5. Qu'il vive ! Dans mon pays, les tendres preuves du printemps et les oiseaux mal habillés sont préférés aux buts lointains. La vérité attend l'aurore à côté d'une bougie. Le verre de fenêtre est négligé. Qu'importe à l'attentif. Dans mon pays, on ne questionne pas un homme ému. Il n'y a pas d'ombres malignes sur les barques chavirées. Bonjour à peine est inconnu dans mon pays. On n'emprunte que ce qui peut se rendre augmenté. Il y a des feuilles, beaucoup de feuilles sur les arbres de mon pays. Les branches sont libres de ne pas avoir de fruits. On ne croit pas à la bonne foi du vainqueur. Dans mon pays, on remercie.

6. Să trăiască! Această ţară nu e decât o voinţă a spiritului, un contra-mormânt. În ţara mea, tandrele probe ale primăverii şi păsările sumar îmbrăcate sunt preferate scopurilor îndepărtate. Adevărul aşteaptă zorii lângă o lumânare. Sticla ferestrei e neglijată. Aceasta importă pentru cel atent. În ţara mea, omul emoţionat nu este chestionat. Nu există umbre bolnave peste barca scufundată. Bună ziua dată pedepsei e necunoscută-n ţara mea. Nu se împrumută decât ce ea ce poate fi întors sporit. Există frunze, multe frunze-n arborii ţării mele. Crengile sunt libere de-a nu avea fructe. Nu se crede în buna credinţă a învingătorului. În ţara mea, se obişnuieşte a mulţumi.