Critica deciziilor CCR _ref_art_28_lit_c din L 51/1995

1. 1
© Av. Anghelus Ion Gabriel Tel 0721736034
CRITICI APROFUNDATE
legate de neconstituţionalitatea prevederilor legale
relativ la “suspendarea din profesie pentru neplata taxelor şi contribuţiilor la bugetele
barourilor, al Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi al Casei de Asigurări a Avocaţilor”
( art 28 lit c din Legea nr. 51/1995 - Legea profesiei de avocat)
Legea nr. 51/1995 a fost supusă controlului de constituţionalitate atât înainte de promulgarea acesteia, cât şi
controlului „concret” al unor dispoziţii expres precizate prin soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.
În toate cazurile în care a fost sesizată, Curtea Constituţională a pronunţat decizii.
Regimul juridic al acestora este supus reglementărilor de ordin constituţional. Art. 145 alin. (4) din Constituţie prevede că
“deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“. Deciziile pronunţate în cazul
respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate au un efect obligatoriu inter partes, iar caracterul prejudicial al excepţiei de
neconstituţionalitate determină ca soluţia dată să fie obligatorie pentru instanţa în faţa căreia a fost ridicată (I. Vida –
Obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale pentru instanţele judecătoreşti – factor de stabilitate a
Constituţiei, http://193.226.121.81/default.aspx?page=publications/buletin/7/vida ) [1]
În consecinţă, o excepţie respinsă poate fi reiterată în altă cauză, de către alte părţi şi pentru alte
motive (Lucian Mihai – Curtea Constituţională: decizii de constatare a neconstituţionalităţii 1992-1998
în Cuvânt înainte, Editura Militară, Bucureşti, 1999, pag. 9)
______________________________________________________________________________
[ 1 ] Cu privire la Practica CCR “În cazul în care Curtea constată că între c două texte există elemente de contrarietate, excepţia de
neconstituţionalitate este admisă, textul de lege declarat neconstituţional este scos din vigoare, iar instanţa de judecată va aplica direct prevederile
Constituţiei în soluţionarea cauzei sau va respinge pretenţiile părţilor, în lipsa unui text de lege care să le confere drepturi subiective sau să le
legitimeze interesul propriu.
2. O alta categorie de decizii o constituie cele care, în interpretarea textelor constituţionale privitoare la drepturile omului, acordă
prioritate reglementărilor internaţionale mai favorabile.
În temeiul art.20 din Constituţia României, “(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi
aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi
legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai
favorabile”.
Aceste texte constituţionale obligă Curtea Constituţională ca, în activitatea sa de înlăturare a antinomiilor dintre legile interne şi
Constituţie, să acorde prioritate reglementărilor internaţionale în materie.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a recurs la interpretarea textelor constituţionale prin prisma Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului în 64 de cazuri, a Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, de 39 de ori, a Pactului internaţional
cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, de 23 ori, a Convenţiei europene în materia adopţiei de copii şi a Convenţiei cu privire
la drepturile copilului, de 7 ori, a convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, de 13 ori, a Convenţiei-cadru pentru protecţia
minorităţilor naţionale, de 2 ori, a altor convenţii internaţionale, în 57 de cazuri. Un aspect distinct în această materie îl constituie Convenţia
europeană a drepturilor omului, la care Curtea a făcut referiri directe sau indirecte prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului în nu mai puţin de 340 de cazuri.
Prin deciziile luate de Curtea Constituţională pe baza argumentelor izvorâte din reglementările internaţionale şi mai ales din
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a realizat o consolidare şi o extindere a prevederilor constituţionale de natură să
elimine soluţiile judecătoreşti contradictorii în materia drepturilor omului şi să ducă la constituirea unei practici judiciare unitare.”
Prof.univ.dr. Ioan VIDA,
Judecător la Curtea Constituţională
Sursa: http://193.226.121.81/default.aspx?page=publications/buletin/7/vida

2. 2
DECIZIILE :
Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005- (M. Of. nr. 807 din 6 septembrie 2005,
Decizia nr. 1096 din 22 noiembrie 2007- M. Of. nr. 850 din 11 decembrie 2007
Decizia nr. 242 din 19 februarie 2009- M. Of. nr. 159 din 16 martie 2009
Decizia nr. 1576 din 7 decembrie 2010- M. Of. nr. 60 din 25 ianuarie 2011
Decizia nr. 237 din 15 martie 2012- M. Of. nr. 281 din 27 aprilie 2012
Există dispoziţii care consacră expres sancţiunea suspendării avocatului din exerciţiul profesiei
în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către
U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora
şi până la lichidarea integrală a datoriilor.-( art 28 lit.c L 51/1995)
Prin Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005 - M. Of. nr. 807 din 6 septembrie 2005,
s-a statuat că instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor
obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile
prevăzute este întru totul legitimă.
Referitor la invocarea art. 41 din Constituţie, Curtea constată că dreptul la muncă prevăzut de
textul constituţional nu are legătură cu măsura suspendării din funcţie a unui avocat în cazul
neîndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege, deoarece art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995
prevede, referitor la categoria profesională a cărei activitate o reglementează, că „Profesia de avocat
este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale
statutului profesiei”.
Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 6 pct. 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. S-a reţinut că în
jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat asupra unor probleme de
drept relevante şi în cauza de faţă, stabilind de principiu, în urma radierii unui avocat de pe lista
avocaţilor, că un consiliu al Ordinului avocaţilor are „competenţa să statueze asupra unei contestaţii
referitoare la un drept”. Pe de altă parte, Curtea a stabilit că, „în plus, consiliul Ordinului îndeplinea o
funcţie jurisdicţională care se situa în prelungirea atribuţiilor sale în materie disciplinară”. (cazul H.
contra Belgiei, 1981)
Prin
Decizia nr. 1096 din 22 noiembrie 2007- M. Of. nr. 850 din 11 decembrie 2007
Decizia nr. 242 din 19 februarie 2009- M. Of. nr. 159 din 16 martie 2009
Decizia nr. 1576 din 7 decembrie 2010- M. Of. nr. 60 din 25 ianuarie 2011
Decizia nr. 237 din 15 martie 2012- M. Of. nr. 281 din 27 aprilie 2012
s-au respins excepţiile de neconstituţionalitate ce vizau aceeaşi dispoziţie legală.
S-a statuat că suspendarea din profesie a avocatului pentru neplata totală sau parţială a
taxelor şi a contribuţiilor profesionale este o sancţiune proporţională în raport cu scopul
urmărit, şi anume executarea obligaţiilor profesionale ale avocatului.

3. 3
S-a constatat că sancţiunea aplicată avocatului, pe de o parte, este disuasivă, fiind în
măsură să îl determine să îşi modifice ulterior comportamentul şi, pe de altă parte, are un
caracter temporar. O atare sancţiune are, practic, ca efect obligarea avocatului suspendat să
îşi plătească taxele şi contribuţiile profesionale pentru a-şi putea relua activitatea avocaţială.
Obiter dictum, Curtea a reţinut că, de principiu, invocarea art. 53 din Constituţie în susţinerea
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate trebuie să se facă raportat la un drept sau libertate
fundamentală pretins a fi încălcată, exigenţă constituţională pe care autorii excepţiei nu au
respectat-o.
S-a reţinut că suspendarea din profesie a avocatului pentru neplata totală sau parţială a taxelor şi
a contribuţiilor profesionale este o sancţiune proporţională în raport cu scopul urmărit, şi
anume executarea obligaţiilor profesionale ale avocatului. O atare sancţiune are, practic, ca
efect obligarea avocatului suspendat să îşi plătească taxele şi contribuţiile profesionale
pentru a-şi putea relua activitatea avocaţială.
S-a reţinut că soluţia legislativă instituită prin dispoziţiile da lege criticate nu constituie o
restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legală stabilită în
scopul asigurării unui climat de ordine în valorificarea de către titulari a drepturilor şi
intereselor legitime. Avocatura este un serviciu public, al cărui specific impune necesitatea
prevederii, prin lege, a unor condiţii de exercitare a acestei profesii. Instituirea, prin legea care
reglementează exercitarea profesiei de avocat, a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor
măsuri sancţionatorii faţă de cei ce încalcă regulile prevăzute nu încalcă sub niciun aspect
prevederile constituţionale invocate.”
Raportul – Consiliul Europei
acuză România de încălcări serioase ale
Cartei Europene a Drepturilor Sociale
Raportul de țară al României pentru 2015 -COM(2015) 85 final
(Bruxelles, 26.2.2015 SWD(2015) 42 final)
Sursa: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cr2015_romania_ro.pdf
Comitetul European asupra drepturilor sociale, parte integrantă a Consiliului Europei, a dat
publicităţii la 26.2.2015 un raport privind modul în care autorităţile române au pus în practică
prevederile Cartei sociale europene revizuite, document ratificat de ţara noastră pe 7 mai 1999. Şi, în
consecinţă, obligatoriu de aplicat integral, conform propriilor noastre angajamente de ţară.
Primul dintre domeniile în care România nu se conformează prevederilor Cartei
Europene, se spune în Raport, se numără unul esenţial, cel care priveşte dreptul la o
remuneraţie echitabilă. Domeniu considerat problematic şi în precedentul raport din
2010 din cauza faptului că „salariul minimum pe plan naţional era în mod evident unul
inechitabil”.

4. 4
„Comitetul reaminteşte faptul că, pentru a asigura un nivel de viaţă decent în acord cu
prevederile Cartei, remuneraţia trebuie să fie superioară pragului minimal fixat la 50% din
salariul mediu net.”
Aşa stau lucrurile când salariul minimum net este mai mare de 60% din venitul
naţional mediu net. Atunci când salariul minimum se situează între 50-60% din venitul
naţional mediu net, fiecărui Stat membru aflat în această situaţie trebuie să-şi asume
decizia că salariul respectiv poate asigura un nivel de viaţă decent….
Comitetul ia notă de eforturile de ameliorare a situaţiei pe termen lung, dar
constată că salariul net minimum naţional reprezintă doar 34,32% din venitul
mediu net, valoare inferioară nivelului minimal şi nu constituie o remuneraţie
decentă în sensul art 4.1 al Cartei”.
O altă situaţie foarte gravă de non-conformitate cu prevederile Cartei europene,
notează Raportul, este că ţara noastră, în ciuda observaţiilor făcute în rapoartele
precedente (2007 şi 2010), nu a acţionat în zona prevederilor legale care să facă astfel
încât salariaţii, în urma reţinerilor din salariu, să dispună de mijloace corecte de
subzistenţă, personal şi pentru membrii familiei pe care-i au în grijă. Se reaminteşte
autorităţilor române că „limitarea generală prevăzută de art 198 alineat 1 din Codul
muncii – cumulul reţinerilor din salriu nu poate depăşi 50% din salariul net – face să
existe în continuare situaţii în care salariaţii nu dispun decât de 50% din salariul
minimum net…situaţie care nu le permite asigurarea subzistenţii proprii şi persoanelor
aflate în grija lor”.
Surse: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cr2015_romania_ro.pdf
http://adevarul.ro/news/eveniment/consiliul-europei-acuza-romania-incalcari-serioase-
cartei-europene-drepturilor-sociale-1_54c0b803448e03c0fdd74eed/index.html
APLICAREA JURISPRUDENTEI CEDO
1. In Cauza H. contra Belgia (Hotărârea din 30 noiembrie 1987) CEDO a decis
Par 47. (a) in primul rand profesiunea de avocat a fost tratata (…) ca profesiune independenta,
“Avocatii isi desfasoara activitatea profesionala in mod liber si in interesul justitiei si al adevarului” (art
444 din Codul judiciar). Odata admis in Barou avocatul este liber sa practice sau nu avocatura.
Cu exceptia cazurilor repartizate de instante, el isi alege clientii voluntar si direct, fara nici o
interventie a autoritatii publice; el poate refuza sa actioneze daca asa ii dicteaza constiinta ori din alte
motive. Raportul care se naste intre client si avocat este un raport civil, contractul putand fi revocat din
din vointa orcarei parti, in ceea ce priveste onorariul, acesta este fixat de avocat, cu responsabilitatea
cuvenita practicii *sale+” ( articolul 459 din Codul Judiciar, si sub conditia acceptului dat de client;
consiliul Baroului are posibilitatea de a intervene in cazul tarifarii excesive ( ibid.)

5. 5
(b) in al doilea rand, cabinetul si clientela avocatului sunt proprietatea acestuia si, ca atare
intra in sfera dreptului de proprietate, care este un drept civil in sensul articolului 6 paragraful 1 al
Conventiei (vezi mutatis mutandis cazul Van Marle si altii, hotararea din 26 iunie 1986…).
2. Cauza MATEESCU contra ROMÂNIA CEDO
-Monitorul Oficial, Partea I, nr. 454 din 20.06.2014
( Hotararea din 14 ianuarie 2014)
Par 20. Curtea reamintește că articolul 8 din Convenție "protejează dreptul de a
dezvoltarea personală, precum și dreptul de a stabili și de a dezvolta relații cu alte ființe umane
și lumea de afară " (a se vedea Pretty c. Regatului Britanie, nr. 2346/02, § 61, CEDO 2002-III),
și că noțiunea de "Viață privată" nu exclude, în principiu, activități de profesionist sau cu natura
de afaceri (a se vedea C. v. Belgia, 07 august 1996 § 25, Rapoarte de Hotărâri și decizii 1996-III).
“ Curtea a statuat în continuare că restricțiile privind înregistrarea ca membru
anumitor profesii (de exemplu, avocat sau notar), care ar putea să sa afecteze intr-o anumită
măsură capacitatea solicitantului de a dezvolta relații cu lumea din afara, se încadrează fără
îndoială în sfera de viața privata (A se vedea Campagnano împotriva Italiei, nr. 77955/01, § 54,
CEDO 2006-IV). Mai mult de cazul recent Bigaeva v. Grecia, citată anterior, Curtea a statuat că
articolul 8 alineatul poate acoperi, de asemenea, ocuparea forței de muncă, inclusiv dreptul de
acces la o profesie. și anume cea de avocat (§ 24).
Par 33. În aceste condiții, Curtea concluzionează că starea de previzibilitate nu a fost
îndeplinită și că, în consecință, ingerința nu este în conformitate cu legea. “A existat o
încălcare a articolului 8 din Convenție.”
In Romania ,
judecatorul naţional de instanta, mai ales judecatorul CCR, în calitate de prim judecător al C.E.D.O.,
are obligaţia de a asigura efectul deplin si prioritar a normelor Dreptului Uniunii si
Jurisprudentei CEDO ca izvor direct de drept, aplicându-le în mod preeminent in apararea
drepturilor grav lezate ale avocatilor reclamanti.
In apararea impotriva suspendarii din profesia de avocat prin asa zise acte administrative avocatii
sunt indreptatiti sa invoce in fata instantelor nqtionale si in fata CCR urgenta protejarii unor drepturi
fundamentale ale omului protejate prin tratatele internationale si JURISPRUDENTA CEDO care drepturi
sunt incalcate de barouri care prin aceste derapaje legislative incalca drepturile si interesele legitime,
provoaca ingerinte si ingradiri de drepturi și libertăți fundamnetale, prin care oamenii ca si avocati sunt
scosi din circuitul juridic civil, încălcându-se flagrant prevederile imperative ale art. 53 din Constituție,
constând în:
- Lipsa proportionalitatii restrangerii unor drepturi si libertati care nu se pot face decat prin
hotarare judecatoreasca si numai in caz de grave situatii prevenirea de dezastre, desfasurarea
instructiei penale care poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Ori
unde este „proportional” si „necesar” ca de azi niste oamenii sa moara de foame cu drepturile
civile arestate fara vinovatie si fara judecata in statul de drept prin dispozitii administrative, sa fie
scosi din societatea civila si marginalizati in asemenea hal, incat nici instantele de judecata sa nu
ia în discutie suspendarea provizorie a acestor masuri grave si ilegale. Neluarea acestor masuri

6. 6
incalca si dreptul la instanta care din speta de fata a devenit iluzoriu instantele neluand masuri
pozitive de suspendare si respectiv de judecare si impiedicare a abuzului de drept administrativ.
-Impiedicarea exercitarii liberă a profesiei de avocat, (”profesie liberală și independentă cu
organizare și funcționare autonome”) – art. 1 din Legea nr. 51/1995 si Principiul N r1 din Carta CCBE;
-Impiedicarea accesului liber, neîngrădit la clientela cu care avem contractat de prestări servicii de
asistență juridică, apărare și reprezentare în fața organelor judiciare a instituiilor și a altor entități juridice
și fizice”, clientela reprezentând drept de proprietate privată pofund afectat; incalcarea art 1 Protocolul nr
1 la Conventie – cauza H contra Belgia CEDO
-Impiedicarea dreptului de a dispune de noi înșine, în condițiile în care nu încălcăm drepturile și
libertățile altora, ordinea publică Sau bunele moravuri – art. 26 (2) Constituție;
-”impiedicarea dreptului la libertate individuală și siguranța persoanei” – (art. 23 (1) (12) din
Constituție), afectându-ne siguranța juridică, grefate pe
-Impiedicarea administrativa a dreptul la muncă ce nu poate fi îngrădit, coroborat cu alegerea
liberă a profesiei, a meseriei sau ocupației, precum și a locului de muncă.” – art. 41 (1) Constituție;
-accesul liber, neîngrădit, sub protecția garanțiilor legale, la o activitate economică, libera inițiativă
și exercitarea acestora în condițiile legii, acesul la surse legale de existență și la un nivel de trai decent –
(art. 45 și 47 (1) din Constituție); JURISPRUDENTA CEDO cauza MATEESCU contra ROMANIA
- incalcarea Principiul nr 1 din Carta Avocatului european -CCBE – Independenţa şi libertatea de a
asigura apărarea şi consilierea clientului său Avocatul trebuie să fie liber în sens politic, economic şi
intelectual atunci când acţionează în cauza clientului său, când acordă consultaţii sau când îşi reprezintă
clientul. Aceasta înseamnă că avocatul trebuie să fie independent faţă de stat sau de alte interese
puternice şi nu trebuie să permită ca această independenţă să fie compromisă de presiuni nepotrivite din
partea asociaţilor săi. Avocatul trebuie să rămână, de asemenea, independent faţă de clientul său dacă
avocatul doreşte să se bucure de încrederea terţilor şi a instanţei de judecată. Un avocat nu poate asigura
o calitate înaltă a serviciilor sale fără a rămâne total independent de clientul său. Apartenenţa avocatului
la o profesie liberă şi autoritatea care derivă din această apartenenţă îl va ajuta sa-şi menţină
independenţa. Autoreglementarea profesiei va fi privită ca fiind vitală pentru consolidarea independenţei
avocatului. Trebuie menţionat faptul că, în societăţile nedemocratice, avocaţii pot fi împiedicaţi să
acţioneze în cauzele clienţilor lor şi pot fi arestaţi sau executaţi pentru asemenea încercări” – (Principiul
nr 1 Carta CCBE)
Expunem de asemenea si alte texte legale incalcate de asemenea aplicari acte administrative dew
suspendare din exercitiul profesiei :
-art. 1 alin.1 Legea nr.51/1995 „Profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare
autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.
-art.2 alin.4 Legea nr.51/1995 -Orice persoana are dreptul sa-şi aleagã în mod liber avocatul.
-art.4 Legea nr.51/1995 -În exercitarea profesiei şi în legatura cu aceasta, avocatul este protejat de lege.
art. 1 Statutul profesiei de avocat
(1) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare,funcţionare şi conducere autonome, stabilite în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,republicată, cu
modificările ulterioare, denumită în continuare Lege, şi aleprezentului statut.
(2) Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii
fundamentale:
a) principiul legalităţii;
b) principiul libertăţii;
c) principiul independenţei;
d) principiul autonomiei şi descentralizării;

7. 7
e) principiul păstrării secretului profesional
art.2 Statutul profesiei de avocat
(1) Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de drept privat.
(2) În exercitarea dreptului la apărare recunoscut şi garantat de Constituţia României, republicată, de lege, de
pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele
legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil,
indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.
art.3 Statutul profesiei de avocat
(1) În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, prezentului statut şi codului
deontologic.
art.6 Statutul profesiei de avocat
(1) Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt principii în baza cărora avocatul promovează şi
apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale clienţilor potrivit Legii şi prezentului statut. Aceste
principii definesc statutul profesional al avocatului şi garantează activitatea sa profesională.
(3) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul.
Nimeni nu poate impune unei persoane un anumit avocat, cu excepţia cazurilor privitoare la acordarea
asistenţei judiciare obligatorii sau dis-puse de către organul judiciar, a asistenţei judiciare prin avocat ca formă
aajutorului public judiciar şi a asistenţei gratuite. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă sau
restrictivă este lovită de nulitate absolută.
Art. 7. (1) Într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale statului de drept, avocatul are un rol esenţial.
Avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor şi are sarcina de a apăra drepturile şi interesele acestora.
El este deopotrivă sfătuitorul şi apărătorul clientului său.
(3) În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii,presiuni, constrângeri sau
intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice.
Libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege.
(4) Independenţa avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este dator să dea clientului
sfaturi juridice corespunzătoare legii şi să acţioneze numai în limitele legii, ale prezentului statut şi ale codului
deontologic, potrivit crezului său profesional.
Toate aceste PROTECTII LEGALE sunt DESFIINTATE ODATA CU ACESTE DECIZII ADMINISTRATIVE de
EXCLUDEREA-SUSPENDARE ACUM DINTR-UN DREPT EXISTENT AL AVOCATULUI SUB PRETEXE ILEGALE DE
SANCTIUNE PENTRU CA-I ASIGURA UN DREPT VIITOR SI INCERT CUM ESTE PENSIA, PENSIE PENTRU CARE
UNBR/CAA/BAROU EXECUTA AVOCATII LASANDU-I FARA CEL MAI IMPORTANT DREPT AL OMULUI SI
CETATEANULUI- DREPTUL LA VIATA (DREPTUL LA SUBZISTENTA).
Dar ce este si mai grav este faptul ca UNBR/CAA/BAROU INCALCA DREPTURILE JUSTITIABILULUI
LIPSINDU-L DE APARARE IN CAUZA IN CARE ERA REPREZENTAT DE AVOCATUL SAU ALES PANA IN
MOMENTUL SUSPENDARII PENTRU NEPLATA A ACESTUIA, CHIAR DACA UNBR sub aparenta legala a
ocrotirii dreptului justitiabilui a instituit prin lege OBLIGAREA AVOCATULUI SUSPENDAT a asigurarii
substituirii (art.54 alin.1 Statutul profesiei de avocat lovit de NULITATE ABSOLUTA conform. art.6 alin.3
Statutul profesiei de avocat, citez,,Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul. Nimeni
nu poate impune unei persoane un anumit avocat, cu excepţia cazurilor privitoare la acordarea asistenţei

8. 8
judiciare obligatorii sau dis-puse de către organul judiciar, a asistenţei judiciare prin avocat ca formă
aajutorului public judiciar şi a asistenţei gratuite. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă sau
restrictivă este lovită de nulitate absolută.)
Deciziile ilegale de suspendare din profesie fara vinovatie a avocatilor care nu realizeaza venituri
si care sunt ilegal si exclusi si penalizati financiar si sanctionati drastic in stil aproape penal cu
interzicerea exercitarii profesiei sunt niste simple inscrisuri administrative unilaterale, dispuse ca
sanctiuni- fara vinovatie- de catre Barou pentru motive de aplicare a disp art 28 lit c din Legea nr
51/1995, text neconstitutional, care urmeaza pe calea trimiterii exceptei la Curtea Constitutionala, sa
aibe de aceasta data o sansa de amitere a exceptiei de neconstitutionalite si reviriment a practicii CCR
fata de vadita neconstitutionalitate a art 28 lit c din Legea nr 51/1995.
Mai mult deciziile administrative de scoatere a avocatilor din toate drepturile umane si
profesionale sunt ilegale pe cale de exceptie de ordine publica, deoarece avocatii sunt independenti,
au cabinete si nu sunt subordonatii sau angajatii baroului, nu suntem functionari publici si nu exista
niciun fel raporturi de prepusenie juridica, astfel incat masurile administrative sunt ilegale si date cu
abuz de putere pentru o executare, cu de la sine putere, prin metode de santaj si amenintare cutumiara,
a unor creante civile de contributii si penalitati de multe ori exagerate si nedatorate, in conditii ilegale a
fixarii si perceperii lor, adica fara judecata, fara titlu executoriu/ hotarare judecatoreasca definitiva si
irevocabila in statul de drept, unde sunt executati direct in drepturi subiective civile persoanale la
munca libertate, prin acte civile de abuz administrativ.
INALTA CURTE de CASATIE si JUSTITIE
Decizia ICCJ nr 236/ 17.02.2015 - ( Dosar ICCJ nr 4767/1/2012*/a4 )
"Cu privire la cererea inculpatului Boldea Mihail prin care a solicitat modificarea
controlului judiciar in sensul obligatiei prevazute de art. 215 alin. 2 lit. e Cod
procedura penala judecatorul cauzei o gaseste intemeiata.
Conform art. 41 al.1 din Constitutie: "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a
meseriei sau a ocupatiei, precum si locul de munca este libera".
Potrivit art. 3 Codul Muncii:
(1)Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2)Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe
care urmeaza sa o presteze.
(3)Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori
intr-o anumita profesie, oricare ar fi aceasta.
Pentru a respecta inculpatului Boldea Mihail dreptul la munca care, se considera unul din drepturile
fundamentale si inalienabile ale omului, deoarece pentru majoritatea persoanelor munca – este unica
sau principala sursa de venit si existenta, inclusiv asigurarea cu pensii la batranete, care cel mai des
are o legatura nemijlocita cu munca: de regula, pensiile se stabilesc si sunt calculate in dependenta de
activitatea de munca, judecatorul cauzei va admite cererea inculpatului si va inlatura obligatia prev.de
art.215 alin. 2 lit. e Cod procedura penala.
Instanta are convingerea ca o restrangere a dreptului la munca respectiv, de a
exercita profesia de avocat, are consecinte grave pentru inculpat si un subiect de
drept (individ) frustrat, fara mijloacele necesare de existenta nu ar folosi societatii,
dimpotriva, ar dauna. (...) Admite cererea formulata de inculpatul Boldea Mihail
privind modificarea continutului controlului judiciar si in consecinta inlatura
obligatia prevazuta de art. 215 alin. 2 lit. 2 Cod procedura penala, respectiv aceea
de a nu exercita profesia de avocat impusa prin decizia penala nr. 1131 din data de
31.03.2014 pronuntata de ICCJ, prin care s-au modificat dispozitiile incheierii de sedinta
din data de 18.03.2014 a Curtii de Apel Iasi"

9. 9
Minuta deciziei pe portalul ICCJ: "Admite contestatia formulata de Parchetul de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Iasi impotriva incheierii din data de
06 februarie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Iasi – Sectia Penala si pentru Cauze cu
Minorul – NCPP in dosarul nr.4767/1/2012*.
Desfiinteaza, in parte, incheierea contestata si, rejudecand: Constata incetata de drept
masura preventiva a controlului judiciar luata fata de inculpatii Luchiniuc Aurica, Petrea
Elena, Mirica Carmen, Vrinceanu Arthemis Cecilia, Bolboceanu Mihaela Cristina, Vranceanu
Tudorel, Mirica Sava-Lucian si Lazar Stefan.
Mentine celelalte dispozitii ale incheierii contestate. Cheltuielile judiciare ocazionate de
solutionarea contestatiei formulate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism –
Serviciul Teritorial Iasi raman in sarcina statului.
Onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru intimatii inculpati Boldea
Mihail, Luchiniuc Aurica, Vrinceanu Arthemis Cecilia, Bolboceanu Mihaela Cristina,
Vranceanu Tudorel, in cuantum de 25 lei, se plateste din fondul Ministerului Justitiei.
Onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru intimatii inculpati Lazar Stefan,
Petrea Elena, Mirica Carmen si Mirica Sava-Lucian, in cuantum de 100 lei, se plateste din
fondul Ministerului Justitiei. Definitiva".
Fise dosar : http://www.scj.ro/1094/Detalii-
dosar?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=4500000000021543
Amintim ca, Mihail Boldea a fost trimis in judecata, in stare de arest
preventiv, in iunie 2012, de procurorii DIICOT - ST Galati pentru fraude imobiliare
in valoare de aproximativ un milion euro. Masura arestului preventiv a fost prelungita
pe numele lui Mihail Boldea timp de peste un an, fiind eliberat din Penitenciarul Galati in
data de 23 noiembrie 2013, data la care ICCJ a respins recursul procurorilor DIICOT
formulat impotriva deciziei Curtii de Apel Iasi de eliberare a acestuia.
DIICOT il acuza pe Mihail Boldea ca a coordonat o grupare infractionala cu scopul
de a obtine beneficii financiare substantiale prin inselaciune:
"Membrii gruparii, printre care Bolboceanu Mihaela Cristina, avocat din cadrul Baroului
Galati si Luchiniuc Aurica, fost arbitru din cadrul Curtii de Arbitraj Galati, identificau terenuri
si imobile, situate in zone centrale ale municipiului Galati, proprietatea Consiliului Local
Galati sau a unor persoane fizice, o parte din imobile fiind indisponibilizate in vederea
confiscarii speciale in cauze penale, pe care le treceau in proprietatea altor membri ai
grupului. in acest scop, inculpatii au utilizat hotarari judecatoresti falsificate sau pronuntate
in baza unor acte false, respectiv hotarari arbitrale, pronuntate in fals. Membrii gruparii
instrainau ulterior imobilele catre terte persoane, cumparatori de buna credinta, modalitate
in care obtineau beneficii financiare substantiale"
Sursa : http://www.luju.ro/magistrati/instante/in-ciuda-diicot-inalta-curte-i-a-ridicat-lui-mihail-
boldea-interdictia-de-a-practica-avocatura-instanta-suprema-a-apreciat-ca-ex-parlamentarului-trimis-
in-judecata-de-diicot-ii-sunt-incalcate-flagrant-drepturile-o-restrangere-a-dreptului-de-a-exercita-pro
© Av. Anghelus Ion Gabriel Tel 0721736034