2. Cuprinsul prezentării

3. Conceptualizarea
corupției

4. • Moralitate și standarde morale
Oamenii construiesc standarde generice ce sunt prescrise, modelate sau
învățate (Bandura privind moralitatea, 1991)
• Valori etice și integritate academică
Rol în formarea standardelor pentru judecarea și justificarea
acțiunilor întreprinse (Grojan, 2004)
• Normele sociale
Oamenii observă și reacționează la comportamentul neonest al celor din jur,
iar reacția lor depinde de normele sociale la care aderă (Gino, Ayal şi Arielly,
2008).
• Climatul etic
Climatul și cultura etică reprezintă predictori ai prezenței, respectiv frecvenței
comportamentelor etice sau corupte în mediul organizațional (McCabe,
Trevino, Butterfield , 2001).

5. Definiții

6. • Nye (1967)
– Corupția = abateri comportamentale exercitate de cei aflați într-o
poziție publică
• Gardiner (2004)
– Corupția presupune o lezare a interesului public si o încălcare a
legislației în vigoare
• Miller (2011)
– Corupția (in cadru instituțional) e definită prin raportarea la
standarde morale, parte constitutivă a proceselor, rolurilor și
obiectivelor instituționale aflate într-un anumit context socio-
istoric.
• Hallak & Poisson (2002)
- Coruptia presupune utilizarea sistematică a bunului public în scop
personal
• Transparency International
– Corupția e inteleasa drept abuz al puterii pentru asigurarea unui
beneficiu personal.

7. Sectoarele și instituțiile afectate de corupției în societate
Transparency International - Global Corruption Barometer (2010)

8. Cauzele și impactul
corupției în mediul
academic

10.  Statele cu un guvern instabil și un nivel al corupției ridicat investesc mai
puțin în sectorul educațional (Mauro, 1995).
 Supradimensionarea corupției la nivelul societății determină o extindere în
inegalitatea socială cu efecte în sectorul educațional (Gupta et al. 2002).
 Productivitatea economică a societății e afectată de pregătirea deficientă
(cauzată de corupția sectorului educațional) a viitoarelor generații
(Heynemen, 2003).
 La nivelul sistemului educațional, corupția are un impact negativ asupra
accesului, calității procesului educativ, echității sistemului și a principiilor de
etică profesională (Hallak, Poisson, 2002).
 La nivelul instituției, corupția subminează procesele instituționale și
lezează obiectivele acelei instituții (Miller, 2011).

11. Impactul social al corupției

12. Analiza contextului
național

13. An Nr. cadrelor Nr. Studenților Raportul total al
universitar didactice din ÎS ÎS public ÎS privat studenților
/cadrul didactic
2001/2002 28764 424864 146749 20
2002/2003 29619 447633 138934 20
2003/2004 30137 468024 143755 21
2004/2005 30857 486419 154981 21
2005/2006 31543 513678 202786 23
2006/2007 30583 520263 265243 26
2007/2008 31943 516650 379608 28
2008/2009 31973 480239 410859 28
2009/2010 31103 452982 322337 25
Expansiunea sau reducerea numărului de studenți se reflectă și în raportul studenților
la cadrele didactice universitare.

14. Chestionați dacă universitatea lor are sau nu un cod etic în vigoare 40% din cadrele
de conducere, 61% din cadrele didactice și 88% din studenți din universității au
declarat că nu știu de existența unui astfel de cod (Miroiu et al., 2005).
Corupția e plasată printre problemele majore ale sistemului educațional universitar
(după salarii mici și dotare materială proastă) în cadrul raportului Fundației SOROS din
România. (Comșa, Tufiș, Voicu, 2007)
Aproape ¼ din studenți declară că au fost contactați spre a oferi servicii/cadouri/bani în
schimbul unor note mărite, respectiv 23% din membrii facultății sunt contacți la rândul lor
să rezolve diferite solicitări în schimbul unor cadouri/bani.
Privind nivelul pasivității și toleranței față de actele de corupție academică în rândul
studenților (Teodorescu et al, 2009):
– doar 10% din studenții Univ. București declară că și-ar raporta colegii despre care știu că
oferă bani sau cadouri în schimbul unei note de trecere la examen;
– doar 4% din studenți chestionați ar raporta pe cineva care încearcă să copieze în timpul
unui examen;

15. Ordinul de Ministru adoptat în 2005 privind promovarea eticii
profesionale în universități prevede (4.492/2005) :
 Adoptarea unui Cod de Etică Universitară care să conțină:
– „formularea explicită a idealurilor, principiilor și normelor morale”;
– standarde de etica profesională;
– penalizările care se pot aplica în cazul încalcării standardelor de etică
 Crearea unei Comisii de Etică subordonată senatului universitar
– Responsabilă cu elaborarea codului de etică;
– Analiza si soluționarea reclamațiilor privind etica universitară;
– Prezentarea unui raport anual în fața senatului.
 Înființarea unui Consiliu de Etică universitară la nivel național.

16. Standarde și indicatori privind etica în metodologia de evaluare
externă ARACIS
IP.A.1.1.2. Integritate academică
• Min: Instituția are un cod al eticii și integrității academice prin care
apară valorile libertății academice, autonomiei universitare și
integrității etice și dispune de practici și mecanisme clare pentru
aplicarea codului.
Ref. 1: Instituția nu numai că are un astfel de cod și practici asociate, dar
controlează și poate face dovada aplicării lor, cu privire la activită țile de
conducere, cercetare, predare sau examinare. Rezultatele acestui control
sunt facute publice.”

17. Strategii de prevenție
a corupției în mediul
academic

18. HEFCE
(Consiliul pentru finanțarea învățământului superior în Anglia)
A dezvoltat o serie de măsuri de prevenție, detecție și investigare a
actelor de fraudă în mediul academic pentru asigurarea distribuției
eficiente a fondurilor financiare.
– Prevenția : măsuri care să conducă la reducerea oportunităților de
fraudă, asigurarea unui leadership eficient, prevederea unor măsuri
de auditare și control, screening-ul personalului.
– Măsurile de detecție: măsuri ce permit constatarea din timp a
iregularităților la nivelul sistemului intern de management, se pot
introduce proceduri ce impun divulgarea constărilor de încălcare a
interesului public.
– Investigarea presupune o reacție eficientă în detecția fraudei.
Răspunsurile eficace implică de cele mai multe ori un plan care
prevede acțiuni concrete de reducere a daunelor, măsuri de
recuperare a pierderilor, o evidență a actului fraudulos și a măsurilor
disciplinare, precum și politici și referințe concrete privind sancțiunile
disciplinare

19. Sugestii privind promovarea comportamentelor etice la clasă (McCabe,
Treviño, and Butterfield, 1999)
1. Comunicarea clară a expecțanțelor (exemple privind comportamente adecvate și
comportamente care sunt abateri de la normă);
2. Stabilirea și comunicarea politicilor de furt intelectual și încurajarea studenților să respecte
aceste reguli și norme;
3. Considerarea implementării unui cod de etică (”honor cod”) care plasează
responsabilitățile și obligațiile corespunzătoare și pentru studenți și nu doar pentru cadrele
didactice, ca să reducă fenomenul furtului intelectual;
4. A avea o atitudine de suport astfel încât să dezvolte respect, respect care va impune un
comportament nefraudulor în rândul studenții;
5. A fi corect, dezvoltând norme și proceduri de notare corecte și consecvente; sancționând
abaterile în mod ferm;
6. Atunci când este posibil, reducerea presiunii de notare a activității studenților într-o formă
strictă (a curbei lui Gauss);
7. Focalizarea pe procesul de învățare și nu pe note;
8. Încurajarea dezvoltării unui bun character;
9. Descurajarea comportamentului neonest (prin sancțiuni pe măsură);
10. Eliminarea oportunităților privind furtul intellectual (ex: monitorizarea testelor, asigurarea
unei distanțe corespunzătoare între cei care susțin examenul);
11. Acordarea unor sarcini interesante la clase;
12. Înlocuirea asistenților incompetenți sau nepăsători din rolul de cadre didactice.

20. Utilizarea codurilor de conduită profesională pentru cadre didactice
(Poisson, 2009)
Sursa: Poisson, M. (2009) Guidelines - For the design and effective use of teacher codes of conduct

21. Analiza
Codurilor de etică.

22. Etapele analizei codurilor de etică universitară:
*
* s-au analizat doar instituțiile publice acreditate din România
Etapa 1: Site-ul METCS a fost consultat pentru a obține lista instituțiilor
de învățământ superior publice și acreditate (mai 2011).
Etapa 2: Între 3 -5 iunie 2011 au fost colectate de pe site-ul institutiilor
publice de învățământ superior 40 de coduri de etică.
Etapa 3: Analiza celor 40 de coduri de etică.

23.  Codurile de etică universitară sunt disponibile in proportie de 73,21%
din cazuri* pe adresa de Web a instituțiilor de învățământ superior din
România.
* în perioada în care au fost vizitate adresele Web ale institutiilor (3-5 iunie).

24. Obiectiv 1.
Conceptualizarea
corupției academice

25. Setul de valori pe care sunt construite codurile de etică a celor 30 de instituții de ÎS
sunt (cu puține variații):
•libertatea academică,
• autonomia personală,
• dreptatea și echitatea,
•meritul, profesionalismul,
• onestitatea și corectitudinea intelectuală,
•responsabilitatea profesională și socială,
•respectul și toleranța,
•bunăvoința și grija publică.
80% din instituțiile de ÎS folosesc
aceeași structură în conceperea
codului de etică, pornind de la un
set comun de valori.

26. Similarități descoperite în Codurile de Etică
ale universităților

27. Pasaje din Codurile de Etică ale universităților
Din Codul de etica de la SNSPA: Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a sistemul de citare sau
neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărţi, un articol, o pagină de
pe internet, un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg). În elaborarea unei lucrări academice de
orice fel sau a unei prezentări orale se va ţine cont de distincţia dintre parafrazare şi citare propriu-zisă. (cred ca asta e sursa principala)
Din Codul de etica de la la Univ. Transilvania din Brasov:Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greşită a
sistemul de citare sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărţi,
un articol, o pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg). În elaborarea unei
lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va ţine cont de distincţia dintre parafrazare şi citare propriu-zisă.
Din Codul de etica de la Universitatea de Nord din Baia Mare: Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greșit! a
sistemul de citare sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cărţi,
un articol, o pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg). În elaborarea unei
lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va ţine cont de distincţia dintre parafrazare și citarea propriu-zisă.
Din Codul de etica al Universitatii Aurel Vlaicu din Arad: Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea gresită a
sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra căruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei
cărŃi, un articol, o pagină de pe internet, un curs, o altă lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg). În
elaborarea unei lucrări academice de orice fel sau a unei prezentări orale se va Ńine cont de distincŃia dintre parafrazare si citare propriu-
zisă.
Din Codul de etica al Universitatii din Craiova: Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea gresitã a sistemul de
citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra cãruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cãrþi, un articol,
o paginã de pe internet, un curs, o altã lucrare. În elaborarea unei lucrãri academice de orice fel sau a unei prezentãri orale se va ţine cont
de distincţia dintre parafrazare si citare propriu-zisã.
Din Codul de etica al Universitatii de Arte ”George Enescu” din Iași: Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea
greșitã a sistemului de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra cãruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte
a unei cãrþi, un articol, o paginã de pe internet, un curs, o altã lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg). În
elaborarea unei lucrãri academice de orice fel sau a unei prezentãri orale se va þine cont de distincţia dintre parafrazare și citare propriu-
zisã.
Din Codul de etica al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu: ”Plagiatul poate fi voluntar (plagiat propriu-zis) sau involuntar (folosirea greșitã a
sistemul de citare, sau neindicarea sursei unui material). Materialul asupra cãruia se comite plagiat poate fi o carte sau o parte a unei cãrþi,
un articol, o paginã de pe internet, un curs, o altã lucrare (în cazul referatelor, de exemplu, poate fi lucrarea unui coleg). În elaborarea unei
lucrãri academice de orice fel sau a unei prezentãri orale se va ţine cont de distincþia dintre parafrazare și citare propriu-zisã.”

28. Obiectiv 2
Analiza conformității codurilor
de etică cu noile prevederi
legislative

29. Analiza conflictelor de interese și incompatibilități în Codurile de etică
Analiza conflictelor de interese și incompatibilități în Codurile de etică
ale instituțiilor de ÎS
ale instituțiilor de ÎS
Prevederile legislative ,
(Art. 130 din Legea 1/2011):
a)stabilirea situaţiilor de conflicte de
interese şi incompatibilităţi;
b) prevederea că persoanele care se
află în relaţie de soţi, afini şi rude
până la gradul al III-lea inclusiv nu pot
ocupa concomitent funcţii astfel încât
unul sau una să se afle faţă de celălalt
sau cealaltă într-o poziţie de
conducere, control, autoritate sau
evaluare instituţională la orice nivel în
aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi
în comisii de doctorat, comisii de
evaluare sau comisii de concurs ale
căror decizii afectează soţii, rudele sau
afinii până la gradul al III-lea inclusiv.

30. Analiza conflictelor de interese și incompatibilități în Codurile de Etică
Analiza conflictelor de interese și incompatibilități în Codurile de Etică
ale instituțiilor de ÎS
ale instituțiilor de ÎS
 31 de instituții de învățământ superior descriu incompatibilitățile între
funcții sau între diferite poziții aflate în conflict de interes;
 3 din instituțiile analizate respectă intocmai prevederile legislative (UMF
„Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Universitatea Oradea, Universitatea
„Constantin Brâncuși” din Tîrgu-Jiu);
 9 din instituțiile evaluate nu fac nici o referire la incompatibilitățile între
funcții sau între diferite poziții aflate în conflict de interes în cadrul
instituției;
 28 din instituțiile analizate prezintă diferite incompatibilitățile și
conflictele de interese între funcții și poziții însă nu sunt în concordanță cu
prevederile legislative.

31. Analiza măsurilor și sancțiunulor prevăzute în Codurile de Etică ale
Analiza măsurilor și sancțiunulor prevăzute în Codurile de Etică ale
instituțiilor de ÎS pentru garantarea originalității lucrărilor
instituțiilor de ÎS pentru garantarea originalității lucrărilor
Prevederi legislative:
(Art. 130 din Legea 1/2011)
c) măsuri educaţionale,
administrative și tehnice care se
iau pentru garantarea
originalităţii lucrărilor de licenţă,
master, doctorat, articolelor
știinţifice sau a altor asemenea
lucrări, precum și sancţiunile
aferente.” (Art. 130 din Legea
1/2011)

32. Analiza măsurilor și sancțiunilor prevăzute în Codurile de Etică ale
Analiza măsurilor și sancțiunilor prevăzute în Codurile de Etică ale
instituțiilor de ÎS privind garantarea originalității lucrărilor
instituțiilor de ÎS privind garantarea originalității lucrărilor
Majoritatea instituţiilor de ÎS nu prevăd măsuri sau sancţiuni pentru garantarea
originalităţii lucrărilor academice (de licență, master, doctorat, articolelor
științifice sau a altor asemenea lucrări) în cadrul codurilor de etică.
Exemple de măsuri și sancțiuni prevăzute de câteva universități pentru garantarea
originalității lucrăriilor academice:
• UMF „Carol Davila” București: „Cadrele didactice și doctoranzii au obligaţia de a
face cercetare și de a publica rezultatele acesteia, astfel încat să facă posibilă
aprofundarea sau contestarea lor” (Cod de etică, Capitolul 5. Profesionalismul, pct.
5).
• Universitatea „Dunărea de Jos din Galați: „[..] cadrele didactice au obligaţia
morală de a critica public pe cei vinovaţi de incălcarea standardelor șiinţfice,
pedagogice sau etic, dacă există probele doveditoare in acest sens”. (Cod de etică,
Cap II, pct k), pag. 3)
• Universitatea „Vasile Alexandri” din Bacău: „[..] În cazul studenţilor şi cursanţilor,
sancţiunile posibile sunt: a. avertismentul; b. eliminarea din examen; c.
neacordarea acceptului de prezentare a lucrării la examenul de absolvire (licenţă /
disertaţie / doctorat); d. exmatricularea.” (Cod etic, Art. 35.)

33. Concluzii
Obiectiv 1. Conceptualizarea corupției academice:
- rezultatele sugerează existența unei conceptualizări interinstituționale similare a
valorilor cuprinse în interiorul codurilor de etică din instituțiile de învățământ
superior cu mențiunea că:
- Proiectul “Etica în universităţi. Cum este și cum ar trebui să fie: Cercetare și
Cod” a constituit o sursă majoră de inspirație în dezvoltarea acestor codurilor
de etică;
- Similaritățile în structura codurilor de etică și paragrafele tip “copy-paste”
sugerează lipsa internalizării valorilor privind integritatea academică la
nivel instituțional -> dificultăți în cercetarea unui conceptualizări comune
a conceptului investigat.
Obiectiv 2. Analiza conformității codurilor de etică cu noile prevederi legislative
 carențe în procesul de implementare a măsurilor legislative

34. Implicații
Implicații:
- Adoptarea unor prevederi legislative/ordine de ministru nu presupune automat o
implementare efectivă și eficientă a acestor măsuri la nivel instituțional.
Posibile soluții
- Inițiative care să genereze dezbateri asupra promovării eticii în mediul universitar
(ex. integritatea academică, furt intelectual, plagiat, etc) care să fie reflectate in
valorile institutionale și codurile de etică ale instituțiilor de învățământ superior;
- Dezvoltarea unor strategii care să monitorizeze implementarea prevederilor
legislative în sectorul educațional;
- Consultarea actorilor din sectorul educațional privind obstacole întâmpinate în
implementarea măsurilor legilative și căutarea unor soluții în direcția rezolvării lor.