob,iceiurilor
noastre cele mai sacre, nu le-am putea afla un fundament
ralional. Este probabil ca in profunzimile naturii noastre,
in tainifele cele mai ascun$e aie eului, si existe totuqi
citeva reguli constante Ei universale. Dar ceea ce e profund
qi autentic a fost acoperit Ei falsificat de vilul depiinderi-
1or, ,aceasta a doua naturd, ca qi de voinfa de a pirea ceea
ce nu sintem. Moralist, inclinat sd obsen'e tot ceea ce e
fals Ei strident, mecanismul subtil al substituirilor si corn-
pensatiilor sufleteEti, Montaigne nu putea sd evite consta-
tarea unei dupiicitSli morale
- exprimind distanla dintre
a Ji $ a pdrea
- caracteristicd individului qi vielii sociale.
Oamenii, intreaga lume, joacd. o adevdrati. comedie pe
scena vielii sociale, comedie in care intrd o mare dozd de
minciund gi conven{ionalisrn: ,,Cea rnai rnare parte din ma-
nifestdrile noastre sint farse" qi nu rnai putem ,,face deo-
sebire intre piele Ei cdmag6".
Moralitatea, aEa cum ne apare, nu e decit o modificare
exterioara, o ..cutd" intprimata naturii noastre de forfa o-
30
biceiurilor Ei in zadar raliunea ciiscuta ;i i;i imagineazd cu
atita superbie un bine absolut, independent de latitudine
qi longitudine. In ceea ce priveqte realitatea existent5,
scepticismul lui Montaigne pare se anunle faimoasa remar-
cd p'ascali,and: ., . . . Ad,evdr dirnco'ace de Pirine,i, eiroare
dincoIo". Dar, acela care adoptind atitudinea pironiand
se complace in a dezvSlui contradicliile raliunii, incapaci-
tatea ei de a demonstra legea rnoralS qi de a crea o gtiinld
care sd-l conduci in mod real pe om spre fericire, e un
spirit ralionalist al cdrui exerciliu critic vizeazd in primul
rind opera trecutului. Indoiala iui criticd nu are un carac-
ter radical; ea privegte relativismul ordinii morale qi so-
ciale existente, Ei in primul rind metodele gi tabela de va-
lori promovate de qtiinla gi teologia scolasticd. Ceea ce de-
testd Montaigne, mai mult decit orice, e intoleranla qi in-
fatuarea atitudinii dogmatice: ,,Acea fantezie a lui Car-
neade, atit de viguroasa, s-a ndscut, dupd pdrerea mea, din
neruqinarea acelora care declari cd qtiu totul gi din infu-
murarea lor nemdsurat5. Esop a fost pus in l'inzare im-
preund cu inc5. doi sclavi. Cumpdrdtorul il intreabd pe u-
nul ce gtie sd facd. Acela pentru a se face pretuit a debitat
tot feiul de lduddrogenii, ci gtie de toate. Al doilea se
iaud5 la fel sau poate mai mult. Cind veni rindul iui Esop
si fu intrebat ce qtie sd facd: ..Nimic, rdspunse el, cdci aceg-
tia s-au ocupat de toate; ei gtiu totul.. Tot aEa s-a intim-
plat gi in filosofie: mindria celor care atribuiau spiritului
uman capacitatea dc a face orice, a provocat Ia allii, din
ciudd sau emulatie, pdrerea cd eI nu e capabil de nimic".
Denuntind dogmatismul gi iluziile acestuia in clomeniul
Etiinlei gi m,oralitdlii, va indica solulia rdului existent in
resursele naturii umane, d,ar in acele adinciani pul'e,
nealterate, ale congtiinfei, in oare natura, confun'din-
du-se cu adevdrata ratiune devine un izvor de libertate
;i certitudine. Ceea ce reclamd filosofia lui Montaigne.
constituie in fond o revenire la ,,datele imediate" ale .con-
qtiinlei, un act de veritabild conversiune interioard. E ne-
cesar si ne reintoarcem la noi inqine, astfel ca eliberatd
de balastul ideilor preconcepute, al tuturor deprinderilor
qi dogmelor falsificatoare, congtiinla sd se poatd revela in
puritatea ei originarS, in libertatea qi autenticitatea ei u-
rnanri. De la scepti,ciisrn la ce,rtitudine, de la heteronomie ia
autononrie, acesta e intinerarul ,gindirii lui Montaing€, a-
nalog sub i.rcest aspect cu acela a1 lui Socrate qi Descartes.
31

Prima etapd a acestui itinerar constd agadar intr-o operalie
criticd in exercitiul unei funclii de auto-explicare Ei auto-
epurare. Scru,tindu-se pe sine insuEi, Moniiaigne a cdutat
sd desprindd din propria sa experienJi formele gi sursele
de ,,tnstrdinareo a eului, externe ca gi interioare: tradi-
lia osificati, o lume intreagd de valori care nu pot invoca
in sprijinul lor decit ,,principiul autoritSlii", tot ceea ce nu
line decit de soarti Ei opinia labil5 a oamenilor, memoria
ind,ividualS insdEi, atit de oapriicioasd Ei subiec'tivd, insti-
tuind in noi inertia trecutului, Ei atit de pulin deschisd
spre viitor. Pe mdsurd ce examenul critic progreseazi,
Montaigne igi dd tot mai bine seama cd opiniile despre
bine Ei adevSr sint cel mai adesea departe de exigen{ele
raliunii; cd ordinea qi mdsura 1a care au ndzuit cu atita
ardoare filosofii elini, nu sint produse spontane ale na-
turii, ci ale unei naturi strdbdtutd Ei disciplinatd de inter-
venlia permanentd a intelectului lucid. Actul critic se im-
pletegte astfel cu efortul de a restitui valoare,a qi autono-
m,ia conEtiinfei, cdutind exclusiv,pe acest plan
- aspect in
care vedem totodatd limita caracteristici a efortului lui
Montaigne
-
punctul de sprijin al vielii morale. In inte-
rioritatea conqtiinlei, Ia ad5post de orice imixtiune sau
ingerinld din afar5, rezidd aEadar, tribunalul suprem in
tnaterie de bine Ei adevdr: ,,Am legile gi curtea mea pelso-
nald care sd md judece; gi md adresez lor rnai mult der:i'l
oriunde . . . Numai tu singur poli Eti dacd eqti 1ag sau crud,
leal, credincios; ceilalfi nu te vdd, ci te ghicesc prin pre-
supuneri nesigure; nu-!i vdd atit natura adevdratS, cit
arta ta. Deci nu vd increde{i in judecata 1or, ci in a voas-
tra proprie" (Essois, III, II).
Implicafiile ,acestei filos'ofii a conEtiinlei sint multiple:
criteri'u al adevdnului despre lurmea din afard, oonqtiinta
reprezintd ,totodata pivotul, sistemul de r eferinld privile-
giat al vielii morale. Nu se pune pentru Montaigne pro-
blema de a studi,a lu,mea externd, in sine ,si pentru sine;
in aceastd privinla atitudinea s,a e m'ai curind a unui ag-
nostic. Asupra imaginii adevdrate a lurnii din afarii nu
ne putem pronunfa, ea fiind in rnod fatal dependentd de
subiectivismul. inerent oricarei cunoagteri, de pref,erinleie,
calitdtile qi defectele eului nostru. Lucrul cel nnai bun, e
sd faicem din aceastd realitate imediatd, funclarneritald qi
eternd, centrul qi tinta reflexiilor noastre. Sd expiicdm
eul in reacliile lui cele mai subtile, in manifestirile pline
,)-
de fantezie, in cursa lui imprevizibild, in 'acea perpetui
transformare ,a viitorului in trecut oare ne face sd nu
mai putem gti ce e prezentul. Obieotul rnedita iilor lui
ivlontaigne il constituie astfel nu aspe'otele de permanen-
{d ale existen}ei, ci transformarea ei, nu ,,fiin!ar', ci de-
venirea, in traieato,ria ei lduntricd, sinuoasd qi imprevizi-
bild: ,,je ne peins pas I €tre, je peins le passage".
Intreaga viatd morali graviteazl. in jurul acestui eu
fluid, de o mobi'litate heracliteand, incitat de o infa,tigabild.
curiozitate introspectivS, erijindu-se in centru al existen-
{ei qi criteriu suprem al tuturor valorilor. Relatindu-Ei pro-
lria experienld, Montaigne ne va descrie avatarurile in-
ielepciunii rivnind la ideal, dificultatea eului de a se fixa
asupra unei pozifii definitive. E un veritabil privilegiu ai
conEtiintei de a-Ei intensifica Ei multiplica viata, experi-
:nentind diverse pozilii spirituale, gustind rind pe rind in
egald mdsurd satisfacliile ascetismului, a1e voluptSlii epi-
:nreice, aie detagdrii sau ataEdrii la bunurile vie{ii. O serie
de nefericite imprejurdri
-
rdzboi civil in P6rigord, iz-
bucnirea unei epidemii de ciumd care l-a fdcut sd peregri-
neze luni de zile impreund cu famiiia din ioc in loc -_ n-au
:5mas fdrd ecou asupra convingerilor morale ale lui Mon-
tligne. In acest moment al vielii, dupd ce ardtase mai
inainte, e drept, pentru scurtd vreme, un deosebit interes
pentru idealul franciscan, doctrina moralS care-l atrage
cel mai mult qi pe care o propovdduieEte ca un proaspdt
':onvertit este aceea a stoicismului.
Seneca e autorul favorit qi Caton modelul preferat. ln
rinvatdtura celui dintii qi exemplul celuilalt, Montaigne
:autd un remediu aI tulburdrii pe care i-o produce gindul
rbsedant al rnorlii, inchipuirea acelui moment inevitabil.
in care personalitatea se anihileazd, trupul trecind de Ia
i iatrd la inerlie, de la existenti la neant. Iqi insuqegte stoi-
cismul pind la ultimele concluzii, pind Ia apologia sinuci-
derii. Adoptarea acestei filosofii are un efect consolator:
dacl omul poate avea tdria de a-gi suprima via{a, nu i se
ceie prea mult pentru a o suporta pini la sfirqitul anilor
re i-au fost dali sd trdiascS, viata pdrdsindu-i atunci co-
pieqit de bdtrinete Ei boli, aproape pe nesimtite. Dar
-surprizele se ivesc la fiecare pas
- in fata acestei proble-
:ne capitale, va fi adoptatd la un moment dat o altd ati-
tudine: natura umand, aga cum o vede Nlontaigne mai
tirziu, dr-rpi 1572, nu are de fapt nimic de profitat din

practica stoicismului care indeamnd la infrinare gi renun-
!are. A gindi mereu la moarte, aga cum cere una din re-
gulile stoicilor, nu face decit sd-i amplifice atrocitatea. Sd
ne comportdm ca cei simpli, ca ldranii de pildd, care nu
cunosc aceastd teroare, care-gi sapd liniqtili locul odihnei
de veci. Aceastd indiferentd, caracterizatd mai inainte ca o
,,stupiditate brutal5", va deveni pentru Montaigne semnul
adevdratei intelepciuni. Putem alunga durerea, putem in-
vinge dificultalile vietii, nu prin ,,bravadd,,, ci oferind
spiritului o hrand variatd qi plicutS, ,,distrindu-I".
Perspectiva eticd se modificd: virtutea fusese conceputd
la un mornent dat ca un remediu aI naturii qi aceasta ca un
obstacol in calea vielii morale; punct de vedene ,care mani-
festd o vdditd analogie cu principiile rnoralei religioase. A-
cum experienla vielii, dar Ei un temperament inclinat spre
voluptate, iI fac pe Montaigne sd conceap5 virtutea nu la
antipodul naturii, ci in felul desfdqurdrii unei forle natu-
rale; trdsdturile ei principale sint pldcerea qi lipsa de con-
stringere, deplina libertate interioard care se poate mani-
festa chiar impotriva regulilor ralionale. Dar, adoptind a-
ceastd solu{ie Montaigne renunld la ambilia de a construi
un sistem etic, intemeiat pe ideea unor adevdruri univer-
sale, absolute, ce s-ar impune oarecum din afard constiin-
lelor. Idealul sdu in acest moment e de fapt acela al unei
morale ,,fdrd obligalii Ei fdrd sancfiuni,,, dupd formula con-
sacratS mai tirziu de un filosof francez. perfecliunea virtu-
lii constd in utilizarea Ei stimularea tuturor re.surselor na-
turii umane; Ei idealul nu trebuie cdutra,t prea departe, in
visuri ambilioase, ci in a proceda rezonabil, astfel ca viala
umand sd se poatd dezvolta ,, . . . conforrnlment d l'hu-
maine condition". Raddcinile vir,tutii qi ale fericirii trebuie
cdutate in naturd, in individualitatea caracterului. Dato-
ria esenliald e de a ne strddui ca nici una din resursele
acestei naturi sd, nu rdmind nefructificatS; si nu ne lisdm
induEi in eroare sau abdtuti de la aceastd datorie, de is-
pita gloriei, sau de teoriile himerice ale filosofilor. Sin-
ceritate, blindele, generozitate, acestea par sd fie dupa
Montaigne trdsdturile ce formeazd fondul conEtiintei uma-
ne. Punctul de vedere al Eseurilor in aceastd privinld pre-
figureazd optimismul rousseauist: ,,O inimd generoasd nu-qi
poate dezrninli convingerile; ea vrea sd fie pdtrunsd cit
mai in adincime. Sau totul este bun elcolo, sau totul e cel
pulin uman. . . Apollonius spunea cd numai sclavii mint
34
qi cd numai cei liberi spun adevdrul. Aceasta e prima gi
fundamentala parte a virtulii. Ea trebuie iubitd pentru ea
inshqi. Acela care spune adevdrul pentru cd e obligat, Ei
pentru cd e util, acela care nu se teme sd mintd, cind asta
nu plivegte pe nimeni, nu e destul de sincer. Con;tiinla
mea, prin insdqi alcdtuirea ei respinge minciuna qi ii dis-
place chiar se o conceapS; simt o adincd rugine gi o vie re-
muEcare atunci cind, citeodatd, fdrd voie, mai spun cite o
minciuni. . ." (Essais, II, XVII).
Prin sinceritatea gi scrupulozitatea spiritului sdu cri-
tic, prin aspiralia vie, neistovitd, la adevdr, Montaigne es-
te cu totul opus atitudinii dogmatice, superficialitSlii 9i i-
pocriziei unui secol ,,. . . in care disimularea este una din-
tre cele mai notabile calitdli". E un sceptic; dar scepticis-
mul sdu are o semnificalie cu totul relativS, pozitivd in
fond, ca,ci vizind gtiinta Ei prejudecdlile vrernii s,ale, el nu
reprezintd decit o metodd de a-gi afirma increderea in su-
prema{ia congtiinlei, a naturii umane: ,,Ma conscience ne
JalstJie pas un i,ota; ma science je ne scay ...('.
In naturS, in respectul naturii umane, in primul rind,
lezida a$adar, secretul fericirii Ei aI virtufii, principiul su-
prem ai intelepciunii. lntelept nu este eruditul, nici auto-
rttl trnor actiuni exceptionale, care sd rdmind in afara echi-
libmlui ccrut de natur5; ci acela care se afirmd printr-o
largd qi generoasd inleiegere in variatele imprejurdri a1e
vietii, individuale qi sociale. Modelul preferat acum ai lui
l{ontaigne nu e stoicul Caton, care ,, . . . toujours monte
sur ses grands cheuaLLr$, ci Eprspillsnd,as, oare, compLd-
cindu-se in a Lua parte Ia dansurile tineretului din ora-
qul sdu, practica cele mai frumoase virtuli ale soldatului,
ale cet5leanului, ale omului, in general . . .
***
Pentru faptul de a fi {5cut apologia naturii qi a satis-
fac{iilor care decurg din practica acestei atitudini morale,
Nfontaigne a fost adeseori considerat ca un reprezentant
tipic al epicureismului din RenaEtere. Punct de vedere in
splijinul cdruia pot fi aduse, fireEte, numeroase mdrturii,
acceplabil,e insd numai curn grano solis,' caci despre Mon-
taigne, ala cum iI oaracterizase Saint-Beuve, se poate spu-
ne cu d,rcrpt cuvint cd a fost un autor ,,d double ou triple

fond". A preconizat pldcerea (,,Toutes les opinions du Mon-
de sont ld que le plai.sir est notre but"); Ei nu fdrd temei Pas-
cal il va opune pe Montaigne lui Epictet, aEa cum in ve-
chime Epicur era opus lui Zenon. Dar valoarea acestei o-
pozi{ii e cu totul relativd; cdci principiile filosofiei sale
morale se definesc in prelungirea Ei sinteza unor pozi{ii
iniliate de diferili autori ai antichitSlii: Socrate, Aristipp,
Zenon, Epicur E.a., de la toli aceEtia pdstrind insd ceea ce
convenea temperamentului qi propriului s5u ideal de in-
felepciune; ideal in numele cdruia, fErS a fi subestirnat ro-
IuI ra{iunii qi al gtiintei
- al Etiin{ei adevdrate, opusd
Etiintei scolastice
-
Montaigne inlelege sd aEeze mai pre-
sus de orice valoarea caracterului mor,al, a personalitdtii"
identificatd cu natura insdgi. A utiliza toate resursele aces*
tei naturi, a pitrunde in intimitatea ei cea rilai profund&
Ei autenticd, sfiEiind vdlul de iluzii Ei erori care se inter-
pun in calea cunoaqterii de sine; a ne intemeia conduita pe
apeiul constant la conEtiinla proprie, fdrd artificii gi con-
stringeri din afar5, aceasta ni se pare a exprima inleiesul
ultim al moralei preconizatd de Montaigne.
**t
Prin accentul pus pe autoritatea congtiin(ei, inleleasd ci.i
facultate a echilibrului qi plenitudinii interioare, ca normd
a mdsurii Ei armoniei in manifestdrile conduitei umane,
filosofia moralS a lui Montaigne a contribuit in bund parte
la pregdtirea terenului in care-gi va face anarilia morala
bunului simt cartezian qi ideaiul acelui ,,hortn€te horwt:e,",
ati,t de cultivat in Franla secolului al XVII-lea. Molidre,
La Fontaine, Descartes, Pascal. rrcr fi descoperit numeroa-
se afinitdli cu tezele din Eseuri. Cultul naturii. al raliunii
gi personalitdtii umane, in sensul stoicismului. ca expresie
deplind a autonomiei morale, practica indoielii fald de toi
ceea ce constituie un obstacol in calea adevdrului, sint po-
zi{ii etice pe care spiritul uman le-a ixperimentat frec.,int
in neintreruptul sdu efcrt spre ideal. Aga se expiicd suc-
cesul dc c.rre opera lui Montaigne s-a bucurat irr toate vre-
tnurile, contribuind la aceasta si calitdlile ei altistice. Con-
temporanii sdi qi generaliile ce le-au urmat, au putut ve-
dea in c'uprinsul aoestei opere atlibutele unei in{elepciuni
profunde, pe care au admirat-o, descoperind in ea profun-
de invSfdminte in arta de a trdi, ca Ei in aceea de a muri.."
36
Dar in 1676 Montaigne va fi interzis, ,,pus [a Index"; a
iost insd redescoperit, reabilitat gi valorificat din plin de
catre libertini, care il lasi moqtenire rafionalismului enci-
cj.opedist din secolul aI XVIII-lea. Din muitimea ideilor
;i punctelor de vedere cultivate de un spirit atit de su-
plu Ei in continud miEcare, filosofii acestui secol, al
XVIII-1ea, vor retine ceea ce reprezenta o laturd constantd
qi fundamentald, in perfect acord cu propriile lor convin-
geri: cultul naturii qi antidogmatismul.
De marele efort critic din Eseuri se ataqazd pozilii
fundamentale ale filosofiei franceze din secolul al
XVII-lea; existS, fara indoialS, o punte vizibild de legdturd
intre fairmosul ,,Que suis-je?('al iui Montaigne gi dubito-ul
cartezian. Pentru a asigura temelii solide edificiului cu-
noagterii pe care s-a hotdrit sd-l construiascd, Descartes
va incepe prin a face tabula roso din trecut, opunindu-se
de fapt prejudecdlilor traditionale qi metodeior scolastice
care se impuseserd tiranic atita vreme, qtiinlei qi conqtiin-
|ei umane.
Pascal va intreprinde fundamentarea unei Apologii in
Cugetdri, p,rin reac{ie impotriva indoielii lui Monitaigne.
Influenta lui Montaigne se va exercita insd gi dincolo
de hoterrele Frantei. Shakespeare l-a citit cu pasiune; mo-
rali;ti ca Burton, Drummond, Browne, entuziasmati de fi-
losofia moralS a Eseurilor, au putut afla in aceasta un te-
ren pretios pentru o verificare a propriilor convingeri per-
sonale.
In Germania Eseurile au al'ut mai pulini cititori decit
in Angiia. Dar printre cei care }e-au pretuit gi le-au gustat
savoarea lor originald, pot fi mentionate spirite de seamd
ca Goethe, Schopenhauer, Nietzsche.

II. DESCARTES
Filosofia carteziand este opera unuia dintre cele mai
strdlucite spirite nu numai din istoria Franlei, ci din isto-
ria intregii omeniri. Este in acelagi timp reflexul unei ci-
vilizalii, aI unei epoci in care, modelat de infdptuirile, Ei
mai cu seamd de aspirafiile unei burghezii in plin proces
de afirmare, omul modern iEi defineEte fizionomia spiri-
tuala prin voinfa de a cuceri gi subordona natura, pe care
vrea sd o cunoascd in profunzime qi sub toate formele ei,
pentru a o dornina gi utiliza in propriul sdu folos; ,, ... este
posibil sd ajungem Ia cunoqtinle care sd fie foarte folosi-
toare in viala" gi ,,. . .in locul filosofiei speculative care se
invald in gcoli s-ar putea gdsi una practicd, prin care cu-
noscind puterea qi acliunea focului, a apei. a aelului, a
aqtrilor, a cerurilor gi a tuturor celorlalte corpuri care ne
inconjoard, tot atit de distinct cum cunoagtem diferitele
meserii ale meEteEugarilor noEtri, le-am putea da, in ace-
IaEi chip, toate intrebuinlarile pentru cbre se potrivesc,
devenind, in modul acesta, intrucitva stdpini gi posesori
ai naturii"l, declara Des,cartes intr-o frazd celebra, dind
expresia cea mai sugestiva gi mai autorizatd noilor ten-
din!e.
Natura va deveni astfel obiectul unei curiozitdfi luci-
de qi sistematice, care a insemnat de fapt unul din mo-
mentele cele mai semnificative ale voinlbi .de a o ,,de-
sacraliza". Fenomenele naturale nu mai sint privite gi
,,respectate" ca qi cum ar constitui domeniul de manifes-
tare a unor puteri ascunse, supranaturale; gi Descartes
este ginditorul care nutregte convingerea fermi cd prin
r Descartes, Disczrs asupra metodei, cartea a VI-a, Edi-
tura stiinfificS, Bucuregti, 1957, p. 89.
3B
desfigurarea sistematicd a gindirii, in conforuritate cu nor-
mele unui intelect de-sine-s'tatdtor, qtiinla va reuEi sd re-
construiascd qi sd domine universul. Dar natura pe care
vrea sd o cucereascd, strdduindu-se a-i pdtrunde tainele
Ei legile ei constitutive, nu se rezumd la sfera fenome-
nelor exterioare, Ia ceea ce alcatuieEte domeniul materia-
litalii; conEtiinfa umand este la rindul ei naturd, o par-
te nu mai pu{in importantd a naturii atotcuprinzdtoare;
qi interesul mrareluLi filosof in aceasta directie va fi nu mai
pulin activ, stimulat de aceleaEi convingeri rafionaliste,
Ce credinla fermd cd natura umand e susceptibild de cu-
noa$tere sistematicd gi de perfecfionare morald, prin apli-
caliunea unor principii gi norme inspirate de rezultatele
intregii cunoaEteri omenegti.
***
Ren6 Descartes s-a ndscut in martie 1596, intr-un mic
oragel din provincia Touraine, La Haye, unde familia sa
se stabilise de multd vreme. Unul din strdmogi fusese
doctor in medicina; dar cei mai mulli dintre membrii fa-
milic'i au irnbrafi;at cariera armelor, cu exceptia tatdlui
sau, Ioachirn Des,cartes, care purta titlul d,e consilier al
Parlamentului din Bretagne. Curiozitatea nepotolitd care
se traducea printr-o avalanqd de intrebdri, vioi,ciunea spi-
r'itului gi da,rUl observaliei l-rau fd,c,utt p,e Io'achirn Descar-
tes sa se laude adesea cu calitdlile fiului, cdruia ii spune
,,filosoful meu'o; gi cind ,,filosoful" implinegte virsta de
B ani, pentru a-i asigura cea mai buna educatie posibild,
il incredinleazd colegiului iezuit din La Fldche.
ln centrul s,istemului de educa,lie aplircat aici era pre-
ocupare'a de a face din fiecare discipol un ca,tolic fervent
qi totodatd un supus devotat regelui, atribute distinctive,
indispensabile unui ,,bun francez". Dar care vor fi pen-
tru Descartes roadele anilor petreculi intre zidurile vesti-
lului colegiu? Va rdspunde filosofia sa gi etica ataEatd
acestei filosofii speranfelor nutrite de iluEtrii sdi ma-
gi;tri?
I)cntru cei care au cdutat sd-l prezinte drept un apd-
liitor rrl <:atolicisn-rului, stagiul petrecut la colegiul iezuit
ar Ii avut un rol decisiv. Un asemenea mod de a privi
lucrurilc vinc insi in dezacord nu numai cu mdrturii ca-
39

tegorice din Discursul asupra rnetodei, ci
- vom vedea
-cu insdqi esenfa ralionaiismului cartezian. Se poate spu-
ne cd aceastd perioada a avut un rol hotdritor-dar nu in
sensul dorit de iezui{i, ci, dimpotrivd, prin reaclia criticd
pe care a trezit-o qi care va pune o pecete caracteristici
asupra intregii gindiri carteziene.
Atita vreme cit in progr,amul de studii al Ecolii iezuite
figuraserd doa,r disciplinele literare
- les humnnitLs
-Descartes fusese un elev m,odel. Dar cind de la studiul Ii-
terelor trece la acela al Logicii, al Fizicii gi al Metafizicii,
conEtiinfa lui cade pradi unui sentiment de indoiald si
nesiguranfa. SpectaCotul nesfirgitelor controverse filosofi-
ce qi teologice, diversitatea Ei obscuritatea doctrineior iI
deconicerteazi Ei-I ne'mulfumesc adinc. O singura Etiinfa
satisface spiritul sdu avid de certitudine: m--atematicile,
deEi era incd departe de a bdnui importanla lor revolulio-
nard: ,,Am fost deprins cu studiile incd din copiidriej gi
deoarece mi se spunea cd, prin acestea, se poat-e dobindi
o cuno-aEtere clard gi sigurd a tot ceea ce este util in viafa,
eram foarte doritor de a Ie invdfa. Dar indatd ce am is-
prdvit tot ciclul de studii Ia capdtul cdruia se obignuiegte
sd fii primit in tagma celor invdlafi, mi-am schimbat
'in
lnt1eglme pdrerea. Cdci m-am gdsit impovdrat de atitea
indoieli gi rataciri, incit socoteam cd, prin stradania de a
md instrui, nu realizasem alt ciEtig decit de a-mi fi des-
coperit ingnoranfa. . ."2.
Deceplionat de metodele Ei roadele invdldmintuiui
scolastic, Descartes e frdmintat incd din vremea cind a
pardsit binciie colegiului iezuit de ideea unei reforme a
c_unoaqterii, care sd poati asigura temeliile unor certitu-
dini de nezdruncinat: ,,$i in- toli cei noud ani care au
urmat, nu am fdcut decit sd cutreier lumea in lung gi in
lat, strdduindu-md sd fiu rnai mult spectator decif actor
in toate comediile care se joacd in ea; gi reflectind in mod
deosebit, pentru fiecare materie, asupra a ceea ce putea
sd o facd indoielnicd Ei sd ne dea prilej de a'ne in;ela, imi
dezrdddcinam intre timp toate eiorile care izbutiserd sd
se strecoare inainte. Nu ci ag fi imitat in aceastd privin{d
pe sceptici, care nu se indoiesc decit pentru a se indoi
gi se prefac intotdeauna a fi nehotdriti; dimpotrivd, intreg
planul meu nu tindea decit sd ajung la ceititudine gi sE
inldtur pdmintul lunecos Ei nisipul, pentru a da de stlncd
sau argild"3.
Dar eertitudinea la care rivneqte Descartes mai pre-
sus de orice nu priveqte numai domeniul tehnicii Ei al
qtiinlei despre realitatea extern6. Cei care cred cd nemul-
fumit de invdldmintul iezuit, Descartes ar fi fost mai sa-
tisfdcut de o educafie ,,tehnicistd", cornit de fapt o eroare.
Interesul pentru aptricatiile practice
-
mdsurdtori de te-
ren, cartografie, arta fortificatiilor etc.
-
era destul de
activ in invdlamintul matematic aI iezuitilor, gi P. Fran-
gois, profesor aI lui Descartes, a fost autorul a numeroase
scrieri in legdturd cu aceste problerne. ln ce pniveqte insd
invatdmintul moralei, aga cum era profesat in celebrul co-
iegiu iezuit, acesta i s-a parut lui Descartes a fi cu totul
desprins de viala adeviirata. Fusese dealtfel incredintat
unui profesor care, Iipsit de pregdtire fil.osoficd, iEi redu-
cea rolul la folosirea unor indemnuri formale qi exemple
artificiale, care nu puteau impresiona o conEtiintd avidd
de adevdr.
Congtiinta lipsei de certitudine a filosofiei existente s-a
rnanifestat astfel de timpuriu cu intensitatea unui verita-
bil Eoc, cu urmdri decisive pentru evolulia ulterioard a
ginclirii lui Descartes. Moment critic, care prin interven-
fia unui alt evcniment capital, descoperirea virtulilor me-
todei matem,atice, avea sd se transforme intr-o reaclie fun-
damental creatoare, de insemndtate revolufionard. Respin-
gerea dogmatismului qi a opiniilor arbitrare, abolirea pri-
vilegiilor invdldmintului tradilional, au marcat latura cri-
ticd a acestei revolulii, pe care s-a sprijinit, intr-o unitate
rndisolubild, gestul novator: instituirea unei alte autori-
ta!i, singura legitima, in materie de cunoaEtere, aceea a in-
telectului autonom, intemeiatd pe evidenf5, indoiald qi
bun sim!. Fie cd e vorba de a examina problemele uni-
versului fizic, raportul dintre suflet Ei trup, sau funda-
nrentele moralei, Dessartes e hotarit sd ,nu accepte ca va-
l,abile decit indic'atiile raliunii de-sine-stdtdto,are ale ,,lu-
ininii naturale".
Descartes nu vrea sd ,se ,amestece in chestiunile poli-
tice ale vremii. Dar in ce privegte gtiinla qi filosofia tim-
pului sdu, atitudinea adoptatS, fdrd a fi fost lipsitd de
contradictii qi ambiguitSli, e de o irnportantd decisivd.
40
2 lbidern, pp. J4-3b.
3 lbidem, p. 57.
4l

Spectacolul intelectual al vremii e destul de complicat
tradind prezenla unei profunde tulburdri spirituale ce
dura mai bine de un secol. Ata;afi concepliei medievale,
sint destui acei care impdrtdEesc viziunea unei lumi uni-
ficate prin ,,cauzd" gi ,,scop", a unei lumi ierarhizate in
care ,,Adevdrul" vine de sus, prin intermediul Bisericii
gi aI revelafiei, a unei lumi creatd de Dumnezeu pentru
om gi in care Dumnezeu insugi s.a fdcut om . . . Sub in-
spirafia Reformei se ,afirmd, dimpotrivd, categoria celor
care dispreluiesc ierarhia gi autorilatea Bisericii, convingi
ca omul poate atinge adevdrul pe o cale directd, fdrd in-
termediar. Dar, nu mai pu{in semnificativ, alarmant pen-
tru Biserica. este afirmarea din ce in ce mai impetubasd
a interesului pentru noile orizonturi intelectuale favoriza-
te de actiunea unor factori multipli: cdldtoriile au stimulat
interesul Ei dragostea de naturd, dezvdluind !6ri gi mora_
vuri ignorate pind atunci; studiul textelor vechi aduce
la cunogtinla ,,modernilor" vechi concepfii fizice gi mora-
le, valoroase mai ales prin indemnul adresat omului la
emancipare spirituaid. Dar mai presus de toate se afirmd
rolul din ce in ce mai activ al gtiinlei care prin cuceririle
qi spiritul ei iconoclast a dat lovituri decisive concepliei
medievale asupra lumii Ei metodelor scolastice de gindire;
progresele astronomiei, indeosebi de la ,,revolutia., coper-
nicand, au dat o extensiune prodigioasd spatiului gi iim-
pului, siituintd Pdmintul in vasle sisieme, ddscope,rind aeele
spa{ii infinite care aveau sd-l tulbure atit de mult pe pas-
cal; dar, lucrul cel mai important, favorizind prin toate
aceste cuceriri noi inlelesuri asupra fiintei umane gi a
raporturilor ei cu lumea. Adept aI Etiintei, al gtiinlei me-
caniciste, ca gi al noilor teorii astronomice care-i rdpeau
Pdmintului pozilia privilegiatd de pind atunci, Descartes
nutreqte din plin convingerea cd spiritul uman poate cu-
ceri adevdrul prin propriile lui resurse. Adversar al ori-
cdrei limitdri arbitrare, el a dat problemelor ridicate de
vremea sa, singura solutie filosofic acceptabild (filosofia
insemnind pentru Descartes
- ceea ce de fapt fusese
spus gi de Platon
-
ceva uman gi nu divin), care condi-
tiona autoritatea adevdrului de exerciliul liber, nestinghe-
rit, al rafiunii. Idealul sdu in materie de cunoaslere
- prin care nu inlelege o artd a contemplafiei, ci in pri-
mul rind un principiu indispensabil al acliunii
- este
sinteza gtiinfei cu infelepciunea. $i din acest punct de ve-
42
dere, e intru totul opus concepliei lui Charron. $tiinfa qi
inlelepciunea _- spusese Charron
- sint lucruri foarte
diferite. . . nu numai ca sint diferite, dar. . . ele nu merg
aproape niciodata impreund.. . . de obicei ele se impiedica
una pe alta. . .4. Dimpotrivd, Descartes va cduta sd asigu-
re inlelepciunii certitudinea gtiinfei. invdldmintul din La
Fldche il dezamdgise din acest punct de vedere, lipsit, aga
dupd cum eI insuEi l-a caracterizat, de inlelegerea echi-
librului necesar dintre spirit qi lume, dintre interioritate
Ei obiectivitate, echilibru care trebuie sd insemne posibi-
litatea unui acord intre adevarurile stiinlei Ei cele ale stoi-
cilor Ei scepticilor.
*n*
Vom cauta sa aratam consecinlele ce au decu,rs in pro-
blernele rroralei din adoptarea acestei perspective meto-
dologice. Dar inainte de a vedea forma concretd p,e care
au capatat-o cercetdrile intreprinse de cdtre Descartes in
aceastA direclie, se cuvine a sublinia de Ia inceput faptul
ca ele nu au un caracter epirsodi.c, nici nu ar putea fi in-
felese in trdsdturile gi finalitatea lor proprie, dacd s-ar
Iace abstractie de legitura lor cu ansamblul gindirii car-
teziene. Or, atit in geneza, cit gi in devenirea acestei gin-
diri, preocuparea morald, o anumitd inten{ionalitate eti-
cd, pare a fi jucat un rol de prim ordin, chiar dacd in
manifestdrile ei explicite Ei in rezultatele ei concrete
aceasta nu a capdtat forma riguroasd, gtiinlific fundamen-
tatd, a unei etici definitive gi complete pe care Descartes
o lasd de fapt in sarcina viitorului.
n**
In intreaga ei dezvoltare, in punctul ei de plecare ca
gi prin linta ei finala, filosofia oarteziand este de fapt in-
separabila de problemele moralei. Aceasta mai intii pen-
tru ca descoperirea adevdrului, sursd a fericirii supreme
clupa Descartes, este condilionatd in toate demersuiile ei
constitutive de utilizarea tuturor resurselor proprii con-
;tiinfc:i umane, intelectuale, afective qi morale. Exercifiul
a C lr a r r o n, De lo Sagesse, III, 14.
43

indoielii metodice presupune un veritabil act de ascezd
purificatoare, pentru a combate pasivitatea spiritului, acel
amestec de umilinla gi inertie care favorizeazd acceptarea
oarbd a principiului autoritdtii. Opunind un veto catego-
ric erorilor Ei servitulilor tradifionale, metoda carteziand
reclamd deopotriva, in vederea unei aplicaliuni fecunde,
atit respectarea unor reguli ce privesc exercifiul specula-
tiv al intelectului, cit Ei insuEirea unor virtuli morale:
probitate, pruden!5, cutezanld, dragoste de adevdr Ei mai
presus de toate perseverenta, cdci pentru a da roadele aE-
teptate regulile noii meto,de cer in pri:mul rind ,, . . . o fer-
md Ei constanta hotarire cie a nu inceta niciodatd sd le ob-
servitt.
o**
Evolufia ideilor lui Descartes ne infdfi;eazd astfel is-
toria unei inteligenfe avidi de adevdr gi certitudine uni-
versald, intemeiata pe datele Etiintei gi pe utiiizarea celei
mai riguroase metode. Lecturile pe care le-a fdcut, tdrile
pe care le-a vizitat, mediile pe care le-a frecventat, i-au
oferit posibilitatea de a constata foarte curind mulfimea
sistemelor, doctrinelor, Iegilor qi moravurilor atit de di-
ferite; constatare care a putut incuraja o anumtid reactie
scepticii fafd de realitali1e existente, dar de un efect de-
terminant asupra hotdririi de a intreprinde fundamenta-
rea unei morale Etiintifice. Afldm astfel din relatdriie lui
Baillet, biograful sdu cel mai autorizat, cd dupd 1620 in-
teresul lui Descartes fald de matematici Ei fizicd ar fi s1a-
bit, propria lui experienld aducindu-l la convingerea des-
pre relativa utilitate a matematicilor atita vreme cit ele
nu sint aplicate gi asupra altor lucruri. Fatd de fizicd, spi-
ritul sdu ar fi cunoscut ezitdri de aceeaEi naturS. Marele
filosof ar fi fost confruntat astfel de la inceputul medita-
fiilor gi cercetdrilor sale cu o gravd problemd, care a avut
darul de a-i intdri de timpuriu interesul spre studiul omu-
lui. Daca totugi continud a se preocupa mai departe de
problemeie geometriei gi de acelea ale fizicii, a fdcut acest
lucru nu mai pulin sub indemnul dorintei de a asigura
moralei fundamente de nezdruncinat gi pentru a gti in
ce fel trebuie sd trdim. Se pare chiar cd in unele momen-
te
-
anticipindu-l pe Pascal
- ar fi cunoscut sentimen-
tul clramatic al antinorniei dintre studiul omului Ei stu-
44
,iiutr ;tiinfei obiectirre. ,,A revenit
-
ne informeazd BaiI-
let -_ la studiul omului pe care iI cultiva atit de mult in
cildtoriile sale. Acest studiu al naturii noastre qi al con-
cliliei noastre 1-a convins odatd mai rnult ca gtiinlele ab*
siracte nu sint cele mai potrivite (conuenables) pentru
nci, gi ele l*au facut sd-Ei dea seama cd cercetindu-le se
expunea intr-o mai mare masurd ratacirilor decit cei care
ie ignorau. Naddjduise sd gdseascd cel pulin in rindul ati-
tcr spirite de elitd (honnAtes gerzs) mai rnult interes pen-
tru studiul omului, pentru cd e lucrul cel mai util pentru
noi. Dar s-a ingelat, s,i a putut constata cd in acest ora;
(Parisul
-
n.n.), care trece drept o imagine in miniatrrri
a intregii lumi, ca gi la Roma, la Venelia, qi pretutindeni
unde s-a aflat, sint gi mai pufini acei care se ocupd de
ltudiul omului decit de studiul geometriei"5.
Oricitd exagerare ar fi in relatarea lui Baillet, se im-
cune totugi constatarea interesului pe care Descartes I-a
manifestat incd de 1a inceputul operei sale in directia ela-
bordrii unei qtiinle a moralei. Interes care se afirmd pe
irrimul plan a1 preocupdrilor din tinerele, ca in ,,studiutn
bonae mentis$ (1623) conceput sub influenta stoicismu-
tui lui Du Vair qi Juste Lipse; interes eclipsat o vreme
- de;i staruind in surdinl
-
de activitatea gtiintificd;
t.lar care nu va inceta sd opereze ca un ferment esenlial'
Cind tonul general al unei filosofii care, mai presus de
:rice, tinde sd se identifice cu o intelepciune integrald,
cu o metoda de perfectionare spirituald a omului.
Atunci cind igi redacteazd Discursul asuprd metodei
{publicat in 1637), Descartes are in vedere qi domeniul eti-
cii convins de necesitatea de a-i asigura o fundamentare
rafionald, conformd exigenlelor riguroase ale metodei ma-
tematice. Dar congtiinla complexitdlii acestor probleme,
r)recum qi aspir,alia la o rnorald care sd fie ,,cea mai inal-
ta gi mai desdvirgitd", intemeiatd pe o sintezd a tuturor
cunoEtinlelor umane, iI vor determina sd amine infdptui-
;'ea acestui proiect, concepind elaborarea unei morale gti-
inlifice, definitive, ca o sarcind de primd importantd a
viitorului.
Ar fi fost de dorit ca in toate imprejurdrile conduita
troastrd si se conformeze unor prinoipii gtiinlific inteme-
tom.
A. Baillet,
II, p. 152.
Lo uie de monsieur Descartes, Paris, 1691,
45

iate. Dar ,,. . . dupd cum nu este clestul, inainte de a ince_
pe sd reclddirn locuinla in care trdim, sa o ddrimdm si sii
ne ingrijim de materiale gi cle arhitecfi, sau sa ,r" e"ur_
sim noi ingine in arhitecturd Ei, in afard de aceasta, sd
desenam cu grijd planul, ci mai trebuie sd ne facem rost
de o altd locuinla in care sd putem sta Ia largul nostru
in timpul in care se va lucra in casa cea noua,-tot astfel,
pentru a nu ramine nehotdrit in acliunile mele, in tirnpui
in care rafiunea m-ar sili sd fiu nehotarit in judecafi,' gi
pentru a nu inceta totugi sd trdiesc de atunci-cit mai'fe_
ricit cu putinfa, mi-am faurit o morald provizorie, care
nu constA decit in trei sau patru maxime, pe care vreau
sa vi le impdrtdEesc"6.
Era afirmatd astfel existenfa a doud atitudini posibile
cu privire la fundamentarea normelor morale: planul teo_
retic ,;i planul agliunii. De unde posibilitatea a doua tipuri
de adevdr: unul de ordin pur ritrional, satisfdcind
""rirr_tele evidenfei, ale certitudinii teoretice; celalalt de ordin
pragmatic, suficient gi necesar actiunii, aI cdrei ghid ime_
9jul, il absenla unor criterii gtiinfific intemeiate,"nu poate
fi decit reugita, succesul practic, in efortul de adaptire la
imprejurarile viefii externe. pe pian teoretic cunoaEterea
adevdrului reclamd ca o condilie indispensabila un labo_
rios qi metodic travaliu de analizd qi sintezd astlel ca re_
zultatele la care s-a ajuns sa se impund minfii printr_o
evidenfa incontestabila. pe planul vieiii practice inid, care
cere decizii imediate, ne putem dispenia de aceasta cu_
noagtere Ei sd acfionam ca gi cum ea ar exista. ln iocul
evidenfei intelectuale e suficienta aici certitudinea mora_
Id ,,voiu distinge
- ni se va spune mai tirziu in princi-
pii
- doua feluri de certitudine. prima e denumita mo-
rala, adicd suficientd pentru a regla moravurile noastre,
sau tot atit de mare ca Ei aceea a lucrurilor de care nu
avem deloc obiceiul de a ne indoi privind conduita in
viatd, degi noi gtim cd s-ar putea intimpla, riguros vor_
bind, ca ele sa fie false. . . Celdlalt fel de certitudine ia
naqtere atunci cind noi gindim cd nu e deloc posibil ca
lucrul sd fie altfel decit il judecdm,,?. Nu existd, cel pulin
deocamdatd
-
gindegte Descartes
- vreun paralelism,
6 Discurs asupra metodei, partea a III-a, p. 52.
^^.
t Principes, ed. Charles Adam et paul Tannery, IX, pp. 323_
JZ+.
46
sa'u o solidaritate strictd intre aceste doud tipuri de certi-
tudini; ceea ce inse,amnd 'cd noi putem avea certitutdinea
morald a unor lucruri de care ralional ne putem indoi.
De aceea, dacd posibilitatea unor erori senzoriale ne in-
dreptategte sd punem Ia indoiald mdrturia lor atunci cind
sintem in cautarea adevdrului absolut, ar fi un lucru lip-
sit de sens, nejustificat, sd proceddm la fel atunci cind
e vorba de probleme ale conduitei personale. Pe acest
plan, al moralei provizorii, dupd cum s-a mai ardtat, se
cere fermitate qi ac{iune promptd gi pentru aceasta certi-
tudinea morald, degi relativd, e suficientd.
Celor patru reguli care determinau in Discurs ordinea
cunoagterii
-
evidenla ca punct de plecare, reducerea
complexului la simplu prin analizd, reconstruirea comple-
xului prin operafia sintezei, enumerarea completd
-
li
se vor addu,ga 'astfel preceptele moralei provizorii, empi-
ric fundatl, in felul metodei lui Montaigne.
,,Cea dintii era sd md supun iegilor qi obiceiurilor tdrii
mele pdstrind cu stdruintd religia in oare m-a hdrdzit
Dumnezeu sd fiu crescut incd din copildrie gi sd md con-
duc in toate celelalte privinfe dupd pdrerile cele mai
cumpdtate gi mai depdrtate de exces, puse in aplicare, in
genelal, de cdtre oarnenii cei mai cu judecatd printre care
va trebui si trdiesc. . .".
In susiinerea maximei de mai sus va fi din nou invo-
catd autoritatea bunului sim! despre care Descartes spu-
sese incd de Ia inceputul Disczrsului cd ,,. . . este lucrul
cel mai drept impdrfit din lume. . .'0. Cu o deosebire insd
asupra careia nu se poate trece cu vederea: identificat cu
raliunea insSgi, i se atribuiau bunului sim! in prima par-
te a Discursului virtuti filosofice revolulionare in mate-
rie de metodd Ei cunoaEtere. Descartes nu se indoia citugi
de putin asupra faptului cd, metodic aplicat, bunul simf
e capabil sd pdtrundd in secretele cele mai intime ale e-
xistenlei interioare ca gi exterioare, manifestindu-se pe
acest plan, aI cunoaqterii, ca o facultate subversivd qi ino-
vatoare in acelaqi timp. Aplicat insd in domeniul moralei,
bunul siimf se reveld ca o normd a ech,ili,brului, 'conserva-
toare intr-un fel, prin respectul manifestat fatd de so-
cietate, moravuri gi religia existentd.
Ni se dezvdluie astfel chiar din cuprinsul Discursului
o dubld Ei contradictorie perspectivd cu privire la atitu-
dinea ce trebuie adoptatd in raport cu principiul autori-
47

Ernest stere din istoria doctrinelor morale (vol.ii)

Ernest stere din istoria doctrinelor morale (vol.ii)

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Ernest stere din istoria doctrinelor morale (vol.ii)

Similar to Ernest stere din istoria doctrinelor morale (vol.ii) (20)

More from George Cazan

More from George Cazan (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (7)

Ernest stere din istoria doctrinelor morale (vol.ii)