Cultura de Rusalina Lupu
Lucrare finala elaborată în cadrul cursului de instruire la distanță „Dialog Intercultural în Moldova”.
Cursul de e-learning este realizat în cadrul proiectului „Dialog Intercultural în Moldova”, implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova cu suportul financiar al Fundației pentru Copii Pestalozzi. Cursul de e-learning este implementat cu suportul financiar al programului „Region in Transition" – RITA Program of the Polish-American Freedom Foundation implementat de Fundaţia Educaţie pentru Democraţie din Polonia.
Răspunderea este exclusivă a autorilor și nu conține, sub nici o formă, pozițiile donatorilor.
2. „Cultura nu trebuie înţeleasă ca o
performanţă realizată doar o singură dată
din punct de vedere istoric sau ca un
produs finit muzeal al unei epoci, ci
trebuie înţeleasă ca un sistem dinamic,
funcţional şi mai ales capabil să se
adapteze” (Loenhoff, 1992:139)
3. Cultura, care vine de la cuvântul latin colere ce se
traduce prin "a cultiva"/"a onora" se referă în general la
activitate umană. Definiția dată de UNESCO considera
cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei
societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali,
intelectuali sau emoționali".
Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu
ajutorul codurilor de comunicație specifice cum sunt
gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass media ,
media interactivă . În același fel se transmit gesturile,
ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte,
religia. Cultura poate fi însușita prin diverse forme ale
memoriei subiective dar și prin intermediul memoriei
obiective.
4. Cultura este un sistem comun de simboluri
care determină percepţiile, reprezentările şi
acţiunile comune. Ea reglează astfel relaţiile
membrilor unei culturi între ei şi cu mediul în
care trăiesc. Ea face posibilă integrarea
indivizilor în sistem şi adaptarea lor la alte
sisteme culturale.
5. Pornind de la faptul că oamenii, respectiv
colectivităţile umane, se diferenţiază prin
apartenenţa lor la o anumită cultură, iar aceste
diferenţe influenţează interacţiunea indivizilor
din spaţii sociolingvistice diferite, Loenhoff
(1992) a delimitat trei dimensiuni ale culturii:
dimensiunea mentală
dimensiunea materială
dimensiunea funcţională
6. dimensiunea mentală1, reprezentată de fondul de
cunoaştere comun unei colectivităţi umane şi în care sunt
incluse valorile, normele, reprezentările, ritualurile,
mentalităţile specifice fiecărei culturi în parte;
Ÿdimensiunea materială, reprezentată de artefacte ca
obiectivare a culturii, un rol important revenindu-i aici
limbii ca mijloc de comunicare;
Ÿdimensiunea funcţională, reprezentată de acţiunile,
modelele de interpretare şi de comportament comune
unei grupări umane, prin care cultura devine un „sistem
de orientare”, iar „standardele culturale” ca elemente
diferenţiatoare între culturi „sunt văzute de către
majoritatea membrilor unei anumite culturi ca normale,
fireşti, tipice şi obligatorii.
7. Cultura este în accepţia lui Alexander Thomas un
sistem de orientare universal, dar specific pentru o
naţiune, o societate, o organizaţie sau un grup.
Aceste sisteme de orientare sunt alcătuite din
simboluri specifice, transmise de la o generaţie la
alta. Persoanele crescute şi socializate într-o anumită
cultură sunt influenţate în perceperea, evaluarea şi
interpretarea lumii înconjurătoare, dar şi în gândire şi
acţiune, în mod firesc, de sistemul de orientare al
acelei culturi. La aceste sisteme persoanele apelează
în momentul în care vor/trebuie să facă faţă unui
mediu cultural străin. Necunoaşterea sistemului de
orientare străin conduce inevitabil la neînţelegeri şi
situaţii conflictuale,deoarece interactanţii
percep, interpretează şi reacţionează diferit.
Cultura stabileşte atât posibilităţile de a acţiona cât şi
condiţiile şi limitele acţiunii.