Medicina Legală

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE DREPT
Medicina Legala
Suport de curs pentru Fac. de Drept
Conf. univ. dr. GC Curca
UMF Carol Davila Bucuresti
2013

2
Au colaborat :
Prof.Univ.Dr Valentin Iftenie
Conf. Dr. Valentin Gheorghiu

3
UNITATEA DE INVATARE 1
Cadrul procedural si metodologic al medicinii legale.
Medicina legala are o tripla definire :
1.Definitia etimologica: Aplicarea cunostiintelor medicale la necesitatile implinirii
actului de justitie
2. Definitia expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul legii si al justitiei sa
obiectiveze si să evalueze aspectele medical-biologice din spetele juridice sub forma unui
suport stiintific cu caracter expertal probatoriu
3. Definitia procedurala: Medicina legala desfasoara o cercetare procedural necesara in
spetele juridice cu implicatii medicale precum si in cazurile medicale cu implicatii juridice.
Medicina nu este o stiinta exacta, pentru ca biologia sistemelor vii, biologia omului
in particular nu este o stiinta exacta.
Viul cunoaste legitati biologice complexe aflate in interrelatie permanenta si asupra
carora actioneaza multiple conditionalitati externe si/sau interne.
Daca juridic indepartand cauza dispar efectele, "sublata cauza tolitur efectum“, si
astfel se poate determina cauza directa, un sistem biologic viu reactioneaza adesea diferit:
chiar daca se indeparteaza cauza directa, sistemul biologic alterat si modificat prin actiunea
cauzei directe continua sa prezinte manifestari de la cauza la effect (cause indirecte,
contributoare) si a caror evolutie trebuie intrerupta iar sistemul echilibrat.
Vindecarea se obtine prin tratamentul etiologic adresat cauzei directe si
eliminarii/indepartarii ori neutralizarii ei concomitent cu echilibrarea si sustinerea mai
departe a sistemului biologic in care efectele cauzei au produs manifestari biologice.
Iata de ce exista o dificultate inerenta in anticiparea evolutiei cazurilor medicale
(rationament inductiv) ori a recompune retrospectiv evolutia acestora (rationament
abductiv).
Organismul uman prezinta specificitate, adaptabilitate si diversitate biologica
proprietati ce se situeaza la baza unicitatii fiintei umane atat din punct de vedere fizic cat si
psihic.
EXEMPLU. Un caz de agresiune in strada urmata de talharie. El se poate prezenta medical biologic in
cel putin doua variante :
Victima este violent lovita in fata cu fractura piramidei nazale urmata de pierderea starii de constienta.
La trezire constata furtul banilor si nasul zdrobit. Se prezinta la spital unde se redreseaza piramida
nazala (se indreapta) si apoi i se pune un leucoplast pentru fixare (nasul nu se poate pune in gips).
Victima este violent si multiplu lovita in fata, cap, abdomen si membrele superioare; prezinta: fractura
piramida nazala, tumefactii pleoape superioare bilateral, plagi ale arcadei sprencenoase bilateral, plagi
labiale (buza superioara), entorsa scapulo-humerala.
Are loc in prima saptamana de la agresiune prima infatisare in sala de judecata.

4
 In prima varianta aveti de vazut in sala o victima imbracata in costum avand un leucoplast
de-a latul piramidei nazale lung de circa 4 cm si lat de circa 1 cm. Aparent nu are nici o alta
vatamare.
 In a doua varianta o victima imbracata in camasa cu bratul superior drept in esarfa
(entorsa umarului), nasul tumefiat, tumefiata si la nivelul fetei cu deformarea tesuturilor si
modificarea trasaturilor apta de a nu mai fi recunoscuta, tumefierea ambilor ochi care abia se
mai deschid, buzele umflate.
Numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM va depinde de vindecarea leziunii celei mai grave care in
ambele cazuri este fractura de piramida nazala circa 12-14 zile de ingrijire medicala daca nu survin
complicatii (infectie, hemoragie, etc.).
Infractiunea a fost aceeasi iar pericolul ei social identic. Aparenta celor doua victime este insa complet
diferita : desi ambele au fost vatamate in mod real diferenta de evolutie clinica cat si de cumul lezional
este net diferita.
Intrucat in ambele cazuri in perioada cat leziunea cea mai grava este vindecata, toate leziunile sunt
vindecate, rezulta ca primesc acelasi numar de zile de ingrijire medicala: Judecatorul se considera
frustrat in a situa corect gravitatea faptei penale intrucat simte nevoia unei diferentieri iar aprecierea
gravitatii leziunilor traumatice de catre medicina legala nu ofera o baza obiectiva. Circumstantierea va
fi realizata pe alte criterii juridice (recunoasterea faptei, comportamentul faptic si postfaptic, etc.) .
In orice examinare medico-legala se verifica aparentele / probabilitatile /
posibilitatile si, in masura posibilului, se inlocuiesc cu certitudini printr-un demers obiectiv
bazat pe o argumentatie obiectiv-stiintifica predominant abductiva (medical legist are
regula, are concluziile si cauta prezumptiile).
“Informatia nu poate fi eronata ci doar interpretarea ei” (P. Kirk).
Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in
deplina impartialitate fata de partile implicate. Obiectivitatea este asigurata prin
respectarea principiului metodologiei unitare, a nerestrictionarii accesului la informatie.
Domenii de activitate ale medicinii legale
a) Autopsie medico-legala
b) Examinari medico-legale a leziunilor traumatice, aprecierea capacitatii de munca
sau a starii de sanatate având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a
exercita o anumită activitate sau profesie
c) Expertiza medico-legala psihiatrica
d) Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea
sexului si a varstei biologice
e) Examinari complementare medico-legale de toxicologie, serologie, histopatologie,
tanatochimie, imunologie, bacteriologie
f) Serologia medico-legala (filiatie) si genetica medico-legala (profilul ADN).
g) Cercetare criminalistica si judiciara (“forensic research”): sperma, fir de par, singe,
explozibili, urme, impuscare
h) Antropologie medico-legala si odontostomatologie medico-legala
i) Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
j) Bioetica si deontologia medicala

5
k) Invatamint medical
l) Cercetare stiintifica
Legislatie cu specificitate medico-legala
Activitatea de medicină legală din România se desfăşoară în conformitate cu
prevederile stipulate în următoarele acte normative:
-Legea nr. 459/2001 (publicată în M.O. al României, Partea I,
nr.418/27.07.2001) prin care a fost aprobată O.G. nr. 1/2000 (publicată în M.O. al
României Partea I, nr. 22/21.01.2000) privind organizarea activităţii şi funcţionarea
instituţiilor de medicină legală.
-Legea nr. 271/2003 (publicată în M.O. al României, Partea I
nr.616/07.07.2004) prin care a fost aprobată O.G. nr. 57/2001 (publicată în M.O. al
României, Partea I nr. 531/31.08.2001) pentru modificarea şi completarea O.G. nr.
1/2000;
-Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor O.G. nr. 1/2000 privind organizarea
activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală (publicat în M.O. al
României, Partea I nr. 459/19.09.2000) aprobat prin H.G. nr. 774/2000 şi modificat
prin H.G. nr. 1204/2002.
-Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări
medico-legale (publicate în M.O. al României, Partea I, nr. 459/19.09.2000) aprobate
prin ordinul comun al Ministerului Justiţiei (nr. 1134/C/25.05.2000) şi al
Ministerului Sănătăţii (nr. 2554/04.04.2000).
-Extras din Legea 459/2001 (http://www.legmed.ro/doc/legislatie-ml.pdf)

8
Principiile activitatii medico-legale
a) Principiul metodologiei unitare
b) Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
c) Principiul contradictorialitatii cu mecanisme de verificare a actelor medico-legale
in reteaua nationala de medicina legala
Principiul metodologiei unitare
Metodologia efectuarii constatarilor si expertizelor si normativele de evaluare
medico-legala sint unice pe tara si sint elaborate, revizuite si reactualizate de Consiliul
Superior de Medicina Legala si aprobate de Ministerul Sanatatii
Implementarea sistemului de management al calitatii SR EN ISO 9001: 2001 / ELOT EN
ISO 9001:2000 in sistemul medico-legal a fost inititata de catre INML Mina Minovici
incepand cu anul 2008. De atunci a fost urmata de catre multe alte institutii precum:
IML IASI
SJML COVASNA
IML TIMISOARA
SJML CALARASI
SJML IALOMITA
SJML ARAD
SJML BUZAU
SJML CONSTANTA
si altele in curs de certificare
In toate aceste institutii (si in altele care vor urma) se
folosesc aceleasi proceduri, aceleasi tipuri de formulare,

9
aceleasi metode si mijloace, ceea ce permite desfasurarea unei activitati coordonate,
superpozabile, apta de autocontrol si de verificare a calitatii lucrarilor.
Pe principiul teritorialitatii, toate celelalte servicii medico-legale care inca nu au
implementat ISO 9001 sunt coordonate metodologic si profesional de catre institutele
medico-legale si metodologic de catre Consiliu Superior de Medicina Legala astfel incat
dincolo de implementarea normelor ISO reglementarea activitatii este comuna pendinte de
legislatia in vigoare, unica. Normele ISO stabilesc stabilesc insa existenta si respectarea
procedurilor, a autocontrolului sistemului din acea unitate (ex. modificarea metodelor se
face numai prin modificarea procedurilor), posibilitatea verificarii calitatii si a masurii in
care gradul de satisfactie al clientului este respectat (in acest caz sistemul juridic si
persoana) si ridica o stacheta a profesionalismului pe care prin recertificare institutia o
ridica in fiecare an sau cel putin o pastreaza.
Sistemul normelor de calitate permite de asemenea:
• Alinierea la standardele europene in domeniu (in folosul direct al acuratetei actului
de justitie)
• Armonizarea activitatii institutiilor din sistemul medico-legal romanesc
• Cresterea eficientei
• Cresterea obiectivitatii si preciziei evaluarilor medico-legale si diminuarea riscului
de eroare
• Alinierea la standardele de management al calitatii in interiorul tarii in raport cu
alte diferite institutii ale statului (ex: Institutul National de Criminalistica este
acreditat SR EN ISO / CEI 17025 din 2005 cu certificat de acreditare ca laborator de
incercari incepand cu 2007)
Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala
Ori de cite ori medicul legist considera necesar (in scopul efectuarii unei
constatari/expertize) sa ia cunostinta de documente medicale/medico-legale aflate la
dosar (certificate, buletine de analiza, radiografii, etc), s-au neaflate la dosar, el are dreptul
sa solicite, potrivit dispozitiilor legale, organelor care au cerut constatarea ori expertiza sa-i
puna la dispozitie aceste documente.
Ori de cite ori medicul legist considera ca pentru efectuarea expertizei solicitate in
scopul elucidarii tuturor aspectelor medicale ale cazului, este nevoie de examinarea
persoanei sau de efectuarea unor investigatii medicale de specialitate acesteia, el are
dreptul sa ceara, potrivit dispozitiilor legale, organelor care au cerut constatarea ori
expertiza sa dispuna realizarea acestor solicitari. Daca pentru stabilirea diagnosticului este
nevoie de o observatie medicala pe un timp mai indelungat, medicul legist are dreptul sa
ceara ca persoana in cauza sa fie internata in spital.
Expertiza medico-legala pe baza de documente medicale si/sau medico-legale este o
exceptie, spre exemplu in situatia in persoana s-a vindecat ori nu poate fi examinata, ori nu
doreste sa fie examinata ori a decedat.
Institutiile de medicina legala au dreptul sa refuze efectuarea unei
constatari/expertize daca nu i se pun la dispozitie informatii medicale suficiente, acces la
dosar, consultul nemijlocit al persoanei.

10
Principiul contradictorialitatii
Principiul contradictorialitatii se realizeaza prin urmatoarele cai:
In expertizele pe persoana, conducatorul unitatii de medicina legala poate institui
comisii de expertiza, ori de cite ori socoteste necesar.
Se instituie comisii de expertiza in mod obligatoriu, cand legea prevede expres
aceasta, precum si atunci cind obiectul expertizei il constituie:
constatarea starii psihice a unei persoane privind stabilirearesponsabilitatii penale sau a
responsabilitatii civile;
 constatarea starilor morbide care sint urmarea unor fapte medicale ilicite, a
unor deficiente sau a nerespectarii normelor tehnice medicale;
 investigarea filiatiei;
 expertiza capacitatii de munca
 expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activitate (aptitudinea de a
conduce autovehicole, aparate de zbor, de port arma etc).
Din comisiile de expertiza, in asemenea cazuri, vor putea face parte, cand comisia
considera necesar, medici si alti specialisti in domeniile ce intereseaza fiecare caz in parte.
Expertii care intra in alcatuirea comisiei, pot fi de acord cu concluziile raportului
elaborat de expertul oficial sau pot formula opinii separate. In situatia cind exista opinii
diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se impune solicitarea avizului
Comisiei de Avizare si Control
In orice fel de expertize, indiferent de materia lor (penale, civile, dreptul muncii,
dreptul familiei), pe linga medicul/medicii legisti desemnati de conducerea Institutelor de
Medicina Legala si a Serviciilor de medicina legala sa efectueze expertiza, poate participa
un expert desemnat de instanta la cererea partilor, in limitele listei de experti stabilita si
aprobata in prealabil, de catre Consiliul Superior de Medicina Legala.
Expertii numiti de instanta la cererea partilor pot asista la lucrari, pot lucra in
paralel sau in comun cu expertii oficiali, pot fi de acord cu concluziile raportului elaborat de
expertul oficial sau pot formula opinii separate. Expertii numiti de instanta la cererea
partilor nu pot delega atributiile lor, nu pot depasi termenul acordat de instanta pentru
efectuarea expertizei. Plata expertilor se face sub forma de onorariu care se achita direct
acestora pe baza documentelor justificative.
In situatia cind exista opinii diferite intre expertii oficiali si expertul ales de parte, se
impune solicitarea avizului Comisiei de Avizare si Control.
Nu se poate solicita participarea unor experti ai partilor la elaborarea avizelor
Comisiilor de Avizare sau a Comisiei Superioare Medico-Legale
Mecanisme de verificare a actelor medico-legale in reteaua nationala de
medicina legala
Mecanismele care permit autoverificarea calitatii si obiectivitatii actelor medico-
legal se bazeaza pe:

11
i. Principiul prevenirii redundantei opiniilor
a. Un medic legist care a eliberat unei persoane un certificat medico-legal, nu
mai poate participa la redactarea unui raport de expertiza sau de noua
expertiza medico-legala in acelasi caz. In acest gen de situatie sau in alte
cazuri de incompatibilitate expertala, precum si ori de cite ori medicul
legist este impiedicat, din alte motive justificate, sa efectueze lucrarea ce i
s-a solicitat, el este obligat sa comunica indata aceasta, in scris, organului
medico-legal competent pentru a desemna un alt medic legist aratind si
motivele incompatibilitatii.
b. Dupa efectuarea unei constatari se poate solicita o expertiza medico-legala
unei persoane: indiferent daca prima expertiza a fost efectuata la cererea
persoanei sau la cererea organelor de drept, urmatoarea etapa de
verificare o poate constitui fie solicitarea avizarii de catre Comisia de
Avizare si Control a actelor medico-legale fie o noua expertiza medico-
legala, efectuata in cadrul unei comisii
ii. Principiul competentei teritoriale
a) Functioneaza conform prevederilor regulamentului de aplicare a
dispozitiilor Ordonantei Nr. 1/2000, privind Organizarea activitati si
functionarea institutiilor de medicina legala
b) Medicul legist are dreptul sa-si decline competenta teritoriala si sa
indrume spre institutia de care apartine territorial
iii. Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
a) Medicii rezidenti nu au calitatea juridica sa semneze acte medico-legale.
b) Noua expertiza se efectueaza de o comisie de medici legisti, indiferent
daca prima expertiza a fost efectuata de un singur medic legist sau de mai
multi. Comisia are in compunerea ei cel putin 2 membri cu un grad
profesional egal sau superior medicului sau medicilor legisti care au
efectuat expertiza anterioara, iar la grade profesionale egale se vor utiliza
grade didactice superioare. Gradele profesionale, in ordinea crescatoare
sint: medic specialist, medic primar, medic primar doctor in medicina.
Gradele didactice, in ordinea crescatoare sint: preparator universitar,
asistent universitar, sef de lucrari, conferentiar universitar, profesor
universitar.
c) Medicul legist are dreptul sa-si decline competenta si sa indrume spre
institutia ierarhic superioara
iv. Principiul instantelor de verificare
a) Verificarea unei constatari sau expertize medico-legale realizeaza prin:
b) Medicul legist sef al Serviciilor de Medicina Legala Judetene, Medicii sefi
de compartiment sau sectie din Institutele de Medicina Legala verifica
nivelul stiintific si calitatea expertizelor si constatarilor medico-legale

12
efectuate de medicii legisti din subordine, putind recomanda, daca
socoteste necesar, refacerea lor totala sau partiala sau verificarea acestora
de catre Comisia de Avizare si Control;
c) Noua Expertiza Medico-Legala
d) Comisia de Avizare si Control a actelor medico-legale si
e) Comisia Superioara Medico-Legala
Aspecte legale privind actele medico-legale (extras din legea privind ”organizarea
activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala”cu modificarile aduse de “legea
nr 459/2001; og 57/2001; legea 271/2004“)
SECTIUNEA 2
Actele medico-legale Art. 9
1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza
si avizul.
2) În sensul prezentelor norme:
a) prin raport de expertiza medico-legala se întelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de
urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
Expertiza medico-legala se efectueaza în situatiile prevazute la Art. 116 si 117 din Codul de
procedura penala, precum si la Art. 201 din Codul de procedura civila;
b) prin raport de constatare medico-legala se întelege actul întocmit de medicul legist la solicitarea
organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde date privind constatarea
efectuata. Constatarea medico-legala se efectueaza în situatiile prevazute la Art. 112 si 114 din
Codul de procedura penala;
c) prin certificat medico-legal se întelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate
si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;
d) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de
persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate,
si care cuprinde date privind examenul complementar;
e) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de Comisia superioara medico-legala, precum si de
comisiile de avizare si control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care
se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi
expertize sau se formuleaza concluzii proprii.
Art. 10 - 1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnata are urmatoarele
obligatii: a) sa ia în considerare certificatele, referatele medicale si fisele de observatie clinica
emise de unitati sanitare ale Ministerului Sanatatii si Familiei sau acreditate de acesta; b) sa
verifice daca documentele mentionate la lit. a) prezinta urmatoarele elemente de siguranta: numar
de înregistrare, stampila unitatii sanitare, semnatura si parafa medicului, care trebuie sa
mentioneze specialitatea si codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mentiunea “conform cu
originalul”, atestata de medicul responsabil.
2) Medicul legist nu poate lua în considerare informatii cuprinse în alte tipuri de înscrisuri
medicale decât cele prevazute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, retete, consulturi înscrise pe
retete, concedii medicale, bilete de externare.
Art. 11 – 1) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala cuprinde antetul, stampila si numarul de
înregistrare al institutiei de medicina legala în care a fost efectuata si se înregistreaza în registrul
de evidenta.
2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico-legala se arhiveaza pe o perioada
nedeterminata.
3) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legala, precum si certificatul medico-legal se
semneaza de toti cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergente se consemneaza în
cuprinsul raportului sau al certificatului medico-legal, separat si motivat.

13
4) În cazul în care evolutia leziunilor mentionate la prima expertiza apar date medicale noi,
complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de catre medicul
legist care a efectuat prima expertiza.
Aspecte legale privind imprejurarile de efectuare a autopsiei medico-legale (extras
din legea privind ”organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala”cu
modificarile aduse de “legea nr 459/2001; og 57/2001; legea 271/2004“)
SECTIUNEA 5 Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavre
Art.34
1) Constatarea si expertiza medico-legala pe cadavru implica:
a) examinari la locul unde s-a gasit cadavrul sau în alte locuri, pentru constatarea indiciilor privind cauza mortii si
circumstantele ei;
b) examinarea exterioara a cadavrului si autopsia, inclusiv exhumarea, dupa caz;
c) examinari complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice,
serologice, biocriminalistice.
2) Autopsia medico-legala a cadavrului se efectueaza la solicitarea organelor judiciare, numai de catre medicul
legist, fiind obligatorie în urmatoarele cazuri:
1. moarte violenta, chiar si atunci când exista o anumita perioada între evenimentele cauzale si deces;
2. cauza mortii nu este cunoscuta;
3. cauza mortii este suspecta.
Un deces este considerat moarte suspecta în urmatoarele situatii:
a) moarte subita;
b) decesul unei persoane a carei sanatate, prin natura serviciului, este verificata periodic din punct de vedere
medical;
c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei întreprinderi sau institutii; d) deces care
survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în detentie sau private de libertate, decesele în spitalele
psihiatrice, decesele în spitale penitenciare, în închisoare sau în arestul politiei, moartea asociata cu activitatile
politiei sau ale armatei în cazul în care decesul survine în cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridica
suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortura sau oricare alta forma de tratament
violent sau inuman;
e) multiple decese repetate în serie sau concomitent;
f) cadavre neidentificate sau scheletizate;
g) decese survenite în locuri publice sau izolate;
h) moartea este pusa în legatura cu o deficienta în acordarea asistentei medicale sau în aplicarea masurilor de
profilaxie ori de protectie a muncii;
i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-
chirurgicala.
3) Autopsia cadavrului, respectiv a partilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se efectueaza numai în cazul în care
organele judiciare pun la dispozitia medicului legist:
a) ordonanta procurorului sau încheierea instantei de efectuare a autopsiei, care contine obiectivele acesteia;
b) procesul verbal de cercetare la fata locului;
c) copia de pe foaia de observatie clinica completa, în cazul persoanelor decedate în cursul spitalizarii.
Art. 35
1) Autopsia cadavrului se efectueaza numai de catre un medic legist, la morga serviciului de medicina legala sau a
spitalului în a carui raza teritoriala s-a produs moartea sau a fost gasit cadavrul.
2) În mod exceptional, daca nu exista o astfel de morga si nici posibilitatea transportarii cadavrului la morga cea mai
apropiata, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se afla cadavrul sau într-un loc anume
ales pentru aceasta.
Art. 36
1) Transportul cadavrelor care urmeaza sa fie autopsiate se asigura, de la locul faptei pâna la morga, cu vehicule
special amenajate, aflate în dotarea unitatilor medico-legale, sau cu alte mijloace.

14
2) Organele de urmarire întocmesc dosarul de identificare a cadavrului, în care se include si rezultatul autopsiei,
dupa cum urmeaza:
a) în toate cazurile se asigura identificarea cadavrului prin aplicarea unei bratari de identificare la mâna dreapta pe
care sa figureze data, datele de identificare si persoana sau autoritatea care a consemnat datele;
b) aplicarea bratarii de identificare este asigurata de unitatile sanitare, de lucratorii de politie sau de medicii legisti,
dupa caz;
c) bratara de identificare nu poate fi înlaturata, nici cu ocazia înhumarii; în cazul în care se impune corectarea
datelor de identitate, aceasta se face prin aplicarea unei alte bratari, fara îndepartarea bratarii, respectiv a bratarilor,
deja aplicate.
d) transportarea cadavrelor fara bratara de identificare nu este permisa.
3) Cadavrele se transporta în huse de plastic închise, indiferent de distanta, astfel:
a) în cazul cadavrelor în stare avansata de putrefactie se folosesc huse de transport impermeabile;
b) în cazul deceselor determinate de boli infecto-contagioase, a caror declarare este obligatorie, se folosesc
huse de transport impermeabile si închise ermetic.
Art. 37
1) Exhumarea cadavrelor în vederea expertizelor medico-legale se face numai la solicitarea scrisa a
organelor judiciare.
2) Examinarea cadavrului deja autopsiat se face de catre o comisie de experti care au un grad profesional
mai mare decât cel al expertului care a efectuat prima expertiza.
3) Examinarea cadavrului exhumat si autopsia se fac fie la locul unde se afla cadavrul, fie la o prosectura
din apropiere.
Art. 38
1) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia
medico-legala trebuie sa fie completa, fara a se omite vreun segment, tesut sau organ.
2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si împrejurarile mortii numai pe baza unor
examene externe sau interne partiale.
3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv interne, se pot efectua fotografii.
4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fara efectuarea autopsiei medico-legale, cu exceptia
cazurilor în care decesul a intervenit ca urmare a catastrofelor.
Art. 39 materialele biologice, cum ar fi: organe, sânge, umori, continut gastro-intestinal, secretii, precum si
corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transporta la institutele de medicina legala
împreuna cu documentatia corespunzatoare.
Art. 40
1) Cadavrele autopsiate se îmbalsameaza la institutiile de medicina legala si prosecturile spitalelor, potrivit
instructiunilor Ministerului Sanatatii si Familiei, dupa eliberea certificatului constatator de deces,
de catre persoanele competente.
2) Îmbalsamarile si alte servicii funerare pot fi realizate si de catre persoanele fizice sau juridice, în
conditiile legii, cu avizul institutelor de medicina legala.
Art. 41 Inhumarea persoanelor fara reprezentanti legali sau fara identitate se face prin grija primariilor, cu
informarea prealabila a organelor de politie.
Art. 42 Autopsiile, respectiv masurile privind acestea, se realizeaza cu respectarea eticii medicale si a
demnitatii persoanei decedate.
Art. 43 Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico-legale se elaboreaza de catre Consiliul
superior de medicina legala cu respectarea Recomandarii nr. R (99)-3/2.02.1999 a Comitetului de
Ministri ai Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medicolegale pentru statele
membre si se aproba prin ordin al ministrului sanatatii.
Art. 44
1) Conducerea unitatilor sanitare are obligatia de a sesiza în primele 24 ore organele de urmarire penala cu
privire la decesele care au survenit în unitatea sanitara, în conditiile prevazute de prezentul ordin.
În aceste cazuri nu se elibereaza certificat medical constatator al decesului.

15
2) În cazurile prevazute la alin (1) cadavrul se va pune la dispozitia institutiilor medico-legale, în vederea
efectuarii autopsiei, în cel mult 24 ore de la sesizarea organelor de urmarire penala.
Art. 45
1) Decesul unei persoane sau al unui nou-nascut, indiferent de cauza mortii, poate fi constatat numai de
catre un medic care are dreptul de libera practica.
2) Certificatul de deces se elibereaza numai dupa aparitia semnelor de moarte reala si numai dupa trecerea a
24 ore de la deces.
3) Eliberarea certificatului de deces nu se poate face fara examinarea externa a cadavrului de catre medic.
În cazul constatarii cu aceasta ocazie, a unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2) medicul are
obligatia sa refuze eliberarea certificatului de deces si sa solicite organelor judiciare o autopsie
pentru elucidarea cauzei mortii.
Art. 46 În cazul în care medicul anatomopatolog al unei institutii sanitare efectueaza o autopsie si constata
cu aceasta ocazie existenta unor situatii prevazute de Art. 34 alin. 2), opreste lucrarea începuta si
anunta organul judiciar competent.
Art. 47 În cazurile prevazute la Art. 44 alin. 1), la Art. 45 alin. 3) si la Art. 46 certificatul medical
constatator al decesului va fi eliberat numai de un medic legist, dupa efectuarea autopsiei medico-
legale.
Art. 48 În vederea efectuarii examinarii medico-legale, precum si a autopsiei, cadavrul se pune la
dispozitie expertului pentru un termen ce nu poate depasi 72 de ore.

16
Scurta istorie a medicinii legale in Romania
In anul 1856 Carol Davila infiinteaza Scoala de Chirurgie ulterior denumita Scoala
Nationala de Medicina si Farmacie, actualemente UMF Carol Davila. Aici se va preda de la
iinceput si medicina legala.
In 1862 se infiinteaza pe linga Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei un
laborator de chimie destinat sa serveasca lucrarilor practice ale invatamintului medical si
sa fie in acelasi timp la dispozitia instantelor juridiciare pentru cercetari chimico-legale.
In 1861 Gheorghe Atanasovici devine primul profesor de medicina legala la Scoala
Nationala de Medicina si Farmacie. In 1862 Gheorghe Atanasovici este numit Medic Legist
al Capitalei.
In anul 1865, prin aparitia Codului Penal si Instructie Criminala a fost stabilit rolul
medicului intr-o serie de cauze judiciare.
In 1879 a fost numit profesor de psihiatrie si medicina legala Alexandru Sutzu.
Dr. Mina Minovici a studiat farmacia si apoi medicina, fiind apreciat de catre Carol
Davila. In 1885, el pleaca cu ajutorul lui Davila pentru specializare in medicina legala la
Paris sub indrumarea profesorului Paul Brouardel, una din personalitatile marcante ale
medicinii legale europene la sfirsitul secolului trecut, orientandu-se inca de la inceput catre
probleme de medicina legala si toxicologie.
Fig. 1. IML Profesor Mina Minovici, 1892-
1985
Intors in tara decide a contrui o
morga a orasului Bucuresti « Morga
orasului” (20 decembrie 1892) pe
care o inaugureaza in prezenta
Ministrului Justitiei Alexandru
Marghiloman si a primarului Pache
Protopopescu.
In 1897 prin scindarea catedrei de
psihiatrie si medicina legala detinuta
de profesorul Alexandru Sutzu se
creeaza o noua catedra
independenta de medicina legala condusa de acelasi Mina Minovici si din acest moment
destinele medicinii legale se vor lega pentru istorie de Mina Minovici.
Din 1898, frontispiciul cladirii, pe care era scris “Morga orasului” va fi schimbat cu
cel de « Institutul medico-legal ». In 1927 denumirea IML se schimba in « IML Mina
Minovici » chiar pe timpul vietii marelui profesor dar i se cere, prin compensatie, sa
renunte la pensia sa pe tot timpul vietii, aspect pe care profesorul il accepta.
Mina Minovici a condus institutul pina in 1932 cand decedeaza.
Intre anii 1928-1930 prof. Mina Minovici avea sa publice monumentalul Tratat
complect de medicina legala in 2 volume “rodul meditatiilor observatiilor si experimentarii
personale in decursul unei vieti de om”.

17
Fig. 2 Actualul Institut de Medicina Legala Mina Minovici Bucuresti. Vechiul institut ctitorit de Mina
Minovici a fost demolat in perioada comunista in anul 1985.
Fig. 3 Sala de autopsie

18
Fig. 4 Laboratorul de toxicologie al INML
Fig. 5-6 Laboratorul de genetica medico-legala al INML

19
Fig. 7 Amfiteatrul mare al INML (300 locuri)
Fig. 8 Biblioteca INML

21
UNITATEA DE INVATARE 2.
ELEMENTE DE TANATOLOGIE
Definitia mortii si aspect conceptuale privind moartea
Tanatologia este stiinta medico-legala a mortii.
Definitia mortii: “Moartea reprezinta incetarea vietii” Definitia mortii se face prin negarea
vietii (ceea ce este desigur insuficient). Insuficiente insa este cunoasterea noastra cu privire
la aceste stari de fapt. Dar la randul sau nici viata nu este clar definita ca moment ori ca si
caracteristici. Viul considerat in relatie cu organismul uman in ansamblu ori viul considerat
strict biologic in raport cu fiecare tesut viu, iata dificultatea conceptuala a definirii.
Definitia medicala: Oprirea ireversibila a functiilor vitale, respiratorii, cardio-circulatorii
si/sau a functiilor creierului.
Aspecte conceptuale ale definitiei mortii.
Concepte biologice
a) Moartea ca proces. Intrucat organismul uman este o suma de organe a caror
supravietuire biologica in corpul lipsit de activitate cardiaca ori cerebrala continua
un timp definit, rezulta ca moartea este un proces care incepe o data cu moartea
primului dintre aceste organe si se termina o data cu moartea ultimului dintre ele.
Primul moare creierul la 3-5 minute de anoxie (lipsa completa de oxigen),
spermatozoizii si ovulele supravietuind inca circa 12-15 ore in corpul lipsit complet
aportul de oxigen.
b) Moartea ca moment. Chiar daca organele sunt vii in corpul uman la care cordul s-a
oprit ireversibil si/sau activitatea cerebrala si functia respiratorie a incetat
ireversibil (moarte somatica) in lipsa acestor functii vitale viata organismului ca
intreg si a integrarii sale sociale nu mai este posibila si astfel poate fi considerat
decedat chiar daca in acest corp decedat organele continua sa fie inca vii un timp
definit (circa 20 ore).
Transplanatologia nu ar fi posibila legal fara recunoasterea momentului mortii si
consemnarea acestuia in documentul medical al certificatului medical constatator al
decesului pentru a permite ulterior acestei certificari extragerea organelor inca vii
apte de transplant fara ca echipa de transplant sa fie acuzata de omor cu
premeditare.
Momentul este determinat fie de constatarea ireversibilitatii opririi cardiace (se
verifica aceasta ireversibilitate prin resuscitare cardio-respiratorie) fie a mortii
cerebrale (care se fundamenteaza pe absenta constientei, absenta activitatii
corticale (investigata electroencefalografic), absenta oricaror reflexe ori miscari,
absenta absenta respiratiei spontane.
Conceptul juridic. Juridic moartea survine la un moment anume pe care stiinta medicala,
medicul curant, are obligatia sa il precizeze astfel incat dincolo de acest moment, persoana
fiind decedata, are drepturile civile incetate, fiind in exercitiu drepturile si obligatiile
mostenitorilor .

22
Etape ale mortii ca proces
Starea de viu> starea de agonie (+/-)>moartea clinica (oprirea functiilor vitale cardio-
circulatorie si respiratorie)>moartea somatica (oprirea ireversibila a functiilor cardio-
circulatorie si respiratorie)>moartea cerebrala (moartea creierului)>moartea celulara a
fiecarui organ in corpul aflat in moartea cerebrala sau cu functiile cardio-circulatorii si
respiratorii ireversibil oprite> moarte biologica (moartea ultimului tesut).
Semnele mortii:
1.semne negative de viata (corespund mortii clinice si/sau mortii aparente)
a) pozitia si aspectul cadavrului: tonusul abolit
b) oprirea respiratiei
c) oprirea circulatiei
d) abolirea reflexelor
e) modificari oculare
f) suspendarea activitatii cerebrale
2.semnele cadaverice (corespund mortii reale) si se grupeaza in:
•modificari cadaverice precoce (se instaleaza in etapa postmortem precoce)
 lividitatile si hipostaza viscerala
 racirea
 rigiditatea
 deshidratarea
 autoliza
•modificari cadaverice tardive (se instaleaza in etapa postmortem tardiva-
peste 24 ore).
 distructive
 putrefactia
 distrugerea cadavrului de animale, insecte necrofage sau
larvele lor
 conservatoare
 naturale: mumificarea, adipoceara, lignifierea, inghetarea
 artificiale: inghetarea, imbalsamarea
a. Lividitatile cadaverice (livor mortis). Incep a se constata la circa 1-2 ore de la
oprirea cordului si reprezinta scurgerea si acumularea sangelui in regiunile declive ale
corpului sub actiunea gravitatiei. In jurul a circa 10-12 ore nu mai palesc la presiune
devenind fixe. Sunt extinse la circa 18 ore.
b. Rigiditatea cadaverica (rigor mortis). Reprezinta contracture corpului ca urmare a
modificarii conformatiei chimice a muschilor in care se cupleaza contractia fibrelor
musculare de o maniera generalizata si definitiva (nu este o contractie sub actiunea
consumului de energie ci ca urmare a modificarii structurale ireversibile si denaturarea
complexului actina-miozina).
Debuteaza la toti muschii deodata dar este mai evidenta la inceput la nivelul
muschilor mici –art. temporomandibulara- la 2-4 ore, se extinde la 4-6 ore si se
generalizeaza la 12-24 ore. Corpul intra in rezolutie la circa 24-36 ore redevenind treptat
flaccid.
c. Racirea cadavrului (algor mortis).

23
Intrucit nu mai poate genera caldura, cadavrul isi va egaliza intr-un mod in general
predictibil temperatura interna cu cea a mediului ambiant in clima temperata cu o rata de
circa 0,0440C/ora in primele 12 ore (1,5 0 F) si de circa 0,029 grade/ora (1 0F) in
urmatoarele 12-18 ore sau de 2 ori mai repede in clima tropicala.
d. Deshidratarea cadaverica. O data cu caldura, prin evaporare se pierde si apa
determinindu-se deshidratarea tesuturilor.
e. Autoliza cadaverica. Autoliza, A, este un proces atit intravital cit si postvital
(postmortem) care se caracterizeaza prin digestia enzimatica a celulelor si tesuturilor de
catre propriile enzime continute in celulele si tesuturile organismului si eliberate in mediul
organismului o data cu alterarea membranelor celulare care nu le mai pot retine in
structurile in care actiunea lor era blocata. Este una dintre modalitatile prin care corpul
scapa de celulele in exces ori de produsii rezultati din distrugerea acestora. Deosebirea
intre A intravitala si cea postmortala este ca iin cazul celei din urma se petrece de o
maniera generalizata la toate celulele corpului si dintr-o data.
Autopsia medico-legala, AML: in sistemul medico-legal: ca cerinta a CPP art. 114
coroborat cu legea 459/2001 care aproba OG 1/2000 si 271/2004 privind modificarea si
completarea OG 1/2000.
Pt. lamurirea organului judiciar. Mijloc de proba: proba biologica. Definitia probei:
“Proba in afara oricarei indoieli rationale (rezonabile) care sustine si este pe de-a intregul
consistenta cu vinovatia celui acuzat si inconsistenta fata de orice alte concluzii rationale”.
“Probele nu pot fi eronate: doar interpretarea lor” (Kirk).
Autopsia anatomo-patologica, AAP: in sistemul medical: ca cerinta a legii 104/2003 cu
privire la manipularea cadavrelor fata de orice deces care survine in spital. Efectuata de
catre medicul anatomo-patolog in spitale cu sectie de anatomie patologica.
• Document scris (raportul de necropsie)
• Obiectivele AML:
– Obiective generale;
• Felul mortii: violent/nonviolent; moarte suspecta/m. subita
• cauzele medicale ale mortii
• Lez traumatice : existenta, mecanism, agent traumatic, mecanism, leg.
de cauzalitate
• Identificare
– Obiective specifice: in functie de imprejurarile decesului: impuscare;
deficienta in acordarea asistentei medicale, etc.

24
Stabilirea datei probabile a mortii. Tanatocronologia. Intervalul post-mortem
Data mortii este o problema juridica importanta. Este adesea imposibil sa determini
cu exactitate ora decesului unei persoane. De aceea in practica medico-legala se discuta
despre data probabila a mortii, DPM si cand se aminteste intervalul scurs dupa moarte
pana in prezent, despre intervalul postmortem, IPM.
DPM se evalueaza pe criterii medico-legale complexe:
a) semnele mortii reale: lividitatile, rigiditatea, putrefactia, determinarea
temperaturii corpului.
b) determinari tanatochimice iin special in umoarea vitroasa (ex: potasiu in
umoarea vitroasa, pH singe, etc.). Folosind numai K+ specificitatea este
relativ mica de circa 10 ore in primele 24 ore si circa 20 ore in primele 48
ore.
c) continutul stomacului; o masa frugala (1 sandwich) se digera in ½-2 ore,
una medie in 3-4 ore si una bogata in 4-6 ore. Timpul de injumatatire la
150g suc portocale este in medie de 24 min +/- 8min, iar la 150 g friptura
porc 58,58min. +/- 17,68 min. (Brophy C.M., 1986).
d) histochimia si microscopia leziunilor traumatice cutanate (excoriatii,
plagi).
e) microscopia firului de par (daca se cunoaste data ultimului tuns)
f) date entomologice medico-legale (stiinta care se ocupa cu studiul
insectelor in relatie cu descompunerea cadavrelor; exemplu: stabilirea
intervalului postmortem probabil prin evaluarea vechimii de dezvoltare a
oualelor/pupelor insectelor descoperite pe cadavru)
g) date de ancheta (înscrisuri datate, marturii, etc.).
• Semnele necroptice, temperatura bazala
• ½ 1ora 2 ore 8 ore 10 ore 12 ore …… 18 ore …….36 ore
• livor rigor algor livor dispar/reapar livor palesc/dispar livor fixe flaccid
Regula Casper: 1 saptamina in aer = 2 saptamini in apa = 8 saptamini in sol.
Regula Devergie: zilele iarna sunt ore vara
• Examinari tanatochimice, histoenzimatice
• Examenul continutului stomacal (o masa mica -sandwich se digera in ½-2 ore, una medie in 3-4
ore si una bogata in 4-6 ore. Timpul de injumatatire la 150g suc portocale este in medie de 24
min +/- 8min, iar la 150 g friptura porc 58 min. +/- 17,6 min. (Brophy C.M., 1986)
• Examen entomologic:
– Conf. tabel
• DDC Data 1…..DE data 2; data 2-durata ecloziunii (tabel)= data 3; data 3-data 1
= IPM
• 14 ian….17 ian; 17 ian – 20 zile=29 dec; 14 ian-29 ian =17 zile IPM
– Conf. evolutiei concrete
• IPM de la descoperirea cadavrului la stad. larvar I = (A)
• Timpul de la ponta noilor adulti pina la aparitia noilor larve stadiu I = (B)
• B-A = IPM de la ponta initiala la descoperirea cadavrului si aflarea datei
probabile a mortii.

25
Identificarea medico-legala
• Examen extern: semne particulare (dosar de identificare): sex, v, tatuaje, boli
cutanate, cicatrici, etc.
• Examen intern: aspecte specifice (boli interne, operatii, malformatii, etc.)
• Examinari de laborator: grup de sg., ADN, RX craniu, examen odontostomatologic
• Identificarea-individualizarea
Cauzele medicale ale decesuliu
• Cauza directa, cauzele antecedente, cauza initiala
• Inlantuire fiziopatologica
• ICD 10 revizia 2
• Imperativul cunoasterii cauzei directe
Entomologia medico-legala
Expertiza antropologica medico-legala
• Dg. de os
• Dg. de specie, rasa
• Dg. de sex
• Dg. de varsta
• Dg. cauzei decesului
• Dg. datei decesului (data probabila a inhumarii)
• Insectele
• 1855 Bergeret d'Arbois scrie prima lucrare de entomologie medico-legala (in China din 1235 iH)
• Cadavrul este distrus de catre 3 categorii de insecte: (1) necrofage, (2) pradatori si paraziti care se
hranesc si cu cadavrul dar si cu insectele necrofage si (3) specii omnivore care se hranesc cu toate de
mai sus.
• Artropode fara antena. Arahnidele (prezinta 4 perechi de picioare): paianjeni, scorpioni, acarieni
• Artropode cu antena. Insectele (prezinta 3 perechi de picioare): coleoptere (scarabei, etc.), diptere
(muste), himenoptere (furnici, albine, viespi), lepidoptere (fluturi), miriapozii (scolopendre, etc.
prezinta n picioare), etc.
• [1] Oua (initial 2mm) fara larve 8 ore, apoi cu larve prin transparenta
• [2] stad. larvar primar (5mm; 1,8 zile)
• [3] stad. larvar secundar (10mm; 2,5 zile)
• [4] stad. larvar tertiar (17mm; 4-5 zile: devorator)
• [5] stad. prepupa (12mm; 8-12 zile: incepe sa se deplaseze; aspectul intern al larvei nu se mai vede)
• [6] pupa cu puparium -invelisul de stadiu 3- (9mm; circa 18-24 zile)
• [7] adult eliberat si puparium gol (20 zile).
• Calliphora Vicina este mai frecventa in orase (musca sinantropica) in timp ce Calliphora Vomitaria este
predominant rurala.
• Se pot formula 5 principii generale:
– estimarea virstei insectelor nou formate permite estimarea IPM
– un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum 48 ore si minim 8 ore (in general).
– larvele devoratoare (std. tertiar): cert minim 4-5 zile
– larvele care se deplaseaza = cert minim 7-8 zile
– puparium gol = 18-20 zile.

26
• Identificare
• Inhumare primara/secundara
Felul mortii, cauzele medicale ale mortii, modalitatea de deces
Moartea se poate produce natural (de boala sau patologic) sau violent (traumatic).
Astfel moarte poate fi de fel (felul mortii/decesului) violenta ori nonviolenta. Acest aspect
are o importanta semnificatie juridica intrucat in cazurile violente justitia are obligatia sa
caute impreujurarile violente care au scurtat viata acelui om.
-violent: deces de cauza/cauze traumatice (mecanice, fizice, chimice, biologice).
Cauzele traumatice se afla in mediu si atunci cand actioneaza asupra corpului uman se
produce ceea ce poarta numele de actiune traumatica ori traumatism care atunci cand este
in masura de grav pentru a determina decesul constituie moarte violenta. Ca modalitate de
producere decesul poate fi accident, sinucidere, omucidere (clasificare juridica).
Imprejurarile decesului sunt acele situatii in care a avut loc decesul (ex. moarte de cauza
violenta, accidentala, in imprejurarile unui accident rutier).
-nonviolent/neviolent (deces de cauza/cauze netraumatice, patologice, adica de
boala ca in boli cronice –ex. cancer- sau ca in boli supraacute care determina moartea
subita adica brusc rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta).
Cauzele medicale ale mortii se refera la cauzele care au determinat decesul
persoanei. Ele se clasifica in cauze propriu-zise ale decesului (cauze imediate, intermediare
si initiale de la care a pornit decesul) si alte cauze care au contribuit la deces dar care nu
reprezinta ele insele cauzele decesului (cauze morbide, preexistente). Atunci cand medicul
curant nu poate determina si obiectiva cauzele medicale ale decesului, se afla in situatia
cauzei mortii necunoscute, ceea ce conform art. 114 CPP impune autopsia medico-legala.
Necunaosterea cauzelor medicale ale decesului nu poate exclude cauze violente de deces si
acestea trebuie a fi investigate.
Mecanismul mortii reprezinta mecanismul fiziopatologic care sta la baza
tanatogenezei.
Moartea violenta face obiectul investigatiei judiciare, autopsia medico-legala fiind
parte constituenta procedural.
Moartea suspecta vs. moartea subita
Moartea suspecta, dupa cum îi spune si numele ridica suspiciuni judiciare. Un deces
suspect este atunci cand asupra corpului defunctului se constata vatamari corporale
existand suspiciunea ca acestea sa se afle la baza decesului acelei persoane ori exista
marturii care atesta imprejurari suspecte ale decesului persoanei.
Moartea subita este o forma a mortii suspecte; se ia in discutie atunci cand o
persoana decedeaza brsuc rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta ori cand are o
boala despre care insa nu se cunoaste un risc asteptat de deces si cu toate acestea decesul
se produce. In general decesele rapide genereaza suspiciuni, autopsia fiind necesara pentru
a lamuri cauzele. Prin modalitatea sa rapida, brusca si neasteptata de instalare creaza
suspiciuni asupra unui accident toxic sau asupra unei omucideri. Din acest motiv moartea
subita impune autopsia medico-legala ca si in orice deces violent (traumatic).

27
ELEMENTE DE TRAUMATOLOGIE GENERALA MEDICO-LEGALA. LEZIUNI TRAUMATICE
PRIMARE
Clasificarea agentilor traumatici
Agentii traumatici (existenti in mediu) se clasifica in:
1. Agenti traumatici mecanici
 Corpuri contondente
a. functie de marimea suprafetei de contact, se impart in:
b. obiecte contondente cu suprafata mica (sub 16cm2)
c. obiecte contondente cu suprafata mare (peste 16cm2)
d. functie de suprafata, se impart in:
e. obiecte contondente cu suprafata neregulata
f. obiecte contondente cu suprafete plane si muchii drepte
 Obiecte cu virfuri sau lame ascutite
a. Obiecte intepatoare - cuie, andrele
b. Obiecte taietoare - brice, lame de ras
c. Obiecte taietoare-intepatoare - cutite
d. Obiecte taietoare-despicatoare - topoare, securi, satire
 Proiectile (viteza de deplasare >50 m/s (spre deosebire de corpurile contondente)
 Unda de soc (blast wave)
2. Agenti traumatici fizici
a. Variatii extreme de temperatura (caldura excesiva, frigul)
b. Electricitate (curentul electric artificial ori natural)
c. Variatii extreme ale presiunii atmosferice
d. Zgomotul (unde sonore, ultrasunete, infrasunete)
e. Radiatii electromagnetice
f. Campuri magnetice
g. Radiatii ionizante
3. Agenti traumatici chimici : substante chimice (orice substanta chimica este si toxica :
ceea ce face diferenta intre moarte si viata este gradul de toxicitate si doza)
4. Agenti traumatici biologici (orice agent viu care actioneaza traumatic asupra omului)
- bacterii
- virusuri
- otravuri vegetale sau animale
- leziuni produse de animale, insecte, etc.
5. Agenti traumatici psihici (in imprejurari deosebite si in actiune supraliminala, ex. in
torturi -foarte dificil de obiectivat-).

28
Mecanisme de producere a vatamarilor (leziunilor traumatice)
Urmare a actiunii agentilor traumatici se produc in imprejurarile traumatismului
leziuni traumatice datorita actiunii energiei cinetice transformate in energie mecanica ori a
toxicitatii, etc. Aceste leziuni traumatice sunt asimilate juridic vatamarilor corporale. Legea
pedepseste in raport cu producerea lor, in raport cu gravitatea lor si in raport cu
cauzlitatea lor care leaga actiunea vatamatoare de vatamarile respective.
Agentii traumatici actioneaza prin traumatism asupra corpului iin masura sa
produca acestuia vatamari corporale prin urmatoarele tipuri de mecanisme de actiune:
1. lovire
 activa/directa (sintagma lovire « cu » un corp)
 Leziunile de lovire sunt
o la locul de impact cu agentul traumatic,
o au o corespondenta lezionala a structurilor corpului ce
au fost interesate dinspre superficial spre profunzime,
o nu sunt de obicei pe parti proieminente,
o mai frecvent pe parti descoperite (expuse) ale corpului
Fig. 11 Lovire cu corp dur la nivelul ochiului : echimoza orbito-
palpebrala
Fig. 12 Plaga muscata si zgariata de caine (maxilarul animalului nu
descrie in muscare un ovoid)
Fig. 13 Plaga muscata de om (maxilarul omului descrie in
muscare un ovoid

29
Fig. 14 Lovire cu corp dur care a determinat
imprimarea formei si neregularitatilor corpului dur
determinand o « marca traumatica » sau o leziune
traumatica/vatamare cu pattern ceea ce permite
identificarea corpului dur vulnerant.
Fig. 15
Leziune de lovire la nivelul intern al genunchiului
stang prin folosirea pantofului cu sireturi. Marca
traumatica.
Fig. 16 Plaga taiata prezentand « codita » locul pe
unde agentu lvulnerant, taietor paraseste corpul (in
dreapta). Miscarea de lovire este dinspre stanga spre
dreapta .
Fig. 17 Plagi taiate cu leziuni de ezitare (leziuni de
tatonare) specifice sinuciderii

30
 pasiva (sintagma lovire « de » un corp)
 caderea este cea mai frecvent mecanism pasiv : corpul in
miscare se loveste de planul de sustinere. Leziunile din cadere
sunt :
o pe partile proieminente
o unilaterale (pe partea cu care omul cade si se loveste)
o in general putin grave (au loc de la o inaltime maxim
inaltimea propriului corp)
 activ-pasiv: asocierea lovirii active si pasive (sintagma lovire « cu si
de »)
-sintagma « cu sau de » indica faptul ca legistul nu are criterii
obiective pentru a stabili mecanismul de lovire.
Fig. 19. Mecanism de lovire activa-
lovire pasiva in accidentul rutier
2. comprimare
a. comprimare cu degetele (sugrumare, fig. 20)
b. muscarea (vezi fig. 12,13)
c. amputarea, decapitarea
3. tarare
4. zgariere (Fig. 12)
5. mecanisme specifice
a. accidentul rutier : lovire-cadere, lovire-basculare-cadere, lovire-proiectare
(vezi fig. 19)
b. inecarea, etc.
c. spanzurarea
d) sugrumare
e) actiunea curentului electric, etc.

31
Fig. 18 Leziuni de cadere pe partile proieminente. Cu
amabilitatea prof. Dr. D. Dermengiu)
Fig. 20. Sugrumare (intotdeauna sugrumarea este
cu mainile)
Fig.21 Leziune traumatica proudsa de patrunderea
in corp a curentului electric (marca electrica)
Fig. 22 Lovire cu latul sabiei : leziunea este o
echimoza si arsura.

32
Mecanismele de actiune amintite pot fi produse prin actiunea agentilor traumatici
manipulati de catre propria persoana (autoagresiune, vezi Fig. 16) ori de catre alte
persoane (heteroagresiune).
Vatamari (leziuni traumatice)
caracteristice
heteroagresiunii :
caracteristice autoapararii :
caracteristice autoproducerii :
1.La locul de impact
2.Corespondenta lezionala a
structurilor corpului (ex.
leziunea de la pielea capului
corespunde cu fractura
craniului care corespunde cu
vatamarea creierului, etc.)
3.Corespondenta intre
vatamare si agentul vulnerant
(frecvent)
4.In general grave (in scopul de
a scoate din actiune ori de a
elimina victima)
1.Pe partile corpului care se pot
folosi pentru a apara capul si
gatul : antebrate in regiunile lor
exterioare)
2.Pe palme fata de agenti vulneranti
cu lame si varfuri
1.Corespund scopului pentru care
sunt facute (ex. un soldat isi va
produce o vatamare prin care sa
nu mai poata desfasura activitate
de garda sau de instructie –febra,
etc.)
2.In regiuni accesibile maineii
dominante
3.Putin grave
4.Cu leziuni de tatonare/ezitare
Leziuni traumatice primare
Leziunile traumatice primare se regasesc la nivelul suprafetei corpului unde pot fi
observate pe tegument (examinare atenta cu corpul descoperit)
Se impart in leziuni cu pielea intacta (fara solutie de continuitate la nivelul pielii) si
in leziuni cu pielea (tegumentul) discontinuu (cu solutie de continuitate la nivelul pielii).
Leziuni fara solutie de continuitate la nivelul tegumentului (cu pielea intacta)
a. Echimoza
Produsa prin actiunea de lovire cu corp dur sau de corp dur se tranfera energie
cinetica care se trasnforma in energie mecanica ce determina comprimarea partilor moi ,
tesuturi, vase de sange si nervi. Vasele de sange contins ange care este un fluid si ca orice
fluid incompresibil. Sub actiunea vatamatoare, sangele din vase este comprimat si impins
se raspndeste in vase conexe dar in masura in care acest fenomen de comensare nu poate
contracara actiunea de impingere, el va raspunde cu o forta egala si de sens contrarc u cea
care il impinge si invingand elasticitatea tesuturilor si a vaselor, va determina ruperea
vaselor ceea ce va constitui hemoragia.
Hemoragia este o sangerare in tesuturi. Sangele se acumuleaza in interiorul
tegumentului (la nivelul dermului). Aici sangele, scos din circuitul sanguin nu mai afla
conditii de supravietuire optime, si astfel hematiile se vor liza eliberand hemoglobina care
contine hemul, un compus colorat, care sub actiunea oxigenului din tesuturi, din mediu, va
suferi prin denaturare diferite variatii de culoare.
Culoarea echimozei poate fi folosita pentru datarea aproximativa a momentului
producerii loviturii/actiunii vatamatoare, dar adesea poate fi speculativa intr-o problema

33
care uneori este punctual foarte importanta si acest aspect trebuie cunoscut. Cu certitudine
o echimoza galbuie nu poate fi produsa in aceeasi zi sau primele 72 ore. Dupa unii minim 5-
7 zile dupa altii minim 10 zile.
o initial, au culoare rosietica (datorita prezentei oxihemoglobinei)
o ulterior, devin violacei-albastrii (timp de 1-3 zile)
o apoi devin verzui sau verzui-cafenii (timp de 3-4 zile)
o in final, devin galbui
o dupa 7-10 zile de la producerea traumatismului, echimozele mici dispar
o modificarile de culoare se fac dinspre periferia echimozelor spre centrul lor
o exista variatii individuale foarte mari in ceea ce priveste viteza de evolutie a
echimozelor (fac mai usor echimoze copii, batrini, femei obeze, persoanele cu
ciroza, diateze hemoragice sau care iau anticoagulante sau antiagregante
plachetare)
Fig. 23 Hematom orbito-palpebral violaceu, 1-3 zile
de la producere
Fig. 24 Echimoza neomogena violacee si galbuie :
corp alungit, cateva zile de la producere, minim 5-7
(dupa unii minim 10 zile dat fiind ca are culoare
galbuie)(prin amabilitatea prof. D. Dermengiu). In
cazul de fata dat fiind existenta culorii violacei
amestecata cu cea galbena probabil minim 5-7 zile.
In majoritatea cazurilor, echimoza apare la locul de impact; uneori au forma
specifica sugerand obiectul care le-a produs (leziuni cu patern traumatic –marca
traumatica-), Fig. 14.
In anumite agresiuni, echimozele au o localizare specifica:
- in sugrumare : la nivelul gatului (rotund ovalare)
- in viol: pe coapse, etc.

34
b. Hematomul este o sangerare mai mare in care sursa de sangerare este un vas mai
mare de la nivelul pielii sau din vecinatate si care determina acumularea sangelui in tesutul
gras (hipoderm) sau lax dintre structurile tesuturilor aflate sub piele. Daca o echimoza are
doua dimensiuni (latime/lungime), hematomul are 3 (lungime/latime/ inaltime).
Leziuni cu solutie de continuitate la nivelul pielii
a. Excoriatia reprezinta o zgarietura a pielii respectiv o decolare a straturilor superficiale
ale epidermului. Apare prin frecarea pielii cu sau de un obiect rugos sau prin actiunea
tangentiala a unui obiect.
Excoriatiile reproduc mult mai frecvent decit echimozele forma obiectului vulnerant
b. Plagi (rani)
Criterii de clasificare:
- in functie de profunzime, pot fi:
-superficiale - intereseaza doar tegumentul
-profunde (traverseaza tegumentul si patrunde in straturile subiacente):
- penetrante (in cavitati)- pot fi:
perforante - perforeaza organe cavitare
transfixiante - patrund in organe parenchimatoase
- nepenetrante
- in functie de evolutie:
o simpla
o complicata cu infectii, hemoragii, embolie gazoasa
o evolutia microscopica a plagii permite stabilirea timpului scurs de la producerea ei
si diferentiaza plagile intravitale de cele postmortem
- in functie de aspectul macroscopic:
a) Plaga contuza/zdrobita
- este produsa prin lovirea cu/de un corp dur, regulat sau neregulat
- de obicei are profunzime mica, marginile plagii sint neregulate iar fundul este
anfractuos
Fig. 25 Plaga zdrobita (intre cele doua arcade
dentare). Se pot vedea punti tisulare transversale fata
de marginile plagii : aceasta semnifica faptul ca
tesutul a fost comprimat cu forta intre doua planuri
dure determinand sfasierea lui

35
b) Plaga sfasiata (scalpata)
-apare in cazul in care unghiul de lovire este mic iar pielea se poate decola de pe
planurile subiacente (scalparea este o varietate de plaga sfisiata)
c) Plaga muscata (vezi Fig. 12,13)
- are mare valoare in procesul de identificare a agresorului (pe baza amprentelor
dentare)
- muscaturile de caine nu formeaza un ovoid, cele deom formeaza un ovoid
d) Plaga intepata (vezi Fig. 25)
- are aspect circular, ca un orificiu, fara lipsa de substanta
- trebuie diferentiata de plaga impuscata
e) Plaga taiata (vezi Fig. 16,17)
- poate fi produsa de instrumente cu o lama sau doua lame
- uneori adincimea plagii scade progresiv si se termina printr-o escoriatie iar la un
capat al plagii apare "codita de soricel" care ofera informatii despre directia de
actiune a agentului vulnerant
f) Plaga taiata-intepata (vezi Fig. 27)
- este cel mai frecvent tip de plaga intalnit in practica medico-legala; se constata un
unghi si o margine rotunjita (o lama taietoare) sau doua unghiuri (doua lame
taietoare)
g) Plaga despicata (corpuri grele cu muchii in general mai putin taietoare)
h) Plagi impuscate (vezi Fig. 28,29). Sunt determinate atat de actiunea factorului
primar la impuscarii (glontele) cat si de actiunea factorilor secundari (in limita lor de
actiune). Factorii impuscarii :
 factorul primar (glontul)
 factori secundari:
o fum
o gaze fierbinti
o flacara
o particule de pulbere nearsa

36
Fig.26 Plaga intepata (prin amabilitatea prof. Dr D.
Dermengiu)
Fig.27 Plaga taiata-intepata. Se observa caracterul
postmortal (nevital) lipsit de sangerare si coagulare
(prin amabilitatea prof. dr. D. Dermengiu)
Fig.28 Plaga impuscata in seton (pe sub tegument)
fara factori suplimentari. Plaga mai mare este locul
de iesire. Se observa hematomul care le uneste semn
de reactie vitala (persoan vie l amomentul
impuscarii).
Fig.29 Plaga impuscata orificiu de intrare cu factori
suplimentari, impuscare cu glonte. Reactie vitala
prezenta macroscopic (hemoragia si eritemul din
jurul incrustarilor –tatuarilor- pulberii arse si
nearse).

37
Aspecte medico-legale ce constituie obiective specifice ale autopsiei medico-legale in
impuscare
1. Diagnosticul impuscarii (diferentierea cu plaga intepata)
2. Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire a proiectilului
3. Precizarea distantei de la care s-a tras si directia de tragere
4. Precizarea caracterului vital al leziunii
5. Precizarea caracterului autoprodus sau heteroprodus al leziunii
6. Stabilirea numarului de impuscari si a ordinii acestora
7. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre plaga impuscata si deces
8. Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii
9. Identificarea armei
Fig.30 Plaga impuscata-orificiu de iesire ; deformare
in palnie cu baza mare exterior pe directia deplasarii
glontelui
Fig.31 Plaga impuscata glonte –orificiu de intrare,
tragere pe directie oblica dinspre dreapta imaginii
spre stanga imaginii

38
VATAMAREA CORPORALA
Aprecieri medico-legale cu privire la vatamarea corporala
Rezultatul functionarii biologice are o legitate complexa, rezultatul functional nefiind intru
totul predictibil datorita unei multitudini de factori printre care specificitatea,
adaptabilitatea, diversitatea biologica proprie fiecarui organism (individ). Numai
intelegand astfel realitatea biologica se va intelege corect valoarea pe care proba biologico-
medicala o poate avea in instanta.
Sub raportul elementelor subiective ale infractiunii gravitatea faptei antisociale a fost
identica. Sub raportul elementelor materiale, consecintelor medicale in cele 3 situatii sunt
diferite si implica un nr. diferit de zile de ingrijire medical, ZIM. In cel putin una dintre ele
persoana poate deceda.
EXEMPLU. Un caz de talharie. O persoana primeste o lovitura violenta, cu forta, in cap cu o bita de basebal si
este tilharita.
 majoritatea persoanelor vor avea o plaga a scalpului si o fractura craniana la acel nivel cu
sau fara implicare neurologica cerebrala de care va depinde si gravitatea cazului (numarul
de zile de ingrijiri medicale, ZIM);
 Unele persoane vor avea o plaga la locul de impact dar nu vor face fractura craniana in
schimb va face o complicatie intracraniana in orele sau zilele urmatoare (hematom
subdural) care daca se va agrava in afara spitalului ar putea determina moartea prin
rapiditatea si gravitatea evolutiei;
 Altii (probabil cu o grosime mai mare a calotei craniene) nu vor avea decat o plaga a
scalpului (fara fractura craniana si fara complicatie intracraniana) eventual cu o pierdere
temporara a starii de constienta (comotie cerebrala reversibila in urmatoarele ore-zile) sau
chiar si fara aceasta.
Medicina legala este chemata ca sa identifice şi să separe probele biologice directe,
materiale, de probele biologice indirecte, probele biologice cu valoare certa de cele
incerte/posibile, probabile si sa le prezinte instantei pentru a fi administrate corect in
ansamblul probelor judiciare ale spetei in cauză.
In conditiile celui mai mic dubiu sau a unei argumentatii stiintifice
incomplete/inconsistente expertii legisti trebuie sa-si exprime indoiala delimitind
certitudinile de incertitudini fara a se lasa influentati: in acest sens vor trebui sa
individualizeze aspectele medicale probate si certe de cele (im)probabile sau (im)posibile
indiferent ce parte implicata nemultumeste prin aceasta.
Rationamentul medico-legal este complex, fiind bazat atat pe metoda inductiva de
rationament specific medical, clinic cat si pe cea deductiva specific criminalistic cat si pe
cea abductiva specifica juridic, legal si are ca fundament verificarea si obiectivarea datelor
medicale si ipotezelor cauzale: simpla acceptare a acestora este de evitat. Cele 3 metode de
rationament cunoscute se refera la prezumptiile cunoasterii, regula/regulile cunoasterii si
conclusiile cunoasterii

39
Metoda inductiva de
rationament
Metoda deductiva de
rationament
Metoda abductiva de
rationament
 Principiu: multiplicarea,
generalizarea (“pata de ulei”).
 Schema logica: “Un om vede
zburand numai pasari negre.
Despre ele i se spune :”Astia
sunt corbi”. El considera atunci
ca toti corbii sunt negri; “Iarba e
uda acum si tocmai s-a terminat
ploaia: imediat dupa ploaie
iarba e uda”.
 Metoda cauta regula (“toti
corbii sunt negri”, “tocmai s-a
terminat ploaia”) avand
preconditia (“zboara numai
pasari negre”, “iarba e uda
acum”) si concluzia (“pasarile
care zboara sunt corbi”, “imediat
dupa ploia iarba e uda”).
 Rezultat posibil: genereaza noua
cunoastere
 Riscuri: se poate gresi prin
generalizare (unele cazuri nu fac
parte din modelul “pata de
ulei”).
 De verificat: nu trebuie uitata
particularitatea cazului.
Metoda specifica stiintei
 Principiu: deductia
 Schema logica: “Un om stie ca
un corb este negru: el vede
zburand numai pasari neagre si
deduce ca toate aceste pasari
sunt corbi”. “Iarba este uda
acum; imediat dupa ploaie iarba
este uda. Acum nu ploua, deci a
plouat de curand”.
 Metoda cauta concluzia avand
preconditia (“zboara pasari
negre”, “iarba este uda acum”)
si regula (“corbii sunt negri”,
“imediat dupa ploaie iarba este
uda”): “aceste pasari sunt
corbi”, “a plouat de curand”
(concluzia);
 Rezultat posibil: foloseste
cunoasterea existenta si
argumenteaza
 Riscuri: se poate gresi daca
prezumptiile sunt incorecte
(prezumptie/preconditie:
corbul este negru –nu
intotdeauna corbul este negru-,
iarba este uda –nu intotdeauna
este uda de la ploaie ci poate fi
si de la ceata sau roua-).
verificarea prezumptiilor.
Metoda specifica matematicii,
logicii, stiintei aprofundate,
criminalisticii
 Principiu: abductia (se bazeaza
pe deductie)
 Schema logica: “Un orb stie ca
un corb este negru. El aude
brusc un zgomot amplu de aripi
si i se spune ca toate pasarile
care zboara chiar acum in fata
lui sunt corbi; se gandeste
atunci ca toate pasarile care
zboara sunt negre”
 Metoda cauta preconditia
avand regula (“Corbii sunt
negri”, “Imediat dupa ploaie
iarba este uda”) si concluzia
(“Pasarile acestea care zboara
sunt corbi”, “A plouat de
curand”): “Toate pasarile care
zboara sunt negre” “Iarba acum
este uda” (preconditia) [46].
 Rezultat posibil: foloseste
cunoasterea existenta si deduce
prin argumentare
 Riscuri: se poate gresi daca
regula si concluzia sunt
incorecte/gresite: cat timp
cunoasterea e corecta, folosirea
ei corecta conduce la aflarea
preconditiilor (prezumptiilor)
permitand reconstituirea. Cat
timp cunoasterea este
incompleta ori regulile gresit
aplicate, pornind de la realitatea
masurabila se poate ajunge la
preconditii/prezumptii care in
fapt nu au existat niciodata.
verificarea cunoasterii si a
regulilor in aplicarea ei.
Metoda specifica sistemului
juridic, legal, medicinii-legale
In acest sens expertizele medico-legale presupun verificarea aparentelor / probabilitatilor
/ posibilitatilor si inlocuirea acestora in masura posibilului cu certitudini in cadrul unui
demers obiectiv bazat pe o argumentatie obiectiv-stiintifica.
Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu obiectivitate si in deplina
impartialitate fata de partile implicate.

40
Obiectivitatea este asigurata prin respectarea principiului metodologiei unitare, a
nerestrictionarii accesului la informatia medicala, contradictorialitate si independenta
profesionala.
Certificatul medico-legal
Certificatul medico-legal este o constatare medico-legala la cererea persoanei.
Examinarile medico-legale pot fi solicitate in vederea eliberarii unui certificat
medico-legal in urmatoarele circumstante:
a) persoana in cauza, daca a implinit virsta de 16 ani;
b) unul din parinti, pentru copii mai mici de 16 ani;
c) tutorele sau autoritatea tutelara pentru persoanele puse sub tutela, precum si
curatorul in cazul in care s-a instituit curatela;
d) persoanele care ingrijesc minori, altele decit cele prevazute la lit.a, b si c;
e) directorul unitatii pentru persoanele internate in camine, spitale, internate
scolare;
f) comandantul locului de detinere, pentru persoanele condamnate si organul de
urmarire penala sau instanta de judecata, pentru persoanele aflate in stare de
retinere sau detinere;
g) orice alte persoane, pentru copiii gasiti, pentru persoanele debile mintal, pentru
cei care nu se pot ingriji singuri si nici nu sint in ingrijirea cuiva.
h) orice persoana juridica, pe baza de contract incheiat cu institutia de medicina
legala
Minorii vor fi examinati in prezenta unuia dintre parinti sau atutorelui, iar in lipsa
acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelasi sex cu minorul.
Persoanele aflate in stare de retinere vor fi examinate in prezenta personalului de
paza de acelasi sex.
CML este compus din 3 parti:
a. Partea introductiva in care se consemneaza:
 date personale privind persoana examinata
 istoricul faptei
 date medicale in relatie cu agresiunea suferita
b. Partea descriptiva
Consemnarea aspectelor lezionale obiective (a vatamarilor ce se constata pe corpul
victimei). Se descriu leziunile traumatice pe care victima le prezinta si le arata (leziuni
traumatice fara solutie de continuitate a tegumentului: echimoza; hematomul; fractura,
luxatia inchisa, sau leziuni traumatice cu solutie de continuitate a tegumentului-excoriatia;
plaga; fractura, luxatia deschisa).
Consemnarea acuzelor subiective este obligatorie. Fara a fi obiectivate insa,
simptomele nu vor fi luate in considerare in cadrul concluziilor expertizei medico-legale.
Medicul legist este desigur mai intai de toate medic si astfel el asculta acuzele
victimei, identifica posibilele simptome ale unor boli ori complicatii si trimite persoana in
cauza spre a fi examinata la cererea sa in alte unitati medicale la diferite specialitati
corespunzataoare simptomelor reclamate astfel incat sa se implineasca doua obictive care
in ordine sunt: binele pacientului dar si obiectivarea vatamarilor ce nu pot fi doar simplu

41
constatate pe corpul victimei ceea ce ii va permite sa evalueze gravitatea vatamrilor atat a
celor ce puteau fi constatate cat si a celor ce s-ao obiectivat prin examenul de specialitate al
colegilor medici.
Art. 42, Legea 459/2001, Norme procedurale – 1) Unităţile sanitare sunt obligate să pună la
dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale,
extrase din registrele de consultaţii, copii integrale lizibile de pe fişele de observaţie clinică cuprinzând
evoluţia clinică, tratamentul, rezultatele investigaţiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită
accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unităţile medicale au
obligaţia să pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea acestora, şi documentul original al
oricarei investigaţii efectuate, ţinând evidenţa strictă a acestora şi păstrând o copie în locul originalului.
2) Documentele se arhivează de către instituţiile de medicină legală fără termen limită de păstrare a
acestora.
3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin 1) trebuie să fie lizibile, să poarte menţiunea
“conform cu originalul”, semnătura şi parafa medicului responsabil.
Art. 10, Legea 459/2001, Norme procedurale (Norme procedurale de apolicare a legii 459/2001)
- 1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are urmatoarele obligaţii:
a) să ia în considerare certificatele, referatele medicale şi fişele de observaţie clinică emise de unităţi
sanitare ale Ministerului Sănătăţii sau acreditate de acesta;
b) să verifice dacă documentele menţionate la lit. a) prezintă urmatoarele elemente de siguranţă: număr de
înregistrare, ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului, care trebuie să menţioneze
specialitatea şi codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, menţiunea “conform cu originalul”, atestată de
medicul responsabil.
2) Medicul legist nu poate lua în considerare informaţii cuprinse în alte tipuri de înscrisuri medicale
decât cele prevăzute la alin 1), cum ar fi bilete de trimitere, reţete, consulturi înscrise pe reţete, concedii
medicale, bilete de externare.
Art. 25, Legea 459/2001, Norme procedurale – În cazul în care instituţiile sanitare refuză
nejustificat punerea la dispoziţie a informaţiilor solicitate sau examinarea nemijlocită a persoanei, instituţiile
de medicină legală comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei punerea în imposibilitate
de efectuare a lucrării solicitate.
c. Concluziile CML
Certificatul medico-legal, CML, se consemneaza o data cu examinarea, concluziile
sale putind fi incheiate imediat dupa examinare sau dupa un timp scurt in conditiile in care
leziunile constatate impun pentru obiectivare consulturi de specialitate.
Concluziile CML trebuie sa precizeze conform codului de procedura penala
urmatoarele aspecte:
i.realitatea traumatismului
ii.mecanismul de producere
iii.natura agentului traumatic
iv.data probabila a traumatismului
v.aprecierea gravitatii traumatismului exprimata prin durata ingrijirilor medicale
(numarul de zile de ingrijire medicala).

42
3. Raportul de constatare/expertiza medico-legala, RCML/REML: aspecte
generale
RCML1/REML2 se efectueaza numai la solicitarea scrisa a organelor de justitie ca
examinari oficiale si au ca obiect:
-constatarea sexului, virginitatii, capacitatii sexuale, virstei, conformatiei sau dezvoltarii
fizice, precum si a elementelor necesare stabilirii filiatiei;
-constatarea leziunilor traumatice, a infirmitatilor si a starilor de boala consecutive
acestora;
-constatarea starii obstetricale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, nasterea,
lehuzia etc;
-expertiza pentru evaluarea starii de sanatate avind ca scop stabilirea aptitudinilor
unei persoane de a exercita o anumita activitate (aptitudinea de a conduce autovehicole,
aparate de zbor, de port arma etc).
-orice alte examinari medicale cerute de organele in drept sau de parti, inclusiv
constatarea starii psihice.
Raportul de constatare/expertiza medico-legala cuprinde:
 Partea introductiva, in care se arata data si organul ce a ordonat expertiza,
numele, prenumele si gradul profesional al medicului (medicilor) legist care a efectuat-o,
cind si unde a fost efectuata, identitatea persoanei, data intocmirii raportului de expertiza,
obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda, materialul pe baza
caruia a fost efectuata expertiza, informarea si consimtamintul partilor, explicatiile
acestora in cursul expertizei;
 Partea descriptiva. Descrierea in amanunt a constatarilor facute cu ocazia
expertizei incepind cu anamneza, analiza explicatiilor in raport de datele medicale
constatate, rezultatul examinarilor si discutia faptelor medicale;
 Concluziile se bazeaza exclusiv pe date si fapte consemnate in raport si cuprind
raspunsurile la intrebarile puse, opinia expertului asupra obiectului expertizei, precum si
orice alte probleme pe care expertul le considera utile de afirmat in expertiza.
In cazurile in care organele in drept solicita concluzii imediat dupa efectuarea unei
lucrari medico-legale, unitatea de medicina legala va inainta raportul de expertiza sau de
constatare medico-legala de indata sau in cel mult 3 zile de la data efectuarii lucrarii. Daca
in acest termen, nu pot fi formulate concluzii definitive, raportul va fi inaintat cu concluzii
provizorii, urmind ca raportul cu concluzii definitive sa fie inaintat imediat ce va putea fi
intocmit. Concluziile provizorii se vor referi numai la datele ce se pot deduce din lucrarile
efectuate.
Raportul de constatare realizeaza o constatare in sensul de a nu se pierde mijloace
de proba sau semne ale vatamarilor ce au avut loc cu putin timp inainte, in masura ca sa fie
inca prezente pe corpul victimei, semne ce pot sa se altereze prin trecerea timpului sau
1
raportul de constatare medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale solicitate prin adresa scrisa
emisa de catre organele de ancheta privind prima examinare medico-legala pe persoana in viata privind constatarea
vatamarii corporale si a urmelor acesteia pe corpul victimei sau pe persoana decedata ca autopsie medico-legala.
2
raportul de expertiza medico-legala este redactat in cazul examinarilor medico-legale prin adresa scrisa emisa de
catre organele de ancheta privind fie (1) o prima examinare medico-legala in domeniul examinarii medico-legale pe
acte, (2) expertizei medico-legale psihiatrice sau (3) expertizei filiatiei fie o noua examinare medico-legala (noua
expertiza) pe persoana in viata sau pe cadavru (exhumare).

43
prin evolutie si se executa la solicitarea organelor de justitie : este opozabil procedural
certificatului medico-legala care realizeaza acelasi lucru dar la cererea persoanei in cauza.
Demersul este realizat de catre un singur medic legist.
Raportul de expertiza presupune efectuarea unei expertize, adica a unei lucrari
medico-legale mai complexe care se refera la o vatamare trecuta, care nu mai prezinta
semne pe corpul victimei in care se pune in discutie recompunerea tuturor vatamarilor asa
cum au rezultat ele in urma actiunii traumatice pornind de la o constatare asupra
prezentului (examene de specialitate) si o documentare cat mai completa; acest demers se
face obligatoriu in comisie medico-legala de catre 3 medici legisti dintre care unul, numit
de catre institutie, este seful comisiei si are raspunderea directa a concluziilor.
Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice: zile de ingrijire medicala
Gravitatea leziunilor traumatice este evaluata prin numarul de zile de ingrijire
medicala, ZIM.
Codul penal prevede denumirea de numar de zile de ingrijire medicala „pentru
vindecare”. Aceasta sintagma este incorecta din punct de vedere medical intrucat scopul
chiar daca scopul actului medical este vindecarea, aceasta nu este intotdeauna posibila.
Explicatii:
a) Exista afectiuni posttraumatice care nu se mai vindeca niciodata (ex.
encefalopatia posttraumatica -sindromul cerebral progresiv deteriorativ care
survine uneori ca o complicatie severa la un traumatism cranio-cerebral
grav)
b) In alte cazuri leziunile (vatamarile) nu sunt inca vindecate dar cu toate
acestea nu mai necesita ingrijire medicala suplimentara, vindecarea
producandu-se natural si in evolutie (ex. o fractura nazala simpla, daca nu
survin complicatii nu necesita ingrijire medicala dincolo de circa 12-14 zile
desi la 12 zile in mod evident osul inca nu e consolidat si este tot rupt)
c) In alte cazuri actul medical aduce doar o vindecare partiala (de exemplu in
chirurgie -vindecat chirurgical- dar inca inapt de a-si relua activitatea socio-
profesionala: are nevoie de concediu medical-)
d) In alte cazuri este necesar sa se parcurga mai multe interventii
medicale/chirurgicale etapizate incat vindecarea nu poate fi evaluata decat la
sfarsitul seriilor de interventii (vindecarea completa fie nu mai poate avea
loc fie necesita un timp prelungit ori interventii medicale care depind
esential de tratamentul acordat pana atunci cat si de raspunsul pacientului la
tratament –uneori favorabil, alteori mai putin favorabil in aceleasi conditii
medicale-). Vindecarea partiala se poate efectua cu sau fara sechele
constituite. Vindecarea totala (completa) se poate realiza inca de la inceput
(vindecare per primam) sau ulterior (vindecare per secundam). Reinsertia
socio-profesionala presupune reintegrarea in societate si in profesie, apt de
a-si relua atributiile si indatoririle in ambele situatii.
Definitie. In sensul prevederilor legale actuale “zile de ingrijire medicala” reprezinta
intervalul de timp (durata) corespunzatoare ingrijirilor medicale de care are nevoie o
persoana victima a unui traumatism (actiune vatamatoare) prin care a suferit leziuni
traumatice (vatamari fizice si/sau psihice) ce au impus asistenta medicala (consult,

44
diagnostic, tratament) adresata consecintelor vatamatoare directe (leziuni traumatice
directe) sau complicatiilor lor, imediate sau tardive, locale sau la distant inclusiv perioada de
reinsertie socio-profesionala.
Aprecierea numarul de zile de ingrijiri medicale, ZIM, nu este o operatie aritmetica
de a aduna zile de investigatii + zile de tratament in spital (spitalizare) + zile de concediu
medical ci este o evaluare care tine cont nu numai de durata (ca interval de timp) a
ingrijirilor medicale cat si caracteristicile clinico-evolutive ale acelor leziuni precum si a
gravitatii lor.
Iata cateva explicatii ale faptului ca ZIM nu sunt o simpla contabilizare a zilelor in
care s-a efectuat asistenta medicala:
1. Evolutia clinico-evolutiva a cazuli poate cuprinde luni si ani de zile
2. Persoana nu se spitalizeaza. Exista afectiuni in care chiar nu exista spitalizare (se
acorda doar asistenta medicala ca asistenta de urgenta –ex. o fractura care se pune in gips
la camera de garda ortopedie si apoi pacientul este trimis acasa) sau exista 1-5 zile de
spitalizare (cate sunt acoperite ca si costuri de catre casa de asigurari) dar pentru care
tratamentul va continua in ambulator prin serivicii specializate (controale, pansamente,
recuperare, fizioterapie, etc.) sau, in sfarsit, exista multe zile de spitalizare fara ca sa se
obtina o imbunatatire semnificativa a starii de sanatate.
3. Nimeni nu poate fi obligat sa se trateze. Tratamentul medical se efctueaza cu
consimtamantul victimei. Daca victima nu consimte nu poate fi obligata la tratament
(exceptie: obligarea la tratament in afectiuni psihice, toxicomanii, etc.). Dar si in aceste
situatii evaluarea nr. ZIM trebuie realizat pentru a putea aprecia gravitatea leziunii
traumatice. Evaluarea se face in teoretic in raport cu gravitatea leziunilor traumatice
(vatamarii) in acel caz precum si cu o medie a duratei ingrijirilor intr-un caz similar.
Dincolo de a fi o operatie aritmetica, aprecierea numarului de ZIM presupune mai
intai o evaluare medico-legala a leziunilor traumatice.
Evaluarea medico-legala are ca scop ca pornind de la efect (prejudiciu) sa
recompuna retrospectiv evolutia medicala ajungand la momentul originar, momentul
traumatic (vatamator). Acest demers se efectueaza in mod esential pe baza tuturor
documentelor medicale existente pastrand obiectivitatea si probitatea stiintifica.
Obiectivitate inseamna in practica medico-legala ca folosind aceleasi documente si
informatii care releva starea de fapt sa se ajunga la aceleasi concluzii intemeiate pe stiinta
medicala si medico-legala.
Probitate stiintifica inseamna sa se verifice toate rezultatele sis a se foloseasca doar
acele date, rezultate si informatii care au relevanta stiintifica si care sunt recunoscute ca
atare de catre lumea stiintifica de specialitate.
In acest fel recompunerea retrospectiva a evolutiei medicale a cazului va permite
probarea lantului cauzal care leaga efectul (prejudiciul) constatat de cauza initiala
(traumatismul) si sa aprecieze medico-legal imprejurarile in care a putut surveni acesta
(ex. un accident rutier, caderea, agresiunea, etc.).
Daca nu se poate proba existenta leziunilor traumatice, practic, din punct de vedere
medico-legal nu se poate proba traumatismul, probarea vatamarii corporale fiind de
competenta altor mijloace probatorii. Absenta probarii traumatismului (vatamarii) pune in
discutie realitatea infractiunii.

45
EXEMPLU: Un copil sufera un accident rutier si in contextul acestuia sufera declarativ un traumatism
craniocerebral. Este internat prezentind cefalee. Investigatiile efectuate timp de 3 zile nu constata leziuni
traumatice pe cap, corp, membre. Examenele paraclinice efectuate nu constata modificari lezionale
posttraumatice. Se mentine in stationar 3 zile timp in care i se administreaza medicatie adresata simptomelor
(cefalee) dupa care se externeaza.
In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele:"Numitul…nu prezinta
leziuni traumatice la data de…(data internarii in spital)...”
EXEMPLU: Un tanar sufera ca pieton un accident rutier cu traumatism craniocerebral. Se interneaza
in aceeasi zi prezentind 1 echimoza frontala stinga 2/1 cm, 1 excoriatie superficiala 0,5 cm cot drept si 1
excoriatie superficiala 0,5 cm genunchi drept, cefalee. Toate investigatiile efectuate sint in limite normale. I se
administreaza antialgice. Se externeaza a doua zi.
In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele: "Numitul…prezinta leziuni
traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur posibil in conditiile unui accident rutier ca
pieton (lovire-cadere). Leziunile pot data din…(data traumatismului) si au necesitat 1 zi ingrijiri medicale.
Leziunile nu au constituit punerea in primejdie a vietii si nu conduc la infirmitate."
Aceasta zi de ingrijiri medicale se acorda intrucit exista leziuni traumatice si nu in relatie cu
tratamentul leziunilor traumatice primare constatate (care de altfel in acest caz nu necesita ingrijiri medicale)
ci in relatie cu consultatiile si investigatiile efectuate pentru evaluarea leziunilor traumatice constatate.
ZIM se stabilesc luand in considerare (1) realitatea cazului (1) gravitatea patologiei
traumatice, (3) conditiile si particularitatile de evolutie si de vindecare sau de complicatii
(daca este cazul) si (4) baremul medico-legal existent (vezi mai sus) care reglementeaza in
comun cu toate specialitatile durata medie de ingrijiri medicale in diferitele afectiuni
traumatice. Acest barem ofera o imagine despre timpul mediu de ingrijire medicala dar
care trebuie corectat cu evolutia particulara a cazului (spetei).
Aceasta evaluare este strabatuta ca un fir conducator obiectivarea existentei
legaturii de cauzalitate. Acolo unde cauzalitatea se intrerupe, se opresc si ZIM.
ZIM se acorda:
a.independent de zilele de spitalizare
Este o eroare aprecierea dupa care numarul de zile de ingrijire medicala trebuie sa
se afle in raport cu numarul de zile de spitalizare.
EXEMPLU: O persoana sufera ca pieton un accident rutier soldat cu un poli traumatism
craniocerebral si de membre cu: hematom epicranian occipital drept, fractura diafiza tibiala in 1/3 superioara
dreapta pentru care se interneaza in aceeasi zi. Se intervine chirurgical si se externeaza vindecat chirurgical
dupa 7 zile cu recomandarea de a nu calca 2 luni.
In acest caz concluziile examinarii medico-legale vor aprecia urmatoarele: "Numitul…prezinta leziuni
traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur posibil in conditiile unui accident rutier ca
pieton (lovire-cadere). Leziunile pot data din…(data traumatismului) si au necesitat 80 zile ingrijiri medicale.
Leziunile nu au constituit punerea in primejdie a vietii".
Observatie: ZIM in acest caz in mod evident nu au nici o legatura cu numarul redus al zilelor de
spitalizare ci cu gravitatea leziunii exprimata in acest caz de durata ingrijirilor medicale (perioada
postoperatorie imediata + perioada de imobilizare + perioada necesara recuperarii functionale a articulatiilor
imobilizate-glezna, genunchi-).
EXEMPLU: Tanar victima a unui TCC prin agresiune; afirmativ pierdere de scurta durata a starii de
constienta. Se interneaza pentru supraveghere pe o perioada de 24 ore in sectia de neurochirurgie; la

46
internare examen neurologic normal, hematom parietal drept minim 1/1/0.5 cm. In apropierea timpului de
externare face o colica renala. Este solicitat consultul medical, i se administreaza un cocktail litic dar colica
continua. Se solicita consultul urologic care constata un calcul coraliform pentru care se transfera in vederea
interventiei; cu ocazia transferului examenul neurologic este normal. Se opereaza si se externeaza vindecat
chirurgical peste 25 zile. Revine pentru expertiza medico-legala. Cazul acesta beneficiaza medico-legal de 1-2
zile i.m. pentru traumatismul suferit (un hematom epicranian minim necesita 1-2 zile i.m.) intrucit pe de o
parte nu s-au constatat complicatii neurologice ale TCC iar pe de alta parte colica renala nu se afla in legatura
de cauzalitate cu traumatismul si prin aceasta nu constituie o complicatie a TCC.
b.independent de zilele de incapacitate temporara de munca (concediu medical)
In zilele de concediu medical, victima se odihneste, se fereste de intemperii, efort
fizic, etc. dar nu efectueaza tratament medical. Daca totusi in acesta perioada i s-a
recomandat efectuarea unui tratament in relatie cu traumatismul suferit si complicatiile
sale lezionale, atunci prin documentarea probatorie a efectuarii tratamentului indicat
(exemplu fizioterapie, etc.) se va stabili legatura de cauzalitate cu traumatismul initial si
aceste zile vor putea fi adaugate alaturi de ZIM initiale.
c.independent de perioada de vindecare anatomica (care poate sa nu mai survina
niciodata in unele situatii –vezi mai sus-).
Baremurile medico-legale sunt niste instrumente de lucru, cu titlu orientativ, in
care la solicitarea medicinii legale, medicii specialist au desemnat o perioada medie
corespunzatoare duratei ingrijilor medicale in unele afectiuni traumatice ori leziuni
traumatice (vatamari) astfel incat cei ce evalueaza aceste aspect sa aiba un indrumar util
evaluarii. Baremurile se modifica o data cu modificarea schemelor de tratament sau a
aparitiei unor metode noi de tratament precum unele medicamente ori interventii
chirurgicale noi.
Cateva aspecte sintetice extrase din baremurile medico-legale pentru acordarea ZIM:
 fara ZIM: echimoze simple chiar multiple, excoriatii superficiale.
 1-10 zile i.m.: excoriatii sau eroziuni pe suprafete intinse, profunde (cu crusta hematica) sau
infectate secundar, echimoze multiple sau pe suprafete mari (placarde echimotice mai ales la copii sau
virstnici), hematom unic sau hematoame multiple care necesita deschidere sau care necesita tratament local
sau general (datorita infectiei tendintei hemoragice), plaga (contuza, intepata sau taiata cu vindecare per
primam) sau cu infectie superficiala, mobilitate anormala mai mult de 3 dinti, fracturi partiale ale dintilor,
fracturi incomplete oase nazale, ulceratii superficiale ale corneei, rupturi incomplete ale irisului, hemoragii
interstitiale mici ale coroidei, comotie retiniana, rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor partiale
vindecate per primam., comotia cerebrala probata neurologic, etc.
 10-20 zile i.m.: plaga contuza, intepata sau taiata infectata cu evolutie severa (infectie
profunda), rupturi sau sectiuni musculare sau ale tendoanelor infectate sau ale vaselor de calibru mare,
fracturi a mai mult de 3 dinti sau a 1-3 molari la nivelul coletului, fracturi liniare simple sau cominutive cu
deplasare a oaselor nazale, luxatii temporo mandibulare, ruptura completa sau plaga punctiforma a irisului,
fisuri ale metacarpului sau falangelor, dilacerari ale mezenterului, mezourilor sau epiplonului, fracturi 1-3
coaste, etc.
EXEMPLU: T.C. 56, afirma ca a suferit un accident rutier ca pieton pe cind traversa strada la nivelul
unei treceri de pieton la data de...
Acte medicale: Copie FO conforma cu originalul Spital…/sectia ortopedie-traumatologie/nr F.O…..
Internat intre …-…. –total 7 zile- (data internarii = data afirmativa a agresiunii) cu dg.:”Luxatie inchisa

47
genunchi drept. Hemartroza. Entorsa glezna dreapta grd. I. Imobilizare in aparat gipsat cruro-podal 45 zile.
Consult neurochirurgical la internare: neurologic normal. Se externeaza ameliorat cu recomandarile: Nu calca
3 saptamini; revine dupa 45 zile pentru scoaterea gipsului si radiografie, tratament conform Rp., etc.
Radiografiile se anexeaza certificatului in original.
Stare prezenta:
-obiectiv:
 frontal 1 cicatrice rosie oblica 3 cm
 cot drept 1 placard excoriat 3/2 cm cu crusta bruna partial detasata
 aparat gipsat cruro-podal membrul inferior drept.
 glezna stinga tumefiata moderat, imobilizata partial in bandaj elastic.
Deplasare dificila cu ajutorul cirjelor.
-subiectiv: dureri la nivelul genuchiului drept.
Concluzii: Numitul M.C. prezinta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu si de corp
dur, posibil in conditiile unui accident rutier (lovire-cadere). Leziunile pot data din… -se va specifica data- si
necesita 50-55 zile i.m. daca nu survin complicatii3. Leziunile expertizate nu au pus in primejdie viata
victimei.
 20-30 zile i.m.: TCC inchis cu fractura craniana liniara, contuzie cerebrala
minora (LCR sanguinolent), fracturi complete deschise apofize coronoide, fracturi cu
deplasare sau fracturi deschise ale arcadei temporo- zigomatice, fracturi costale peste 4
coaste, etc.
 30-40 zile i.m.: fracturi totale liniare unice neinfectate ale mandibulei, rupturi
sau plagi ale corpului ciliar, fractura unghi extern omoplat, luxatie metacarpo-falangiana a
policelui, etc.
 40-50 zile i.m.: fracturi totale liniare multiple/infectate ale mandibulei,
fractura falangelor, luxatia si fractura cominutiva a rotulei, fistule postoperatorii in
traumatismele abdominale, etc.
 50-60 zile i.m.: luxatia genunchiului, fractura fara deplasare ale ambelor oase
ale antebratului, fracturi diafizare spiroide si oblice ale humerusului, in mod obisnuit
fracturile de humerus, femur, tibie etc.
 60 zile i.m.: dezlipirea posttraumatica a retinei, fractura cu deplasare ale
ambelor oase ale antebratului, traumatismul craniocerebral cu dilacerare
cerebrala/contuzie cerebrala grava (coma), traumatismul vertebro-medular cu fractura si
interesare mielica, etc.
3
celelalte prevederi ale art. 182 nu pot fi evaluate decit dupa vindecarea leziunilor traumatice.

48
Prevederile art. 182 CP privind vatamarea corporala grava: pierderea unui organ
ori incetarea functionarii acestuia, infirmitate fizica si psihica, slutire, avort
posttraumatic, punerea in primejdie a vietii
Pierderea unui simt sau organ
Preteaza la confuzii a considera un organ ca “o parte a corpului”. Astfel, prin parte
corporala se poate intelege orice segment, indiferent de localizare si dimensiune, care
apartine corpului uman si reprezinta o portiune a acestuia (segment de membru toracic
sau pelvin, unghie, portiune tegumentara, dinte, etc.).
In sens medical un organ este o formatiune anatomica unica sau pereche alcatuita
dintr-un tesut specific cu vascularizatie si inervatie proprie prin care indeplineste
independent sau impreuna cu organul pereche o anumita functie specifica in organism pe
care o pierde implicit in cazul pierderii organului unic. Organul din punct de vedere biologic
fie nu poate fi inlocuit fie poate fi înlocuit dar numai prin transplant.
Pierderea anatomica a unui organ (unic sau pereche) constituie o vatamare
corporala grava.
Nu este recomandabil (si nu este un punct de vedere medical) de a considera
anumite organe ca fiind vitale in comparatie cu altele. Desigur toate organele sunt vitale,
toate servesc scopului vietii, toate sunt necesare (nu exista in organismul uman organe
inutile vietii). Intre ele, 3 sunt considerate esentiale vietii, in sensul ca fara ele sau functiile
lor viata inceteaza, lipsa lor de functionare fiind incompatibila in raport cu viata: cordul,
plamanii si creierul. Cordul deplaseaza sangele si hematiile care poarta pe ele oxigenul
introdus in sistem de catre plamani iar creierul coordoneaza toate functiile organismului,
fara creier viata de relatie incetand.
O persoana poate muri atunci cand este impuscata in inima (inima organ vital
lezionat traumatic fara putinta de a se autovindeca si lezarea sa este lezarea organului care
a determinat decesul) dar si atunci cand este muscata de exemplu de un animal (ex. caine)
un membru inferior in masura sa sufere o plaga a unei artere mari (artere se afla in toate
organele, in acest caz nici un organ nu a fost afectat si totusi omul moare) sau atunci cand
un diabetic este muscat de un deget intr-o altercatie in bloc si din infectarea degetului pe
fondul unui diabet decompensat si incorect tratat va muri daca nu se va interveni la timp.
Iata de ce medical toate organele sunt vitale. Cu toate acestea se apreciaza ca
trepiedul vietii este reprezintat de functia cardiaca, functia respiratorie si functia cerebrala,
in sensul ca nici un om nu poate continua sa traiasca in imprejurarile in care una dintre ele
este oprita (cele 3 functii sunt apreciate medical ca fiind vitale –functiile vitale-; atentie:
functia este vitala iar nu organul).
Incetarea functionarii acestora (s.n. simturilor sau organelor)
Codul penal in relatie cu art. 182, vatamarea corporala grava, vorbeste despre
pierderea functiei unui organ iar nu despre diminuarea/scaderea acesteia.
Pierderea unui organ pereche poate sa nu semnifice si pierderea functiei indeplinita
de perechea de organe atunci cand celalalt organ restant are capacitate biologica intacta
(dar constituie pierdere de organ si infirmitate) sau poate semnifica scaderea functiei
restante cind celalalt organ restant are capacitate biologica afectata.
Pierderea unui organ unic semnifica evident si pierderea functiei exercitate de acel
organ.

Medicina Legală

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Medicina Legală

Similar to Medicina Legală (20)

More from exodumuser

More from exodumuser (20)

Medicina Legală