autor Alexe Rău

1. DESPRE VOCAŢIA
BIBLIOTECII PUBLICE
Abordare ontologică
De dr.Alexe Rău

2. Temă-interogaţie
Pentru a căuta şi a găsi răspunsurile, se
impune dezghiocarea kantiană a celor
două concepte cheie din genericul anului
bibliologic 2014:
1. Comunitatea;
2.Biblioteca.

3. Comunitate
Henri Bergson.Introducere în metafizică:
- Viaţa socială nu este o deprindere
dobândită şi transmisă;
- Omul este dat pentru cetate la fel cum
furnica pentru muşuroi.
Omului îi este dat de la natură să
vieţuiască în comunitate.La fel cum
majoritatea vieţuitoarelor.

4. Comunitate
Deosebirea dintre om şi furnică:
-Furnica este dată cu instrumentele gata
făcute
-Omul trebuie să-şi inventeze şi să-şi
reinventeze mereu instrumentele
Omul este dat de Dumnezeu şi de natură
ca fiinţă inovatoare.Modusul uman este
unul inovaţional din primordialitate.

5. Comunitate
-Primul instrument de cooperare şi coordonare
creat de om este limbajul
-Funcţia primitivă a limbajului – a stabili o
comunicare în vederea unei cooperări
-Primele înscrisuri: ordine şi avertismente.
Apoi li se adaugă funcţiile de instruire şi securitate
-Algoritmizarea acţiunilor indivizilor pentru a
constitui din ele acţiuni colective = uniformizare

6. Comunitate
-Pericolul uniformizării pentru fiinţa umană ca
pendant al entropiei
-Principiul excluziunii al lui Pauli în interpretarea lui
Ştefan Lupaşcu.Particulele antisimetrice,
fermionii conduc la guvernarea in natură a
diversităţii, a irepetabilităţii lucrurilor
- În consecinţă, comunitatea s-a întemeiat
dintotdeauna pe două principii dialectice:
- 1.uniformitate şi 2.diversitate

7. Comunitate
Metodologia abordării comunităţii:
- Kant:”Adevărul despre un lucru se poate
afla numai din jocul antinomiilor”.
- Bergson:”Conceptele se prezintă de
obicei în formă de perechi ce reprezintă
două contrarii.Nu există realitate concretă
pe care să n-o putem privi din două
unghiuri opuse”

8. Comunitate
Dialectica (pauză) comunitară se întemeiază, pe
lângă antinomia unitate-diversitate pe astfel de
perechi de concepte cum sunt:
- În plan diacronic: 1.tradiţie -2.inovaţie;
- În plan social:1.stabilitate(stagnare)-
2.schimbare;
- În condiţiile capitalismului industrial:
1.standardizare(întru cooperare)-
liberalizare(întru conservarea diversităţii,
individualităţii);

9. Comunitate
Toate fenomenele şi institutele sociale se
întemeiază pe dialectica (pauză)
comunitară
- În viaţa politică singura soluţie care
corespunde naturii umane şi naturii
comunitare este existenţă a două orientări
politice: 1.conservatoare, 2.liberală

10. Comunitate
În contextul evoluţiei tehnologice – dialectica a două
elemente determinante:
1.Funcţiile comunitare
2.Uneltele de realizare a funcţiilor
-Funcţiile ontologice ale comunităţii rămân aceleaşi de-a
lungul mileniilor.Ele sunt însă realizate cu ajutorul unor
unelte care ţin de evoluţia în timp ;
- Un institut social modern este acela care îşi îndeplineşte
modelul, statutul funcţional ontologic, tradiţional cu
instrumentele timpului, cu instrumente netradiţionale

11. Necesitatea abordării ontologice
- Instrumentul principal al coordonării comunitare este limbajul
- Manifestarea inovaţională a omului se face numai prin cunoaştere,
iar condiţia preliminară a accesului la cunoaştere a individului este
dobândirea capacităţii de a utiliza semne lingvistice;
- Prin invăţarea limbii materne individul dobândeşte acees la întreaga
experienţă şi la tezaurul de gândire al comunităţii în plan diacronic.
- Prin intermediul limbajului individul cunoscător are acces la întreaga
experienţă a speciei umane
- În virtutea acestor stări de fapt, precum şi a modului de organizare a
universului psihic principiul motrice al cunoaşterii este recurenţa,
repetata precedenţă.
- Repetata precedenţă este şi pivotul ontologic al fiinţării umane.
- Constantin Noica: Fiinţa nu poate fiinţa fără a se sprijini în
devenirea(schimbarea) neconteitnă a ei pe un “plan neschimbat”,
arhetipal şi arheic.

12. Biblioteca
Pentru a înţelege esenţa ontologică a bibliotecii trebuie să
clarificăm ontologia scrisului şi a cărţii
- Carl Jung, Freud, Nietzche,Kierkegaard ş.a. Au
constatat că una din condiţiile principale ale
vieţii(normale) este capacitatea de a uita.Creierul, după
Bergson , este un organ al atenţiei la viaţă, el refulează
informaţia inactuală pentru existenţă;
- Primele forme de scrisuri(noduri, semne ş.a.),scrisul în
general au apărut din necesitatea(în sens filosofic) de a
uita;Iar constituirea ca formă a suporturilor materiale de
exteriorizare a mesajelor(cărţii) mai este determinată şi
de moarte, aceasta obligându-l pe om să lase in scris
urmaşilor cunoştinţele şi esxperienţa sa.

13. Biblioteca
În virtutea cooperării comunitare şi a diviziunii treptate a
muncii, însemnările, înscrisurile, ordinele,
averstismentele, instrucţiunile ş.a.erau destinate întregii
comunităţi şi au început să fie păstrate într-un singur loc
- Primele biblioteci( cea a hitiţilor din capitala lor
Hattuşaş(sec.XX î.e.n.) , cea din Babilon ş.a.) păstrau
scrisuri cu destinaţie pragmatică de care se ghidau
comunităţile, statul.Funcţia principală a primelor
biblioteci era aceea de a fi instrumente de coordonare şi
cooperare, deci de uniformizare;
- Primele biblioteci publice au fost produsul vocaţiei
comunitare a omului;

14. Biblioteca
Vocaţia primelor biblioteci publice era, în consens cu
ontologia scrisului şi a cărţii, aceea de a fi memorie
colectivă
Funcţiile memoriei descrise în literatura de specialitate:
- acumularea, conservarea, regăsirea, comunicarea
informaţiei;
- integrarea fiinţării umane în timp,asigurarea continuităţii
fiinţiale;
- prin subfuncţia de actualizare, de conexiune între
prezent şi viitor, memoria menţine orientarea omului
către progres, către nou;
- Premiză şi întreţinătoare a conştiinţei.
Se aseamănă cu statutul funcţional al bibliotecii?

15. Biblioteca
- Când a fost intuit pericolul uniformizării
unilaterale, biblioteca s-a orientat şi spre
conservarea diversităţii şi a individualităţilor
Două faţete ale arhetipului bibliotecii publice:
1.”Casa cu scrisuri”(inscripţie descoperită în
mormântul lui Shepsecafankh, la Gisa(n.2894
î.e.n.);
2.”Farmacie pentru suflet”- inscripţie încrustată la
intrarea în biblioteca din Theba(1300 î.e.n.);

16. BibliotecaCasă - loc de coordonare şi comunicare(azi: Casa Scriitorilor, Casa Armatei, Casa
Presei,Casa Sindicatelor ş.a.).Rolul primelor biblioteci publice(din capitala hitiţilor
Hattuşa, din Babilon ş.a.)
Casă – simbolul, semnificantul conştiinţei(interioare, comunitare;
naţionale(Heidegger).
Casă – asociere cu spiritul de ocrotire( funcţie socială actuală şi astăzi), de intimitate;
Farmacie – scrisurile ca leacuri pentru suflet.
Lucreţiu, Marc Aureliu ş.a.cugertători se refereau în acest sens la lectura ca mijloc
de a depăşi teama de moarte şi de zei, teama individuaţiei.Un leac major este timptul
lecturii care este reversibil şi te scoate din implacabilitatea timpului obiectiv; Prin
lectură te rupi de gravitaţia materiei, eliberându-te cu spiritul; Lectura atenuează
consecinţele uniformizării;După Aristotel, lectură este telos,înţeles ca formă
superioară a libertăţii;După Hiuzinga, important este aspectul ludic şi hedonist ale
lecturii, prin care ne sustragem rutinei vieţii,transbordându-ne într-o altă lume, sacră.

17. Biblioteca
Ca şi comunitatea, biblioteca, efect al
acesteia, evoluează în timp pe temeiul
dialecticii a două principii:
1.uniformitate- diversitate;
2.Tradiţie – inovaţie;
3.Stabilitate – schimbare;
4.Funcţii – unelte.

18. Biblioteca
Statutul funcţional al primelor biblioteci:
-acumulare de suporturi materiale cu
înscrisuri(funcţia patrimonială, de dezvoltare a
colecţiilor);
- Organizarea şi conservarea colecţiilor;
- Informare asupra colecţiei;
- Funcţia comunicativă( comunicarea colecţiei şi
rolul de centru comunicativ);
- Funcţia scriptorială.

19. Biblioteca
- În linii mari, principiale statutul funcţional al
institutului de bibliotecă a rămas acelaşi.S-au
schimbat în timp doar instrumentele,uneltele
utilizate pentru îndeplinirea funcţiilor.Un exemplu
elocvent- funcţia scriptorială;
- Elementul adăugat:partea variabilă în timp a
statutului invariabil.Element de actualitate
generat de specificul perioadelor de timp
traversate.În fucnţie de acest specific pot apărea
subfuncţii,orientări tematice,misiuni generate de
implementarea unor tehnologii, de apariţia unor
noi valori social-politice, culturale şi economice.

20. Biblioteca
- Biblioteca publică - sistem şi element al unui sistem
supraordonat.Îmbogăţirea acestui sistem cu elemente
cibernetice;
- Orientarea IFLA în contextul dualităţii uniformitate-
diversitate:bibliotecile publice în opoziţie faţă de
uniformizarea excesivă ce poate fi generată de
globalizare.
- Prevederile Manifestului UNESCO pentru bibliotecile
publice: a contribui la educaţia individuală,dezvoltarea
capacităţilor creative ale tuturor,stimularea imaginaţiei
etc.Kant:imaginaţia este zeiţa libertăţii în domeniul
spiritului.

21. Concluzii
- Biblioteca publică este un produs al vocaţiei comunitare
a omului;
- BP se întemeiază în evoluţia sa pe dialectica principiilor
comunitare;
- O bibliotecă modernă este aceea care îşi îndeplineşte
statutul funcţional ontologic tradiţional cu unelte
netradiţionale, cu instrumentele timpului actual;
- Activitatea bibliotecilor publice trebuie gândită şi aşezată
pe dialectica comunitară(ce are de făcut pentru
uniformizare şi ce pentru diversitate, individualizare);
- O bibliotecă publică modernă trebuie să fie în localitatea
sa o veritabilă Casă cu scrisuri şi o mult căutată
Farmacie pentru Suflet;(Puteţi posta aceste inscripţii la
intrarea în bibliotecile voastre).