Drepturile persoanelor cu handicap propunere de lege ferenda19.12.2011

DREPTURILE
PERSOANELOR CU
DIZABILITĂȚI ÎN LUMINA
REGLEMENTĂRILOR
INTERNAȚIONALE,
EUROPENE ȘI NAȚIONALE
PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Cuprins
I. Rezumat........................................................................3
II. Introducere..................................................................6
III. Prezentarea legislației în materia protecției
drepturilor persoanelor cu handicap.............................7
A Instrumente juridice internaționale ..............................................7
Convenția ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități....................................9
C111 Convenția OIM privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și
exercitării profesiei............................................................................................................12
C142 Convenția OIM privind dezvoltarea resurselor umane............................................13
C159 Convenția OIM privind reabilitarea vocațională și angajarea persoanelor cu
handicap............................................................................................................................13
Întreprinderi sociale internaționale ..................................................................................15
B Instrumente juridice europene..................................................... 16
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene........................................................17
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene...............................................................18
Convenția ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități..................................18
Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea
tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă..................19
Regulamentul CE nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind
drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata
călătoriei pe calea aerului .................................................................................................22

2
DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
ÎN LUMINA REGLEMENTĂRILOR INTERNAȚIONALE, EUROPENE ȘI NAȚIONALE
C Legislația statelor analizate............................................................ 27
1) Marea Britanie.........................................................................................27
Legea Egalității...................................................................................................................28
Îmbunătățirea Șanselor la Viață a Persoanelor cu Handicap............................................32
Strategia privind Traiul Independent ................................................................................33
Întreprinderi sociale ..........................................................................................................34
2) Suedia.........................................................................................................35
Legea nr. 307/2003 privind interzicerea discriminării ......................................................36
Legea nr. 387/1993 privind sprijinul și serviciile pentru persoanele cu anumite deficiențe
funcționale.........................................................................................................................37
Legea nr. 132/1999 pentru persoanele cu handicap, privind interzicerea discriminării în
viața profesională pe criteriul dizabilității.........................................................................41
Procedura Consiliului împotriva discriminării ...................................................................44
Planul de acțiune nr. 79/1999-2000 al Guvernului Suedez...............................................44
Ordonanța Guvernului Suedez nr. 526/2001....................................................................45
3) Statele Unite ale Americii .....................................................................46
Legea Reabilitării ...............................................................................................................47
Legea Americanilor cu Dizabilități.....................................................................................50
Legea Accesului la Transportul Aerian ..............................................................................52
Legea Educației Indivizilor cu Dizabilități ..........................................................................52
Întreprinderi sociale ..........................................................................................................54
D România ................................................................................................ 55
Legea nr. 448/2006 ...........................................................................................................55
Pensia de invaliditate ........................................................................................................72
Program de interes național ”Formarea profesională în vederea integrării în muncă a
persoanelor cu handicap...................................................................................................75
Legea asistenței sociale.....................................................................................................76
Proiectul de Lege a economiei sociale ..............................................................................77
IV. Concluzii și propuneri de lege ferenda.........79
V. Bibliografie...............................................................83

3
Contents
VI. Rezumat........................................................................3I. Rezumat
De-a lungul istoriei, datorită prejudecăților și a modului de organizare a societății, persoanele cu
dizabilități au fost excluse de la viața socială, fiind obligate să se confrunte cu sărăcia și să îndure nenumărate
umilințe. Persoanele cu dizabilități au fost percepute ca fiind neajutorate, acest stigmat social determinând două
tipuri de atitudini: fie o abordare bazată pe milă, fie ignorarea acestora. Cele două atitudini au avut o consecință
comună, respectiv încălcarea dreptului fundamental la demnitate.
În ultimii 10 ani s-au făcut progrese semnificative în ceea ce privește recunoașterea și protejarea
drepturilor persoanelor cu dizabilități. Aceste progrese se datorează efortului conjugat al organizațiilor și
indivizilor, efort ce s-a concretizat în adoptarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile
Persoanelor cu Dizabilități în anul 2006. Această convenție este primul instrument juridic obligatoriu care vizează
în mod direct și nemijlocit drepturile și libertățile persoanelor cu dizabilități, oferind un nivel de protecție fără
precedent. Convenția stabilește standarde universale minime de acțiune precum și pași concreți meniți să creeze
premisele necesare pentru a asigura incluziunea persoanelor cu dizabilități în toate domeniile de activitate.
Această convenție internațională comprehensivă, ce și-a propus să promoveze și să protejeze drepturile
persoanelor cu dizabilități, a adus o contribuție semnificativă la redresarea dezavantajului social profund al
acestora și a facilitat participarea acestora, în condiții de egalitate, în domenii precum civil, politic, economic,
social, cultural etc., atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate. Mai mult, deplina participare a
persoanelor cu dizabilități la viața socială nu se limitează la îmbunătățirea calității vieții acestora, ci are ca
rezultat și dezvoltarea semnificativă a societății în plan uman, social și economic precum și eradicarea sărăciei.

4
Cu toate acestea, lupta împotriva discriminării persoanelor cu dizabilități continuă, drepturile lor
fundamentale sunt în continuare încălcate, aceștia încă lovindu-se de bariere în participarea lor ca membri egali
ai societății.
Numărul mare de indivizi cu dizabilități reliefează importanța realizării obiectivului incluziunii lor sociale.
Statisticile arată că la nivel mondial aproximativ 650 de milioane de oameni suferă de o dizabilitate, iar la nivelul
Uniunii Europene acest număr se ridică la 80 milioane, sau o persoană din șase. De menționat este și faptul că în
rândul persoanelor cu dizabilități numărul de indivizi aflați sub pragul de sărăcie este cu 70% peste media
înregistrată.
Uniunea Europeană, conștientă de barierele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, depune
eforturi în vederea promovării și protejării drepturilor acestora, atât prin intermediul actelor normative existente
în materie la nivel comunitar, cât și prin elaborarea unor politici menite a favoriza incluziunea socială și
profesională a persoanelor cu handicap. Dintre politicile recent promovate la nivel european, o mențiune specială
trebuie facută: adoptarea de către Parlamentul European a Rezoluției din 19 februarie 2009 asupra economiei
sociale (2008/2250(INI)), prin care se consideră că economia socială, care deja reprezintă 10% din toate afacerile
europene, adică 2 milioane de întreprinderi cu 6% din totalul angajaților, trebuie să dispună de stimulente
speciale de dezvoltare. În cadrul unei astfel de economii, persoanele cu dizabilități ar dispune atât de servicii mai
bune de asistență socială, cât și de alternative de angajare în muncă, în limitele permise de o dizabilitate sau alta.
Statele europene au încă politici diferențiate în privința protecției sociale a persoanelor cu dizabilități.
Regatul Unit al Marii Britanii a fost printre primele state care au semnat atât Convenția ONU privind drepturile
persoanelor cu dizabilități în anul 2007, cât și Protocolul Opțional, în anul 2009. Marea Britanie a implementat
primul set de măsuri clare și cuprinzătoare de protecție a drepturilor și apărare împotriva discriminării
persoanelor cu handicap înainte de apariția Convenției ONU, prin Legea împotriva Discriminării Persoanelor cu
Dizabilități din 1995. Legea a fost revizuită ulterior în anul 2005 și apoi în anul 2006 a fost adoptată Legea
Egalității, revizuită în 2010, care a avut ca scop unificarea legislației țării privind discriminarea de orice tip și
pentru orice criteriu într-o singură lege, realizând astfel abrogarea Legii împotriva Discriminării Persoanelor cu
Dizabilități și înlocuirea completă a acesteia.

5
Viziunea suedeză asupra conceptului de egalitate se întemeiază pe principiul potrivit căruia toți oamenii
au valoare egală. De asemenea, dreptul la respect nu este condiționat de existența unei dizabilități și nici de
natura sau severitatea acesteia. Persoanele cu dizabilități nu vor fi privite ca niște simple ”obiecte ce necesită
măsuri speciale”, ci ca cetățeni care au aceleași drepturi și oportunități de auto-determinare și control asupra
propriilor lor vieți.
Din punct de vedere legislativ, Statele Unite ale Americii au întreprins demersuri pentru diminuarea
discriminării și a limitărilor în traiul cotidian datorate dizabilității. În acest sens, în 1973 a intrat în vigoare Legea
Reabilitării, aceasta fiind un puternic instrument legislativ pentru apărarea drepturilor și intereselor persoanelor
cu handicap. Legislația americană privind discriminarea persoanelor cu dizabilități a fost completată în 1990 de
Legea Americanilor cu Dizabilități, o lege a drepturilor civile de spectru larg, care interzice discriminarea pe
criteriu de dizabilitate.
România a ratificat majoritatea acordurilor internaționale cu dispoziții referitoare la drepturile
persoanelor cu dizabilități, iar Constituția României acordă întâietate legislației internaționale în detrimentul
legislației naționale, în cazul în care aceasta conține dispoziții mai favorabile decât legislația națională în materia
drepturilor fundamentale ale omului. Pe lângă recunoașterea constituțională a dreptului persoanelor cu
dizabilități la protecție specială, în ultimii ani România a adoptat o legislație cuprinzătoare împotriva
discriminării. Totodată, adoptarea recentei Legi a asistenței sociale și propunerea proiectului de Lege privind
economia socială sunt menite să creeze noi premise pentru re-construcția bazei legislative a protecției
persoanelor afectate de dizabilități.
Deocamdată, deși legislația în domeniu a evoluat, există totuși un număr de inadvertențe sau lipsuri ce
ar trebui revizuite. În acest scop, la finalul prezentei cercetări, am redactat o serie de recomandări prin care
urmărim îmbunătățirea legislației în materie, astfel încât persoanele cu dizabilități să aibă acces, în condiții de
egalitate, la mediul fizic, social, economic, cultural, la sănătate și educație și la informare și comunicare și să se
bucure pe deplin de toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

6
II. Introducere
La nivel mondial, viața a sute de milioane de persoane este afectată de handicap. Astfel,
în prezent, aproximativ 15% din populația lumii suferă de o anumită formă de handicap, iar
între 140 și 280 de milioane de oameni întâmpină dificultăți majore în viața cotidiană.1
Multe persoane cu dizabilități nu au acces în condiții de egalitate la încadrarea în muncă,
la sistemul de sănătate sau la educație. De asemenea, aceste persoane nu beneficiază de
serviciile necesare pentru a duce o viață normală, confruntându-se în fiecare zi cu
prejudecăți și fiind excluși de către societate. Ulterior intrării în vigoare a Convenției
Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități2, handicapul este privit din
ce în ce mai des ca un aspect important de luat în seamă în lupta contra discriminării.
În ciuda magnitudinii acestui fenomen, atât conștientizarea problemelor pe care le
ridică, cât și informațiile științifice cu privire la dizabilitate sunt insuficiente. Documentele
internaționale care reglementează drepturile persoanelor cu dizabilități conțin definiții
distincte a conceptului de ”handicap”, ceea ce poate duce la diminuarea efectelor măsurilor
de protecție stabilite în favoarea lor. În plus, există puține documente care să ofere
informații asupra modului în care statele și-au dezvoltat politicile în această materie,
răspunzând astfel nevoilor persoanelor cu handicap.
Obiectivul prezentei cercetări este de a analiza principalele instrumente juridice
existente atât la nivel internaţional şi european, cât şi nivel naţional, care instituie măsuri
de protecţie în favoarea persoanelor cu handicap, punând accentul cu precădere pe
aspectele ce ţin de integrarea acestora în muncă. În îndeplinirea acestui obiectiv am avut în
vedere state cu o îndelungată tradiție legislativă în reglementarea drepturilor persoanelor
cu handicap3. Experiența dobândită și realitățile constatate în decursul timpului au
contribuit la dezvoltarea unor legislații care să confere garanțiile juridice necesare
asigurării unui trai decent persoanelor cu handicap.
Scopul acestui demers este, pe de o parte, de a reliefa domeniile în care legislaţia română
ar putea fi îmbunătăţită şi, pe de altă parte, propunerea unor soluţii legislative care să
remedieze deficienţele existente.
Importanța cercetării este dată, în principal, de numărul mare de persoane afectate de
diferite tipuri de handicap, așa cum rezultă din statisticile sus-menționate, cât și de
necesitatea creării unor instrumente legale adecvate în vederea participării acestora la
viața socio-profesională în condiții de egalitate cu restul persoanelor.
1
http://www.who.int/disabilities/world_report/2011/report/en/index.html (consultat la data de 28 noiembrie
2011);
2
Semnată în martie 2007 de către 82 de țări;
3
Statele avute în vedere sunt Marea Britanie, Suedia și Statele Unite ale Americii.

7
III. Prezentarea legislaţiei în materia
protecţiei persoanelor cu handicap
A. Instrumente juridice internaţionale
La nivel internațional, drepturile persoanelor cu handicap sunt protejate în primul rând
prin intermediul convențiilor privind drepturile omului.
Principalele convenții pentru protejarea drepturilor omului sunt:
Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice
(engleză, International Covenant on Civil and Political Rights);
Convenția internațională privind drepturile economice, sociale și
culturale (engleză, International Covenant on Economic, Social and Cultural
Rights);
Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială (engleză, Convention on the Elimination of All Forms of Racial
Discrimination);
Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor (engleză, Convention on the Elimination of All Forms of
Discrimination against Women);
Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente
crude, inumane sau degradante (engleză, Convention against Torture and
other Cruel, Inhuman and Degrading Treatment or Punishment);
Convenția cu privire la drepturile copilului (engleză, Convention on
the Rights of the Child);
Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor
muncitorilor migranți și a membrilor familiilor acestora (engleză,
International Convention on the Protection of the Rights of All Migrant Workers
and Members of their Families).

8
În plus față de convențiile menționate anterior, există și o serie de convenții
internaționale sau regionale care apără în special drepturile persoanelor cu handicap sau
conțin dispoziții privind persoanele cu handicap. Printre acestea se numără:
C111 Convenția OIM privind discriminarea în domeniul ocupării
forței de muncă și exercitării profesiei, 1958 (engleză, Discrimination
(Employment and Occupation) Convention);
C142 Convenția OIM privind Dezvoltarea Resurselor Umane,
1975 (engleză, Human Resources Development Convention);
C159 Convenția OIM privind reabilitarea vocațională şi angajarea
persoanelor cu handicap, 1983 (engleză, ILO Convention concerning
Vocational Rehabilitation and Employment (Disabled Persons));
Convenția inter-americană privind eliminarea tuturor formelor
de discriminare împotriva persoanelor cu handicap (engleză, Inter-
American Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination Against
Persons With Disabilities);
Convenția privind drepturile copilului (articolul 23) (engleză,
Convention on the Rights of the Child);
Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor (articolul
18(4)) (engleză, African Charter of Human and People's Rights (art. 18(4)));
Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului
(articolul 13) (engleză, African Charter on the Rights and Welfare of the Child
(article 13));
Carta socială europeană (articolul 15) (engleză, European Social
Charter (article 15)).
Pe lângă instrumentele juridice sus-menționate, care au forță juridică obligatorie, există
și câteva instrumente internaționale ce reglementează situația persoanelor cu dizabilități,
dar care nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic:
Declarația privind Drepturile Persoanelor cu Retard Mental (engleză,
Declaration of the Rights of Mentally-Retarded Persons);
Declarația privind Drepturile Persoanelor cu Handicap (engleză,
Declaration on the Rights of Disabled Persons);
Programul Mondial de Acțiune cu privire la Persoanele cu Handicap
(engleză, World Programme of Action concerning Disabled Persons);
Principii Directoare de Acțiune în Dezvoltarea Resurselor Umane în
Domeniul Dizabilității (Tallinn) (engleză, Tallinn Guidelines for Action on
Human Resources Development in the Field of Disability);
Principii pentru Protecția Persoanelor cu Boli Mentale și
Îmbunătățirea Asistenței Medicale Psihiatrice (engleză, Principles for the
Protection of Persons with Mental Illness and the Improvement of Mental Health
Care);

9
Reguli Standard privind Egalizarea Oportunităților pentru Persoanele
cu Handicap (engleză, Standard Rules on the Equalization of Opportunities for
Persons with Disabilities);
Recomandarea OIM privind Reabilitarea vocațională și Angajarea
Persoanelor cu Handicap (engleză, ILO Recommendation concerning
Vocational Rehabilitation and Employment (Disabled Persons)).
1. Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități
În data de 13 decembrie 2006, a fost adoptată Convenția ONU privind drepturile
persoanelor cu dizabilități (engleză, Convention on the Rights of Persons with Disabilities)
împreună cu Protocolul Opțional (engleză, Optional Protocol) al acesteia la sediul Națiunilor
Unite din New York, aceasta devenind rapid principalul instrument juridic internațional de
luptă împotriva discriminării persoanelor cu handicap, mai ales datorită numărului record
de semnături de aderare. Astfel, inițial, Convenția a fost semnată de 82 de state, iar
Protocolul Opțional a cumulat, în total, un număr de 44 de semnături.
Convenția a intrat in vigoare la 3 mai 2008.
Până la acest moment, Convenția a fost semnată de 153 de state, iar Protocolul Opțional
de către 90 de state. Convenția a fost ratificată de 108 țări, printre care și România, iar
Protocolul Opțional de 63 țări.
În viziunea Organizației Națiunilor Unite, conceptul de ”persoane cu dizabilități”
include persoanele care au handicap fizic, mental, intelectual sau senzorial permanent, și
care, în interacțiunea cu alte obstacole, pot fi împiedicați să participe eficient la viața
socială, în aceeași măsură ca și alți cetățeni.
Pentru a putea evita discriminarea persoanelor cu dizabilități, trebuie întâi definit
termenul de ”discriminare”. ONU definește discriminarea pe motiv de dizabilitate ca fiind
”orice diferenţiere, excludere sau restricţie pe criterii de dizabilitate, care are ca scop sau
efect diminuarea sau prejudicierea recunoaşterii, beneficiului sau exercitării în condiţii de
egalitate cu ceilalţi, a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în
domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu. Termenul include
toate formele de discriminare, inclusiv refuzul de a asigura o adaptare rezonabilă”.
Termenul de ”adaptare rezonabilă” este reprezentat de modificările şi ajustările
necesare şi adecvate, care nu impun un efort disproporţionat sau nejustificat atunci când
este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să se

10
bucure sau să-şi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, toate drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului.
Convenția ONU conține 8 principii generale ce dau expresie obiectivului Convenției, de
a promova, proteja și asigura exercitarea deplină și în condiții de egalitate a tuturor
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilități
și de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă.
Cele opt principii sunt:
• Respectul inerent al demnității, autonomiei individuale, independența persoanelor
și libertatea de a alege;
• Nediscriminarea;
• Participarea deplină și eficientă la viața socială și includerea în societate;
• Respectul pentru diferențe și acceptarea persoanelor cu dizabilități ca parte
integrantă a diversității umane;
• Oportunități egale;
• Accesibilitate;
• Egalitatea în drepturi a femeilor și a bărbaților;
• Respectul față de capacitățile copiilor cu handicap, aflate în curs de dezvoltare, și
respectul față de dreptul copiilor cu dizabilități de a-și păstra identitatea.
Statele semnatare se obligă să adopte toate măsurile legislative, administrative precum
și alte măsuri corespunzătoare pentru implementarea drepturilor recunoscute în
Convenție și pentru abrogarea legilor, regulilor și obiceiurilor existente care implică
discriminări ale persoanelor cu dizabilități. De asemenea, acestea trebuie să promoveze
cercetarea și dezvoltarea și să încurajeze utilizarea de noi tehnologii, inclusiv tehnologiile
informatice și de comunicații, dispozitive de suport pentru mobilitate, dispozitive și
tehnologii de asistare, adecvate persoanelor cu dizabilități precum și să facă cunoscută
oferta și să furnizeze informații accesibile persoanelor cu handicap referitoare la aceste
dispozitive și tehnologii.
Statele membre trebuie să se consulte cu și să implice persoanele cu dizabilități, inclusiv
copiii, în redactarea și implementarea legislației și politicilor elaborate în vederea punerii
în aplicare a Convenției, precum și în alte procese de luare a deciziilor cu privire la
problemele persoanelor cu handicap.
Pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să
participe pe deplin la toate aspectele vieţii, statele membre vor lua măsurile adecvate
pentru a asigura acestor persoane accesul la transport, informaţie şi mijloace de

11
comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de comunicaţii şi la alte
facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale.
În Convenția ONU este menționată și importanța creșterii gradului de conștientizare în
societate, inclusiv la nivelul familiei, în legătură cu persoanele cu dizabilităţi şi a promovării
respectării drepturilor şi demnităţii acestora, precum și importanța combaterii
stereotipurilor, prejudecăţilor şi practicilor dăunătoare la adresa persoanelor cu
dizabilităţi, inclusiv cele pe criterii de sex şi vârstă, în toate domeniile vieţii și promovarea
recunoaşterii capacităţilor şi contribuţiilor persoanelor cu dizabilităţi.
Statele semnatare recunosc dreptul la viață, la egalitate în fața legii, accesul la justiție,
libertate, securitate, protecție împotriva torturii, pedepselor sau a tratamentului crud,
inuman și degradant, protecția împotriva exploatării, violenței și abuzului, dreptul de a-i fi
respectată integritatea fizică și mentală, dreptul la liberă circulație și naționalitate, dreptul
la viață independentă și de a fi inclus în societate, libertatea de exprimare și opinie și
accesul la informație, dreptul la viața personală și la educație, să se bucure de cea mai bună
stare de sănătate, dreptul la muncă și angajare, dreptul la standarde adecvate de trai și
protecție socială, dreptul de participare la viața politică, publică și culturală precum și
dreptul la distracție, odihnă și sport.
La momentul semnării Convenției, statele membre își iau angajamentul să adopte
măsuri eficiente pentru a asigura mobilitatea personală, în cel mai înalt grad posibil de
independență a persoanelor cu dizabilități, și pentru a elimina discriminarea împotriva
persoanelor cu dizabilităţi în toate chestiunile referitoare la căsătorie, familie, statutul de
părinte şi relaţiile interpersonale.
Statele membre vor organiza, consolida şi extinde servicii şi programe de abilitare şi
reabilitare complexe, în special în domeniul sănătăţii, încadrării în muncă, educaţiei şi
serviciilor sociale.
Conform art. 27 din Convenția ONU, ”Statele membre recunosc dreptul persoanelor cu
dizabilităţi de a munci în condiţii de egalitate cu ceilalţi; aceasta include dreptul la
oportunitatea de a-şi câştiga existenţa prin exercitarea unei activităţi liber alese sau
acceptate pe piaţa muncii, într-un mediu de lucru deschis, incluziv şi accesibil persoanelor
cu dizabilităţi. Statele Părţi vor proteja şi promova dreptul la muncă, inclusiv pentru cei
care dobândesc o dizabilitate pe durata angajării, prin luarea de măsuri adecvate, inclusiv
de ordin legislativ”. Astfel, statele membre se obligă să:
• Interzică discriminarea pe criterii de dizabilitate referitoare la toate
aspectele şi formele de încadrare în muncă, inclusiv la condiţiile de recrutare,
plasare, angajare şi menţinere în muncă, la progresul în carieră şi la condiţii de
sănătate şi securitate la locul de muncă;

12
• Protejeze drepturile persoanelor cu dizabilităţi, din punct de vedere al
condiţiilor corecte şi favorabile de muncă, inclusiv al oportunităţilor şi remuneraţiei
egale pentru muncă egală, al condiţiilor de sănătate şi securitate la locul de muncă,
al protecţiei împotriva hărţuirii şi prin reglementarea conflictelor;
• Asigure că persoanele cu dizabilităţi sunt capabile să-şi exercite dreptul la
muncă şi drepturile sindicale în condiţii de egalitate cu ceilalţi;
• Permită persoanelor cu dizabilităţi accesul efectiv la programele generale de
orientare tehnică şi vocaţională, la servicii de plasare şi formare profesională
continuă;
• Promoveze, pe piaţa muncii, oportunităţile de angajare şi de progres în
carieră pentru persoanele cu dizabilităţi şi să ofere asistenţă în căutarea, obţinerea
şi menţinerea unui loc de muncă, inclusiv pentru revenirea la locul de muncă.
• Promoveze oportunităţile pentru activităţi independente, dezvoltarea
spiritului antreprenorial, dezvoltarea de cooperative şi începerea unei afaceri
proprii;
• Angajeze persoane cu dizabilităţi în sectorul public;
• Promoveze angajarea persoanelor cu dizabilităţi în sectorul privat prin
politici şi măsuri adecvate, care să includă programe de acţiune pozitive,
stimulente şi alte măsuri;
• Asigure oferirea unor adaptări adecvate persoanelor cu dizabilităţi, la locul
de muncă;
• Încurajeze obţinerea, de către persoanele cu dizabilităţi, a unei experienţe în
muncă, pe piaţa liberă a forţei de muncă;
• Promoveze reabilitarea vocaţională şi profesională, menţinerea locului de
muncă şi programele de reintegrare profesională pentru persoanele cu dizabilităţi.
2. C111 Convenția OIM privind discriminarea în domeniul ocupării
forței de muncă și exercitării profesiei, 1958
În data de 25 iunie 1958, a fost adoptată de către Organizația Internațională a Muncii
Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării
profesiei, aceasta fiind considerată una din convențiile fundamentale.
Prin semnarea Convenției, orice stat membru se angajează să elaboreze şi să
implementeze o politică naţională care să urmărească promovarea, prin metode adaptate
condiţiilor şi uzanţelor naţionale, a egalităţii de posibilităţi şi de tratament în materie de
ocupare a forţei de muncă şi exercitare a profesiei, în scopul eliminării oricăror
discriminări.

13
Această convenție a fost una din primele de acest tip, care fac referire directă la apărarea
intereselor persoanelor cu handicap, menționând în art. 5 alin. (2) că orice stat membru
poate să ”nu considere ca fiind nediscriminatorii orice alte măsuri speciale destinate să
ţină seama de nevoile deosebite ale persoanelor faţă de care o protecţie sau o asistenţă
specială este recunoscută în mod general ca necesară datorită sexului, vârstei, invalidităţii,
sarcinilor familiale sau nivelului social ori cultural.”
3. C142 Convenția OIM privind Dezvoltarea Resurselor Umane,
1975
Convenția OIM privind Dezvoltarea Resurselor Umane (Îndrumarea Vocațională și
Instruirea Vocațională) a fost adoptată în 23 iunie 1975. Prin semnarea acestei convenții,
statele membre se obligă să adopte și să dezvolte politici și programe coordonate și
cuprinzătoare de îndrumare și instruire vocațională, în strânsă legătură cu încadrarea în
muncă, în special prin servicii publice de angajare. Aceste politici și programe trebuie
concepute astfel încât să permită și să încurajeze toate persoanele, fără niciun fel de
discriminare, să-și dezvolte și folosească capacitățile de a munci în interesul lor și în
concordanță cu propriile aspirații.
Convenția face referire directă la nevoile persoanelor cu dizabilități, în art. 3 alin. (1)
enunțând că fiecare membru trebuie să ”își sporească gradual sistemele de îndrumare
vocațională, incluzând informarea privind ocuparea continuă a forței de muncă, cu scopul de a
asigura că informații cuprinzătoare și cea mai bună îndrumare cu putință sunt disponibile tuturor
copiilor, persoanelor tinere și adulților, incluzând programe adecvate pentru toate persoanelor cu
handicap”.
4. C159 Convenția OIM privind reabilitarea vocațională şi angajarea
persoanelor cu handicap, 1983
Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 159 privind reabilitarea vocațională
și angajarea persoanelor cu handicap a fost adoptată în data de 20 iunie 1983, în contextul
dezvoltării Programului Mondial de Acțiune cu privire la Persoanele cu Handicap și a
declarării anului 1981 ca fiind Anul Internațional al Persoanelor cu Dizabilități.

14
În cadrul Convenției, o ”persoană cu dizabilități” se definește ca fiind ”un individ ale
cărui perspective de a obține, menține și a avansa într-un loc de muncă adecvat sunt reduse
substanțial ca rezultat a unei dificultăți fizice sau mentale recunoscute în mod
corespunzător”. Prin ”reabilitare vocațională” se înțelege permiterea unei persoane cu
dizabilități să obțină, mențină și avanseze într-un loc de muncă adecvat și astfel să
promoveze integrarea și reintegrarea în societate.
Plecând de la prevederile Recomandării privind Reabilitarea Vocațională a Persoanelor
cu Dizabilități din 1955 a OIM, prezenta Convenție a fost concepută în scopul de a formula
și implementa, în rândul statelor semnatare, legislație care să încerce să asigure că sunt
făcute disponibile măsuri adecvate de reabilitare vocațională tuturor categoriilor de
persoane cu dizabilități și să promoveze oportunități de angajare pentru persoanele cu
handicap în cadrul pieței libere a muncii, mergând pe principiul de egalitate între lucrătorii
cu dizabilități și între lucrători în general.
Statele membre ale Convenției trebuie să ia măsuri pentru a oferi îndrumare și instruire
vocațională, plasarea în locul de muncă și alte servicii asemănătoare, precum și pregătirea
și asigurarea punerii la dispoziție de consilieri și de alt personal calificat corespunzător
pentru îndrumarea și instruirea vocațională, plasarea și angajarea persoanelor cu
dizabilități în vederea obținerii, menținerii și avansării în locul de muncă, utilizându-se,
unde este posibil și adecvat, serviciile existente pentru lucrători, cu adaptările necesare.

15
5. Întreprinderi sociale internaționale
La nivel internațional, există numeroase organizații și întreprinderi sociale, al căror scop
îl reprezintă ajutorarea persoanelor cu handicap. Acestea pot avea, după caz, obiectivul de
a ajuta persoanele cu handicap, indiferent de tipul handicapului sau se pot axa pe
sprijinirea persoanelor care suferă de un anumit tip de handicap.
Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități prevede înființarea unui comitet
(engleză, Committee on the Rights of Persons with Disabilities), constituit inițial din 12
(ulterior, după ce Convenția a ajuns la 80 ratificări, s-a extins la 18) experți independenți în
domeniul drepturilor omului al cărui scop este de a monitoriza implementarea Convenției.
Astfel, toate statele semnatare se obligă să trimită cu regularitate rapoarte care să prezinte
politicile legislative, judiciare sau orice alte măsuri elaborate pentru implementarea
drepturilor afirmate în Convenție.
Există numeroase întreprinderi sociale ce au drept scop ajutorarea persoanelor ce
suferă de un anumit tip de dizabilitate. Dintre acestea, amintim:
Autism Network International;
Action on Disability and Development;
Center for Independent Living;
Center for International Rehabilitation;
Committee on the Rights of Persons with Disabilities
Disability Rights Education and Defense Fund, Inc. (DREDF);
Disabled Peoples International;
Handicap International;
Inclusion International;
International Blind Sports Federation;
International Disability Alliance;
International Disability and Development Consortium (IDDC);
International Disability Rights Monitor (IDRM);
International Federation of Persons with Physical Disability;
International Ventilator Users Network;
Mental Disability Advocacy Center;
Mental Disability Rights International;
MindFreedom International;
Rehabilitation International;
The World Blind Union;
World Association of Persons with disabilities;
World Federation of the Deaf.

16
B. Instrumente juridice europene
În Uniunea Europeană (UE), o persoană din șase suferă de handicap4, de la o formă
ușoară până la o formă gravă, iar, ı̂n total, aproximativ 80 de milioane de persoane nu pot,
deseori, să participe din plin la viața socială și economică din cauza barierelor fizice și
comportamentale. Nivelul de sărăcie a persoanelor cu handicap este cu 70% superior
mediei înregistrate5, fapt care se datorează parțial accesului lor limitat la integrarea ı̂n
muncă.
Pentru ı̂mbunătățirea situației sociale și economice a persoanelor cu handicap, Uniunea
Europeană și statele sale membre dispun de un mandat ferm.
Principalele acte normative în domeniu la nivel european sunt următoarele:
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
Convenția Națiunilor Unite privind persoanele cu dizabilități;
Directiva 2000/78/ CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea
tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă;
Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind
drepturile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata
călătoriei pe calea aerului.
4
Modulul ad hoc referitor la încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap din ancheta UE asupra forței de
muncă (LFS AHM), 2002;
5
Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (UE-SILC), 2004;

17
1. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta)
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost adoptată la data de 7
decembrie 2000, sub auspiciile Consiliului European de la Nisa, de către Parlamentul
European, Consiliul European și Comisia Europeană.
Scopul adoptării Cartei a fost acela de a consolida protecția drepturilor fundamentale și
de a crea un spațiu de libertate, securitate și justiție.
Carta, în conținutul său, reunește totalitatea drepturilor civice, politice, economice și
sociale ale cetățenilor europeni. Astfel, aceasta cuprinde 54 de articole, grupate în 6
capitole: Demnitatea, Libertățile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetățenia și Justiția.
În capitolul privind Demnitatea, sunt recunoscute drepturi inerente oricărei ființe
umane, precum dreptul la viață, dreptul la demnitate umană, dreptul la integritate fizică și
psihică. Încă din primul articol al Cartei se statuează că „Demnitatea umană este inviolabilă.
Aceasta trebuie respectată și protejată”.
În ceea ce privește celelalte capitole ale Cartei, acestea prezintă drepturile și libertățile
fundamentale ale fiecărui individ. Printre acestea se numără și dreptul persoanelor cu
handicap ”de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională,
precum şi participarea la viața comunității6”. De asemenea, aceștia se bucură de toate celelalte
drepturi și libertăți, recunoscute tuturor cetățenilor Uniunii, precum dreptul la libertate și
la siguranță, respectarea vieții private și de familie, protecția datelor, dreptul la căsătorie și
dreptul de a întemeia o familie, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, libertatea
de exprimare și de informare, libertatea de întrunire și de asociere, libertatea artelor și
științelor, dreptul la educație, libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă,
libertatea de a desfășura o activitate comercială.
Potrivit dispozițiilor Cartei, este interzisă discriminarea bazată pe handicap7. Persoanele
ce suferă de un handicap au dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la
serviciile sociale, care se acordă în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și
de legislațiile și practicile naționale. În plus, în scopul combaterii marginalizării sociale şi a
sărăciei, ”Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce
priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă demnă tuturor celor care nu dispun de resurse
suficiente8”.
6
Art. 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptată la Nisa, la data de 7 decembrie 2000;
7
Art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptată la Nisa, la data de 7 decembrie
2000;
8
Art 34 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

18
2. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
Tratatul de la Lisabona9, semnat la 13 decembrie 2007 și ratificat de România în anul
2008, a avut drept scop înlocuirea tratatului prin care se urmărea adoptarea unei
Constituții Europene, ca urmare a respingerii acestui proiect de către Olanda și Franța.
Tratatul a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, fiind menit să asigure răspunsul Uniunii
Europene la noile provocări globale şi la problemele care contează cel mai mult pentru
cetățeni, aducând Europa mai aproape de aceştia.10 Printre obiectivele sale11 se numără
construirea unei Europe a drepturilor, libertății, solidarității şi siguranței, care promovează
valorile Uniunii, introduce Carta Drepturilor Fundamentale ı̂n dreptul primar european,
prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecție a cetățenilor
europeni.
Tratatul de la Lisabona modifică dispozițiile tratatelor existente. Astfel, Tratatul
instituind Comunitatea Europeană a fost redenumit, în prezent acesta numindu-se Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene.
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene descrie regulile concrete de funcționare
a Uniunii Europene, dezvoltând prevederile conținute de Tratatul privind Uniunea
Europeană. Potrivit art. 9 și 10 din actul normativ menționat, în definirea politicilor sale,
Uniunea Europeană trebuie să țină seama de cerințele privind promovarea unui grad
ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare și
combaterea excluziunii sociale. În acest scop, este necesar să se elimine toate formele de
discriminare, pe motive de sex, rasă, origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă
sau orientare sexuală și, totodată și să se asigure un nivel ridicat de educație, formare
profesională și de protecție a sănătății umane.

3. Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu
dizabilități
Convenția Națiunilor Unite este primul instrument obligatoriu din punct de vedere
juridic în domeniul drepturilor omului la care Uniunea Europeană și statele membre sunt
parte. Prevederile acesteia au fost dezvoltate pe larg în cadrul primului capitol.

9
Denumirea oficială a acestui tratat este ”Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunității Europene.”
10
Art.10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (modificat prin Tratatul de la Lisabona) „Orice cetățean are
dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod deschis şi la un nivel cât mai apropiat
posibil de cetățean”.
11
Acestea se regăsesc în art. 1 alin. (4) din Tratatul de la Lisabona;

19
4. Directiva 2000/78/ CE a Consiliului de creare a unui cadru
general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de
muncă și condițiile de muncă
Directiva a fost adoptată în scopul implementării principiilor enunțate atât în dreptul
primar al Uniunii Europene, cât și în convențiile existente la nivel internațional. Astfel, ı̂n
expunerea de motive a Directivei sunt prezentate convențiile și tratatele care consfințesc
principiul egalității și dreptul la protecție ı̂mpotriva discriminării (Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, prin Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare față de femei, prin Pactul Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice
și drepturile economice, sociale și culturale și prin Convenția europeană de apărare a
drepturilor omului și libertăților fundamentale, Tratatul privind Uniunea Europeană etc).
De asemenea, este subliniată importanța promovării unei piețe a forței de muncă
favorabile integrării sociale, prin redactarea unui ansamblu coerent de politici destinate
combaterii discriminării faţă de diferite grupuri de persoane, precum persoanele cu
handicap. Locul de muncă și funcția constituie elementele esențiale care creează premisele
garantării egalității șanselor și contribuie într-o mare măsură la deplina participare a
cetățenilor la viața economică, culturală și socială, precum și la dezvoltarea personală. Pe
de altă parte, un element important în combatarea discriminărilor pe bază de handicap îl
constituie conceperea unor măsuri care să țină cont de nevoile persoanelor cu handicap la
locul de muncă. Astfel, măsurile menționate trebuie să aibă în vedere, în special,
amenajarea localurilor sau adaptarea echipamentelor, a ritmului de lucru, repartiția
obligațiilor sau oferirea unor mijloace de formare profesională adecvate.
Prin excepție, un tratament diferențiat ar putea fi justificat numai în ipoteza în care o
caracteristică legată de handicap ”constituie o cerință profesională esențială determinantă, sub
condiția ca scopul să fie legitim, iar exigențele rezonabile”12.
Totodată, trebuie avut în vedere și faptul că persoanele ce au fost victimele unei
discriminări trebuie să dispună de mijloace de protecție adecvate. În acest scop, în litigiile
ce au un astfel de obiect, sarcina probei ar trebui să revină pârâtului, iar nu reclamantului.
De asemenea, în ipoteza în care se dovedește că nu au fost respectate obligațiile ce decurg
din principiul nediscriminării, statele membre ar trebui să aplice ”sancțiuni efective,
proporționale și disuasive”13.
12
Motivul 23, din Directiva 2000/78/ CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal
privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă;
13
Motivul 35 din Directiva 2000/78/ CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal
privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă.

20
Conceptul de discriminare
Directiva definește criteriile de discriminare, precum și noțiunile de ”discriminare
directă” și ”discriminare indirectă”.
Astfel, potrivit art. 1, criteriile de discriminare sunt următoarele: apartenență religioasă
sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
Discriminarea directă intervine atunci când o persoană este tratată ı̂ntr-o manieră mai
puțin favorabilă decât este, a fost sau va fi tratată ı̂ntr-o situație asemănătoare o altă
persoană, pe baza unuia dintre criteriile menționate, pe când discriminarea indirectă se
produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept
consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită religie sau convingeri, cu
un anumit handicap, de o anumită vârstă sau de o anumită orientare sexuală, ı̂n raport cu
altă persoană.14
Este de menționat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Directivă și
hărțuirea reprezintă o formă de discriminare, atunci când se manifestă un comportament
indezirabil pe motive legate de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau
orientare sexuală, care are ca obiectiv sau ca efect lezarea demnității unei persoane și
crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv.
Directiva menționată are un câmp larg de aplicare, cuprinzând următoarele domenii15:
• condițiile de acces la angajare, la activități neretribuite sau la muncă, inclusiv criteriile
de selecție şi condițiile de recrutare, oricare ar fi domeniul de activitate şi la toate nivelurile
ierarhiei profesionale, inclusiv în materie de promovare;
• accesul la toate tipurile şi la toate nivelurile de orientare şi de formare profesională,
de perfecționare şi schimbare a orientării profesionale, inclusiv acumularea unei
experiențe practice;
• condițiile de angajare şi muncă, inclusiv condițiile de concediere şi salarizare;
• afilierea la și angajarea într-o organizație a lucrătorilor sau patronatului, sau orice
organizație ai cărei membri exercită o anumită profesie, inclusiv avantajele obținute de
acest tip de organizație.
14
Art. 2 din Directiva 2000/78 2000/78/ CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului
egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă;
15
Art. 3 alin.(1) din Directiva 2000/78 2000/78/ CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea
tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă;

21
În ceea ce privește cerințele profesionale, directiva dispune că există posibilitatea
stabilirii unui tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul din criteriile de
discriminare precizate anterior, sub condiția ca această caracteristică să constituie o
cerință profesională esențială și determinantă în vederea exercitării unei anumite activități
profesionale.
Amenajări corespunzătoare persoanelor cu handicap
Potrivit art. 5 din Directivă, în scopul garantării principiului egalităţii faţă de persoanele
cu handicap, trebuie să fie prevăzute amenajări corespunzătoare. Astfel, angajatorul
trebuie să ia măsurile corespunzătoare, în funcție de nevoi și într-o situație concretă, în
vederea facilitării unei persoane cu handicap:
• a accesului la un loc de muncă;
• exercitării profesiei acestuia;
• avansării;
• accesului la formare profesională.
Totuși, statele membre trebui să ia măsurile necesare, astfel încât obligațiile impuse în
sarcina angajatorilor să fie compensate corespunzător, prin elaborarea de politici adecvate
în materie.
Apărarea drepturilor
În ceea ce privește apărarea drepturilor persoanelor susceptibile de a fi victime a unei
forme de discriminare, Directiva conține o serie de măsuri de natură a facilita combatarea
unor astfel de practici. Dintre acestea, le menționăm pe următoarele:
• procedurile judiciare și administrative să fie accesibile tuturor persoanelor care se
consideră lezate prin nerespectarea principiului egalității, chiar dacă relațiile în cadrul
cărora s-a produs discriminarea au încetat;
• recunoașterea calității procesuale active a asociațiilor sau organizațiilor ce justifică
un interes legitim și care doresc sprijinirea reclamantului în cadrul proceselor ce au ca
obiect încălcarea drepturilor ce derivă din principiul nediscriminării și cel al egalității de
tratament;
• instituirea unor măsuri de protecție împotriva concedierilor sau a oricărui alt
tratament defavorabil din partea angajatorului ce ar putea constitui o modalitate de ripostă
la o reclamație formulată la nivelul întreprinderii sau la o acțiune în justiție vizând
respectarea principiului egalității;
• dispozițiile legale în materia protecției persoanelor împotriva practicilor
discriminatorii să fie ușor accesibile și să fie aduse la cunoștința persoanelor interesate
prin mijloace corespunzătoare.

22
5. Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European şi
al Consiliului European privind drepturile persoanelor cu
handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata
călătoriei pe calea aerului
Regulamentul recunoaște dreptul persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă,
cauzată de un handicap, vârstă sau orice alt factor, la condiții de transport aerian
comparabile cu cele ale celorlalte cetățeni. La rândul său, acest drept decurge din dreptul la
liberă circulație, libertatea de alegere și tratamentul nediscriminatoriu.
În acest scop, persoanelor cu handicap ar trebuie să li se pună la dispoziție asistența
necesară pentru a răspunde nevoilor lor, atât la aeroport, cât și la bordul aeronavei, prin
angajarea personalului și utilizarea echipamentului necesar.
În accepțiunea regulamentului16, ”persoana cu handicap” reprezintă ”orice persoană a
cărei mobilitate lacălătoriacu un mijloc de transport este redusă caurmare aunui handicap fizic
(senzorial sau locomotor, permanent sau temporar), handicap sau deficiențe intelectuale sau cu
orice altă cauză de handicap sau vârstă și a cărei situație necesită atenția cuvenită și adaptarea
serviciilor disponibile tuturor pasagerilor la nece- sitățile particulare ale acesteia”.
În scopul prevenirii refuzului la transport a persoanelor cu handicap, Regulamentul, în
art. 3, dispune că transportatorii aerieni, agenții acestora sau operatorii de turism sunt
obligați:
• Să accepte o rezervare pentru un zbor care pleacă de la sau sosește la un aeroport
pentru care se aplică prezentul regulament;
• Să ı̂mbarce o persoană cu handicap sau o persoană cu mobilitate redusă la un astfel de
aeroport, sub condiția ca persoana respectivă să dețină un bilet valid și o rezervare.
Excepțiile de la acest principiu se pot justifica numai în următoarele situații:17
• ı̂n scopul respectării cerințelor de siguranță aplicabile stabilite de legislația
internațională, comunitară sau internă sau pentru a se supune cerințelor de siguranță
stabilite de autoritatea care a eliberat certificatul de operare în domeniul transportului
aerian transportatorului aerian respectiv;
• dacă dimensiunile aeronavei sau ale ușilor acesteia fac ı̂mbarcarea sau transportul
respectivei persoane cu handicap sau persoanei cu mobilitate redusă fizic imposibile.
16
Art. 2 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind drepturile
persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului;
17
Art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind drepturile
persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului;

23
Este de menționat că la nivelul Uniunii Europene mai există o serie de documente
care, deși nu au forță juridică obligatorie, prezintă o importanță deosebită pentru studiul
de față. Astfel, atât Consiliul cât și Parlamentul European au redactat o serie de rezoluții,
recomandări și comunicări, al căror scop este promovarea și protejarea drepturilor
persoanelor cu handicap. Dintre acestea, le menționăm pe următoarele:
1) Rezoluţia Consiliului European nr. 2003/C39/03 referitoare la ”eAccesibilitatea
- în vederea îmbunătăţirii accesului persoanelor cu handicap în societatea
bazată pe cunoaştere", 6 februarie 2003
Prin această Rezoluție, Consiliul European solicită statelor membre și Comisiei să ia
măsurile necesare în vederea eliminării barierelor tehnice, juridice și a oricăror altor
bariere ce stau în calea accesului persoanelor cu handicap la o societate bazată pe
cunoaștere.
2) Rezoluţia Consiliului European nr. 2003/C175/01 referitoare la promovarea
angajării în muncă şi integrarea socială a persoanelor cu handicap
Rezoluția urmărește, pe de o parte, identificarea problemelor cu care se confruntă
persoanele cu handicap și, pe de altă parte, formularea unor propuneri în vederea
îmbunătățirii legislației existente. Astfel, Consiliul European apreciază că s-ar impune
luarea următoarelor măsuri:
• promovarea integrării și participării depline a persoanelor cu handicap la viața
socială, recunoscând că aceștia au drepturi egale cu ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene;
• depunerea unor eforturi suplimentare în vederea integrării persoanelor cu handicap
pe piața muncii, prin asigurarea respectării principiului egalității de tratament și facilitarea
accesului acestora la educație și formare profesională pe tot timpul vieții; în acest scop,
persoanelor cu dizabilități trebuie să li se acorde accesul la informație, prin intermediul
tehnologiilor de comunicare;
• aplicarea principiului ”design for all”;
• efectuarea mai multor studii care să aibă drept scop prezentarea problemelor cu care
se confruntă persoanele cu dizabilități.

24
De asemenea, la nivelul Uniunii Europene, Comisia a elaborat ”Strategia europeană
2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără
bariere”, al cărui obiectiv este ”de a oferi persoanelor cu handicap capacitatea de a se bucura de
drepturi depline și de a beneficia complet de participarea la viața socială și economică europeană,
mai ales prin intermediul pieței unice”18.
Strategia se axează pe eliminarea barierelor pe care le întâmpină persoanele cu
handicap atât în viața persoanală, cât și în cea profesională.19. Comisia, cu ocazia elaborării
strategiei în discuție, a identificat opt domenii principale de acțiune: accesibilitate,
participare, egalitate, ocuparea forței de muncă, educație și formare, protecție socială,
sănătate și acțiune externă, considerând că acestea au potențialul de a contribui la
”realizarea obiectivelor generale ale strategiei și ale Convenției Națiunilor Unite, a documentelor
politice aferente ale instituțiilor UE și ale Consiliului Europei, precum și a rezultatelor planului de
acțiune european 2003-2010 pentru persoanele cu handicap și a consultării statelor membre, a
părților interesate și a publicului general20”.
Totodată, este de menționat că în cadrul instituțiilor Uniunii Europene a fost
implementat un Cod de bună practică pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap.
Prin intermediul acestui document, instituțiile europene se obligă să ”să promoveze
egalitatea de tratament, indiferent de sex, rasă, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici
genetice, limbă, religie, convingeri, opinii politice sau orice alte opinii, apartenenţă la o minoritate
naţională, avere, naştere, vârstă, handicap sau orientare sexuală, adoptând la locul de muncă norme,
politici, practici şi comportamente, care să asigure că toţi lucrătorii sunt apreciaţi şi respectaţi şi pot
să îşi dezvolte pe deplin potenţialul şi să urmeze cariera aleasă. Aceştia au dreptul la un mediu de
18
COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL
EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR. Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un
angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, p. 5;
19
Eurobarometru 2006: 91 % consideră că ar trebui să se cheltuiască mai mult pentru eliminarea barierelor fizice
care complică viața persoanelor cu handicap.
20
COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL
EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR. Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un
angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, p. 5;

25
lucru fără discriminare sau hărţuire, în care obstacolele în calea participării sunt identificate şi
eliminate. Aceste principii ajută instituţiile europene să atragă şi să reţină personalul cel mai bine
calificat pentru a furniza cetăţenilor europeni un serviciu de înaltă calitate”.
Codul se aplică persoanelor care prezintă un handicap în momentul procedurii de
recrutare, celor care prezintă un handicap în momentul numirii iniţiale şi celor al căror
handicap apare în decursul carierei.
Politica instituţiilor europene este de a asigura amenajări corespunzătoare la locul de
muncă pentru a răspunde nevoilor persoanelor cu handicap şi ale instituţiilor. Amenajările
permit schimbarea locului de muncă şi pot include:
• redefinirea sarcinilor,
• cumpărarea sau modificarea echipamentului,
• organizare flexibilă a muncii.
3) Rezolutia Parlamentului European din 19 februarie 2009 asupra economiei
sociale (2008/2250 (INI))
În 2009 a fost adoptată Rezoluția Parlamentului European din 19 februarie 2009
referitoare la economia socială (2008/2250(INI)), în care “reamintește că diversitatea
formelor de întreprinderi este recunoscută în Tratatul CE, precum și prin adoptarea statutului
societății cooperative europene”. Totodată, “consideră că Uniunea Europeană și statele membre ar
trebui să recunoască economia socială și părțile implicate în aceasta - cooperative, societăți
mutuale, asociații și fundații - în legislațiile și politicile lor şi sugerează ca aceste măsuri să cuprindă
accesul ușor la credite și la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute speciale
etc.”.21
4) Rezoluţia Consiliului European nr. 2003/C134/04 referitoare la oportunităţile
egale pentru elevii şi studenţii cu dizabilităţi la educaţie şi formare
profesională, 5 mai 2003;
21
Pentru mai multe detalii oferim in Anexa 1 prevederi din aceasta Rezolutie.

26
5) Recomandarea Rec(2006) a Comitetului de Miniştri către Statele membre ale
Consiliului Europei cu privire la Planul de Acţiune pentru promovarea
drepturilor şi a deplinei participări a persoanelor cu dizabilităţi în societate:
îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi în Europa 2006-2015;
6) Comunicatul nr. 284 final "Spre o Europă fără bariere pentru persoanele cu
handicap", 12 mai 2000.
În concluzie, se poate observa că Uniunea Europeană depune eforturi în vederea
promovării și protejării drepturilor persoanelor cu handicap, atât prin intermediul actelor
normative existente în materie la nivel comunitar, cât și prin elaborarea unor politici
menite a determina conștientizarea importanței incluziunii sociale și profesionale a
persoanelor cu handicap.

27
C. Legislaţia statelor analizate
1) Marea Britanie
Regatul Unit al Marii Britanii a fost printre primele state care a semnat atât ”Convenția
privind drepturile persoanelor cu dizabilități” (engleză, Convention on the Rights of Persons
with Disabilities) în anul 2007, cât și Protocolul Opțional, în anul 2009. Marea Britanie a
ratificat cele două instrumente juridice în 2009. În plus, a ratificat convențiile Organizației
Internaționale a Muncii C111 și C142, dar nu a ratificat Convenția C159 privind reabilitarea
vocațională și angajarea persoanelor cu handicap din 1983.
Marea Britanie a implementat primul set de măsuri clare și cuprinzătoare de protecție a
drepturilor și apărare împotriva discriminării persoanelor cu handicap înainte de apariția
Convenției ONU, prin Legea împotriva Discriminării Persoanelor cu Dizabilități din 1995
(engleză, Disability Discrimination Act 1995). Legea a fost revizuită ulterior în anul 2005.
Acest act normativ stabilește:
- dreptul la nediscriminare în ceea ce privește accesul pe piața muncii și condițiile de
muncă;
- dreptul la educație;
- accesul la produse și servicii, cumpărarea și închirierea de proprietăți;
- răspunderea autorităților publice de a monitoriza și promova egalitatea persoanelor
cu dizabilități.
În anul 2006, a fost adoptată Legea Egalității (engleză, Equality Act 2006), revizuită în
2010, care a avut ca scop unificarea legislației țării privind discriminarea de orice tip și
pentru orice criteriu într-o singură lege, realizând astfel abrogarea Legii împotriva
Discriminării Persoanelor cu Dizabilități și înlocuirea completă a acesteia, excepție fiind
Irlanda de Nord, unde Legea împotriva Discriminării Persoanelor cu Dizabilități încă se
aplică.

28
Marea Britanie a elaborat în 2005 un raport denumit ”Îmbunătățirea șanselor la viață a
persoanelor cu handicap” (engleză, Improving the life chances of disabled people), urmat apoi,
în 2008, de Strategia privind Traiul Independent (engleză, Independent Living Strategy).
Aceste documente nu produc efecte juridice.
1. Legea Egalității
Legea Egalității, adoptată în anul 2006 și revizuită în anul 2010, a avut drept scop
crearea unui nou cadru legislativ, prin intermediul căruia să fie protejate drepturile
indivizilor și să fie promovat principiul egalității de șanse pentru toți oamenii. Legea
simplifică și reunește într-un singur document toate dispozițiile legale în materia
interzicerii discriminării. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii Egalității, au fost
abrogate următoarele legi:
Legea privind salarizarea egală din anul 1970;
Legea privind discriminarea bazată pe sex din anul 1975;
Legea privind relațiile inter-rasiale din anul 1976;
Legea discriminării din anul 1995;
Legea Egalității din anul 2006;
Legea privind egalitatea în muncă (religie și credință), din anul 2003;
Legea privind egalitatea în muncă (orientare sexuală), din anul 2003, revizuită în
2007;
Legea privind egalitatea în muncă (vârsta), din anul 2006.
a. Caracteristici protejate
Legea Egalității prevede că este interzisă discriminarea pe unul sau mai multe dintre
următoarele criterii:
o Vârstă;
o Dizabilitate;
o Schimbarea de sex;
o Existența unei căsătorii sau a unui parteneriat civil;
o Graviditate sau maternitate;
o Rasă;
o Religie sau credință;
o Sex;
o Orientare sexuală.

29
Un individ poate fi calificat ca fiind o persoană cu handicap dacă:
o Se confruntă cu o deficiență fizică sau psihică și
o Respectiva deficiență îi afectează, în mod substanțial și pe termen lung,
capacitatea de a întreprinde activități cotidiene.
b. Conduite interzise
1) Discriminarea directă
Potrivit Legii, situația în care o persoană, A, aplică unei alte persoane, B, un criteriu sau o
practică ce este considerată discriminatorie în raport cu una din caracteristicile menționate
mai sus, va fi calificată ca fiind discriminare directă.
De asemenea, Legea prevede că discriminarea pozitivă nu este interzisă. Astfel, este
permisă aplicarea unui tratament mai favorabil persoanelor ce suferă de un handicap.
2) Discriminarea indirectă
În conformitate cu dispozițiile legale în materie, situația în care o persoană, A, aplică
unei alte persoane, B, un criteriu sau o practică ce este considerată discriminatorie în
raport cu una din caracteristicile menționate mai sus, va fi calificată ca fiind discriminare
indirectă.
3) Discriminarea întemeiată pe mai multe criterii
Constituie discriminare fapta persoanei care, datorită mai multor caracteristici protejate
pe care le întrunește un individ, îi aplică acestuia un tratament mai puțin favorabil decât ar
aplica altei persoane care nu întrunește respectivele caracteristici.
Reamintim că următoarele caracteristici sunt protejate: vârstă, dizabilitate, schimbarea
de sex, existența unei căsătorii sau a unui parteneriat civil, graviditate sau maternitate,
rasă, religie sau credință, sex, orientare sexuală.

30
4) Hărțuirea
Constituie hărțuire fapta persoanei care:
o Are un comportament indezirabil, pe motive legate de existența uneia din
caracteristicile protejate:
o Comportamentul indezirabil are drept scop sau efect:
− Încălcarea demnității persoanei care prezintă una din caracteristicile protejate;
− Crearea unui mediu ostil, degradant, umilitor sau jignitor pentru persoana care
prezintă una din caracteristicile protejate.
5) Victimizarea
Constituie victimizare fapta persoanei care cauzează altei persoane un prejudiciu,
datorită faptului că aceasta din urmă:
• Realizează un act protejat prin reglementările legale în materie, precum:
• Introduce o acțiune legală întemeiată pe prevederile Legii Egalității;
• Prezintă probe în legătură cu acțiunile legale întemeiate pe prevederile Legii
Egalității;
• Susține că prevederile Legii Egalității au fost încălcate.
• Intenționează să efectueze un act protejat prin reglementările legale în materie.
O discriminare pe criteriul handicapului are loc atunci când:
• Unui individ i se aplică un tratament mai puțin favorabil datorită handicapului de
care suferă;
• Persoana care a aplicat tratamentul nefavorabil nu poate dovedi că măsura luată de
ea a avut un scop legitim.
Este de menționat faptul că aceste prevederi nu se vor aplica în cazul în care se dovește
că autorul discriminării nu știa că persoana față de care a aplicat tratamentul mai puțin
favorabil suferea de un handicap.
c. Interzicerea discriminării, hărțuirii și victimizării în cadrul raporturilor de
muncă
Legea prevede că angajatorilor le este interzis să discrimineze, să hărțuiască sau să
victimizeze persoanele cu handicap, atât cu ocazia recrutărilor pe care le realizează, pe
parcursul desfășurării raporturilor de muncă, cât și la încetarea acestor raporturi.

31
În ceea ce privește recrutarea, angajatorilor le este interzis să săvârșească acte
discriminatorii:
• Cu ocazia alegerii persoanei ce va urma să ocupe locul de muncă scos la concurs;
• Prin oferirea unor condiții de muncă diferite persoanelor cu handicap;
• Prin refuzul angajării unei persoane cu handicap.
Angajatorilor le este interzis să discrimineze salariații cu handicap, prin săvârșirea
uneia sau mai multora din următoarele acțiuni:
• Impunerea unor condiții de muncă neavanatajoase;
• Limitarea accesului la oportunitățile de promovare, transfer sau formare
profesională sau la orice alte faciliăți acordate celorlalți salariați;
• Concedierea acestora;
• Cauzarea oricărui alt prejudiciu, material sau moral.
În plus, Legea impune angajatorilor obligația de a lua toate măsurile necesare în vederea
asigurării condițiilor adecvate prestării muncii de către persoanele cu handicap.
De asemenea, potrivit Legii, agențiile de ocupare a forței de muncă trebuie să ia toate
măsurile necesare în vederea încadrării în muncă a persoanelor cu handicap.
Totodată, Legea conține o serie de dispoziții cu privire la organizațiile sindicale, cărora
le este interzis să refuze persoanelor cu handicap dreptul de a face parte dintr-un sindicat.
De asemenea, acestea nu pot impune în sarcina persoanelor cu dizabilități alte condiții de
aderare decât cele prevăzute pentru persoanele fără dizabilități.
d. Educația
Legea interzice discriminarea în baza oricăreia dintre caracteristicile protejate, în ceea
ce privește admiterea și tratamentul copiilor în școli.
Astfel, conducătorii școlilor nu pot discrimina o persoană:
• Cu ocazia stabilirii criteriilor în funcție de care se va decide admiterea elevilor;
• Prin impunerea unor condiții speciale de admitere;
• Prin refuzul admiterii sale în vederea urmării cursurilor oferite de respectiva
școală.
De asemenea, conducătorii școlilor nu pot discrimina un elev ce prezintă una din
caracteristicile protejate prin întreprinderea uneia sau mai multor acțiuni, precum:
• Exmatricularea elevului;

32
• Refuzul de a-i asigura acces la toate facilitățile oferite de școală, în condiții de
egalitate cu ceilalți elevi;
• Refuzul de a-i respecta elevului dreptul la educație;
• Stabilirea unor modalități diferite de formare și educare a respectivului elev.
În plus, școlile au obligația de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului la
educație a persoanelor cu handicap.
2. Îmbunătățirea Șanselor la Viață a Persoanelor cu Handicap
Raportul ”Îmbunătățirea Șanselor la Viață a Persoanelor cu Handicap” a fost
elaborat la solicitarea Premierului Tony Blair, în urma constatării neajunsurilor pe care le
întâmpină persoanele cu dizabilități în viața cotidiană. Astfel, s-a dorit întocmirea unui
raport cuprinzător, care să prezinte Guvernului opțiuni și posibilități de îmbunătățire a
calității vieții indivizilor cu handicap.
Raportul propune Guvernului să își seteze o viziune pentru îmbunătățirea
oportunităților pentru un trai mai bun, astfel încât până în anul 2025, persoanele cu
dizabilități din Marea Britanie să aibă opțiuni și șanse pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții
și vor fi respectați și incluși ca membri egali ai societății.
În acest raport au fost identificate patru obiective esențiale ca fiind cele mai importante
determinante ale oportunităților pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu
handicap:
• cetățeni împuterniciți cu opțiuni și control asupra modalității de satisfacere a
nevoilor adiționale;
• sprijin pentru familiile copiilor mici cu dizabilități;
• tranziție lină în toate aspectele maturității;
• creșterea șanselor de ocupare a unui loc de muncă.
În oricare din aceste domenii, strategia Guvernului pentru realizarea viziunii este bazată
pe înlăturarea barierelor pentru incluziune, satisfacerea nevoilor individuale și învestirea
oamenilor cu puteri.
Întrucât, din punct de vedere istoric, persoanele cu dizabilități au fost tratate ca fiind
dependente și cu nevoie de asistență, în loc să fie recunoscuți ca cetățeni cu drepturi
depline, se identifică nevoia pentru o nouă abordare care să promoveze traiul independent.

33
Raportul recunoaște necesitatea progresului în materia transportului, a accesului
copiilor cu dizabilități și a familiilor acestora la echipamentul necesar când și unde au
nevoie de el, oferirea de asistență familiilor în ceea ce privește informații, comunicarea și
coordonarea cu diferitele agenții implicate, precum și îmbunătățirea sprijinului oferit
persoanelor cu dizabilități în ceea ce privește ocuparea unui loc de muncă prin
concentrarea pe servicii personalizate.
3. Strategia privind Traiul Independent
În anul 2008, Marea Britanie a realizat un pas înainte în vederea îndeplinirii obiectivelor
naționale privind promovarea principiului egalității în drepturi a persoanelor cu
dizabilități prin crearea ”Strategiei privind Traiul Independent” (engleză, Independent
living strategy). Această strategie conține un plan pe 5 ani, prin care se urmărește:
• oferirea mai multor opțiuni persoanelor cu handicap;
• sporirea accesului acestora la educație, muncă, locuințe, sănătate, transport, etc;
• participarea la viața în familie și comunitate.
Nevoia elaborării unei asemenea strategii a fost constatată odată cu realizarea faptului
că există diferențe semnificative între legislație și experiențele reale ale persoanelor
implicate. Este scopul Strategiei de a diminua aceste diferențe.
Această strategie națională a fost elaborată cu ajutorul persoanelor cu dizabilități
consultate, conform principiilor statuate de Convenția ONU, pentru a asigura că reflectă
cunoștințele și experiențele acestora privind barierele în traiul independent, în vederea
urmăririi intereselor acestora și luarea în calcul a dorințelor reale ale acestora.
Strategia prevede noi investiții efectuate de Guvern, precum și utilizarea resurselor
existente în noi modalități eficiente și eficace.
În accepțiunea Strategiei, termenul de trai independent ”NU înseamnă să faci lucruri
pentru tine însuți și nici să locuiești de unul singur, ci înseamnă să ai opțiunea și controlul
asupra asistenței și echipamentului necesar pentru viața de zi cu zi și să ai acces egal la
oportunitățile de transport, sănătate, locuințe, muncă, educație și instruire.”
Considerăm că este redundantă enunțarea obiectivelor în cadrul Strategiei, având în
vedere că acestea au fost deja statuate în cadrul reglementărilor legale existente în materia
drepturilor persoanelor cu dizabilități. Pe de altă parte, apreciem că ar fi fost mai utilă
dezvoltarea unor proceduri concrete de realizare a acestor obiective, lipsa lor fiind
demonstrată, la data redactării prezentei lucrări, de numărul relativ redus al proiectelor
derivate din angajamentele Strategiei.

34
4. Întreprinderi sociale
În Marea Britanie activează o serie de organizații ce au drept scop promovarea
drepturilor persoanelor cu dizabilități, protejarea acestora împotriva discriminării și
furnizarea de asistență în viața de zi cu zi. Dintre acestea amintim:
National Centre for Independent Living (NCIL);
British Deaf Association (BDA);
National Federation of the Blind of the UK;
People First;
ARC Association for Real Change;
Mencap;
Mind;
National Autistic Society;
RADAR (The Royal Association for Disability Rights);
RNIB (The Royal National Institute of Blind people);
RNID (The Royal National Institute for Deaf people);
Scope.
În plus față de organizațiile sus-menționate, în Marea Britanie activează ”Consiliul
persoanelor cu dizabilități al Regatului Unit” (engleză, United Kingdom’s Disabled People’s
Council- UKDPC), ce susține interesele persoanelor cu dizabilități și care reprezintă peste 80
de organizații de acest tip. Acestea trebuie să aibă cel puțin 51% din membrii cu drept de
vot sau cel puțin 75% din corpul executiv compus din persoane cu dizabilități.
În 2006, prin promulgarea Legii Egalității, s-a dizolvat autoritatea națională Disability
Rights Commission pentru a se constitui autoritatea Commission for Equality and
Human Rights, care monitorizează toate tipurile de discriminare incluzând și
discriminarea persoanelor pe criteriul de dizabilitate.

35
2) Suedia
Viziunea suedeză asupra conceptului de egalitate se întemeiază pe principiul potrivit
căruia toți oamenii au valoare egală. De asemenea, dreptul la respect nu este condiționat de
existența unei dizabilități și nici de natura sau severitatea acesteia. Persoanele cu
dizabilități nu vor fi privite ca niște simple ”obiecte ce necesită măsuri speciale”, ci ca
cetățeni care au aceleași drepturi și oportunități de auto-determinare și control asupra
propriilor lor vieți.
În vederea aplicării acestor principii, Suedia a adoptat o serie de legi cu privire la
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. Acestea sunt:
Legea nr. 307/2003 privind interzicerea dicriminării (engleză, The Prohibition
of Discrimination Act 2003:307) (“Legea Împotriva Discriminării”);
Legea nr. 387/1993 privind sprijinul şi serviciile pentru persoanele cu
anumite deficienţe funcţionale (engleză, Act 1993-387 concerning Support and Service
for Persons with Certain Functional Impairments);
Legea nr. 132/1999 pentru persoanele cu handicap, privind interzicerea
discriminării în viaţa profesională pe criteriul dizabilităţii (engleză, Prohibition of
Discrimination in Working Life of People because of Disability Act 1999:132);
Planul de acţiune nr. 79/1999-2000 al Guvernului Suedez (engleză, Swedish
Government Bill 1999/2000:79);
Ordonanţa Guvernului suedez nr. 526/2001 privind responsabilitatea
autorităţilor naţionale în vederea implementării politicilor privind dizabilitatea
(engleză, Swedish Ordinance 2001:526).

36
1. Legea nr. 307/2003 privind interzicerea discriminării
În delimitarea sferei de aplicare şi a clarificării noţiunii de „persoane cu handicap”,
Legea Împotriva Discriminării defineşte „handicapul” după cum urmează:
„Handicapul reprezintă limitarea permanentă fizică, mentală sau intelectuală a capacităţii
funcţionale a unei persoane care, ca urmare a unui accident sau a unei boli prezente de la naştere, a
apărut sau poate fi de aşteptat să apară.”
Ne referim în cele ce urmează la aspectele principale referitoare la protecţia persoanelor
cu handicap în domeniul angajării în muncă şi a prestării unei activităţi profesionale, ca
mod de intregrare în viaţa socio-profesională.
În ceea ce priveşte integrarea în muncă a persoanelor cu handicap, conform art. 3 din
Legea Împotriva Discriminării, discriminarea faţă de angajaţi sau persoane în căutare de loc
de muncă este interzisă:
• în servicii de plasare de locuri de muncă oferite de oficiile publice a forţelor de
muncă sau alte organizaţii sau partide care oferă servicii de ocuparea forţei de
muncă;
• în legătură cu alte măsuri incluse în activităţile de politică privind piaţa forţei de
muncă.
De asemenea, potrivit art. 6 din lege, discriminarea persoanelor cu handicap este
interzisă în obţinerea suportului financiar, a permiselor, a înregistrărilor sau a
aranjamentelor similare, care sunt necesare sau utile unei persoane să iniţieze sau să
conducă o afacere.
Conform art. 7 din Legea Împotriva Discriminării, discriminarea persoanelor cu
handicap este interzisă în ceea ce priveşte calificarea, certificarea, autorizarea,
înregistrarea, aprobarea sau acordurile similare, care sunt necesare sau care pot prezenta o
anumită importanţă pentru a-i permite exercitarea dreptului la muncă, respectiv în a
asigura posibilitatea unui individ de a se angaja.
În ceea ce priveşte discriminarea persoanelor cu handicap, conform art. 8 din lege,
aceasta este interzisă în legătură cu:
• calitatea de membru sau participarea la activităţi în organizaţii sindicale, organizaţii
patronale sau organizaţii profesionale,
• beneficiile pe care orice astfel de organizaţie poate să le prevadă pentru membrii
săi.

37
Discriminarea persoanelor cu handicap este interzisă în legătură cu furnizarea
profesională de bunuri, servicii sau de locuinţe, conform art. 9 din Legea Împotriva
Discriminării.
2. Legea nr. 387/1993 privind sprijinul şi serviciile pentru
persoanele cu anumite deficienţe funcţionale
a. Domeniul de aplicare al legii
Facilitățile prevăzute de legea în discuție se vor acorda următoarelor categorii de
persoane:
• Persoanelor care suferă de retard mintal, autism sau de o boală similară;
• Persoanelor adulte care au suferit o diminuarea a capacității intelectuale, cu
consecințe permanente și de importanță considerabilă, ca urmare a unei leziuni
cerebrale, deficiența fiind cauzată de forțe exterioare sau o boală fizică;
• Persoanelor care suferă de alte deficiențe, fizice sau mentale, care nu se
datorează îmbătrânirii, sub condiția ca aceste deficiențe să fie substanțiale și să
cauzeze dificultăți considerabile în desfășurarea activităților cotidiene și care, în
același timp, să necesite asistență specială.
b. Obiectivele și orientarea generală a activităților
Principalul obiectiv al Legii privind sprijinul și serviciile pentru persoanele cu anumite
deficiențe funcționale este acela de a preveni orice discriminare pe motiv de handicap și de
a promova incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Astfel, se urmărește crearea
premiselor necesare pentru ca acestea să ducă o viață normală.
Toate măsurile prevăzute în favoarea persoanelor cu handicap trebuie să respecte
criteriul calității. Măsurile ce urmează a fi întreprinse în temeiul legii trebuie să aibă la bază
respectul pentru dreptul individului la autodeterminare și la viața privată. Pe cât posibil,
acesta va fi implicat în deciziile cu privire la măsurile ce se vor lua în favoarea sa.
Condițiile pe care trebuie să le întrunească măsurile în cauză pentru a fi considerate
proporționale cu scopul propus sunt următoarele:
• Să asigure condiții de viață decente;
• Să aibă efecte durabile;
• Să se adapteze la nevoile fiecărui individ;
• Să fie ușor accesibile și să creeze premisele necesare pentru a spori
gradul de independență.

38
Drepturile prevăzute de lege nu vor fi acordate ex officio, ci la cererea persoanei
îndreptățite să beneficieze de facilitățile prevăzute de lege în favoarea lor. Prin excepție, în
ipoteza în care persoana în cauză are sub 15 ani sau este lipsită de discernământ, curatorul
poate solicita acordarea respectivelor drepturi în numele său.
c. Măsuri pentru acordarea de asistență și servicii speciale
Asistența și serviciile speciale pot consta în una sau mai multe din următoarele măsuri:
o Acordarea de consiliere specializată în legătură cu problemele ce țin de
anumite tipuri de handicap major;
o Ajutarea persoanelor cu handicap de către asistenți personali sau acordarea
de sprijin finanicar în vederea acoperirii costurilor pe care le presupune angajarea
unui asistent personal;
o Ajutarea persoanelor cu handicap de către un membru al familiei din care
face parte;
o Acordarea de sprijin în vederea adaptării locuinței persoanei cu handicap la
nevoile sale;
o Supravegherea pe perioade scurte de timp a copiilor peste 12 ani, pe
perioada vacanțelor sau în timpul orelor de curs;
o Asigurarea locuinţei într-un azil sau zone rezidenţiale cu servicii speciale
pentru copii şi persoane tinere pentru care este necesar să nu locuiască în locuinţa
familială;
o Activităţi zilnice pentru persoane aflate la vârsta la care au capacitate de
muncă, care nu obţin venituri din muncă şi nici nu urmează cursuri de pregătire
profesională;
o Asigurarea locuinţei într-o zonă rezidenţială cu servicii speciale pentru adulţi
sau aranjamente rezidenţiale pentru adulţi, adaptate în mod special.
În măsura în care o persoană nu este capabilă să gestioneze susţinerea financiară oferită
de municipalitate, din cauza vârstei înaintate, morbidităţii, abuzul prelungit de substanţe
care creează dependenţă sau pentru orice alt motiv similar, municipalitatea poate decide ca
acest beneficiu să fie plătit unei alte persoane, însă pentru a fi folosit în acoperirea
costurilor unui asistent personal, pentru persoana îndreptăţită la acest tip de susţinere
financiară.
Rolul asistentului personal este acela de a asigura ajutorul unui număr limitat de
persoane, care suferă de deficienţe funcţionale majore şi de durată şi care au nevoie de
asistenţă pentru menţinerea propriei igiene, hrănire, îmbrăcare, comunicare cu alte
persoane sau orice ajutor ce presupune o bună cunoaştere a persoanei cu o deficienţă
funcţională (nevoi de bază).

39
Orice persoană care are nevoie de asistenţă pentru nevoile sale de bază este de
asemenea îndreptăţită la facilitatea unui asistent personal sau acordarea de sprijin
financiar în vederea acoperii costurilor pe care le presupune angajarea unui asistent
personal, pentru celelalte necesităţi care nu sunt satisfăcute în niciun alt mod.
Persoana care a împlinit vârsta de 65 de ani este îndreptăţită la facilitatea unui asistent
personal sau sprijin financiar corespunzător angajării acestuia, numai în următoarele
situaţii:
• Facilitatea a fost acordată înainte ca acea persoană să împlinească vârsta
de 65 de ani, sau
• O cerere pentru o asemenea facilitate este primită de către municipalitate
nu mai târziu decât ziua anterioară aniversării de 65 de ani şi a fost
acordată de la acel moment.
Cu toate acestea, există posibilitatea ca respectivele facilităţi să nu fie extinse ulterior
împlinirii vârstei de 65 de ani de către persoana îndreptăţită la aceasta.
Îngrijirea, precum şi activităţile recreaţionale şi culturale sunt de asemenea incluse în
facilităţile menţionate mai sus, la punctele d-g.
În sarcina municipalităţii sunt stabilite o serie de obligaţii, în vederea asigurării
respectării drepturilor prevăzute de lege după cum urmează:
• Realizează verificări în mod continuu, în vederea stabilirii persoanelor
care se află sub incidenţa prezentei legi şi a nevoii acestora pentru asistenţă
şi servicii;
• A face tot ceea ce este practic posibil pentru a asigura satisfacerea
necesităţilor persoanelor ce cad sub incidenţa prezentei legi;
• Furnizarea de informaţii cu privire la obiectivele şi mijloacele
relevante pentru activităţile ce sunt desfăşurate în temeiul prezentei legi;
• Stabilirea dacă persoanele ce cad sub incidenţa prezentei legi au acces
la facilităţile privind munca şi studiul;
• Asigurarea, pe cât posibil, a accesibilităţii la activităţi recreative şi
culturale pentru persoanele ce cad sub incidenţa prezentei legi;
• Înştiinţarea curatorului, în cazul în care se poate presupune că o
persoană care cade sub incidenţa prezentei legi are nevoie de un
reprezentant legal sau reprezentant personal, dar şi în cazul în care încetarea
reprezentării prin intermediul unui asemenea reprezentant este necesară;
• Colaborarea cu organizaţiile ce reprezintă persoane cu deficienţe
funcţionale extinse.

40
În ceea ce priveşte persoanele care beneficiază de pensie în temeiul legislaţiei suedeze
(spre exemplu, pensie pentru limită de vârstă, pentru invaliditate) sau au alte venituri în
sume echivalente, se prevede posibilitatea pentru municipalitatea competentă de a stabili
principiile în baza cărora se va efectua aplicarea unor taxe rezonabile pentru aranjamente
rezidenţiale (locuinţă) şi pentru activităţi recreaţionale şi culturale. Totuși, asemenea taxe
nu pot depăşi costurile reale acoperite de către municipalitate.
În cazul în care o persoană până în vârsta de 18 ani este îngrijită într-o locuinţă, alta
decât domiciliul personal, părinţii acesteia sunt ţinuţi să contribuie într-un grad rezonabil
la costurile determinate de îngrijirea acesteia şi acoperite de municipalitate.
d. Documentaţie
Procesarea informaţiilor cu privire la persoanele fizice şi la implementarea deciziilor
referitoare la facilităţile prevăzute în lege va fi documentată. Documentaţia va evidenţia
deciziile, precum şi facilităţile care au fost acordate în respectiva cauză, circumstanţele
reale şi evenimente semnificative.
Se va asigura protecţia informaţiilor personale, respectiv documentele privitoare la
circumstanţele personale ale unui individ vor fi stocate în aşa fel încât accesul persoanelor
neautorizate să nu fie posibil.
Documentaţia va fi redactată cu respectarea informaţiilor private referitoare la
respectivul individ. Se va asigura informarea persoanei în cauză cu privire la orice notări
referitoare la persoana sa, accesul şi punerea la dispoziţie a unei copii din dosarul
persoanei respective şi de asemenea va nota orice rectificare a informaţiilor existente.
e. Notificare cu privire la existenţa unei dizabilităţi
Fiecare dintre persoanele care îndeplineşte o funcţie în temeiul legii va asigura că
persoanelor care beneficiază de facilităţile mai sus menţionate li se vor garanta asistenţă şi
servicii de calitate, precum şi faptul că trăiesc în condiţii sigure. De asemenea, Legea
stabileşte o obligaţie în sarcina oricărei persoane care observă sau află despre existenţa
unei dizabilităţi severe a unei persoane ce beneficiază de facilităţi, conform legii, de a
notifica imediat acest aspect către autorităţile/instituţiile competente (comitetele stabilite
prin lege).

41
f. Supraveghere
Legea creează o instituţie ce are rol de a superviza de la un nivel central activităţile
desfăşurate cu privire la persoanele cu handicap, în temeiul legii, aceasta fiind Consiliul
Naţional Pentru Sănătate şi Asistenţă Socială (engleză, The National Board of Health and
Welfare).
g. Sancţiuni
Legea stabileşte şi anumite sancţiuni pentru municipalitatea sau consiliul local pentru
cazul în care acestea acordă una dintre facilităţile prevăzute de lege cu o întârziere
nerezonabilă, respectiv cu plata unei taxe speciale către bugetul de stat în cuantumul
stabilit de o instanţa de judecată.
Se prevăd, de asemenea, pragul minim al acestei taxe speciale la suma de 10.000
coroane suedeze (echivalentul a aproximativ 1.10022 euro), cât şi pragul maxim la suma de
1.000.000 coroane suedeze (echivalentul a aproximativ 110.00023 euro).
3. Legea nr. 132/1999 pentru persoanele cu handicap, privind
interzicerea discriminării în viaţa profesională pe criteriul
dizabilităţii
Scopul prezentei legi este de a combate discriminarea în viaţa profesională a
persoanelor cu dizabilităţi.
Prin termenul „dizabilitate” se înţelege orice limitare permanentă fizică, psihică sau
intelectuală a capacităţii funcţionale a unei persoane, care, ca urmare a unei leziuni sau boli
care au existat la naştere, au apărut ulterior, sau poate fi de aşteptat să apară.
22
La o rată de schimb de aproximativ 1 EURO = 9 SEK (coroane suedeze).
23
La o rată de schimb de aproximativ 1 EURO = 9 SEK (coroane suedeze).

42
Interzicerea discriminării
o Discriminarea directă
Un angajator nu are dreptul de a defavoriza un candidat sau un angajat tratându-l mai
puţin favorabil decât tratează, a tratat sau ar fi tratat orice altă persoană într-o situaţie
similară, în cazul în care defavoarea este legată la invaliditate.
o Discriminarea indirectă
Un angajator nu are dreptul de a defavoriza un candidat sau un angajat aplicând o
dispoziţie, un criteriu sau o metodă de procedură care pare a fi neutră, dar care, în practică,
defavorizează persoanele cu un astfel de handicap în comparaţie cu persoanele care nu au
un astfel de handicap. Cu toate acestea, acest aspect nu se aplică în cazul în care furnizarea,
criteriul sau metoda de procedură poate fi justificată de un obiectiv rezonabil sau în cazul
în care mijloacele sunt adecvate şi necesare pentru atingerea obiectivului.
o Hărţuirea
Un angajator nu are dreptul de a discrimina un candidat pentru un loc de muncă sau un
angajat prin hărţuire.
În acestă lege, termenul de „hărţuire” înseamnă un comportament în viaţa profesională
care încalcă demnitatea unui candidat pentru un loc de muncă sau a unui angajat, privind
dizabilitatea.
o Instigarea la discriminare
Un angajator nu are dreptul de a emite ordine sau instrucţiuni cu privire la
discriminarea unei persoane cu dizabilităţi.
Domeniul de aplicare a interdicţiilor
Interdicţiile de discriminare se aplică în cazul în care angajatorul:
• decide asupra unui litigiu legat de ocuparea forţei de muncă, selectează un
candidat pentru un loc de muncă pentru un interviu de angajare sau pune
în aplicare alte măsuri în cursul procedurii de ocupare a forţei de muncă;
• decide cu privire la promovarea unui angajat sau selectază un angajat care
să urmeze un curs de formare profesională;
• decide cu privire la sau pune în aplicare alte măsuri privind formarea
profesională;

Drepturile persoanelor cu handicap propunere de lege ferenda19.12.2011

Drepturile persoanelor cu handicap propunere de lege ferenda19.12.2011

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Drepturile persoanelor cu handicap propunere de lege ferenda19.12.2011

Similar to Drepturile persoanelor cu handicap propunere de lege ferenda19.12.2011 (10)

Drepturile persoanelor cu handicap propunere de lege ferenda19.12.2011