Comunicare la conferinţa Colloquia professorum: Ttradiţie şi inovare în cercetarea ştiinţifică, ediţia a VII-a. Secţiunea: Biblioteconomie şi Ştiinţele Informării

1. CULTURA COMUNICAŢIONALĂ A BIBLIOGRAFULUI,
COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ ÎN PROMOVAREA
VALORILOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE
Ana NAGHERNEAC, şef serviciu,
Elena SCURTU, bibliotecar,
Serviciul Informare şi cercetare bibliografică, BŞ USARB
Conferința științifico-practică cu participare internațională
COLLOQUIA PROFESSORUM
„TRADIȚIE ȘI INOVARE ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ”,
ediția a VII-a
Secţiunea: BIBLIOTECONOMIE ŞI ŞTIINŢELE INFORMĂRII
12 octombrie 2017

2. CULTURA COMUNICAŢIONALĂ A BIBLIOGRAFULUI- COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ ÎN PROMOVAREA
VALORILOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE
• Noţiunea de COMUNICARE întruneşte
în sine mai multe semniificaţii, mai multe
valori, mai multe raţiuni chiar.
• Drept obiect de cercetare şi discuţie în
această prezentare este sensul de relaţie
fundamentală între indivizii unei societăţi,
realizată cu ajutorul limbajului sau altor
coduri şi semne, în care au loc schimburi
de informaţii, de opinii, de idei şi care
constituie prima şi cea mai largă formă de
coexistenţă socială. (Dicţionarul limbii
române)
• Etimologia cuvântului este latină
„comunicare” înseamnă a face
comun, a împărtăşi .
Comunicarea duce la comunitate, adică la
înţelegere, colaborare, şi preţuire reciprocă
(Rollo May)

3.  În societatea contemporană despre fenomenul comunicare se vorbeşte
foarte mult (oare noi nu suntem martori?) ea devenind în mod direct sau
indirect prioritară, temă centrală de dezbatere dar şi o necesitate imperioasă
pentru fiecare individ.
 Este una din cele mai studiate probleme, care finalizează cu monografii,
articole, discursuri…, imperativul fiind comunicarea eficientă, interpretată
conform opiniei psihologului român Aniela SÂRBU
 „un mesaj bine conturat în cuvinte bine alese, însoţite de un ansamblu
de comportamente neverbale sincronizate cu mesajul verbal, întărindu-l”.
Comunicarea eficientă trebuie, cel puţin, să fie operativă, corectă, fluentă şi
flexibilă, toate acestea manifestându-se în dependenţă de persoane şi
circumstanţe.
CULTURA COMUNICAŢIONALĂ A BIBLIOGRAFULUI- COMPONENTĂ
FUNDAMENTALĂ ÎN PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL-ŞTIINŢIFICE

4. curtenitoareclară concisă concretă corectă coerentă completă
Comunicarea, în contextul metodologiei a „7C” trebuie să fie:

5. „Comunicarea umană este un proces
prin care un individ (comunicatorul)
transmite stimul cu scopul de a shimba
comportamentul altor indivizi
(auditoriul)” (Carl Hovland)
Comunicarea este
„cheia” personalităţii
spre societate, liantul
dintre individ şi
colectivitate
(Bernard Voyenne)
„A trăi în societate înseamnă a
comunica. Schimbul de informaţii,
de idei, intercomprehesiunea sunt,
pentru societate, tot aşa de
importante ca şi respiraţia pentru
organism”
(Bernard Voyenne)

6. Comunicarea se realizează prin ştire, veste, înştiinţare, înţelegere, sens
Comunicarea eficientă într-o bibliotecă
începe de la eficienţa comunicării interne
• Influenţaţi de comunicarea managerială
eficientă şi ea, angajaţii îşi formează o
cultură comunicaţională, implicându-se în
viaţa instituţiei, participând la rezolvarea
diverselor probleme orientate spre
performanţele viitoare, conlucrând solidar
şi reciproc.
• Se crează un mediu sănătos de muncă,
un climat favorabil, fără conflicte,
încredere reciprocă, fidelizare în
realizarea obiectivelor.
În BŞ USARB de mai mulţi ani persistă
o comunicare internă eficientă
• exprimată în ajutor reciproc,
susţinere pe mai multe
segmente, lipsă de conflicte
majore…
• Ideile, gândurile, deciziile se
transmit direct (comunicare
verbală) sau în formă scrisă (cu
preponderenţă utilizîndu-se
Bibliofolderul), telefonul...

7. Politicile de personal în biblioteci
• Politicile de personal în biblioteci se cer a fi dinamice şi adaptabile la
presiunile de schimbare continuă.
• Bibliotecarii trebuie să tindă mereu spre o permanentă acumulare de
cunoştinţe, priceperi, abilităţi…, constituente ale comunicării eficiente.
• Oricine poate învăţa a comunica. Totul depinde, mai întâi de anturaj (la
început – familia, şcoala, apoi - mediul instituţional în care este angajată
persoana, mentorii… şi ce este foarte important - dorinţa de a fi un lucrător
bun, de a obţine performanţe profesionale.

8. Competenţa de comunicare de rând cu competenţa profesională
• Competenţa de comunicare formează piatra de temelie a politicilor de integrare a
bibliotecilor în procesul academic şi de cercetare ştiinţifică universitară (precizîndu-se în
acelaşi timp şi identitatea lor).
• Prin administrarea cantităţii enorme de informaţie, oferirea asistenţei calitative, necesare la
orice moment, pentru un învăţământ superior de valoare şi cercetare ştiinţifică rezultativă,
gestionarea producţiei ştiinţifico-didactice a universităţii, participare la formarea culturii
informaţiei…
• Prin comunicare se asigură continuitatea în orice activitate umană.
• Prin comunicarea externă eficientă bibliografii contribuie şi la crearea/păstrarea unei bune şi
favorabile imagini a bibliotecii.

9. CANALE DE
COMUNICARE
Scrisori
Telegrame
Fax-uri
Internet
mail/chat
Conferinţe ştiinţifice Ore de informare
Telefon
Televiziune
Radio
Adunări/şedinţe
Discuţii directe
(Tête- à-tête)

10. Activitatea comunicaţională a bibliografilor universitari în dependenţă de componentele
(actorii, instrumentele) şi etapele comunicării externe eficiente determinate de ştiinţa
comunicării:
• Iniţiatorul comunicării, emiţătorul – persoana care transmite un mesaj
receptorului.
• Pe lângă cunoştinţe ce ţin de subiectul mesajului, emiţătorul trebuie să posede
cunoştinţe de psihologie pentru a depăşi orice bariere, de a se orienta adecvat în
anumite situaţii; abilităţi de vorbire, de conlucrare cu interlocutorul.
• Bibliografii (Serviciul Informare şi cercetare bibliogrfaică, BŞ USARB) împreună cu
personalul serviciilor SCAS, CD ONU, EUI Comunicarea colecţiilor, Mediatecă,
Grupul Promotorii resurselor infodocumentare sunt acei care prin specificul activităţii
comunică cu utilizatorii zi de zi, iniţiază/participă la diverse activităţi: Săptămâna
Internaţională a Accesului Deschis, Zilele dreptului de a şti (28-29 septembrie) care
pun în lumină drepturile oricăruia de a cunoaşte: Acces la orice informaţie de interes
public, Dreptul de a fi informat, Activităţi de grup: Lunarul
licenţiatului/masterandului, Zilele Catedrelor, Lansările de carte, Zilele psihologiei...

11. În continuare încercăm să analizăm activitatea comunicaţională a bibliografilor universitari în dependenţă
de componentele (actorii, instrumentele) şi etapele comunicării externe eficiente determinate de ştiinţa
comunicării:
• Mesajele (un lot de informaţii) se comunică în mod direct, în formă orală sau scrisă, prin telefoane, e-
mailuri…
• Formele mesajului sunt diferite, în dependenţă de public şi de obiective. Mesajul trebuie foarte bine
pregătit. Un mesaj de dimensiuni mici, dar cu un conţinut bogat de idei necesită mai mut timp în
pregătire, decât un mesaj de volum mare. Mesajul trebuie să fie bine gîndit, cu un scop bine
determinat, să cuprindă toate problemele ce trebuie comunicate, să fie cât mai simplu, mai concis şi în
acelaşi timp cu aspect inteligent, logic, fără exagerări, respectându-se interesele receptorilor. Un rol
esenţial în comunicare revine normelor limbajului.
• Elementele principale ale comunicarii: cuvântul, propoziţia, vocabularul trebuie bine alese şi bine
construite, se vor evita confuziile dintre denotaţii şi conotaţii, unele expresii frazeologice, care, de fapt,
sunt foarte expresive şi dinamizează cominicarea: a ieşi basma curată, a da de dracu, a da cu oiştea
în gard...
• În mesajele bibliografilor, bibliotecarilor ele nu sunt cam potrivite. Ar fi bine să se aplice un stil neutru.
Propoziţiile şi frazele nu prea mari asigură un stil clar, explicit, distinct. Nu vor lipsi nici elementele
paraverbale: tonul, ritmul, volumul vocii, care şi ele e bine să fie echilibrate. Se va respecta accentul,
care poate schimba semnificaţia cuvintelor, pauzele.
• Mesajul oral poate fi transmis prin discuţii interpersonale, prin rapoarte, prin discursuri de proporţii mici.

13. Procesul de comunicare
• Dacă emiţătorul nu este sigur în gândurile şi ideile sale, ar fi bine să
le aştearnă pe hîrtie. Desigur că este o ieşire din situaţie şi această
formă de prezentare, dar suferă în aşa cazuri forţa de convingere,
lipsesc emoţiile. Încărcătura emoţională a mesajului este foarte
importantă, mai cu seamă, când e cazul de convingere), ea poate fi
însoţită şi de elemente nonverbale – limbajul corpului.
• Fiecare din noi a recepţionat un mesaj prezentat emoţional mult mai
lesne, accentuăm că de multe ori emoţiile predomină în prezentare.
Calitatea şi comunicarea mesajului atestă cultura comunicaţională a
emiţătorului.
• O persoană care posedă cultura comunicării se va simţi confortabil
cu orice interlocutor.

14. Prin comunicare, omul se încadrează în procesul socializării sale
• În Biblioteca Ştiinţifică USARB sunt aplicate mesajele orale cât şi cele scrise.
• Cele orale – în comunicarea de fiecare zi: servire – transmiterea unui mesaj cu referire la importanţa şi valoarea
documentului, ture-ghidate prin Bibliotecă, consultaţii…, mesaje-prezentări la întrunirile cu utilizatorii.
• Se prezintă documente pe suport tradiţional intrate recent în colecţia Bibliotecii, baze de date (Ebsco, Springher,
C.E.E.O.L, Zenodo, E-Library…),
• Procesul de citare şi prezentare a referinţelor bibliografice;
• Posibilităţi de regăsire a informaţiilor în ExlibrisPrimo, în repozitoriul instituţional ORA USARB…
• Mesajele scrise se materializează în informaţia electronică sunt vizibile pe: pagina web a Bibliotecii USARB înt-o nouă
prezentare cu un volum considerabil şi variat de informaţii, informaţie pe platformele informaţionale interactive:
• Facebook, Twitter, ISSUU.com…, Twitter, Youtube, Flickr, precum si in Enciclopedia deschisa Wikipedia, Google+,
Pinterest, Delicios, Linkedin, Serviciul „Întreabă bibliotecarul”…,
• Comunicările cu informaţii, unele cu full-texte transmise profesorilor pentru cercetare şi managerilor pentru intervenţii
ulterioare în organizarea învăţământului şi cercetării în Universitate (în regim DSI şi SDC). O cerinţă de bază în
comunicarea scrisă este utilizarea unei gramatici corecte şi a unui vocabular dezvoltat.
• În caz contrar receptarea mesajului poate fi chiar dramatică.

15. Prin comunicare, omul se încadrează în procesul socializării sale
• Receptorul – persoana care primeşte şi interpretează mesajul (în cazul
bibliotecilor –utilizatorii ei).
• Receptorul ca şi emiţătorul trebuie să deţină cunoştinţe de psihologie.
Pentru recepţionarea exactă şi efectivă a informaţiei receptorul va demonstra
un comportament adecvat, o atitudine, o acceptare a importanţei mesajului,
care depinde foarte mult de comunicarea lui (chiar dacă ar părea că
receptorul nu este preocupat de ceea ce tindem noi să comunicăm);
• Este necesar să se stabilească o conexiune emoţională, un contact bilateral
între emiţător şi receptor, care se va solda cu reuşite.
• Receptorul poate iniţia şi unelle discuţii, chiar în timpul prezentării,
încurajând emiţătorul. Dacă încărcătura mesajului este exact înţeleasă de
receptor, putem vorbi de o comunicare eficientă.

16. Evaluarea informaţiei
(Feedback-ul) – proces de verificare a eficienţiei mesajului
transmis. Se poate face în dialog imediat.
Receptorul este mai bine dispus spre discuţie, mai deschis. În
cazul BŞ USARB, în urma promovării întrunirilor în grup cu
profesorii, evaluarea / satisfacţia receptării mesajelor se face
prin cuvinte de tipul: bravo, sunteţi foarte bine documentaţi,
ţineţi piept timpului, mulţumim că aveţi grijă de noi...(cel puţin
este evaluată cultura comunicării).
Un feed-back pozitiv are un efect benefic asupra sentimentelor
celor implicaţi. De sigur, că eficienţa utilizării celor comunicate
în activitatea didactică şi în cercetare este de durată.

17. Comunicarea orală directă, conform opiniilor unor savanţi
• rămâne a fi cea mai erficentă formă de comunicare, inclusiv şi a bibliografilor
cu utilizatorii Bibliotecii,
• în pofida comunicării electronice scrise care ocupă tot mai mult teren şi
care, fără doar şi poate, are avantajele sale. Comunicarea orală este
modalitatea cea mai reuşită de a disemina şi colecta informaţiile necesare în
acelaşi timp (întrebarea şi răspunsul pe loc), de a depăşi anumite bariere (se
pun în valoare trăsăturile spirituale, carisma, capacitatea de a convinge,
utilizînd elemente paraverbale), de a rezolva operativ problemele.
• Şi aici pentru succes trebuie respectate anumite norme de cultură a
comunicării; chiar din start se va crea a ambianţă plăcută de încredere
reciprocă, fără pierdere de timp, se va trece repede la subiect, punându-se
accent pe obiectivele ce trebuie realizate, se va păstra calmul, evitându-se
orice neînţelegere, la fine se vor rezuma cele expuse, se vor preciza
posibilităţile şi termenul de realizare a celor discutate.

18. Ilustrăm cele afirmate cu câteva exemple din activitatea bibliografilor universitari bălţeni:
dialog cu profesorii Universităţii pentru:
• Colectarea informaţiei despre producţia ştiinţifică-didactică ce urmează a fi
înregistrată în lucrări bibliogafice. Practicăm comunicarea orală şi scrisă. Nu
întotdeauna reuşim să comunicăm eficient, profesorii fiind preocupaţi de o mulţime
de probleme, starea emoţională a căror nu întotdeauna este echilibrată, dar
insistenţa calmă, respectuoasă de multe ori se sfârşeşte cu izbândă;
• Diseminarea informaţiei pentru cercetarea ştiinţifică şi rezolvarea problemelor ce ţin
de managementul şcolii superioare. Aici predomină comunicarea scrisă în format
electronic, care este convenabilă cu avantajele sale: comunicăm la distanţă (nu
întotdeauna reuşim să contactăm direct profesorul, pierdem timp), Mesajele
voluminoase (informaţii cu texte) se comunică în formă scrisă. Ele se păstrează mai
mult timp, profesorii având posibilitate să le revadă de câte ori vor dori În mesajele
electronice important este formularea unui text concis cu utilizarea corectă a
formulelor de adresare. Determinarea, rezolvarea problemelor de importanţă, care
necesită o rezolvare mai rapidă se face prin comunicarea verbală directă.

19. Concluzii
Nu vom formula concluzii, ele sunt evidente, afirmând doar că o buna cultură a comunicării
favorizează dezvoltarea unei instituţii, conferindu-i o identitate recunoscută şi distinctă,
personalului ei – posibilităţi uimitoare de creştere profesională.
În loc de concluzii prezentăm câteva îndemnuri, sfaturi orientate spre formarea culturii
comunicaţionale:
• Acceptarea criticii creatoare, constructive orientată spre desăvârşirea, perfecţionarea
culturii comunicaţionale;
• Autoanaliza abilităţilor culturii cominicaţionale pentru a identifica punctele forte şi
punctele slabe;
• Recunoaşterea dificultăţilor, momentelor care trebuie dezvoltate;
• Apel la persoanele cu o cultură comunicaţională ridicată pentru sfaturi, consultaţii în caz
de nereuşită;
• Aplicarea continuă a exerciţiilor pentru formarea unei culturi superioare a comunicării.

20. BŞ USARB Comunicarea reflectată în Imagini

21. Referinţe bibliografice
SÂRBU, Aniela. Cheia spre o comunicare eficienta . Psychologies [on line]. 24 aug. 2015 [citat 18 oct.
2017].Disponibil: http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/cheia-spre-o-comunicare-eficienta-2146723
PALII, Alexei. Cultura comunicării. Chişinău: Epigraf, 2008. 278 p. ISBN 978-9975-947-50-3.
CIOBANU, Elvira, Efim MOHOREA. Introducere în ştiinţa comunicării: Material didactic pentru instituţiile
superioare de învăţământ. Bălţi, 2017. 182 p.