1. Perioada 1815-1918
Rusia in secolul aI XIX-lea qi inceputul secolului al XX-lea
farii Rusiei
Alexandru I (180 1 - 1 825)
Nicolae / (1825-1855)
Alexandru al IIJea (1855-1881)
Alexandru al III-lea (1881-1894)
Nicolae al ll-lea (1894-1917)
La moartea ?mpdratului A1exandru I, in decembrie 1825, un grup de
exponen[i ai armatei qi nobilimii organizeazd o insurecfie armatd spre a
impiedica incoronarea lui lt{icolae I (1825-1855); doreau promulgarea unei
Constitulii cu caracter liberal; revolta este indbugiti de trupele fidele noului !ar.
< Rev olta De c embris til or t a fo s t provo c atd de trei factori principali.
I{eputinla autoritdlilor de a acliona decisiv tmpotriva societdlilor secrete le-a
dat acestora din urmd rdgaz sd treacd lafapte. Deruta pe marginea succesiunii
a/dcut ca societdlile sd oblind sprijinul unor elemente altminteri loiale din
Rusia. Iar teama justificatd a acestor societdyi de a nu li se descoperi plaruurile
a dus la devansorea datei de declan$are q revoltei.
Cdnd vestea mor{ii lui Alexandru a ajuns la St. Petersburg, testamentul
lat secret a fost desehis, iar lwi l{icolae i s-a spus pentru prima o-qrd cq poziliq
urmq sd ocupe. Din cdte se Stie, primul lui gdnd a fost sd dea publicitdlii
teslamentul Si sd se proclame 1ar. insd gwernatorul general Miloradovici al St.
Petersburgului I-a ffituit sd adopte o atitudine mai precautd. El i-a amintit lui
J'{icolae cd, potrivit rdnduielii, Constantin era cel care devenea automat lar la
moartea lui Alexei. Acest fopt, precum Si antipatia pe care-o simleau Gdrzile
fayd de Nicolae, l-au ficut pe guvernator sd-i sugereze acestuia sd-l proclame
lar pe Constantin, iar apoi sd astepte renunlarea aficiald a lui Constantin
inainte de autoproclamarea ca {ar. Nicolae s-a hotdrdt sd dea curs sfatului
fiindcd nu ero sigur pe sprijinul Gdrzilor, Stiind cd membrii lor interveniserd de
cdteva ori tn problema succesiunii. Prin Ltrmare, el l-a proclamat lar pe
Constantin gi a trimis un mesager la Varqovia ca sd-Ei informeze fratele despre
ceea ce Jdcuse.
Situalia s-a complicat din cauza felului cum se deffisurau comunicaliile
in Rusia. Yestea morlii lui Alexandru a ajuns la Constantin, aflat la VarSovia, cu
doud zile tnainte de a-i parveni lui Nicolae, care se gdsea la St. Petersburg.
Constantin tl proclamase {ar pe Nicolae qi ii trimisese acestuia o scrisoare tn
care ti aducea la cunoStinld acest fapt. Fiecare frate tl proclamase lar pe
celdlalt. Comunicarea dintre cei doi nu putuse fi eficientd, fiindcd un mesaj
Jdcea Sapte zile tntre VarSovia gi S/. Petersburg. Aqa stdnd lucmrile, scrisorile
T4

2. celor doi se tntdlniserd pe drum. Primind primul mesaj din VarSovia, Nicolae i-
a trimis imediat o noud scrisoare lui Constantin, cerdndu-i sd se tntoarcd tn
capitald. Scrisoarea a ajuns la Vargovia pe 2 decembrie. Constantin a trimis un
rdspuns categoric, declardnd cd nu ayeq nici un motiv sd meargd la St,
Petersburg Si spundndu-i lui Nicolae cd i-ar fi recunoscdtor dacd nu l-ar mai
deranja Si Si-ar vedea de tndatoririle de !ar. Au urmat alte cdteva mesaje la fel
de sterile, care tnsd nu i-au schimbat decizia lui Constantin.
in timp ce aceastd situalie ridicold continua, societdlilor secrete li se
oferea un balon de oxigen. Acestea avuseserd de gdnd sd aclioneze tn vara
urmdtoare. Acum tnsd era limpede cd planurile lor trebuiau devansate,
tndeosebi fiindcd bdnuiau (tntemeiat) cd o parte din ele fuseserd aduse la
cunoqtinla autoritdlilor. Societatea Sudicd era mult mai bine organizatd, dar
Societatea Nordicd delinea o pozi{ie centrald, pe teritoriul capitalei Sr
Petersburg. Oricum, ambele grupdri erau hotdrdte sd aclioneze. A urmat o
activitate intensd, cqre a excelat tn planul retoric, tnsd nu Si in cel al planificdrii
amdnun{ite. Ofilerii implicali pdreau animali de credinla oarbd cd trupele
cryeau sd-i urmeze.
Ei erau de pdrere cd marea majoritate a celor care nu-i sprijineau activ
ayeau sd se abyind cel pu{in de la acliuni directe tmpotriva lor. Sdmbdtd, 12
decembrie, Nicolae a mai primit o scrisoare de la Constantin. Acesta refuza sd
se deplaseze tn capitald, dar tl confirma pe l{icolae ca !ar. Nicolae a tnleles tn
cele din urmd cd problema venirii lui Constqntin ieqea din disculie Si ca urmare
Si-a propus sd dea publicitdlii testamentul Si sd se proclame lar tn ziua de luni,
14 decembrie. in aceea;L zi, Nicolae a primit Si rapoarte cu dote specifice
despre Sacietatea Sudicd Ei cw date generale despre Societatea Nordicd, dupd
care a fost informat de un oarecare loqotenent Rostovlev in legdturd cu
planurile acesteia din urmd. Mai mult ca sigur cd, dacd ar mai fi fost tn funclie,
Arakceev ar.fi tntreprins acliuni decisive. Totugi, se pare cd Miloradovici era
sigur cd situa{ia se afla sub control. El L-a asigurat pe Nicolae cd activitdlile
Societdyii Nordice erau supravegheate atent, ceea ce era adevdrat, Si ca nu erau
foarte periculoase, ceeo ce nu mai corespundea realitdyii, Nicolae s-a decis sd
accepte oceste asigurdri, deSi se pare cd tn sinea lui nu era convins cd lucrurile
stdteau tntr-adevdr a$a. El a procedat astfel temdndu-se cd acliunea directd
tmpotriva conspiratorilor ar fi putut declansa revolta pe care tncercq s-o evite Si
totodatd i-arfi putut determina pe cei din Gdrzi sd le acorde spriiinul.
Intre timp, a avwt loc un eveniment extraordinar, de naturd sd ofere o
tnlelegere mai profundd q caracterului ciudat al societdlii ruse din acea
perioadd. Rostovley, cnre tifurnizase larului detalii despre activitdlile Societdii
Nordice, a pdrdsit curtea ca sd informeze Societatea despre tntrevederea cu
It{icolae. Conform propriilor criterii, aclionase onorabil. Igi /dcuse datoria,
pundndu-l la curent pe lar cu desfisurarea evenimentelor. Pe de altd parte, nu
tSi trddase camarozii prin tntdlnirea cu larul, iar prin felul cum le ddduse
iffirmalii la timp iSi men[inuse corustiinla curatd. Se pare cd scopul lui afost sd
15

3. impiedice revolta /drd sd le facd rdu camarazilor. Cum era firesc, veStile aduse
de Rostovlev au produs o anumitd consternare printre membrii Societdyii.
OfiTerii implicali pldnuiserd sd-l acuze pe Nicolae cd-l uzurpase pe Constantin,
cere era urmasul legitim la tron, convingdndu-Si astfel trupele de juste{ea cauzei
lor. Cdiva dintre ei s-au retras discret in acest momen4 pe cdnd ceilalyi au
decis sd-Si continue manevrele conform planului.
in dimineala zilei de I4 decembrie, marea majoritate a Gdrzilor au depus
calm jurdmdntul de supunere. Rebelii s-au strdns in Pia{a Senatului din St.
Petersburg ca sd ceard men{inerea lui Constantin ca !ar. Miloradovici era pe
mai departe convins cd problema putea fi rezolvatd fard sd se recurgd la
folosirea for{ei. El s-a dus singur sd stea de vorbd cu rebelii Si sd le arate ce
eroore comiseserd. Pe cdnd se pregdtea de plecare, dupd ce reuSise sd-i
convingd sd se tntoarcd tn cazdrmi, a fost fmpugcat de unul dintre membrii mai
radicali ai grupului, murind spre s/iirSitul aceleiaqi zile. Nicolae a decis sd preia
personal controlul ostilitdyilor. Rebelii crezuserd cd aveau sd li se aldture tn
mod sigur opt mii de soldali, poate chiar 12.000. Pdnd la urmd fnsd, numdrul
lor nu a depdsit 3.000, AceStia au fost inconjurali de aproximativ 10.000 de
soldali fideli larului. lVicolae a ajuns la concluzia cd o demonstalie de
"fortd.
avea sd-i determine pe rebeli sd se retragd, aga tncdt a ordonat o Sarjd a
cavaleriei. Ceea ce a urmat ar fi putut fi amuzant, dacd n-ar fi fost vorba de o
situalie atdt de serioasd.
Caii nu-qi puteau menline echilibrul pe pavajul tngheyat, iar cavalcada
lor a fost compromisd de o singurd rafold a rebelilor. Pe durata urmdtoarelor
trei ore, eele doud tabere s-au aflat f@d tn fald, in tintp ce Nlco_lae ficea
tncercdri repetate de a-i convinge pe rebeli sd se retragd posnic tn cazdrmi. El
voia sd evite o vdrsare de sdnge care i-ar fi putut stdrni ;i pe al1ii, ficdnd
situalia Si mai primejdioasd decdt era. Rebelii pur Si simplu nu Stiau ce sd facd,
mullumindu-se sd astepte Si sd spere cd aveau sd li se aldture qi allii. Au existat
tntr-adevdr cdteva adeziuni, dar prea puline pentru a schimba raportul de forle.
Pe cdnd incepea sd se intunece, dupd ce rebelii stdtuserd peste cinci ore fn
piald, Nicolae s-a decis sa ia mdsuri ferme Si a ordonat artileriei sd deschidd
focul. Dupd cdteva minute, <Revolta Decembristilor> a luat sfqrsit.
Ceea ce urmeezdface parte din relatarea lui Nicolae insuSi:
<<... Am vdzut regimentul grenadierilor tntr-o vraiste deplind, deplasdndu-
se de voie cu steaguri, dar fdrd ofieri. Fdrd sd bdnuiesc nimic, m-am apropiat
de ei, vrdnd sd-i opresc pe oqmeni Si sd-i fac sd intre la loc tn forma[ie, dar
cdnd am strigat ,,Stai!", mi-au rdspuns: ,,Suntem de partea lui Constantin!"
Le-am ardtat Piala Senatului Si le-am spus: ,,fn cazul dsta, pe-acolo vd e
drumul ".
La cqre tot alaiul a trecut pe ldngd mine Si printre soldali, aldturdndu-se
pe datd camarazilor lor la fel de prost sfituili. Bine cd s-a tntdmplat aSa, cdci
altminteri s-ar fi /dcut vdrsare de sdruge sub ferestrele palatului, iar soarta
noastrd arfifost mai mult decdt tndoielnicd ...
l5

4. Pe urmd generalul-locotenent Vasilcikov s-a intors spre mine Si mi-a
spus: ,, Sldvite, nu avem vreme de pierdut Si putem face un singur lucru. Trebuie
sdfolosim mitraliile!" Prevdzusenl Si eu o osemenea necesitate, dar mdrturisesc
cd, tn clipa eceea, nu mi-a venit sd hotdrdsc a{a ceva. Eram pradd terorii. ,,Vrei
sdfac sd
curgd sdngele supuSilor tn prima zi de domnie? " l-am tntrebat pe Vasilcikov.
,,Tocmai ca si vd salvali domnia", mi-a rdspuns el. Cuvi.ntele astea m-ou
facut sd md trezesc la realitate. Venindu-mi in fire, mi-am dat seama cd
aveam de ales: ori vdrsam sdngele cdtorva Si salvam aproape sigur totul,
ori md crulam pe mine Si jertfeamfrrd discufie statul ...
in clipa aceeq, vdzdnd cd nu oyeqm tncotro, am ordonat; ,,Foc!" )).
Revolta din nord se tncheiase. Datoritd acliunilorferme tntreprinse de
autoritdli tn sud, s-a pus capdt Si miqcdrii mult mai bine organizate din regiunea
respectivd. TotuSi, un asemenea tnceput vialent al domniei l-a afectat cu
siguranld pe !ar. Istoricii au caracterizat Revolta decembristilor fn mai multe
feluri: fie ca pe o loviturd de stat tradilionald a aristocraliei ruse, fie ca pe o
avanpremierd a miEcdrilor populare care au tncercat sd tnldture autocralia
{aristd. Fiecare punct de vedere conline o dozd de adevdr. Printre decembristi s-
au numdrat membri ai celor mai aristocraticefamilii din Rusia. in multe
privinle afost vorba de o loviturd de stat tradilionald, cu atdt mai mult cu cdt
marea majoritate a decembriqtilor nici mdcar nu s-au gdndit sd implice Si
masele. Ei aveau de gdnd sd se bazeze doar pe atragerea unui mare numdr de
militari. TotuSi, dorinla lor era sd schimbe sistemul. Mulli dintre ofilerii
implicali se inspiraserd din cele u"dzute fn Fraa[a_la sfirSitul rdzboa_ielor
napoleoniene. DeSi nu exista un consens absolut cu privire la natura schimbdrii,
toli considerau cd qq era necesard. Muraviev, liderul Societdyii Nordice, dorea
un sistemfederal tntemeiat pe modelul american, in care larul ocupa efectiv
funclia de preSedinte. Pestel, conducdtorul Societdlii Sudice, accepta regicidul
ca pe un rdu necesar Si viza tnfiin{area unui sistem republican, tn care ,,toli
cetdlenii ruSi sd se bucure tn mod egal de toate drepturile individuale, civile Si
politice", chiar dacd aceste drepturi erau tntrucdtva limitate de o conducere
centralizatd puternicd. DeSi este adevdrat cd nu toli complotistii au tmbrdyiSat
Jdrd rezerye conceplia lui Muraviev sau q lui Pestel, aceste elemente transformd
Revolta DecembriStilor in ceva mai mult decdt o simpld loviturd de stat
aristocraticd. Poate cd ea afost tradilionald caformd, tnsd tn nici un caz sub
aspectul intenfiilor.
(Russell Sherman, Rusia, 1815-1881. Traducere de
Radu Paraschivescu, Editura Bic All /col. Acces
la istoriel, Bucureqti,200l, pp. 37-4L)
Nicolae I este apdrdtorul ,,sffintului trinom" ortodoxism, autocralie,
nalionalism; reprim[ orice formd de opozilie liberald qi revolufionarE. Rusia este
infrAntd in Rdzboiul Crimeii (1853-1856).
17

5. Reformel e lui Alexandru al ll-lea ( 1 855- I 88 1 )
Decreful asupra eliber6rii iobagilor a fostn publicat in februarie 1861;
avea 17 articole, fi,ecare conlin6nd minimum o sutd de secfiuni; ,,dreptul de avea
iobagi" era ,,abolit pentru totdeauna".
Aproape toli istoricii sunt de acord cd Deceniul de Emancipare a fost un
eveniment memorabil tn istoria Rusiei, care a avut o mqre importanld,
neizbutind fnsd sd-gi atingd scopurile. TotuSi, existd pdreri divergente cu privire
la cauzele acestui eqec. Se pare cd o parte din criticile legate de condisiile
reformei au fost generate de cdutarea cauzelor revolu{iei din 1917. Aceastd
cdutare a ficut uneori ca emqnciparea sd fie privitd mai mult din perspectiva
Rusiei anului l9t7 decdt a Rusiei din 1861. in tncercarea de a gdsi o cauzd
,,convenobild" a evenimentelor marcante din 1917, se pare cd unii istorici au
linut morliS sd pund mdcar parlial izbucnirea revoluliei pe seama
n e aj uns uri I or em anc ipdri i.
Pipes crede despre emancipare cd a fost prea prudentd, prea redusd qi
tardivd. Dacd privim tn urmd, e posibil sd avem tnlelegere pentru acest punct de
vedere din perspectiva istoriei Rusiei tn general. Insd, la o analizd atentd a
problemelor pe care le-a avut de rezolvat Alexandru, ne putem da seama cd i se
fo"u o nedreptate. Efoarte posibil ca larii de dinaintea lui sdfifost mai decisi tn
tentativele de modernizare a Rusiei, tnsd Alexandru not er fi avut cum sd
grdbeascd mersul lucrurilor mai mult decdt aficut-o. Dacd linem cont de acest
fapt gi renunldm la epitetul de ,,tardivd", emenciparea ne apare ca fiind doar
,,prea prudentd'l Si,,prea redusd".
E cdt se poate de limpede cd ,,pldyile de rdscumpdrare" au fost prea
impovdrdtoare pentru majorita{ea foStilor iobagi insd nu era de asteptat din
partea lui Alexandru sd distrugd nobilimea cu bund Stiinld. El a simlit cd aiea
nevoie de nobili pentru exercitarea unei influenle conservator-stabilizatoare
tntr-o Rusie aflatd in faza ulterioard emancipdrii. Este evident cd lipsa
drepturilor civile complete Si perpetuarea mir-lui s-au dovedit obstacole
importante in calea progresului. $i totuSi, care erq alternativa? Era clar cd
nobilii nu aveau cum sd se ocupe de administrarea muncii ldranilor.
Administralia tnsdsi oveq reputalia unei structuri corupte prin excelenld. Mai
mult, una dintre pldngerile principaleformulate de ldranii statului era gradul de
corup{ie din rdndul autoritdlilor locale. Nu se oferea o alternativd modernd Si
democraticd. Frin Lffrnnre, decizia de a li se permite {dranilor sd-Si administreze
singuri munca prin intermediul unei institulii tradilionale, populare Si demrue de
tncredere a pdrut la momentul respectiv rezonabild Si chiar de dorit.
Cheia pentru o bund in{elegere a efectelor gi succeselor/eqecurilor
emancipdrii este examinarea lor tn contextul celorlalte probleme pe care le
fntdmpina Rusiq. Aceste probleme ar fi putut fi surmontqte dacd tarul ar fi fost
pregdtit sd renun[e la autocralie, lucru care nu s-a tntdmplat. ASa cum a
subliniat tn 1865, cdnd s-a referit la o altd zond care trebuia reformatd,
18

6. Alexandru continua sd creadd ferm tn principiul autocraliei, convins cd puterea
pe care o aveq fifusese ddruitd ,,de Dumnezeu tnsuqi".
Ca Si lui Alexandru, I, lui Alexandru al ll-lea i-a fost greu sd fie un
autocrat reformator. Principala lui motivalie a fost sd transforme Rusia intr-o
lard putemicd Si sd iSi serveascd poporul nu sd fie un reformator liberal. El nu
erq convins cd Rusia ar fi avut ceva de cdstigat de pe urmo unor asemeneq
reforme qi, fireqte, arn cddea tn simplisrn dacd l-am condamna pentru aceastd
pozilie.^
in plan politic, social qi economic, Rusia anului lB6l era in continuare o
naliune tnapoiatd. Avem toate motivele sd credem cd, dacd s-ar fi irupus mai
multe reforme radicale de sus, statul rus s-ar fi prdbuSit Si ar fi cdzut pradd
anarhiei Si haosului. Faptul ca emanciparea a ficut ca imperiul sd rdmdnd tn
continuare mult tn urma unei mari pdrli a Europei nu trebuie sd pund in umbrd
impactul foarte concret Si spectaculos pe care l-a avut acest proces asupra
Rusiei contemporane.
Nici o astfel de incercare ffie ea suslinutd prin decrete imperiale) nu
poate transforma o societate mare peste noapte. Chiar dacd nu ne gdndim la
emancipare, Alexandrw tot a produs reforme Si schimbdri surprinzdtoare, unele
chiar revolu{ionare. Rezultatuldintre ele chiar revolu{ionare. Rezultatul emanciparii a depms mtr-o mare
mdsurd de celelalte reforme, fiind vorba de noliuni interdependente prin
emancipdrii depins tntr-o
defini{ie, indiferent dacd ayeau succes sau nu. (Jrmdtoarele doud capitole vor
trata caracterul Si impactul acestor alte zone ale reformei. Dacd ele ar fi reuSit
intr-un procent mai mare, atunci Si emanciparea ar fi fost privitd ca o izbdndd,
cw toate neajunsurile ei.
(Prussell Sherrnan, Rusia, 1915-1881. Traducere de
Radu Paraschivescq, Editura Bic All lcol. Acces la
istoriel, Bucuregti ,2A01, pp. 84-86)
,,Jaru1-eliberator" a inf6ptuit gi alte reforme:
in domeniul administraliei (ianuaril 1864) (r, inceput de
descentralizare; sunt alese consilii locale (zemstvele); formate din
reprezentanfii celor trei clase (45 nobili, 4A tdtani, 15 la sutl
oriqeni qi cler); in 1870 sunt ales gi consilii locale ale oragelor
(dumele) - alese din proprietari ruqi, cu v6rste de cel pulin 25 de
ani:- t
?n dorneniu juriCic (n864); procesele sunt publioce, apar jurafii,
se infiin!eazd cu$ile de apel, se infiinfeazdbarouri independente,
se frxeazd salarii mari pentru evitarea mituiriior;
in domeniul militar; in 1861 este numit ministru de R6zboi Miliutin,
ins6rcinat cu reformarea arrrtatei (va rSmdne in post 2o de ani); se
infiinleazh comandamente regionale, este revizuit Codul Militar, se
?nfiin[eazd qcoli de iuncheri, accesibile tuturor (in 1871, 12 Ia sutd
dintre ei nu proveneau din r6ndurile nobililor); in 1875 este introdus
19

7. serviciul militar obligatoriu (este interzisd angajarea recrulilor
inlocuitori); din bdrbalii peste 27 de ani, treculi pe listele, se algeau un
sfert pentru serviciul militar, redus la 15 (7 ani activ) (absolvenlii
universitdlilor fEceau gase luni);
?n domeniul fnvdldmdntului; ministru al Educaliei a fost Golvonin;
dezvoltareainvfidmdntului primar la sate (intre 1861 qi 1862, numdrul
gcolilor Ia sate creqte de patru ori); din 1862, noile qcoli trec de sub
autoritatea Bisericii sub cea a Ministerului inv6{dm6ntului; in 1863 se
reformeazd invilimdntul universitar, universitSlilecdp6tAnd o
autonomie administrativd (programa era elaborat6 de minister); rectorii
erau numili de Consiliul profesoral;
in domeniul cenzurii; in 1865 esten publicatd Lgea Presei; degi cenzura
preliminari este desfiinfatd,, practic cenzura funcfiona in continuare;
totugi, prin compara[ie, noua lege reprezenta o cregtere a a libertdlii
ideilor gi a expresiei (creqte mult gi num6ru1 c6rfilor);
in domenittl economic; ministru de Finanle este numit in 1862 Reuter
(r6mAne in post pend in 1878); este creatd o Trezorerie unificatd $i un
sistem administrativ centralizat qi eficient; dupi 1862 bugetele sunt date
publicitSlii; in 1863 sistemul de accize ia locul sistemului medieval de
obfinere a arrtorizaliior de vdnzare pentru anumite bunuri (mai ales
bdutirile alcoolce); sporegte releau de cdi ferate (de la 1.000 km, in
1855, la 10.000 km in 1881) - corespunzdtor, cregte qi exportul de
cereale (de la 26 milioane t in 1864,la 86 milioane t in 1880); se pun
bazele instituliilor financiare modefile - in 1855 mpjorilalea ruqilor se
bazau pe c6m6tari pentru nevoi financiare, in 1878 erau 278 bdncui
municipale, 33 b[nci comerciale cu capital mixt, sute de asocialii de
imprumuturi gi case de economii.
Rusificarea
Eforturile lui Alexandru al ll-lea de a apropia regimul Si elitele prin
crearea unei societdli civile au eSuat sau, in cel mai bun caz, au reuSit doar
parlial Si, tn acest proces, qu generot noi pericole pentru ordinea internd.
Altemativa evidentd a fost tnlocuirea politicii civice cu una etnicd, stimularea
coeziunii politice prin promovareq identificdrii cu nalionalitatea al cdrei nurne
fl purta imperiul: cea rusd.
Nu se poate spune cd reformele civice au fost complet abandonate qi
tnlocuite cu rusfficarea. Deziluzia treptatd fapd de reforme se instala ctproape
imediat dupd lansarea acestora, rezultatul fiind cd, a{a cum am vdzut,
majoritatea lor nu au ajuns niciodatd in regiunile ne-ruseEti. incd de la tnceput,
ele au fost frdnate de diverse acte legislative Si administrative, fird a fi. tnsd
abandonate complet. Dovada e faptul cd politico altemativd de rusificare a fost
introdusd o datd cu primele semne de crizd, tn timpul revoltei poloneze din
20

8. 1863-1864, Si nu a fost apoi niciodatd abandonatd complet, deEi nu a fost
aplicatd cu consecvenld pdnd in anii 1880.
Rusificarea a fost tn parte o continuare a politicii urmdrite de l{icolae I:
centralizarea administrativd, eliminarea privilegiilor locale Si a altor anomalii.
A existat tnsd Si un important element de noutate: tncercarea de a inspira
tuturor popoarelor imperiului sentimentul apartenen{ei la Rusia, fie prin
folosirea limbii rltse, prin cultivarea respectului pentru trecutul Rusiei, cultura
Si tradiliile sale, fie prin convertirea la religia ortodoxd.
Acest tip de rusism nu implica neapdrat abandonarea completd a
identitdyii ne-ruse locale. Majoritatea practicienilor rusfficdrii vedeau
identitatea rusd ca inglobdnd, nu distrugdnd celelalte loialitdli etnice (sau
,,tribale", cum le numeau ei). (Jnii, cum ar fi Pobedonoslev sau Katkov, erqlt
admiratori ai regimului politic britanic, unde exista o loialitate nalionald
compusd, sentimentul de a fi britanic completdnd afilierea etnicd englezd,
scoliand sau galezd. Altii priveau mai mult spre sistemul habsburgic, unde
loialitateq se monifesta fold de tmpdrat Si dinastie, mai degrabd decdt fald de
,,Austria". Mulyi combinau cele doud modele: de aici obsesia atdt pentru
rusism, cdt Si pentru autocralie.
Panslavismul
Existau din aceastd cauzd mai multe variante pentru ceeq ce ar putea
tnsemna ,,unitatea dintre lar Si popor". in anii IS60-1870, a apdrut un influent
grup de presiune publicd ce a propus propria sa interpretare a Imperiului Rus,
preco;nizdmd cd acesfa'ar trebui sd tSi relnnoiascd identitatea nalionald prin
suslinerea construcliei nalionaie la popoarele slave Si ortodoxe din Europa
centrald Si rdsdriteand Si prin ducerea unei cruciade in numele ocestora
tmpotriva imperiilor Otoman Si Habsburgic.
Panslavismul era ttn rdspuns la dilema tn care se afla Rusia dupd
rdzboiul din Crimeea. Cdnd hdrlile trasate la Congresul de la Viena au fost
redesenate, iar naliunile despdrlite pand atunci de grani[e politice au fost
unfficate, a devenit preferabil ca Rusia sd-gi compenseze pierderile recente prin
cultivarea relaliilor cu celelalte popoare slave Si ortodoxe europene, eventual
chiar sd tindd spre un tip oarecare de alian{d politicd sau uniune cu ele.
Aceastd propuruere avea o premisd tacitd: qceea cd dacd ceilalli slavi ar .fi
absorbili tn imperiu, Ar tntdri dominalia nurnericd a slavilor tn cadrul acestuia
Si ar facilita trecerea la o formd oarecare de stat democratic, poate cu o
adunare nalionald (zemskii sobor) ce arfi. dominatd de ei.
Un motiv al apelului la panslavism afost cd, fnainte chiar de afiformulat
ca o doctrind lindnd de Realpolitik, acesta conlinea un element mesianic.
Poemul lui Feodor Tiutcev intitulat ,,Geografie rusd", scris incd tn 1849,
ilustreazd ambilia exaltatd tipicd, imprecizia de rdu augur in privinla
frontierelor Si sentimentul misiunii istorice Si religioase:
2l

9. Moscova qi oragul lui Petru qi oraqul Constaninilor -
Acestea sunt capitalele tainice ale tdrdmului rusesc...
Dar unde sunt marginile gi fruntariile sale?
La miazdnoapte, la rdsdrit qi miazdzi gi cdtre lumina inserdrii?
Soarta le va dezvdlui generaliilor viitoare,
$apte mdri interioare gi gapte fluvii...
De la Nil la Neva, de la Elba ?n China,
De la Volga la Eufrat, de la Gange la Dun6re...
Acesta este tdrdmul rusesc qi-n veci nu va pieri,
Aga cum Duhul prevdzut-a qi Daniil profelit-a.
Sentimentul mesianic a fost transformat in profeyie cultural-istoricd de
cdtre lt{ikolai Danilevski tn Rusia Si Europa (1869). El credea cd perioada
dominaliei romano-germanice tn Europa, eEuatd in coruplie, materialism $i
lupte interne, se apropia de sftrSit Si avea sd fie tnlocuitd de domina{ia culturii
slay-ortodoxe, care ((eprezenta o unitate organicd strdnsd menlinutd nu printr-
un mecqnism mai mult sau mai pulin artificial, ci printr-o tncredere populard
addncd ln lar>. in opinia lui Danilevski, noua civilizalie slavd, avdnd capitala la
Constantinopol, urmq sd sintetizeze cele mai inalte realizdri ale predecesorilor
sdi tn domeniul religiei (Israel), culturii (Grecia), ordinii politice (Roma) Si
progresului socio-economic (Europa modernd), pe care avea sd le completeze
cu geniul slav al justiliei sociale Si economice. <Aceste patrufluvii se vor uni pe
cdmpiile tntinse ale Slavismului pentru a forma o puternicd mqreD. Era o
geopoliticd vizionard, iar evocarea de cdtre ea e unui imperiu pdmdntesc
culminant cu capitala tn a Doaa Romd stdrnea amintiri ale rnitalui rusesc
originar.
O expozilie etnograficd linutd lo Moscova tn 1867 a oferit tntdiulforum al
panslavismului ca politicd practicd a puterii. Mihail Katkov a tndemnat Rusia
sd joace rolul fndeplinit de Prusia in cadrul Germaniei, unificdndu-i pe slavi
tntr-o singurd organizare statald. O astfel de campanie, suslinea acesta, <va
tncununa principiul nalionalitdlii qi vct of"ri un fundament solid pentru
echilibrul contemporan al Europei>. Rectorul Universitdlii din Moscova aficut
urmdtorul apel: <Sd ne unim a$a cum s-au unificat ltalia Si Germania, iar
numele na{iunii unite va fi: Gigantul!>. El a chemat la o limbd panslavd
comund: <Fie ca o singurd limbd literard sd cuprindd toate ldrile de la Marea
Adriaticd Si Praga pdnd la Arhanghelsk Si Oceanul Pactfic, iar fiecare naliune
slsl)d, irudiferent de religie, sd adopte aceastd limbd ca mijloc de comunicqre cu
celelaltet. Nu poate existo nici o indoiald cd limba la care se gdndea era rusa.
Ir{u toli ceilalli slavi prezenli s-au mullumit sd accepte /drd rezerve
hegemonia rusd ctsupra vielii lor nalionale. Principalii reprezentali ai cehilor,
Palaclcy Si Rieger, au cltemat la o reconciliere intre Rusia Si Polonia, mai mult,
o reconciliere tn cadrul cdreia atdt ruSii, cdt Si polonezii trebuiau sd facd
concesii. RuSii tnsd erau neclinti{i tn convingerea lor conform cdreia, tncd din
1815, ei auficut toate eforturile posibile pentru a oferi Poloniei propriul stat Si
22

10. propria viald na{ionald, dqr au fost rdspldtili cu nerecunoStintd, revoltd qi
tncercdri de a anexa teritorii Si populalie rusd. Aceste schimburi de replici au
pus tn eviden{d una dintre dilemele ineluctabile ale panslavismului: anume, cd
cei pe care acesta suslinea cd ii serveSte respingeau elemente esenliale ale
programului sdu Si nu doreau sd devind parte^a statului rus, tn care nu exista
nici o garan/ie cd va precumpdni democralia. In special polonezii, care avequ o
conceplie in tntregime romanc-catolicd Si occidentalizatd, nu ero.lt dispttsi sd
accepte o dominalie rusd prelungitd, a cdrei experientd directd o avuseserd deia
mai mult decdt suficient.
O datd cu edificarea Imperiului German tn I87 l, panslavismul a devenit
frrd echivoc o doctrind a Realpolitik-lui, o modalitate de a tmpiedica extinderea
influenlei germane tn Europa Rdsdriteand. Generalul Rostislav Fadeev credea
cd scena era pregdtitd pentru o confruntare tntre germani Si slavi. El a
indemnat Rusia ori sd contraatace, folosindtt-se de legdturile sale slave pentru a
submina Austria, aliatul Germaniei, ori sd se retragd dincolo de Nipru Si sd
devind o putere predominant asiaticd. Apoi, cu ajutorul popoarelor slave, calea
spre Constantinopol ar fi rdmas liberd, Fadeev propundnd ca acesta sd fie
declarat orqg slav deschis. Pentru el, panslavismul era premisa pdstrdrii
statutului de mare putere europeand: <Slavism sau Asia>, ii pldcea sd le repete
diplomalilor ruSi.
Aceqtia erau trusd prea pulin dispuSi sd accepte logica poziliei sale Si,
datoritdfaptului cd rdspdndea aceste idei, afost scos din serviciul activ. Pozilia
oficiald a Ministerului de Externe era cd Rusia trebuia sd coopereze cu
German-ia Si Austria pentru a reafirma principiul monarhic legitimist ta EwroPa
rdsdriteand, pentt u a contracara mi;cdrile revolulionare din aceastd regiune,
naJionaliste sau nu, Si pentru a promova un echilibru stabil defor{e.
(.)
Panslavismul l-a lansat pe omul cere a fost probabil prima stea
mediaticd din Rusia modernd: generalul M.D. Skobelev (1843-IBB2). Erou al
luptelor din trecdtoarea $ipka (1877, un punct de cotiturd tn rdzboiul tmpotriva
Tirciei) Si de la Geok Tepe (l81l, victoria decisivd asupra turl*nenilor din Asia
Centrald), el avea reputa{ia de a ob|ine victorii strdlucite prin nerespectarea
ordinelor - o reputalie pe care o va desdvdrSi prin denunlarea cu regularitate a
insinudrii inJluenlei germqne la Curte. Etichetat drept un <Garibaldi slav>,
generalul purta unifurmd albd, cdldrea
_un
cal alb Si
-avea
grtid ca fntotdeauny
iA oruA fu preal'rnd unu{ sau Coi "jurwaligti. Portretwl siu era co?nercializat de
ydnzdtorii ambulanli Si era prezentat fn cadrul reprezentaliilor cw lanterne
magice. Moartea sa fn condilii suspecte in 1882 a desdvdrSit ridicarea lui la
,oig de martir, fapt etogiat tn exces de cdtre iumalisti. Dupd cum remarca l{ans
Rogger, el a reprezentat tntr-un mod destul de confuz <cdutarea unui
naynnalism nedinasticD, o constiintd nalionald cu rdddcini tn rdndurile
ldranilor, muncitorilor Si negustorilor. Acest tip de rusism necesita, printre
altele, articularea unui anumit grad de protest tmpotriva elitelor existente.
Z)

11. Indiferent de starea de spirit a poporului, guvernul nu era tnclinat sd
profite de victoria fn rdzboi pdnd acolo tncdt sd pericliteze echilibrul de forle in
Europa. Prin Tratatul de la San Stefano, semnat cu Turcia tn martie 1878, Rusia
afost acceptatd ca garant al reformelor tn Imperiul Otoman Ei a obSinut crearea
unui stat bulgar ldrgit, dependent, cu acces la Marea Egee Si cuprinzdnd
aproape intreaga Macedonie. TotuSi, cdnd celelalte puteri europene au obiectat
la o asemenea extindere a influen{ei ruse tn Balcani, Ministerul de Externe a dat
tnapoi gi a fost de acord cu organizarea unui congres internalional la Berlin (o
micd Viena, am putea spune) pentru a redesena frontierele tn regiune. in urma
acestui congres, Bulgaria a fost micsoratd Si tmpdr{itd in doud state, iar
Macedonia afost ldsatd sub otomani, tn timp ce puterile europene au preluat de
la Rusia func{ia de <garant> al reformelor tn Imperiul Otoman. La un banchet
al SocietdYii Slave de Binefacere din iunie 1878, Ivan Axakov a denunlat cu
vehemenld Congresul de la Berlin drept (o conspiralie deschisd tmpotriva
poporului ruts, cu participarea reprezentanlilor Rusiei inseSi!>. Cu toate
ocestea, ca urmare a rdzboiului Ei q mqnevrelor diplomatice ulterioare, Rusia
{i-a recdstigat de fapt pozi[iile la Gurile Dundrii (, datd cu reanexareq
Basarabiei, pierdutd tn Rdzboiul Crimeii) Si a obyinut teritorii importante tn
Caucaz, inclusiv portul Batumi, care eyea sd fie vital tn extinderea industriei
petroliere. De asemenea, a restabilit un echilibru relativ al puterilor europene.
Prin comparalie cu realizdrile strdlucite dar trecdtoare de la San Stefano,
aceste cdstiguri pdreau nesemnificative in ochii odeplilor panslavismului.
La acea datd, panslavismul reprezenta o tncercare de a apropia Imperiul
gi poporul printr-o politicd externd agresivd, de facturd nalionald. ,ri
seinidemocraticd, dupd modelul unificdrii germane. Dar, deSi avea o suslinere
considerabild din partea societdlii educate Si a presei, aceastd politicd era doar
par{ial tnleleasd de majoritatea ruSilor de rdnd Si, tn orice cqz, ayea pentru ei o
conotalie de protest social. Trdgdnd linie, era prea pulin potrivitd pentru un
imperiu multinalional care se temea de democralie, rdzboaie Si conflicte etnice
Si din acest motiv nu a devenit niciodatd politicd oficiald.
(apud Geoffrey Hosking, Rusia. Popor Si Imperiu.
1552-1917. Traducere de: Dana Criciun, Hortensia P6rlog qi
Maria Teleagd, Polirom lcol. Historial,Iaqi, 200I, pp. 259-
263)
Domnia lui l{icolae al ll-lea (1894-1917)
inn plan extern se constituie alian{a cu Fran}a (Conven}ie franco-
rusd in 1892, confiormrtdin 1894, prin care cei doi parteneri se angajau sprijin
militar in cantl unui rdzboi cu Germania; Franfa va deveni principalul investitor
gi creditor al Rusiei gi, la inceputul secolului al XX-lea (1907), gi cu Marea
Britanie. Rdzboiul ruso-japonez (1904-1905) (flota rusd este scufundatd in
strimtoarea fugima, in mai 1905) este incheiat prin Tratatul de la Portsmouth
24

12. (mediat de SUA), prin care Rusia promita retragerea ultimelor trupe din
Manciuria qi recunoqtea dreptul Japoniei de a corrtzrola Coreea gi Port Arthur.
Revolulia din 1905 (,,Duminica s6ngeroas5", 22 ianuarie) este marcatd de
tulburdri, care se amplifici spre sfhrqitul anului, pe fondul umilinlei suferite in
rdzboiul cu Japonia.
Minoritdlile se miqci gi ele (Georgia se declarid stat independent,
polonezii vor autonomie, evreii vor drepturi egale. in octombrie 1905, [arul-Ia
sfatul primului-ministru de Witte, semneazd" Manifestul din octombrie, prin care
se accdeptl, crearea unei Dume legislative, moment constitulional de cea mai
mare importanld in istoria Rusiei modeme; ca ufinare, se constituie o via!6
politici parlamentard pluripartidistd. in 1906 qi 191211917 se succed patru dume
(social-democrafii /menqevicciil participi la dumele din 1906 gi L907, iar
soacial-democrafii/bolgevicii,ladumele din 1907-1912 qi 11912-LgL7. Celelalte
fo4e politice svrrt tuudovicii (laburiqti), progresistii (ytartid al oamenilor de
afacericare suslineau o reformd moderatd), cadelii, octombrigtii, grupdri de
dreapte, partide ale nalionalit6lilor.
Strategiile economice ale lui Witte (a fost, 10 ani, ministru de Finanfe)
(geful, timp de 1 an, al primului guvem constitulional al Rusiei, ales la 30
octombrie 1905) qi Stoldpin (ministru de Interne, in 1904, apoi prim-ministru
1906-1911; este promotorul unei politici interne dure: sunt executali prin
sptnzurdtoare, in perioada 1906-19ll, peste 2.500 de persoane; este asasinat in
1911) gi infiinlarea Dumei au constituit importante progrese, dar nu suficiente
pentru schimbarea caracterului reacfionar al sistemului farist.
Revolulia din februarie 1917. Participarea Rusiei la Primul R6zboi
Mondial aratd stadiul inapoiat al ecopnomiei 1drii, slaba pregdtire a armatei,
lipsa de personalitate a [ar:ulur, influenfa negativi a soliei Sale (ascehSiunea qi
moartea, prin asasinar - in decembrie 1916 -, d lui Rasputin). Infringerile pe
front determin5 octombriqtii sE cear6, in Dum[, inl6turarea miniqtrilor qi a
generalilor incapabili. in perioada 18 februarie-4 martie are loc greva generali,
la Pterograd, foametea scoate pe stradi qi femeile (la 23 februarie se serba Ziua
Internafional6 a femeii). Jarul nu este capabil sd controleze politic
evenimentel,m ordond dizolvarea Dumei, dar un grup (12 membri) refuzd sd dea
ascultare - fapt fird precedent - ordinului imperial, gi rdm ine in sesiune. La m7
februarie are ioc prima intrunire a Sovietului Soldo{ilor, Marinarilor gi
Muncitorilor din Petrograd; cele doud organisme autoproclamate - comitetul
Dumei gi Sovietul - constituie guvernul de facto al Rusiei: a 2 martie, Nicolae
abdic[ (este numit lar fratele s[u, Marele Duce Mihail, care il refuzd).
Guvernul provizoriu este condus de prinlul Lvov (din vard - de Alexandru
Kerenski) (este vechea Dumd, sub o altd infr[gare); ministru de Externe -
Miliukov. DupE abdicare, emigranlii gi exilalii se intorc la Petrograd; in apilie
sosegte gi Lenin din Elvefia.
25