Cornea, Paul - Studii de literatura romana moderna - scan lipsa 278-279

l1
}
PAUL CORNE A
STUDII DE LITERATURĂ
ROMÎNĂ MODERNĂ
I 9 6 2
EDITURA PENTRU LITERATURĂ

v
Jr!
I . BUDAI-DELEANU - UN SCRIITOR DE RENAŞTERE
TIMPURIE îNTR-0 RENAŞTERE îNTÎRZIATĂ
DESTINUL UNUI OM ~J DESTJNUL UNEI CĂRŢI
La 3 aprilie 1868, Gh. Asachi, pe atunci în vîrstă de
80 de ani, se aclresa ministrului Instructiunii, D. Gusti,
care-i fusese pe vremuri discipol şi colaborator la Albina,
cu rugămintea de a înlesni cumpărarea preţioaselor
manuscrise ale romînului transilvănean Ion Budai,
ce „a vieţuit pe la începutul secolului corente" la Leopol
(Lemherg) în Galiţia. Acest Ion Budai, ,,consiliariu
guvernial - arăta Asachi - a compus un lexicon şi un
poem epic umoristic, intitulat Ziganiada, în care a descris
usurile şi anecdotele acestei sinte nomade" 1• In decursul
timpului, hătrînnl cărturar moldovean stăruise în mai
multe r'nduri, dar fără izbîndă, pe lîngă autorităţi, ca
să se dispună răscumpărnrea manuscriselor din mîinile
moştenitoti]or. De astă dată, deşi octogenar, cu un devo-
tament uimitor, el se oferea să facă drumul pînă în
Galiţia şi să trateze cu urmaşii scriitorului, după ce
trecuseră probabil 30-40 ele ani de cînd avusese cu dinşii
prime'e discuţii, rămase, din cauza lipsei de încurajare
a oficialităţii, fără rezultat. Din fericire, mai mult din
gratitudine faţă de Asachi decît diu convingerea că
săvîrşcşte o marc faptă de cultură, D. Gusti îi puse la
dispozi!ie mijloacele necesare şi, după ostenitoare eforturi,
bătrînul gazetar şi fost referendar al şcoalelor intră în
1 Aurora. Jlit:t. C'Ji11<>rsh• A~ot..1.i f; m4"tucrî~,I• lui Dudoi-Dele<uw, tu Studii
1u,••1<lri d• bibliologi•, 1957, II, pp. %27-228.

pose ia m.anu<icriselor, salvîndu-lc uitării şi ,oarccilor.
La aproape o jmnătate de ecol după moaTtea rnode -
tului si anonimului coni::ilie.r chezaro-crăi c, opera
sa rem~rcabilă Î!ii putu astfrl începe călătoria 1~rjut.:~
oameni. Pe drept s-a spu : ,,habent sua fala l1bclh .
Cu toate că l-am ăzut consacrînclu- e cu atîta
pasiune şi tinerea c~ energie î~tr.eprin~erii a_elicate de
a recîştiga poporului nostru sc:ienle hu. Buda1-Dclean11,
e îndoielnic că As ~chi Je-a consu:l<"rat la Justa Io1· valoare
si că , i-a <lat . cama de dimensiunile reale ale talentului
;1uton~lui lo:r. Dacă a,, a ar fi stat luc-ruJ·ile, poate că el
. -ar fi străduit să r1ileagă ,J,, la m:maşit scriitorului
ni caiYa informatii ~i amăminlc capahilr să întregea că
puţinele ştiri pe ~are le :i;iosrd}m ~i să lum~iwze bio_gr~f~a
isa, atit dl' ohscll:ră. Drn pa<'Hlt', l sa('ht s-a prapacht
de mult, dC" r11dell' lui Hudai-D1•lca11u nu . -a mai a:i1zit7
anii s-au ro::;L<Jgo)iL Îll aJhia lor fără ci,• ÎnloarC'f'"l:C Şl DOI
am răma.: în aşa măsnră lipsiţi ck HHLcl'ial, îr1cit, pentru
a e oca m. i ales nllimii :lO rl<' ani din vjaţa scriitorului,
sint ru iliţi să recurgem la ipotcz şoYăitoarc.
Ton Budai-Del<',lllll s-a nă cut 1n·ohahil Între
1760- 1763 lu igmău în ţi1mtul Hunedoarei, Jîngă
Orăştie. ra cel mai marc între ]O copii1 • ,, Tatăl său
- m se ·p1me într-un act 1·ecent 1mhlicat - a fost
11 u numai om liber si a1•ut în Csikmo, dar ca preot. greco-
mtolic s-a JÎ bucu,:at personal de privilegii nobi':iare"2•
Prim le învătături scriitorul le-a luat la 1;'COala dm at,
apoi a urm~t cmsurile . eminarulu:i ~ljn Bl~j. ln~r~
l 780-1786 (sau 1787), studiază teologia la 1cna ş1-ş1
ia cloctoratul. Desigur că anii pctt cuti în capitala
imperiului hahsburcic au jucat un marc rol în formarea
. a i11te1ectuală. Aici a hiat contact cu marile curente de
idei ale epocii, a ~nut poeihilitatea să-, i îusu. ea, că o
solidă cultură fi] ozofică şi literară. CeYa din atmosfera
domniei lui Iosif al II-lea (1765-1790), cm·c împere-
chea tolerau ta religioasă i simpatia pel1tru reforwe
liberale cu ;cpresi11 aea violentă a mişcărilor de răz-
6
1 J.. Protopopc.cu, l..JJ.cr.af,irul tlin l oetombri,-. 1960, p. li.
'.!: L, Protopopescu, Date 11oi în leglil11ră ._," biografi.a. lut l ot1 Bud"i-l),,l,·,um,
Srudii, 1960, nT. 4, p. 188.
vrătire şi, în definitiv, menp.nerea intactă a raporturilor
de proprietate existente, se va rcsi~ţi ~ gîn~ir a politic~
a scriitorului. În timpul răscoalei 1m Horia, Cloşca ş1
Crişan, Bucfai-Deleanu s gă. ea la iena ,i e d~ presupus
oricît i -ar fi .încălzit inima la auzul e;t1lor despre
eroismul luptei iobagilor, că el a împărtăşit atitudinea
oficială de condamnare a mişcării, socotind, ca ,i llll
Samuil l'1icu, drept inadmisibil „ ă e strice n.emeşugul"
prin ridica:r•a gloat lo:r. Mai tîrziu, sub influenţa re:~:
lutiei franceze, Budai-Deleanu va evolua sp1·c poz1ţn
miri radicale, deşi fondul de hază al gîndirii sale va rămîne
apropiat de luminism, nu în p1:actica sa. dezamăgi~oa1·e
io finistă. ci în programuJ său idea], vahdat d · raţnme.
însă contradictoriu şi utopic.
Reîntors în patrie, Budai-Deleanu de inc pcnt..ru
scu-.:tă vreme profe or şi prefect de studii 1a Blaj. Ca )
Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, el intră în ·onflict cu
episcopul Bob. Se pare ·ă din ac astă _cauză a rem:~ţat
să se hirotoni ca că ,i a plecat ă-ş1 caute un salaş
aiurea. El n-a vrut să fie „în sîmbră" (în tovărăşie)
cu „nevrednicii de numele romînesc ce s-au încuibat la
Blaj... şi prodesc binele de obşte a poporulu.i, făcîndu-se
organ vrăşmaşilor spre avilirea lui''.1 După cum a spune
mai tîrziu în pr faţa 1 xiconului romîn-german, el se
simtea a erncnea călătorului domic să-şi revadă căminul,
dar' care tocmai în apropie·rca tărmului, c azvîrlit de
vijelia năprasnică înapoi, ,.cn r:iulte sute de miluri la
niste ostroave necunoscute". În adevăr la 1787 sau 1788
B-~dai-D l anu e c<lc obligat ă se înstrăineze, să
mear,,.ă adică - va seric el cu inimă amară - .,deI:>
voie bună fn urgie".
Locul unde scriitorul i-a căutat liniştea, pe întinsul
monarhici habsburgice, a fo t oraşul Lemberg, pe
atunci important centru comercial, multinaţio_nal, popul~t
de cca. 25.000 locuitori, înzestrat cu o sene de a ·eza-
minte culturale de relati ă însemnătate. Budai-Deleanu
a izbutit să obtină prin concurs po'tul de secretar de
tribunal provm'cial. După zec ani a fo t avansat
sfetnic che aro-cr<'iiesc, tot pe lîngă tribunalul local,
7.

slujbă îu care va .răm.îue nu mai puţin decît 22 de ani,
adică pînă la moartea sa, survenită la 28 august 1820.1
Ştim foarte puţin despre viaţa dusă de Budai-Deleanu
in retragerea provincială de la Lemberg. A fost, fără
îndoială, o existenţă liniştită, fără incidente deosebite,
care i-a acordat răgazul şi tihna necesare scrisului.
Dragostea de ţară îi mistuia însă inima şi adăpostul
său, atît de prielnic şi ospitalier sub raportul material,
Budai-Deleanu îl taxa drept „nemernicie", iar şederea
în afara ţării o socotea. ,,exil". Totuşi, cînd i se oferi
odată posibilitatea să vină printre ai săi, refuză fără
să se ştie exact de ce. La 1815, mitropolitul Veniamin
Costache îl însărcinase pe omul său de încredere, proto-
iereul Lazăr Asachevici, tatăl scriitorului de mai tîr7..iu,
să intre „în voroavit' cu sfetnicul chesaro•crăiesc spre
a afla dacă acesta vrea „să paradosească"" în şcoala
Socolei „şi în ce limbi şi cu ce s-ar mulţumi".2 Deşi tra-
tativele progresau satisfăcător, pînă la u.r.mă, din motive
necunoscute, aducerea lui Budai-Deleanu nu s-a reali-
zat. Se împotrivise oare scriitorul fiindcă se simţea
bătrîn sau fiindcă nu mai voia să-şi rişte rosturile asi-
gurate ale vieţii pe o ipoteză nesigură? Căci el se căsă
torise, avea copii, o fată a sa era măritată cu un localnic,
Lewandowski, cu care Gh. Asachi va negocia ulterior
cumpărarea manuscriselor. A existRt poate vreo altă
pricină? N-o vom şti niciodată.
Un raport al cancelariei aulice din Transilvania din
octombrie 1819, publicat de L. Protopopescu, adaugă
o ştire interesantă la biografia atît de lacunară a scrii-
torului. Cu un an înainte de moarte, Budai-Deleanu
împreună cu fraţii săi Aaron, secretar la tezauriatul din
Tram;ilvania, işi Anton, ofiţer la transporturile Je sare
din Arad, petiţionează pentru ridicarea în :rangul nobi-
litnii cu scutire de taxă. .Avînd în vedere serviciile aduse
imperiului de cei trei fraţi. între care scriitorului i se
recunoaşte comportarea plină de patriotism în timpul
inYaziei duşmane de la 1819, cînd a refuzat „promisiuni
ademenitoare" şi şi-a arătat neprecupeţit devotamentul,
1 Teodor Bilau, D~ta morfii. lui. lon Bu4ai-D„lu.nu, în Flh•Frumo,, Suceava„
1934, nr. 9, p, 41.
• Th. Co<lrescu, Urkoriul, Vll, pp. 68-70.
8
cererea e aprobată. Semnătura suveranului e însă din
9 iulie 1820, prea tîrziu pentru ca modestul consilier
provincial din Lemberg să mai aibă răgazul de a se
bucuTa cum se cnvine.1
Activitatea creatoare desfăşurată de Budai-Delcanu
la Lemherg e prodigioasă. Î n afara operei literare au
rămas de pe urma sa numeroase lucrări filologice, juridic~,
pedagogice şi istorice, din păcate încă necercetate tem.ci-
nic. O descriere generală a manuscriselor a uat Al. Papw·
llarian în două rînduri.2
Probabil îndemnat de anume nevo· ale slujbei,
Budai-Deleanu a tradus cîteva lucrări de drept şi pro-
cedură penală : Rînduiala judecătorească de obşte,
Pravila de obşte asupra faptelor răle şi a pedepsirii lor,
Cartea de pravilă ce cuprinde legile asupra faplelor răle
şi a călcărilor grele de polifie. De asemenea a tradus
din nemţeşte un lndreptătoriu al învăţăturilor tritru a
j'ormarisi pe tinerii şcolari.
Şi mai conturate sînt preocupările sale filologice.
Rle se concretizează în studii de gramatică (Dascălul
romînesc pentru temeiurile gramaticii romîneşti, Funda-
menta gramaticae linguae romanicae, Teoria ortografiei
romîneşti cu slove latineşti), într-o vastă operă lexico-
<>'rafică un dictionar romîn-eennan si trerman·romîn,t, ' J "" , ._,
proiectat iniţial în 10 voltime, precum şi un glosar de
neologisme, cuprins în m s. Academiei R.P.R. nr. 2424.
Părerile filologice ale lui Budai-Dcleanu evoluează în
genere în spiritul Şcolii ardelene, cu unele deosebiri,
însă, cc sînt caracteristice. Astfel, deşi susţinător al
latinităţii limbii romîne şi, împreună cu Maior, al deri~
vării ei din latina vulgară, Budai-Deleanu pare a se f1
descotorosit, poate şi sub influenţa practicii sale literare,
<le o serie de e:xagcra1ii puriste. S-a remarcat încă
mai demult că în dictionar el a încercat o clasificare a
cuvintelor ce aparţi~ fondului viu al limbii după
origine, deosebind, pe lingă marca preponderenţă a
termenilor latini, cam o treime de vorbe străine : slave,
1 L. Protopopesc•, op. cl1., pp. 190-191.
• În Arckivu pentru filologia şi istoria, Dloj, 1867, pp. 706-708 ţi Ânalel•
SocictăJii. Academics .Romîne, s. I., t. Ul, pp. 10.i-116.
9

albaneze, grece 'tÎ, ungureşti, chiar şi germanice.L „Tra-
tarea materialului - spune .,. ăincanu - are un caracter
cu totul rudimentar, dar ideea însă~i a unei atari clasifi-
cu{iuni este interesantă."2 Şcoala ardeleană, după cum se
ştie, ern intolerantă faţă d traturile ling i.stice adău
gate fondului romanic; în schimb pozitia auto1·ului
Ţiganiadei învederează, în a a. tă priinţă, ind pcndenţă
de spirit. Deşi preconiza un isteni ortografic bazat p
alfabetul latin, e inter<'sant că Budai-Deleanu conceda
putinţa folo irii. în ontinuarc a alfabetului chirilic în
cărtile de cult. De a m nea, a titu<linca lui de şjn
stătătoare o probează Vc'henwn tul alac înd replat îm po-
tri a. gramatfrii ardt:lcanului Molnur, în Temeforile
gramaticii romîneşti.3
Manu eri de i ·torice, în latine te, cuprind mai
multe lucrări neterminate, punînd la contribuţie o infor-
maţi urprinzătoare relativ cu epoca. Metoda cerce-
tării e totuşi învechită prin lip ·a examinării critice a
izvoarelor i aprecierea unilaterală a genc::zei faptelor
povestite. De asc•menca, apriorismele latinizante ce
ălăuzesc condeiul ci·iito1·ului îl duc la formularea unor
teze fantezi te, ca de pildă aceea că dacii ar fi strămoşii
polonilor 1i în genere ai lavilor! Pe. te tot e ăde,te
preocuparca comună reprezentanţilor Şcolii ardelene,
de a d<'monslca nohiliLatea de eendeuţei,poporului romî.n
şi a-i justifica pretenţiunile naţionale. ln prefaţa romi-
nea-că a principalei ale oper·, De ori0 i.nibus populoru.m
'fransylvaniae, Budai-Oclcanu afirmă fără înconjur:
„Ca si'i scriii de naţia şi iîmplririle [.ifrii ai;e~tii, pricina
întiia au fost trebuinţa şi a doao folosul patriii mele"4•
Afară de De originib11s..., printre celelalte manuscri e
istorice au fo ·t identificate De unione trium na.tionum
Transylvaniae, cu un motto din Machiavelli, care leagă
nefericirea societătilo:r de decăd rea in titutiuoilor, ,
l Cifra f" dato în Ku1;;11,efa•8t~ lJ(1n.nkunp,tm iiber lJ11lw,1i11u (v. mai de1.Htr1e)
Cania Du:c=ot:1i'.riet, 1891-, or. 13,
1 L, Şiiiu.eanu, Jstoria. filologiei. romi,u. lUCJ2, p. 226.
a Joo Ghet-ie, Pri.mQ gro;m.1lică romineascV modernă„ io Omagiu lui Jorg11
lotdtrn1 Buc.., J95U„
.t Al. Ciori'i1JC~<'U.1o Op1;1r-a i,1ori.cJ u lui JJuJui„OC'.f~um,1 in Cercetlfri fiuirarB1 11
1936, I'• 1116.
IC
interne, apoi De origine Slavorum, Hungari vi armorum
Transylvaniam non occuparunt i altele.
Demn de interes este memoriul alcătuit în nem-
ţ . te, probabil la cererea autorităţilor habsburgice,
Kurzg~fasste Bemerk1ingen iibrr B1tkovina1 • Budai-
Deleanu dovede;te aici o perfectă tăpînire a chestiunii,
îmbinînd o informaţie bogată şi autentică asupra ubiec-
tuln.i cu priceperea de a descoperi esenţialul şi a-l călăuzi
pe cititor pre ce<'a cc c în acle ăr vrednic de reţinut.
Te ·tul e concentrat, hrănit cu fapte şi reflecţii cura-
joase, tonul c ponderat, calm, de o gravitate lipsită d
at·ctar , stilul e cursiv. propriu, adaptat cerinţelor
unei relatări obiective. Patrioti mul riitorului ţîş
neşte printre rînduri cînd prote tează contra in ul-
telor proferate ele un Solz r au un Carra împotri a
moldo enilor, cărora le zugrăv<'şte el însuşi fizionomia
mo1·ală într-un chip foarte avautajo . De pre limba
romînă afirmă că "are toate calităţile pentru a deveni
cn timpul o limbă egală în cultură cu cea italiană, dacă
oameni iscusiţi se vor ocupa cu ea"2 • rătînd că „Moldo-
venii din na~tere au puţină plăcere pentru viaţa călusă
rească·':i, autorul Ţiganiadei nu uită să-,i însemneze
aversiunea faţă de cler : ,,Popii ; i căluaării şi-au făcut
şi aici mendrele, totuşi, graţie ne.~tiinţei .~i neghiobiei lor,
au avut faţă de cei romano-catolici un rol foarte
mic ·4..
Partea cca mai cmnificativă a lucrării prive.,te orga-
nizarea judecător ască şi admini trati ă. Cu o indig-
nare cu g1· u reţinută să nu pJc n a că din bici, consi-
lierul chesaro-crăie c mulg vălul trandafiriilor decla-
rnţii şi al optimismelor oficial se osteneau să ascu11dă
realitatea hidoasă a guvernării imperiale într-o pro-
vincie mărgiuaşă . ,,Bucovina - pune el - pare a avea
oarta de a vedea în fruntea sa tot ce-i incapabil, imoral
şi egoist în monarhia întreagă." 5 Funcţionarii upcriori
I Trndujj. ln romi1,c,te de Bogda.n•Du.ir.:it !)i publicat io Gtu;iJa Hm:ovi.nci1 18'->'l
nr. 8 ~i urm. Heprodui;i în original de I. ·iatoi- în Romfoii ~; rulcnii., Bc,curefli, 191S.
: Car.l!ta .Bncol'i,aei, 1894. m.13.
~ ldtm, nr. J~-
• Ibidem.
Pi Idem, nr. 20.
11

îşi bat joc de serviciu, nu caută decît să se ghiftuiască
pe seama norodului, ~înt. c~mplic.ii bo~erilorvîn as~prire.a
tăranilor. Prin vexaţiuni ş1 sentmţe JUdecatoreşti arbi-
trare - (pauper ubique jac~t) --: cele 12 zile de ro~otă
pe an au fost suite la nu mai puţ1~1. de 100 ! ,,C~ co~~ti!nţa
lini.stită - afirmă într-un loc scrutorul, care 1mpartaşca
muÎte din iluziile vremii cu privire la excelenţa inten-
ţiilor cm:ţii imperiale -;- cele mai bu~. ~i ma~ blînde
legi ale guvernulu.i austriac ~u se~vesc aici in ţara pentr:;
înaintarea binelui general, ci mai mult la generala pra-
pădenie şi apăsare a locuitorilor."1
.Bu~ai-Dclcanu n~
era în stare să-si explice procesul ob1ecuv al dezvoltăm
relaţiilor capitaÎiste, pe care-l trăia, cu întreg ~01·te~i~
lui de mizerii şi neajunsuri. De aceea apare puţm naiva
mirarea lui că pretul arenzii a sporit de 10 ori în interval
de 30 de ani si că soarta tăranului s-a înrăutăţit. Dar
dacă în afara' unor măsu!i cu caracter educativ şi a
selec~ionării mai juste a slujbaşilor, cărtmarul lumi~ist
nu ~trevedca alte solutii, dacă el rămînca la un mvel
sumar de înţelegere ~ explicarea. af~u.că a cauzelor
stării de Jucru.ri înfăţişate, trebuie sa-1 recunoaştem
lipsă de prejudecăţi, deplină sincerit.atc, simţ al demn~-
tătii umane, îndrăzneală în stigmatizarea relelor a<llll-
n~traţiei habsbur(Yice. ,,Toată ţara 11111rmur<i dar nimeni
nu s-a gc'isit încă ;ă aibă cura.iul a aduna .faptel~_şi S(i le
supună preainal!ului tron"_2i ~o-r__cază~ Budm-!)clcan~1
aproape de sfîrŞltUl memm:rnlru sa1~. Se va_ f1. ~înc:1!
s-o facă el insusi? A întrepnns ceva lll aceasta pnvmţa.
Ignorăm şi teai'.nă ne c că ~ vo~ ig?o.ra totdeauna.
Oricît de valo1·oase ar f1 npt1tuclimle <lcmonstratc de
Budai-Deleanu în scrierile filologice şi istorice, oricît
de remarcabilă erudi1„ia şi puterea de păt~dc~c a int<::
ligenţei sale agere, marea sa importanţă _în 1ston~ cullum
romîneşti constă înainte de toate în faptul c~ ci est~
autorul Ti,.,aniaăei, operă fundamentală a literaturn
noastre, ~
0
acelaşi timp acL de naştere şi cert~fica.t tfo
maturitate al beletristicii orjginalo. Pe lîngă Ţ,13a11uu1~,.
scriitorul s-a încercat şi în unele traduceri. E vrcdnu:
12
I Caulo Bueovin..ti„ 1894, W"~ 20.
• lticl,m
de subliniat că el a ales din Metastasio, poetul de curte
al Habsburgilor, celebrat la un moment dat ca n~~e~
altul în Europa, nu pe idilicul cîntăreţ al Arcad1e1 ŞI
nici pe galantul improvizator al aristocraţiei uşuratice,
ci pe poetul sublimităţii morale care p~vestea ~ ..Tlu:-
mistocle cum învingătorul de la Salamma, deşi Jignit
şi nerueptăţit de atenieni, a refu_zat o!~rta. lui ~e~~e~
d e a porni împotriva compatrioţilor ~a.1. Cit~ ~flllltaţ.1
nu-şi va fi glisit sufletul axnărît al consilierului dm Lem-
berg cu eroul antic! Tr~ducerca. lui ~~dai-Delean1;1,
fragmentară şi desfigurata de o 1m;posibil~ _ortogr~f1~
italienizantă, redă cu fidelitate gînd1rea origmalulw şx
tinde, deşi timid, spre unele efecte coloristice. E, oricum,
o tălmăcire superioară aceleia încercată la 1784 de A. Bel.~
<liman sub titlul lVIilosîrdia lui Tit. Budai-Deleanu ar h
intcntionat să traducă din acelaşi Metastasio Attili<>
Resol~ 1. Totuşi, şi într-un caz şi-n altul, nu e vorba
decît de realizări modeste, dovedind oarecare îndemînare
a versului dar situate foarte departe în urmă în raport
cu excepţionala Ţiganiadă, operă :mo_nu~cnta_lă prin
intenţiuni şi proporţii, prin bog~ţia 1deilo~. ŞI. verva
expresiei, care surprinde pe cercetatorul familianzat cu
peisajul relativ cenuşiu al literaturii n oastre începătoare.
Epopeea eroicomică a lui Budai-Deleanu ni ~-a păstrat
în clouă vfrsiuni, înregistrate între manuscrisele Aca-
demici R.P.R. sub numerele, respectiv, 2634 şi 2429.
Prima versiune a fost publicată, pentru întîia dată,. cu
foarte multe erori de lectiune, de Th. Codrescu, în revISta
Buciumul romîn din Iaşi'(1875 şi 1877). Versiunea a doua,
de bună seamă superioară, a fost editată de-abia în 1925,
de Gh. Cardaş. Afară de o seric întreagă de amănunte,
versiunea întîi diferă de versiunea a doua prin episodul,
dezvoltat în mai multe cînturi, al aventurilor lui Beci-
cherec Iştoc, nemeş de Uram-Haza, pornit, ca ş~ D.on
Q~jote, în tovărăşi~ unui sc~tier, s-o găsească te mb1ta
sa Anghelina. ln schimb, versmnea a doua a~orda.o mare
atenţie controversei tiganilor asupra celei mai bune
forme de guvernămiat. Lăsînd deoparte, în cea de-a doua
1 Rarniro ')rtiz„ Per la uoria della eullura italiono in Rumonia, Bucu.re.1ti,
1916, p, 2~'1.
I3

variantă a operei sale, firul de acţiune legat de destinul
lui Becichcrec Iştoc, Budai-Delcanu s-a gîndit ulterior
să-l folos<'ască într-o lucrare independentă. Adăugtnd
nemeşului ardelean încă doi eroi, pe lm Kyr Kalos de
Cucmeaza din Ţara Romînească şi pe Născocor de Cîr-
lihaba din Moldova, scriitorul a pornit la realizarea unui
nou poem eroicomic, intitulat Trei viteji. Din el nu a ter-
minat decît trei ciuturi, oprindu-se aproape de sfîrşitul
ctntului 1V. E desigur o mare pierdere pentru literatura
noastră că păţaniile celor trei viteji, urmărite de Budai-
Delcanll, clupă obiceiul său, în planuri paralele, cu inter·
ferenţe capririoase şi complicaţiuni romaneşti de intrigă,
n-au fost duse pînă la capăt. Am fi an1t o a nona satiră
socială, probabil cu implicaţii mai largi la stările> de
lucruri din Principate, alcătuită după aceeaşi reţetă :
cu personaje-limită, sub grotescul şi ridicolul cărora
trebuie să căutăm cusururi omeneşti mai generale, cu
întîmplări neaşteptate, grupate laolaltă după legile unui
contrapuncL specific autorului, cu comentarii, în fine,
îu subsolul paginilor, tinzîn.cl să amplifice şi să precizeze
sensurile criticii. l
Cu privire la Ţiganiad<t c încă deschisă problema
cronologif'i exacte a celor două variante. Datele pe care
inJirect le furnizează scriitorul sînt contradictorii. Astfel,
în scrisoarea către Mitru Perea, clin versiunea a doua
a poemului, datată 12 martie 1812, se spune că s-au scurs
treizeci <le ani de cînd autorul a fost silit să se cxpatrieze.2
Socoteala ne duce la anul 1782, cînd Hudai-Deleanu se
afla încă la stmUi la Viena, ceea ce, evident, este inac-
ecptahil. În prima variantă, pasajul la care facem aluzie
apare sub fonna : ,,Doisprezece ani au trecut, drăguţă
Pereo, de cînd eu fiii silit n. mii, înstrăina din ţara mea"3.
Cunoscînd că Budai-Dcleanu a părăsit definitiv Ardealul
Ja 1788, aflăm anul 1800 drept dată probabilă a primei
1 lfanu~cri...ul po~rn ului 'r,.,i oitrj; n)c,,,r.j~&li'.~ un "i>u!iu ta,ct in jo,i-tJ f'j....,,lni
pagl»i, desigur 1.cntru oot<·lt pl· catt ~.:nitorul Je pr-OÎN'to ~i u„a mai upu<'at „J°l l('
reallz.ez.e.
' E. p. 65. No,.:m cu E cdi1ia J, llyck (E.5.P.t..A., 1953) a varinutei u douu
fi c.'1.1 B ~Jiţia T h . Codrc•eu (111..ciumul romit-,, }U7S-Jki7J, o va.cinutd fndi,
• B, J, p. 543.
14
versiuni. Aşa se işi crede îndcobşte.t Numai că îu cîntul X
al variantei întîi a Ţiganiadei ne c înfăţişat un rapsod
popular CI' cîntă boi.eriJor, Ja o petrece1-e, povestea lui
Arghir şi a Elenei, care-comentează autorul în subsol -
„se află şi în stihuri proastă alcătuită şi tipărită'· 2 . Dar
cartea lui Barac, Istoria despre Arghir cel frnmos ~i
despre Elena cea frumoasă a apărut în primă ediţie,
la Sibiu, în 1801 ! Deci, admiţînd că opinia atît de <l.cfa-
vorabilă a lui Budai-Deleanu nu e adăugată ulterior şi că,
prin urmare, 11u e posterioară elaborării poemei, rezultă
de aci că prima versiune a Ţiganiadei ar fi terminată
după 1801.
Faptele de care dispunem actualmente nu îngăduie
elucidarea deplină a datării variantelor Ţiganiadei,
ci permit numai presupuneri.:J De altfel, greutatea dez-
legării problemei e sporită de scriitorul însuşi, care,
încercînd să mistifice cu privire la favoditorul epopeii
şi autorul comentariilor, nu e exclus că a încurcat cu
intenţie şi prcci11ările cronologice. Oricum, c cert că
Ţiganiada i-a cerut lui Budai-Dcleanu aui îndelungaţi
de muncă. Pare plauzihil că el a terminat prima 1·edactnre
a operei în jurul lu.i 1800, mai prohahil cîţi, a ani după
această dată, şi a doua redactare pc la 1812, deşi n-ar fi
imposibil ca data să fie suită pînă la 1818 (,,. ..treizăci
de ani... de cind eu fui silit a mă înstrăina"!).
)'l:ult mai .importante, fără îndoială, dccît aceste dis-
cufii, intercsîncl un cerc îngust de specialişti, sint dis~
putelc pricinuiLc de conţinutul şi valoarea artistică
a operei.
Cu toate rezultatele, măcar în parte pozitive, obţinute
<le critica şi istoria literară mai veche în cercetarea operei
1
Exem11lul ct'l moi rcc·ent: 1011 Lun~u, ldt'i ilurni,ai$,e în «Tigunimla» lui lnn
Rwfoi„J)C'leauu, îu Dii, i.ţldria filrr.:oflt• t,, Romiuiti. li. 1957, pp. 161 161.
' u, u, p. 470.
J 111 urmări1n în rt,tdu.rile de ma.i susi: ,;;? l'Nlf'..ehi,l~m ronlro'- er~tl a...upr& e:ro•
nologici celor două variante. Seumaliim doş.r uncie inadvcrttue„ fixă i adore toate
argun1entele pro i conLTO {oota 30 a cintului X - versiunea u doua - ,e rert"ri lu
Couvcn~io ÎReoLină c-li.o v:ren.1cn %C",Q]uţid f_rtu1cezc ca h• un t'Ve.nime.1.1t 1mediul C.m•
temporruJ etc.}. Problemo. a ro~-i dC"1:bă1utU de Ch. Carda, îo iuttoducerea Ja 'J'ig,rniada
(ed. n }I„a„ 1928); de D. Po1>0vici îo La littCfollJre rounwiu, !) l'ipoque des lutniel"e.-,
Sibiu, 1945. pp. 482-4ij3; de G. Hogdan•Duică în foan Hmloi.D,lranu. Cirera pr4!...
ci;u'fri iu J>rorilee littir-are, 1928, III, D1', :! 3.
15

modestului cărturar din Lcmbcrg, multe sensuri ale
Ţiganiadei, care, prin valoarea lor pro!nesistă, intere-
seaz_ă ~ chip deosebit conte~por?neita~ea, precum şi
restituirea de ansamblu a mcsaJulm continut în parrinile
sa]e şi-au aşteptat pînă în zilele noastre tălmachtl şi
exegetul.
Ar însemna să simplificăm lucrurile şi să păcătuim
mpotriva adevăcului dacă n-am rccunoaste pre'Luuea
înaltă de care Budai-Dcleanu s-a bucurat în trcc~t din
part;a .multor. spe~ialiJti. Curînd după apariţia primei
versiuni a Ţigamadei, Aron Densusianu, în studiu]
O mu:ză-cenuşiireasă 1, a relevat , de p e o pozitie de caldă
îmbrăţişare, calităţile poemului eroicomic. ~Iai tîrziu,
Bogdan-Duică în articolul Despre «Ţiganiada» lui
Budai-Deleanu. lnrîuririle germane 2
si N. Iorua in
Istoria literaturii romîne în sec. X VIII ;u stăruit a~upra
meritelor scriitorului şi au dibuit, în marginea textului,
unele interpretări, încă rudimentare sub raportul adîn-
eimii atinse. Cu deosebire M. Dragomirescu 3, cu acea
uscăciune a expresie~, eu siguranţa apodictică şi lipsa
de umor ce-l caracterizau, a vorbit în mai multe rîndnri
la modul apologetic, despre Ţiganiada şi autorul ei:
încît, văzînd o asemenea dragost e fără măsură, cei ce
ştiau lipsa de gust a criticului şi n-auziseră cumva de
Buclai-Deleanu riscau să-l suspecteze pe scriitor. Pozitii
net ostile se manifestau rar. Iată de pildă una, a lui Pet;e
V. Haneş : ,....o lucrare slabă... i-a lipsit talentul de
a închega o acţiune epică şi de a crea eroii necesari" 4.
După 1925, cînd a apărut în fine versiunea a doua
a lucrării (ediţia Gh. Cardaş), Budai-Deleanu nu numai
că a cîştigat în ascendent , dar, pentru un.ii (Gh. Cardaş,
Em. C. Grigoraş), a devenit un obiect de cult. Este ade-
vărat că analiza lui Cardaş e mediocră şi ataşată de
cele mai plate formulări, iar opiniile lui Em. C. Grigoraş,
' A. Dent-u&ianu„ Cercttiiri literare, Inş.i, 1881, p. 245 ti u:r-:tn.
• Convorbiri littrare, )..XXV, Bucureşti., ]901, p. 438 ~i urm.
• lotr-o comunicare b Ateneul ltontin~ M. .Uragomire~cu spunea: ,,Acta.stă
p<H1m6„ f'artt„ dupl. 4!'101 ara O.l'ltat•t> de 20 ani incoacct în otifca rînJuri„ est,. Jin punctul
de t•t4erc al c,mctplii,.uiit ,ea m.<1i fnsemno.,ă epopee eroicomică, 1lin literatura univers(ll(1..."'
(Viiror•l, m:. 4782 din 15/U. 1924,)
• Peue V. H axtef, Il:i.ori.a lihraluri.i 't'OtnÎn4!. Hucure~ti, 1924-.. Pt>· 108-109.
1F,
j
sub învelişul unei emfaze pretenţioase, sînt de o incon·
sistenţă hilariantă.
Şi totuşi, părerea că Tiganiada n-a fost înţeleasă cum
se cuvine e pe deplin îndreptăţită. Iată în ce sens :
1. A lăuda nu echivalează cu a dezvălui conţinutul ascuns
al operei; mai ales pentru cei care, pe vremuri, con-
fundau punctul de vedere cultural cu cel literar era po·
sibiJă împletirea tendinţei apologetice cu lipsa de per·
cepţ.ie a valorii propriu-zis estetice a textului. 2. Critica
literară şi istoriografia de filiaţie maioresciană, care a de-
ţinut după 1900 şi între războaie poziţii importante,
ca şi direcţia estetizantă a istoriei literare l-au subapre-
ciat pe Budai-Delcanu, scriitor lipsit de şlefuire, pri-
mitiv vigu.ros, dar rebarbativ p entru rafinafi şi pruzi. 1
3. în fine, orientarea satirică a Ţiganiadei, împingînd
batjocura sutanei şi a hlazooului pîoă la extremitatea
trivialităţ.ii, a cauzat desigur supărare spiritelor confor-
miste. Încă la 1881, A. Dcnsu sianunota că, pentru a vedea
lumina tiparului, opera lui Budai a trebuit să biruie unele
rczi.stcnie politice : ,,1nainte de a se publica şi pe cînd
noi nici nu ştiam ce conţine, ni s-a spus că n-are să se
publice fiindcă ar fi toată 1iu1nai o ba~;ocură asupra boie-
rimii şi călugărimii. După ce s-a publicat în «Buciumul
romîn», am auzit vorbindu-se aspru contra ei."2
Asemenea
l Act"&blă cnraeterizare a prilejuit lui F. 1-"'ugaru (Dt!$prt lectura rnanu.şcri:;tJ,,,
lui Ioan. Budai,..Ditem,u,, în Limba romirul, 19Ş8, nr~ 4, ucmiltotuele n!lc~ţli; ,......1,~
QCCe"f'Î. ~ulp ii de incluJgenJă sau. n,eftÎÎnJă r.a,L tt>IÎ, ci!Î core au :i$ tÎlC ce,,-a de line despru
,urr,ijfoaJiti lui Dcfoanu in lectura c.dor două. ediţii. Ca.rdti$ şi Byck. J
1
u trebuie deci
.,&. n, şiirprindă. o apreci,re ca următoarea.: striitor lipsit do şlef,,tre, prlr,ndo, viguros,
dur rc:ba,ba1~11 pentru rafin(l/i fi prui. ÂpnJtint1t,1. l'~le brutalo; d<rt siiiurii. Criticul
o spus ceea ce a simfit: Î·« recuno.scul forta lalPnJului «primitiv tiguros» fi a făcui
«le mai mari rezervf asupra formei operei: «.ş('ri.ÎIOI' lip,il de flcf,,îre», «rebarbotiv>.
Nu tnsa cri,icul e 11 itaovat pentr(t cit a făcut "flrnui1i1·fc do moi •"*•~ in•~•cto. FOrJ;
pc,.radox. 41 spune cU,npotrivd că ac~stU c4rqcter~a,e dovedc.1'-6 drago:,t6(l de adtvăr fi
in1ran.-1igenJO din partea uiticului..."' (p. 14) ){ulţu1uc.se de cotnpli....ment! Însă, după
cum t.pet că eit.it01D.~ îşi dii aetu.na: a) ,,.Lipsa de~left1ire.... Io. care mă retu u11o ptivci:tt-
e.ore('.tÎ tudioea pro,odiei - problemă ce·l prcocllpă în mod, mi-aş permite s3. spuo„
exce! Î V pe F. Fugaru; b) După cu(I) ri"zultâ. din context, cali(icareo. de ,..,eba,bati&>~
aparţino "rafinaJilor f'Î pru;;ilor", şi deci ou eţ:primîl „o nin..re rezervă„ a u.utorului
•ecst.ui u.udlu.
• Op. cit., p. :!48.
2 - c. 15!1 17

păreri n-au incctat desigur 1-ă se formuleze şi mai tîrziu. 1
J~ deci limpede că şi repulsia fată de atitudinea inaintată
~ lui_ Bi1d~~-Delea~u a contribu'it la incapacitatea vechii
1stonografu de a-1 pune în YaJoare întelesurile majore
ale operei. '
Eforturile făcute după 23 Auaust 1944 de o serie
de cercetători, incidental de ::-{. D1vid 2, apoi dC' 1. Ma-
nole 3
, f. Oauă 4, Jon Lm:igu 5, Mitu Grossu 6 s-au eou-
c~ntra~ ~a~ ~]es a~upra _ideologiei cuprinse în '.J.'iganiada
ş1 a radacmilor ci sociale. Aceste contrihutii nu sîut
oe o valoare egală, stîrnesc nu o dată c~ntrarietăti
~i semne ?e întrebare,dar au laolaltă meritul de a-l apreci~
pc Buda1-Deleanu în lumina ideilor sale progresiste şi
de ~ ~cerea. să-i explice mesaju] din per;;pectiYa con-
cep"ţ1e1 marXISte. Chiar clacă metoda uu e totdeauna
folo~ită et1 maxirnum Je îndc1u1uarc ~i la gradu] de con-
cretizare necesar, rezultatele a,,.ja dobînilite în luminarea
personalităţii 1ui Budai-Deleanu şi a operei sale sînt din
cele mai încurajatoare.
_Pe ~~ela~i <lrum, în acest rnornent de graYă răspîntie
'a 1Stor1e1, ~1~d paralel co semnele progresului tehnic,
ce se.mult1pli~ă î~tr-tUJ ritm vertiginos, constatăm că
umamsmul veritabil al·e de învins o-rele obstacole ca să-l
d
. b
ega.1eze r" om de alienările la care-l condanmă ordinea
?a~italistă, cu morala sa de juuglă, 1le fură şi pe noi
1sp1ta de a-l confrunta pe .Budai-Deleanu cu înt0Ic-
s~1~ile vremii noa~tre. Şi_ putem anticipa că la uu'.iHuJ
ş1 izolatu] autor dm p1·ea3ma anului 1800, căruia i-a fost
sortită „nemernicia exilului"" - cum sinour îsi destăinuia
obida - vom găsi o pledoarie de o truc~enţă şi o vervă
1
De exeinplu )1. Grcg,,riao. lu l 'er4im,,lc -.:1'i~araiad"i» lui [, Ru(]n;.f)"lennu
(În P,r,cupări li1,mue# 1939# or. 7. (l, 10), isu~ţiot ră materia cin.iurilor X ?1 XJ,
N1r<' eo raforU lu dt.·ir,batei:ru formd de ţ:uv('i,:nâmiut irlNiJe. nr 1rehui 85 Up!:ieaseă
rtintr„o ediţi(· <·.ri,i<•H, cleonrec·e ..nu conuibuie c" 11i,r,;,. 1n ;.,,ţ,./1>~fl~N' 01
,,-r('; .; (a<~ <e•
o!'/;i,urn $ii li11~t-:.ra.stă.... ' ·
• N. Ou.vid, Ştoala r,rtfdtonii. Colt.~ţ.ia Cotue.mpora,wt. (. a.
~ V. 1'Uudinl introdn('fÎV 111. e.cliţiH 7'iqaniaJri dio 1'>50. E.s.r.L.A.
4
V, .-.todiol introductiv la ediţi~ Tigani11dei diu 1953, E.S.P.L.'..
1> Op. cit., ia Oh, istoria filo:.ofiei. în Rominiu, 1957, p. 1S7 ţi urui.
i Mitu C""·"u 7.i eo1o.bouu.or-U, I111oriu litr:r,Uurii rom.u1t· - J-;pora t't-f'lre ci .Stoa.ltl
ardl'/ecmi. cur~ litografiat. 1957, p. 3S3 ~i urw. · ·
18
rar egalată în literatura romină <lin prima jumătate
a secolului al XL.-lea, în favoarea integi-ităţii peTsoa-
nei umane şi a responsabilităţii ci în faţa istoriei.
Încă ~i azi 13u<lai-De1canu e tratat în prelegerile
didactice :in coacla Şcolii ui:dclcne şi, dacă uu ne înşelăm,
singurul manual de literatură a secolului al XVIII-lea,
care nu adoptă această procedare, e al lui Giorgie Pascu;
aici însă at1torul 1'iganiadei e cu totul omis. Apropierea
lui Budai-Deleanu de Samuil .Micu, Şineai şi Petru Maior
e fireşte legitimă tlin mu1te şi diverse motive: aceea~i
epocă, acelaşi mediu de formaţie, inst,;ucţie asemă
nătoare, si-n Jirectia Inică şi-n cca teologică, unele
detalii bi~grafice co~une (scriitorii amiutiţi s-au ciocnit
de fanaticu l şi obtuzul episcop al uniţilor, Ioan Bob).
în fine, o manifestă predilecţie la toţi pentru istoric
şi filologie, cu susţinerea deopotrivă de exagerată a
originii pur romane a poporului rornîn şi a latinităţii
absolute a Jimbii sale. Dar aceste analogii incontestabile
nu epuizează individualitalt:a scriitorului; personalitatea
acestuia se conllrl'ază tocmai prin ceea ce-l difece11-
·tiază de Scoala ardeleană; căci dacă metoda istoriei
literare în ~tu<lierea 1m1ri curent e de a decolora concretul
de culorile lui particulare, pentm a regăsi, printr-un
proces de abstractiza1·e, un tip comun de organizare
spirituală - dimpotrivă, atunci cîncl c vorba de a carac-
teriza un scriitor, metoda constă tocmai in a-i învedera
deosebirile, specificul, deci acea ~estre prop1·ie Je putere
creatoare prin care autorul e el însuşi ~i Tivalizenză
cu demiurgul. Dacă vrem să-l cunoaştem pe Budai-
Deleanu, trebuie să vedem prin ce diferă el de un Samuil
Micu ori Petru Maior.
ln concepţia curentă, Şcoala ardeleană se încorpo-
rează în acel tip de cărturar, în acelaşi timp auster
~ ardent, de u teuacitate piltlw.toare îu muucă, la
care dorinta de a demonstra vrednicia neamului r omî-
nesc a ajt~ns mai mult decît o ambiţie şi o pasiune,
a ajuns o patimă mistuitoare şi deformantă. Un Micu,
:9

un Şincai, ~n Maior sînt a~mirabile exemple de devo-
tamen.t faţ~ d~ u?. CTez. V1aţa adumbrită de greutăţi
materiale ş1 ~1e~1c~ ~e tot felul li s-a strecurat între
amvon.: catedra ş1 bibliotecă, rară nici o concesie făcută
seducpil_or_pe e:ire Cţ>oca lor, de galanterie şi uşurătate,
le" n:1ult~plica m. Y,icna tinereµIor sau în Budapesta
batrmeţ~1. _insensibili la deliciile literaturii fără simtul
umorului, incoruptibili şi duri, dintr-un aliaj moral 'pe
care ne. întrebăm unde-l putem regăsi pe tot întinsul
secol_u~m al. )~] X -lea, rlacă nu tot la un anlelean, la
Slav:~c1 (deşi mtr-o _formă mai puţin reliefată), corifeii
Şc.oli~ a~delen~ :c1u la~~t.o operă greoaie, stufoasă, unde
o mt1:1_1s~ erudiţie e ns1p1tă fără discernămînt în privinta
valo~u izvoarelor, unde metoda formalismului lo!!ic
deprmsă în şcolile iezuite, serveşte pentru reducerea° I~
ah.surd a a~vcrsarului (ca în celebra argumcntatie a
lw Pe~ru Ma1,?r a continuităţii romane în Dacia, pl~cînd
de la ideea .ca romanii nu s-au căsăto1it cu femei dace
s:iu nu m?1V puţi.n. renumita demonstraţie, clupă car;
li~~a romm.a ar f1 mama latinei clasice!). Opera lati-
niştilor cuprrnde, desigur, idei tle provenientă luministă
după c~1!1 aduce şf t~ele s~mne ale legăturii vii c~
P.of;'.orul , ~n. genere, rnsa, desprinderea de raJiunea teolo-
gica se ~av1Işeşte. ~nevoie la aceşti preoţi sau aspiranţi
la pre~>ţi~'. educaţi. in severele şcoli catolice, iar folclorul
de ob1c~1 îl. repudiază. Modelul lor era cărturarul doct
c~re ~cna ş1 vorbea latineşte, stilul lor uman era O com:
h_maţ1e de_călugăr şi mică nobilime transilvană cu un
s~mţ ascuJ_1t al. demnităţii personale; norodul îl s~hapre-
c1a.u ca fillld 1guoraut şi îmbuibat de prejudecăti deşi
îl iubeau cu o rară însufletire. ' '
. .Porni~d de la aceleaşi ~ari premise de ordin social
ş1 1~eologw, cre~cut în aceeaşi ambianţă de prozelitism
naţ1~nal, _J~u.da1-pel~anu vădeşte neîndoielnic şi alte
part1c~ari!aţ1. Gmdirca sa e în cea mai largă măsură
e~anc~pată de.t eologi~e. Fără respect pentru dogme şi
chiar ~rev~renţ1os faţa .de autoritatea nedemonstrată
a credrnţe1, arunctnd o privire ironică şi lucidă dincolo
de apar~n!~l~. solemne şi sacerdotale, ce învăllie activi-
tatea bise~1c11, Budai-Deleanu, ca un veritabil filozof
al secolului al XVI U-lea, fără a merge pînă la ruinarea
20
completă a bazelor religiei, le subminea:t..ă totuşi şi, itt
orice caz, dezumflă de orice prezumţie sacră p e repre•
zentanţii tereştri ai divinităţii, tncepînd cu papa de la
Roma şi patriarhul din Bizanţ. Faţă de puritanismul
moral al unui Şincai ori Micu, a căror viaţă seamănă
cu o asceză, reînnodată în fiece dimineată cu o nouă
fervoare, Buclai-Dcleanu face figura unui om de Rcnai;;·
tere. Morala lui se întemeiază pe împlinirea cerinţelor
naturii, e telurică şi profană. El ou arc falsa pudoare
de a ocoli numele unor acte pe care toată lumea le
săvîr~eşte, deşi rostirea lor în saloane atrage oprobriu.
La el există primejdia alunecării nu spre reţinere şi
austeritate, ci spre trivialitate şi biologism, aşa curo
stau lucrurile şi cu Boccaccio sau Rabelais.
Toţi cărturarii ardeleni au împărtăşit unele hlei
luministe: pYogresul prin instruc1,ie, risipirea ignoranţei
poporului prin efortul bine călăuzit de a răspîndi cul-
tura, validarea rînduiclilor politice prin citarea lor Îll
fa~a tribunalului raţiunii, lnpta contra superstiţiilor şi
obscurantismului. Dar pe cîtă vreme Micu, Şincai şi
chiar Maior ezitau, şi, finalmentc, băteau in retragere
cînd trebuiau să ia poziţie în pYOblcmcle spinoase ale
credinţei, organizării sociale ori aşezării de stal, Budai-
D eleanu îsi evidentiază tocmai aci radicalismtl convin-
gerilor. Ei zugrăv~şte onlinea sacră şi pe arhangheli
într-un motl foarte prozaic şi în spirit voltairian, pune
in discuţie cca mai bună formă de guvcrnămînt ca un
elev al lui Montesquieu şi apără egalitatea naturală a
oamenilor ca un discipol fidel al enciclopediştilor. Dacă
:Micu, Şincai şi Maior se apropie mai degrabă de pru-
dentele concesiuni ale liberalismului iosefinist, autorul
Ţiganiadei se înrudeşte nu o uată cu spiritul muşcător şi
iconoclast al luminismului francez.
În fine, spre <leosobire de acrul gTav şi posomorît
al reprezentanţilor Şcolii ardelene, Budai-Delcam1 e un
orn care rîdc. De Sanctis spunea undeva că ironia pre·
cursorilor risorgimentului, Boccaccio şi A.riosto, era
alegră şi sceptică, întruchipînd bunul-simţ, protcst~Ll
ştiinţei contra ignoranţei, în ·vreme ce Parini practica
o il'onie a simţului moral, ultragiat de o societate lipsită
de orice viat,ă interioară, rîdca fără graţie, lăsînd să se
21

între adă dezgustul şi dispreţul faţă de societatea tim-
pului ău. 1
a Budai-Deleanu se uneşte imcn ul hohot de rA al
omului. din Renaştere, cat·c trăie te un moment de uriaşă
c.-irnnsnme a forţelor umane (şi care îngroapă evul mediu,
c~t toate fantomele I~ tenebroase, în rî al batjocurii pedcp-
1toare), cu amărăcmnea de cendentului înjosit, vlăstar
ale unei semÎllţii nobile, acum decăzute şi dcscon idcrate.
Se adaugă la toate acestea că la Micu Şincai si
Maior literatura era o îndeletnicire inciden;ală, pra~-
ti_cat~ arc'.r (Maior traduce cliu italiană pf' Tel mah,
mc~1 s7ric _o elegie), în timp c • Budai-Deleanu, care,
ca ş1 ceilalţi, nutr a ambiţii de lexicograf, de i toric,
de pedagog şi juri t, şi-a dat totu~i îutreaaa măsură în
b letri ·tică, fiindcă vocaţia lui era în prim~] rind ·aceea
de scriitor.
Azi, .7înd convingerile exacerbate de orgoliu naţional
ale Şcolii ardelene pot fi judecate cu obiectivitatea nece-
~ară, iar înaintarea ştiinţei istorice i filologice a făcut
:a se perimeze materialul documentar ce servea argu-
mentării lo.r, d.in operele lui , icu, incai si Maior rămînc
intuiţia ju tă a ensu}uj unor proce e şi, poate, mai mult
cledt atît: .exemplaritatea morală a ·eţii şi luptei,
ard.enţa pas101:ată a pan.:iotism~ui, sublimitatea ges-
turilor. În sch1mb, Tiganiada lm Budai-Deleanu e vie
şi scînteietoare nu numai fiindcă se întemeiază pe
o viziune filozofică înaintată, dar şi pentru că include
dezbaterea ideologică într-o tructură literară de ine
. tătătoare, care administrează probele prin imagini,
pote~ţcază_ a~tistic r~alitatea ,i. cl~ar atunci cînd ope-
re?za eu 1d~1 prozruce, le tran ·mite printr-un limbaj
plin de seva populară.
ODJ EEA UMA. Ă VĂZUTĂ DE o "MU'.lĂ cl'nTl'fOARE"
În prefaţa la Gargantua, Rabelais adresează la un
moment dat lectorului o invitaţie : ,,Interpretez a p lus
liaut sens ce que par adventure croyez dit en gayete de
, Francesco de Sanctis„ Joria di:lla ltlle-ra:tura irafia,ur, Mil..tuo, 1956" IL p. 4,47 a
22
coeur" 1 • a f. 1, Budai-Deleanu, în Epistolia închinătoare
căire P.tlitru Perea n car e el chid Ţicra,niada, prcvi.ne
că opera are un s ns mai adînc J.ccît -ar I ăr a la prim,:1
veden~. ,Jn:-ă tu bagă samiî bine - atrage el atenţia
pre upusului ău interloct~tor - căci toat<'i, povestea mi ~e
prire că-i numa o alegorie în multe locuri, unde .prin
ţigani să înţăleg ,~-alţii, carii tocma uşa au .fi1wt .~i fac,
ca şi ţiganii oarecfnd". De~pre cc rea să ne vorbea că
scriitorul? i e pare că e caz1tl ă răspundnn încercînd
să evităm irnplisrnelc de rigoare.
'figa.niada e oncepulă în trei planuri di tinete, care
se întrepătrun<l : de o parte lu11ta lui Vlad Ţepeş cu
turcii, de alta peregrinările ţi"aoilor con titniţ.î în oa te
ele domnitor dornici ă-si rînduiască un . tat i, în fi1w,
într-un deco; de fond, upranatural, îiifrantare~ puterilor
protectoare i malefice, a îng 1·iJor cu dia, ofu. În prima
ver" iune opera cuprindea şi un al patru! a plan de desfă
suracc a actiuni.i, episodul iwilat Jupă Cervantc , cu
Becicherec lştoc de Uram Haza, nemeş smintit de lecturi
fantastice (în ă - nota bene - mt romanele ca alereşti,
ci Alexandria, haladelc itc·jcşti, ba melc cu zmei şi
fete de împăraţi!), care, însoţit de servitorul Bucur
(Haicu), pribegea în căutarea iubitei ale Anghelina.
Războiul dintre romîni şi turci, car par a fi în centrul
actiunii, este numai prete 'tul .,. unifică materialul.
c; o mă ură de precauţie în faţa a altului otoman, do01-
11itort1l Ţării Romîneşti dispune „trîngerea laolaltă a ţiga
nilor, înarmar a şj a,czars.,a tabnei lor la ~păteni, între
Hărhăteşti .,i lnimoa a. lnsă, după clasicul procedeu
al epopeilor, la lupta lui 'fepeş cu o.,tile sultanului iau
parte trimişii ecrului şi iadului. Deci, t-ribulaţiile ţiganilor
şi peripeţiile alcătuirii statului J~r _se de~făşoa~ă î~1
condiţiile nnei bătălii, între rombu ş1 turci, susţmuţ1,
re pectiv, d finţi şi diavoli. Între cel' două forte ant a-
goni te, c~~r~ întruchipe~ză ~inc.J şi răl~, ţig~nii .î!i
poartă nelin.i,tea, temerile şi fada lor mternnuabila.
re reo mnificaţie peregrinarea tigan.ilor spre
Spăteni, între Bărbăte,ti ) Inimoasa? Însuşi numele
locurilor and i trebuie ă ajungă sugerează un înţele
1 ,.. Tă.lm1ittftlil cu un ril(: mai <Hli11c ~cea c~ sot:ol@~li poa.l{l cU .s-o ~•-' cu irzimd
v,.tl'flu.··
23

~i anticipă o perspectivă. Dar să privim mai de aproape
1ucru1·ile. O imagine frecventă a operei, reluată mereu
şi mereu, în deosebite varianLe, este aceea a drumului
că trc ţinta designată de domnitor; în jurul acestei
preocupă1·i, care sintetizează sarcina încredintată noro-
dului ţigănesc, se articulează peripeţiile lucrării. Ţiganii
merg. Au pornit de undeYa şi vor să ajungă undeva,
sensul existenţei lor îl relevă tocmai acest drum pc care
îl parcurg cu atîtea ridicole eforturi; numai astfel, avan-
sînd pe calea Spătenilor, ei îşi împlinesc destinul. Dincolo
de episoadele burleşti şi haina caricaturală a lucrurilor,
se degajă de-aci o anumită v.iziune a umanitătii can-
tonată - ce-i drept - la forme încă barbare, dar instcuc-
tivă şi pentrn întrupările ei mai înalte.
Pendulînd între deşertăciunea plăcerilor vulgare şi
seriozitatea discuţiilor despre binele obştesc. smulşi
arareori chemării instinctelor de predicarea înţeleaptă
a sobrietăţii, ţiganii mărşăluiesc, desigur cu o încetineală
revoltătoare, dar mărşăluiesc totuşi, spre locul unde
li s-a poruncit să se stabilească. Drumul li se pare lung,
îi pîndcsc primejdii sau şi le imaginează, dau bir cu
fugiţii cînd o avangardă a lu.i Ţepeş, deghizată în straje
turceşti, le pune la încercare curajul, dar se luptă în
schimb vitejeşte cu o cireadă de vite. Se îmbulzesc la
merinde, se t aie fără a şti prea bine de ce, sînt senzuali,
lacomi şi laşi, se dezhină, risipindu-se în patru vînturi.
tocmai cînd au descoperit modelul unei aşezări politice
fericite. între ci sînt şi mai buni, şi mai răi. E Parpangel,
capabil de eroism şi poezie. căruia în vis îi e dat să călă
torească prin rai şi iad, protejaL <le maică-sa, Brîndusa.
stăpînă pe vrăji şi puteri miraculoase. E Tandaler, trufaş
şi _înd~ăzneţ, aspirant la titlul de voievod al ţiganilor.
Ceilalţi sînt mai şterşi, se ridică o dată din plebea informă
pentru a se topi iarăşi în valurile netrebniciei anonime,
un Slohozan - apărătorul republicii, un Baroreu -
pa1·tizanul monarhiei, un Janalău - omul de hun-simt,
care susţine că orice formă politică e bună dacă e core~-
punzătoare firii şi obiceiurilor poporului. Cei mai multi
sînt lipsiţi de vreo virtute, slot flecari şi poltroni, impulsi;i
şi leneşi, bucuroşi de popasuri şi ospeţe. Cu entuziasm
sau fără, cu întoarceri şi ocolişuri, agreînd deliciile fără
24
<.:aznă şi dezmierdările fără oprelişte, ţigănimea înai~:
tează în pas agale. Dar ce este acest drum pe care oamenu
îl străbat cu atîta greoaie opintire?
Ni i;e pare că marşul ţiganilor evocă strădania omenir~
<le a ajunge la ideal. Iar lipsa lor de izbîndă ne e expli-
cată la Buclai-Deleanu prin imperfecţiunea fiinţei om~:
neşti. În aspiraţia către o ordine superioară, oamenu
.sînt împiedicaţ.i de natura lor vicioasă şi mărginită.
Teama de a vedea primejdia în faţă şi de a accepta
-0 luptă hotărîtoare, fie chiar cu preţul uuor jertfe ~ele!
setea de îmbuibare şi căpătuială, goana după comodităţi
şi înlesniri, vanitatea şi clorinţa de putere ce-i împinge
pe şefii ti"au.i. să se măcelărească tocmai în clipa în care
descoper'is~ră o formă de guvernămînt potrivită - cc sînt
acestea toate dacă nu expresii ale brutalităţii şi intem-
peranţei pornirilor primitive ce se aşeaz_ă de-a. cur.me-
zişul năzuinţelor de înălţare spre desă~îrş1.:e? Ţ1ga7?ta~a
închide în fond, în structura ei eterogena, o med1taţ1e
asupra conditiei umane. Ep-isod.ul cu Becicherec lştoc
din varianta î'ntîi, abandonat în redacţia ultimă, probabil
din cauza modului greoi şi artificial de împletire cu firul
principal al acţiunii, nu făcea decît să subli~iez.c această
semnificaţie generală a lucrării, individual.izînd, pe un
caz concret, simbolul căutării idealului.
Concluzia poemei pare a fi de ordin scep_t~c : nepu:
tîndu-şi înfrîna impulsurile egoiste. incapabili de a-ş1
birui prejudecăţile, oamenii dau greş în încercarea. de
a-şi construi o societate raţională. După o păr~ală
homerică, o dată cu moartea lui Tandaler, tabăra ţiga
nilor se destramă. Scriitorul e dezgustat de umanitate :
Cinel văd omenirea tic('iloasă,
(;u totul oarbă şi int1mecată,
După mii şi mii de a11i abia scoasă
Din pruncie, în vrăji afundati'i...,
Cind omul pe om strică ş-ucide
Făr' nice un folot sau trebuinţă,
Ba muncindu-l inc<i în faţci-i ride,
Cînd ins1tşi huleşte a sa f iinfă,
Ce nu fac celelalte jivine,
A fire om aluncia mi-e ruşine !l
I E, pp, 366-367.
25

E~ d~~olant că, <l~]}ă atîtea m;lenii de cînd trăieşte
pe pammt: omul ,,,lncă 1Mtu iefit din pruncie şi n-au
uentt la virsta de bărbat, ci pumre întru neputinţă si
întuneric rămîm•" I. ·
. Dar, cîteodată, asprimea moralistului se înmoaie
ş1, ~~<l~tă cJ.epăşi~ un ~nom~nt de dt>scumpăuirc, priv.u·ea
parca I se msrnmcaza. Smşul spre lumină e lent însă
e posibil, după .c~m o dovedeşte e:--.istcnţa lui Ţepeş,
:,;cmn a1 vredn1c1e1 cu care se poate împodobi conditia
1tm:1oă. Îo acord cu filozofia secoluh1i al XVIII-lea
deşi într-o e"-presic mai att:nuată, Budai-Deleann cred~
în p'.:rfrctibiJitate. Omenirea c rc~puo<oaLilă de pro1nfa-i
l!ervitute, căci omul închide ochii si fuo-e de lumiu'i
d şi-a vîudnt virtutea tiranilor, i;r ra;uncn ''
„.Jafuri neincrtat fese
C" sri te încurre Jtiră swpare".
Nu în afară sînt clnşmanii cc.i ticălosi ai uma.o.itătii
nu uneltirile cliavoWo.r sînt vinovate de'n:aua întlnim~r~
a faptelo~ omen~şti, ci poniirile obs<'ure ale propriei
noastre funţc :
V<tcă 11-ar darP omul ascultare
La intîi(i in<lc,nndtură dni.ce,,~c(I„
fadul, c11 toată ceat« s(t mau.
N-ar nimeri m ~ri-l biruiusciî3,
Omu] uu c „o mahinâ. pe ca.re o împinge cine cum îi place,
pe dreapt<t sau pe stînga" 4 • Atîrnă d.e vointa lui ca să
asculte de rnţi1inc şi, astfel, să curme dot;mia relelor
în lume. Dacă am fi unii către altii sinceri virtuoşi
~j voitori de bine, ' ,
26
1 E, J)• 210.
1
E, P• 241.
• E, p. 261.
• t:, p. 26U..
• l:I, Jl· JO~.
,Yu or fi atunci bătăi, 1tice războaie
Cleveti~i, pizmă :;i cluşmănie; '
Ntt ar ~aura rmul pc t,ltul să despooi"
De VHl!ă, de a~eri şi moşie.6
Încercarea tiganilor de a-si statornici o rînduială
conform unui :m'.odel ideal a dat greş. Dar, deşi semănat
cu înfrîngeri, drumul omcnu-ii spre mai bine înregistrează
progrese sensibile. Cc o do,-edeştc? Faptul că în decursul
secolelor ,:uperstiţiilc au fost treptat abandonate, măcar
de cei mai l·ăsăriţi; astfe}, -rcproducînil. o t1·adiţie populară,
autorul comentează : ,,cwn era pe acele vremi socotelile
oamenilor pentru strîge şi fermecători, care acum despre
cei cu prifepere sănătoasli, se leapădă cu totul" 1. La fel,
o probă a ascensiunii societăţii constă în dezvoltarea
şi înflorirea chilizaţiei, pc măsura părăsirii traiului în
singurătate şi a renunţării l a ascetismul :sihaştrilor~
o dată cu infiintarea si sporirea victii orăscncsti. Mru.
ales, însă, se dem'onstre;ză posibilitate~ ome~irii 'de a se
Plibera de sub tirania rînduirliloi: nedrepte, a prejude-
căţilor şi impulsiunilor instinctuale, prin pilda luminoasă
a lui Vlad 'ţ'epcş, care a scuturat jugul robiei otomane
~i a arătat poporului romîn calea luptei pentru indepen-
dentă.
În odiseea umană imaginată de Budai-Delcanu,
figura lui Vlad. Ţepe~ constituie uu. punct <le sprijin
important. căci ca indică, fie ch:iar într-o schiţă rapidă,
programul pozitiY al scriitorului. Personalitatea vjtca-
zului domnitor. adaptat,, cerinţelor princi1wlui luminat
al secolului al XVIU-lea. e evocată cu simpatie şi o emoţie
admirativă, a cărei vibraţie răpeşte pe poetul cu Yînă
satirică în sferele sublimului şi dă întregii lucrări una din
tonalităţile ei importante (cleşi sccunclară ca pondere,
în ansamblul ope-rci) şi anume tonalitatea eroică.
Îndreptacea lui Budai-Dcleanu spn ; Tfau Ţepe~
e plină de tîlc : scriitontl nu voia n111l'lai i-ă rcchcme din
cartea cea mare a istoriei amintÎJ"ea 7..iJelor glorioase
~inel poporul romîn dăilea lupte grele pentru ncatîrnare;
nn voia doar ca, prin proslăvirea unui trecut legendar
şi contrastuJ cu prezentul mizerabil, să deştepte ener-
giile înăbuşite ale ţării, să-i sporească încrederea în for-
ţele sale, să ajute la cristalizarea conceptului de conştiinţă
naţională ; prin alegerea ca erou a unt1i voievod ca Ţepeş,
în fa}a căruia hoier sau tăran contau deopotrivă, Budai-
IJ, ~· IU9.
27
)

Deleanu îşi manifestă preferinta fată de conducătorul
lu.mina~: u? j~ t}-T?.ar, tîrpina' prin' pedep e straşnice
~bu~u~e Şl tîlhanile, un ocrotitor al ărmanilor si
unpilaţilor. '
Zicea că boierii sînt supuşi
Aşa domniei ca şi făra11iil,
un org~nizator al ·armatei i în accla,i timp un refor-
~ato_r mţel_ept. E te de prisos a ublinia caracterul
tde~lizant ş1 utopic al personajului. Modelul era poate
Iosif al II-lea-cum S·a pus- dar localizat la conditiile
Ţării Romîneşti, că i în portretul cărturarului 'din
Lemberg monarhul educat la scoala filozofilor era aso-
ciat căp teniei militare de o bra ură haiducea că iar
suveranul adep~ al _e_galita!i~mului politic se îngen'.iăna
cu gospodarul dîrz ş1 mfl xih.il al evului mediu romînesc
care nu ez!ta sa ucidă l:'cntru a-şi face scaunul respectat~
_Exl?urund av~tarunlc oamenilor în drumul lor spre
mai hme,_ ~uda.1-D<:l:-anu, po_~r!vit cu datele tempe-
ramentulUI au ş1 spiritul pocn rn care trăia nu stăruie
pe coarda epică şi nu arată o propensiun; deo chită
pentru s?blim. Figura_ l.u~ Iad Ţepeş e totuşi izolată,
ia~ p~SaJ 1:- ~e-1 glorifica ocupă o întindere redusă.
Direcţia pnnc1pală a oper i rămîn critica socială for-
mulată de pe poziţii lumini te. Bu<lai-Deleanu e un
pole1?i ·t ascuţit şi incoruptibil, car -şi ascund adesea
f~r~c1tatea - ca şi enciclopediştii - sub faldurile iro-
me1, ale echivocului şi sen urilor alegorice. Montesquieu
coosacrasc cu marea sa autoritate modalitatea atirei
L_rc1 estite V prin intermediul unui popor e olic. Budai
îi uvr~e~za exemplul. Pururi ul'Îzător, de i u O secretă
~mara~mne ce răzbate pe ici, pc colo, el se în cr uncază
11:13po~rr~,a. aparen!clor_ sclivisit , dema cînd pc popi
Ş~. boieri Şl ~etro~md. idolii co~ truiţi pe baza supcrsti-
J:iil~r V oamenilor Şl a 1gnoranţe1 lor. O ,.muzii cîrtitoare"
~ caJ~uzeşte condeiul, un umani m de om al Renaşterii
îi. hr~n~ te revolta îrnpo_tri -~ moravurilor stricate şi
rmdmelilor ~eco~formc ratmn11, un cald patriotism îi ume-
zeşte uneori, discret, ochii )i-i face inima ă tresară
mînio sau amar. •
' E, p. 1S2,
28
e ştie că cea dintîi afirmaţie programatică a lumi-
niştilor veacului al XVIII-iea a con tituit-o declaraţia
de război adre ată creştinismului, nu atît religiei ca atare,
cîl formelor rituale în care aceasta se întruchipează 1•
Budai-Deleanu nu e un ateu, dar e un adversar aprig al
ierarhiei bisericeşti, pe care o gă cşte, în pirit voltairian,
eoncupiscentă şi venală, e adeptul unui cult purificat
de abuzuri popeşti şi de făţărnicie :
Papa vinde darurile sfinte
Pentru gălbtfaaşi; iar patriarhul
Din Jli:cmt le cumpărci înainte.
Din episcop pînă la eclisiarhul
'l'ofi îşi prevind cele cumpărate
Ce trebuia să fie in dar date.2
Şi alţi reprezentanţi ai Şcolii ardelen , în primuJ rînd
Petru Maior în Procanon, au denuntat corupţia şi mer-
{:antili mul bi ericii, practica vinderii indulgenţelor, nete-
meinicia dogmei infailibilităţii papei, abuzurile şi mişe
liile dosite înapoia odăjdiilor. Ni.meni nu-l egalează pe
Budai-Deleanu în ce priveşte ascuţimea criticii şi fon-
darea ci filozofică. într-un lung e. cur din cîntul I
al Tioaniadei 3, el arat:- că „omenirea obidită", ,,dîndu-se
pati"d/or în braţă", scorneşte dumnezei, împotrivindu-se
„ceii adevărate dumnezeiri:' 4, înlocuind ele i viziunea
ah tractă a un i fiinţe upreme cu per ouificări agreate
numai de unii sau altii; bisericile a tfel constituite
îşi devin ostile şi, în nu~elc ceruJui, dezlănţuie cu into-
leranţă şi fanatism cruciate împotriva adversarilor.
Mozaicii or ă e termine pe cr stini, mahomedanii pe
~,ghiauri". iar
Creştinul pe necredincioşi focii
Ardea. cum incvi::îfia sfîntă
fi arde acum. To1i vor ca să vincă
Ducînd pc cei ce nu cred, la Jintii.
ru cu dove::i incredinfătoare.
Ci cu măciuca şi cu topoare.5
l Paul Hei:ard, gînditor ce n-are nimic comun cu mar:ic".ll:5m11l„ int.itoleazll primul
capitol al cArţii sale consacrate htminilor (La pl'nsic 01Jropioru, m• XVIII ai,Şde:,
Paris„ 1946) : Procesul inltnlal ae,cini..unului..
• E, p. 223.
• E, strofele lS-28.
• E, p. 370.
• E, p. 372.
29

Religiile abat pe oameni de 1 ..
a~ facultăţii lor rationale. C a te:dc.1ţml nestingherit
nt se înfăti:sează 'cons6 . tul o uc1 ttate rt-marcahilă
' ' ' rCIU <' C obSCllr t. l ·povăduit de biserică : , · an .1smu u1 pro-
Înveti do„11 •; o _ie. tare nccc O ruinu·
Le_ cupru,de. obice<iiuri aji:râ
Ve.ftr! Şt. crP:.ărt~~nluri sfinre„
,_insu ntee o ştnn/ă adevani,
. ,co_ ~ prec~pere şi sîmtire
ţ'otr!1·1tă. ru. onune<lsc<1 iir~.
fu .!"ceţi pP om ca el :<ă nu rn:tt
C.1nd vede, sii nII ştic cfod St· •
1 • I . I 'ie,ur c,n, u-1 ce a crede scl n ă
:tîcîndu.-i că minte'i~i· nebu,. c~ea::: l.
S" · . '-' · · une,
1
/ 111/1r?a-1 patimă nemşina/ii,
irea-i tot</co..u.11<, n~t.·u.r(lt</,.J.
Aceste rînd1tri scrise în .unu ul .
diţie laică nu se ~firipase , J 1 an u1 1800, cind o tra-
.Jacă nu pe de-a înt;egul o~cu t~dnoastră,_ iar gînclirea,
tutelată de religie, exprimă c~a:ade e;;ilrgie, e~a totuşi
gramul emancipării sp~...:t I
1
P. . unpezune pro-
mili • . ~. ua e umm1stc pe t
ta!'- 111 Europa vcam1lui al XVIII l ' n ru_ care
de deoscbiti ca ateii d'H lb h . . · ea oameni atît
Boline:broke Volta1·re . Lo a_c ş1 Hclvetius, c.lciştii
v , s1 essmg · · ··
Scrip1urii Baumgartc ' , 1, h
1
. • _cnllcn ;;crmani ai
n, .vuc ae 1s s1 Ernest1 l v ••
contra autocratiei .Radi·s . K u· . , uptatoru
R d . . ,cev s1 o ar Prm
u a1-Deleann suuerează că 'um . · l con!rasens,
trebuie construit O
O
su . ams~u vremurilor noi
I P prematrn ratm tii · b
egilor naturii Rati . , , 1 ŞI o servarea
tradiţir:i, ea r~pudi~~:edo este c~ntrariul autorităţii şi
rientă. Pe de aJC ' ' gm ele ş.1 se hazead 11e expe-
impÎică respinger:/:::dbi~:ritaria a ceea. ~C C natural
testul contra mutil-~ .. ' ul . pa.catul originar si p.ro-
li
,nu om u1 pnu cond.· '
pora 'tă!ii sale. Laolaltă reabili .. aru~area cor-
de scolastica medieval/ s· !area .spm tuhu cenzurat
pruderia fanatic:i a .b" ~~ -~ sunţurdor ostracizate de
· 1 ' isencu reprezintă asp ·c1pa e ale acelei {l:time . . .. . ecte prm-
trăgca rtt<lăcinile ideo1:::I~ea î'-°nş~~ţe1 errop~ne, care-şi
terii şi exterioriza, e 1:nulcm gu:.<uea iheru a Renaş
a burgheziei. P P culturn, epoca ele ascensiune-
- --• E, l'P· n0-37l.
30
Dar Budai-Deleanu nn s-a mărginit la declaraţii
cuteiătoare ca cele de mai sus şi altele ce s-ar mai putea
cita (popii se uită numai la bani 1; pentru păcatele lor
~lujitorii bisericii merg în iad 2 ; sfinţii sînt trataţi pro-
zaic, cu ironia în colţul buzelor etc.). Marele interes al
operei sale rezidă tocmai în faptul că el îşi susfioe wde-
rilc prin ceea c-e s·ar putea numi facultatea demon,;-
tT.ativă a imaginii arti!'ticc. Jată o pildă : un episod
savu~os dia 7'iganiada, care-l aminteşte de la o poştă
nu numai 1>e Voltai:re, <la1· şi pe Boccaccio, este cel al
încăierării călugărilor în chilioau unei mănă~tiri, unde
Satana se ascunsese luînd chipul înşelător al um·j fecioare
încîntătoare. Met erezele cncernici<'i monahale sînt repede
dohorîte, fiindcă, v ezi bine, ispita e prea violentă. Lipsa
de respect faţ.1 de afectarea smc1·enici şi a cuvioşiei,
vigoarea lnvincibilă cn care trupul crucificat !;' simţnrile
martirizate îşi revendică drepturile se îmhină într-o
scenă de un umor suculent şi crud. Păruiala hurlescă
a dreptcredincioşilor care vin, pe rîn<l şi-n taină, să muşte
din fructul oprit, dar, spre stupoarea generală, ajung
să se iutilnească şi să se descopere cu toţii egal de por-
.niţi sp.re pucătuin:, adăugaLă cu apari~ia finală a bătcî
nului egumen, uluit şi de răfuiala fraţilor, dar şi de poza
voluptoasă a fetei, e de un ('Ornic hezistihil.
În La Pucelle d'Orlearis, Voltaire are o scenă care
poate l-a iuspirnt pe Bndai. În cîntul II ne e prezentat
-călugărul Grisbourdon, ,,predicator, confesor 7i spion" ,
pe deasupra şi niţel vrăjitor, care rîvneşte la Jeanne d'Alc,
deot:amdaLă rîndă:,-oaică la un han şi încă nf'înurcpt.ată
de cer pc calea misiunii ci sact·c. eputînd birui concu-
renţa unui vizitiu neti:ehnic, GTishourdon e obligat să
şi-l asocieze. Invocînd pc 'Morfeu, care insuflă fecioarei
un somn adînc, se strecoară împreună cu rivalul său
la Jeanne ~i trag la sorţi care să aibă prioritatea. Dar
în acel moment apare St. Deuys, fata se trezeşte şi cei
doi păcătoşi fug înspăimîntaţi. La Voltaire scena e amu-
zantă, dar t.ratată tu vidul peni~ci, cu sclipiri de ironie
şi cinism azvîrlit e nonşalant, cu o gn:tţic de senior deza-
1
E, p. 3'J7.
1 n. 1•. l7t.
31

buzat şi rafinat. La Buclai realismul e izbitor, oamenii
parcă n-ar fi introduşi prin naraţie, îi vedem acţiorund
în faţa noaslră cu o robustă autenticitate şi, deşi tabloul
e pc muche de cu~it, desăvirşita ingenuitate a scrii-
torului îl salvează <le la alunecarea spre obscen.
Cine încearcă !'lă-1 explice pc B udai-Dcleanu prin
influenţe străine greŞl"Ştl', fiindcă esenţialul la el nu
e ceea ce captează de la alţii. ci modnliLattia reflectării
realităţ.ii locale. Iată, drept exemplu. crilÎ<'a boierimii
romîue9ti. 1n această direcţie scriitorii a1rnseni îi puteau
fi de mai pu!in folos, fiindcă problemele sociale cu care
erau ci eonfruntuti sl.' deosebeau radical de cele care
frămîntau Ţnrilc Romînc. Consilit:rul chrsaro-crăicsc îşi
manifestă în multe locuri aversiunea fată <le clasa con-
ducătoare din Principate. rontestînd dl'cpturile ce au
ca origine moştenirea !;'i prhilegiul şi acnzînd raporturile
sociale bazate pe exploatarea iobăgistă. R1•vend.ică
rilor general-umane ale Occidentului el le substituie
programul emancipării ţărilor din răsăritul Europei,
unde funtlamentală era problema ţărănească, iar eli-
berarea din :iservirca faţă <le mo:;,ier constituia pîruhia
progre::mlui social. De areen ni se pare că sînt ~nai
puţin revelatoare citatele care SI' dau de obicei :spre a
proba atitudinea consecvent ostilă a scriitorului fotă de
Loierime : că în vreme de război boierii sînt primii
care bi' pun la adăpost1, că prin aviditatea lor de a
dobîndi „întîieţime şi domnie", au adus dezbinarea şi
pierderra inclcpendcu~ci naţiona]e2. Importante mai ales
faptul că boierii i:înt deJ1uJ1tati ca aisupritori ai tăra
nului; aceasta donclcşte î:id°răzncalo scriitoruhti de
a merge pînă la esenţă. de a nu i,e murgiui la
criticarea unor a1;pcete dezgustătoare al" compor-
tării aristocrate, ci de a ataca însă~i rădăcina răului.
Uneori Budai-Deleanu ajunge la o formulare veherncntă.
vorbind despre ,,plîn~oarea" ţaranului, că „boierii beu
crunta ,npn sudoaro"4.
Cit de deparlP ~" află au torul 'figaniudei, în această
• E, p. 174.
• E, p. 301.
• E, p. 39·1.
• n, I'· I09.
32
rivintă, de luminismul iozefinist, Li.mor~~ ~i contrare-
~olutionar, o dovedeşte compararea pozrpell ~-~l~,t~:;.:.oasă i combativă, cu punctul de vedere ~ Ot1c1a 1 _a,~,
iabsb~r"ice, promovat, printre ahclc, ş1 . in • b.roşur,~0 , • • · · d ·eptate a•)aruta 1n m ,11
Dttcere de mma catre cinste ş~ , ' - rB d (1798)
multo ediţii la Viena (1777' 1788.' 1793) ş1 la u a . . ;
În această broşură, chipurile h~er~la, .sP preco~1zcaz~
că deosebirea dintre stăpîni şi slugi e m firea lucnuil_or. c,t
fericirea înseamnă .,greutăţiile către s~a~ea s~ cu ~tibda~e
a le purta" şi „poftele sale a le înfrîna'·, 1a~ raran~ e a~-
t Ca
• Dumnezeit nu '<îrimă rîndmelile facule e
uura " J' • l z l l oreub "" - ă el a osî11dit pre oameni a ucru ce o
oameni , c1 c • :, . •_ . . •. " 1
entru ce au aresit parinţn lor cei dmtii · . .
P U · 0
°a di'·utrc cele mai semnificative clin , ersrnnPan cplS . _ ...
rimă a Ţiganiadei, ri•produs şi în Tr"'. vi!~Jt, ~pune
p . di . fili"~t1·ne la rob1·e protestul rat1unnluminate,
acestei pre c1 ~ ' ' · -1 ··
care nu poate accepta caracterul sacrosanct al ~r;v1 elu-
lor. Poate că nu e întîinplător că în.trecut pasaJU a ost
utin observat si arareori comentat. • V
p 'necicherec Îiştoc, umbliml cu crecliuciosul său fn!ll~
în căuta:rca Anghelinei, ia o păcu:rări1ă drept_ vz1_n~.
Aceasta, ca să-şi bată joc de cavale~l~ cu mintea ratac1.ta,
îi face o propunere năstruşnică : sa i-l cedeze ]>C ~cuuer.
Haicu protestează, dar stăp'înul său îi adu~.cV amrnte_.d~
leuca nemeşească. Aci Budai-Deleanu ţ>ro_hta ele pnle1
~ntru a rnne în cumpănă dreptul sem?n.~l ~u drept~t
~atural, }şa cum l-au pledat encicloped1ştu. ş1 revoluţi3
franceză. Remarcabil e în.să că. dc~on~uaţia i,e face _a
obiect, şi principiile lozincilor cgnhtun~tc sînt acoper:te
cu realităti ale meleagurilor noastre. Bec1chcrc<' spnnl' ·
'
'u ştii tu că eu-s ~~1neş ;_ iarci .
Tu ro111în plouat şi iobagrn ,ncu .
Dumn•• pc iobogic< pvate M• umoură,
Să-l vîndă şi după cuget.ul său
Cu di11s1tl să facii ce v~_icşte
3Aşo praDila noastră g101tş1e.
- . · I I in Jilaatura trcrn.sifra,ui
1 Cornelio c. Dodea. Proocuptlri econo11w:e Şl cu wra c
cfi•c,e anii 1786-1830, St1 Siudii, 19S6. or. 1„ p. SS: r t .. tom,nt cu.rs din
, Un cxtmplu D<'gaiiv Îll: lJ. Carocostta, 1,1011a ,tern uru ,
1931-193:;, p- 301 t; ,u,o.
a D, p 2:!6.
3 - c. 459

Haicu, minios, ,,îşi trînteşte căciula lapămînt' şi răspunde :
C<i eu 1w-s Ducipal nici Suran.
Că-s om, măcar nu port dulman.l
Cînd 1:e~ic~e~ec~încearcă ă-l_ia.cu_hinişorul, Haicu îi
rep~oşea:: 1ara~1 ca e scos la mezat ca şi „o custură
ru.gmoasa , deşi
...eu încă am suflet şi via/ă
Ca macar ce nemeşească fa/ii, 2
. ~eva mai l:3- vale, clupă ce ironizează nobilimea, care-şi
h~zme pe hn oavc mîndria, poetul deschide un nou
!1ialog între Becicherec şi servitor, unde acesta·din urmă
il pune cu totul în încurcătură pe nemeş :
pune-mi cu ce fel de dreptate
{Dacă au venit pîn-într-atita !)
~d nemeşii lei iobagi în spate
i socotesc mai răi decit vita?
Au nu-s iobagii oa.meni ca voi
Ci doară dobitoace şi boi ?3 '
Becicherec, cu înţelepciunea colonialiştilor din vremea
noa t~ă, reaz~mă dreptul de stăpînire al nobililor pe
cuc~enre_; _vem11;d st~ămo,ii nobililor în ţara ocupată de
stramoş!1 1~bagilor 1 neprimind de la aceştia pămînturiJe
de bun~voie le-au luat în posesie prin forţa armelor.
J?ar Hai.cu nu poate pricepe de cc privilegiile unora
ş1 asuprirea altora se moştenesc din tată în fiu :
Bine pe-aceea !... ( Haicu rlispunsă)
Dar ce-au fost copiii lor de vină;
Deşi lei dinşii pedeapsa ajunsă?
En nu văz acolea v,·eo pricină
Că cine văzu şi auzi vrodată '
Să spînzure pe fii pentru tată /4
Id_eile egalitariste şi democratice, ce-l situează pe
Budai-Deleanu pe o treaptă atît de înaltă fată de literatii
contemporani, care, în Valahia şi Moldova, 'nu depăşe~u
34
1 D, p. 226.
' l3, p. 220.
• li, p. 309.
• B, p. 310.
decît arareori orizontul budoarului fanariot, iar în Arcleal,.
silindu-se să justifice pretenţiunile naţionale, căcl eau
adesea în e agera ţii şi patriotism îngu t - acestei idei
remarcabile prin genernzitatea, fran heţea tonului şi
relieful expresiei se completează cu opiniile rostite d pre
formele de guvernămînt.
În versiunea a doua a Ţi.ganiadei, penultimele cîntă1 i
cup1·ind - după cum se ştie - o savantă di cuţie a upra
chipului în care e cuvine rînduit statul ţigănesc în vede-
rea realizării binelui ma. im pentru toti c Lătcnii. ru
ne intere ează aici că c i trei vorbitori, ' arc denotă o
perfectă edificare în problemele dreptului con tituţional,
contravin imaginii pe care ne-am făcut-o de, pre 1igani,
că fizionomia lor spirituală e modelată pe tipul filozofu-
lui luminist şi ca atare nu e autentică în planul ficţiunii
literare. Esenţial e ceea ce spun. Pri iud pa agiile citat
în sensurile şi perspectivele lor ideologice, e ede clar
că Budai-Deleanu nu face decît să versific în trofa
lui uleioasă, cu termeni rea ăni şi zgrunţuroşi, c1·ezul
enciclopediştilor despre aşeza1·ea societăţii.
Baroreu, care are cuvîntul cel dintîi, pledează în
favoarea monarhiei, sustinîncl că dezvoltarea i torică
a societăţilor şi dreptul ~atural dov desc necesitatea şi
superioritatea guvernămîntului monarhic. La ace tca
adaugă argumentul că tăpînirea republicană încuraj ază
discordia ~i luptele civile, permiţînd celor puternici să- ,i
aservească pe cei mai slabi. Discursul lui Slobozan,
partizan al republicii, e o viguroa ă demascare a regimu-
lui monarhic, care tind prin însăşi logica lui internă la
tiranie şi grupează în jurul tronului o ·leahtă de curteni
linguşitori, venali, gata să împileze poporul i să să rîr-
şească orice „strîmbătaie". Dar după cum Baroreu voia
un monarh-,,părinte", care
E, p. 350.
Pre .mpuşi apara, mîngăieşte,
Legi drepte intcmeia=ă şi sfinte,
Averea tuturor ocroteşte
Socotind toată a sa fericire
Intru a supuşilor săi iubire1,
35

la fel Slohozan nu năzuie la orice fel de regim republican,
ci anume 1& o republică democratică. În fond, ambii
preopinenţi, cel din urmă - cum pe drept s-a ohservatl
- cu mai multă forţă de convingere decît cel dintîi,
caută cea mai bună formă de stat în fuuctie de interesele
poporului, în vederea salvgardării dreptu'J'ilor lui impre-
scriptibile, călcate in picioare de orînduirea feudală.
În aceasta şi mai puţin în soluţiile preconizate, care au
un caracter utopic, rezidă principala trăsătură progresistă
a celor două discursuri.
Merită să stăruim şi asupra discursului lui Janalău,
întrucît acesta intenţionează o sinteză şi pare a întruni
sufragiile autorului. Fiecare stăpînirc, după Janalău,
are meritele şi cusururile sale, şi în abstract nu se poate
nici osîndi, nici lăuda o formă de guvernămînt. Aceast a
cată să fie corespunzătoare cu împrejurările concrete :
Numa ş-aibă ioida1,na privire
La împrej1,rări, la loc şi la climă,
L a firea poporului şi la ,hi,nă.2
Principalu] e a aduce în norod „obiceiuri bune", ceea ce
înseamnă a veghea „la creşterea tinerilor", a rîndui
„şwak !JÎ învăfători de norod, care să îndrepteze spre fapte
îmbunătăţite.pe oamenii din pr·uncie" 3• Deoarece oamenii
se nasc egali (,,n.ice s-află între dînşii osăbire"4, ,,unul nu
p oate să stăpînească, dar nici mai mulJi, de ar fi cît de
înţălepţi" 5, garanţia unei aşezări sociale bine întocmite
o constituie izvodirea de „legi bune şi drepte"6, insti-
tuirea de dregătorii elective, vremelnice (,,...nice o
dregătorie să fie purure trăitoare"1, fără plată şi deschise
tuturor cetăţenilor. De armată permanentă, întreţinută
din bugetul ţării, nu e nevoie; în schimb, în caz de pericol,
să se alcătuiască formaţii ostăşeşti pe hază de recrutare
benevolă. Pînă la urmă, organizarea preconizată de
Janalău împrumută părţile pozitive ale tuturor rînduicli-
lor cunoscute, străduindu-se să le evite metehnele :
este o stăpînire „demo-artisto-,nonarhicească", sau, cu
1
Jon Lun:tu, tJp. tit.. pp. 170-171.
' E, p. :137.
:s şi • I::, p. 378.
$ E, p. 3'79.
f ~i 7 B, p. 380.
cuvintele scriitorului ce comentează în subsol, ,,o stă
pînire unde p recum rn>rodul asa si cei alesi din norod să
aibă cuvînt .~i sfat la trebile tiirii' deobste; 'însă în sine să
fie republicd, cu putere la a:osăbite îr~prejurări, să poată
alege ş-un dictator" 1•
ln gen ere, Bud ai-Deleanu împărtăşeşte oroarea cape-
telor luminate ale epocii sale faţă de monarhii care ajung
tirani şi, după ce îşi despoaie propriul popor, se năpustesc
asupra altora, avizi de onoruri şi prăzi. Împotriva inter-
pretării lustruite a istoriei, el cutează să risipească fala
de car e sînt acoperite numele marilor cuceritori. Îi
trebuie modestului cărturar din Lemberg, contemporan
al fulgerătoarei ascensiuni a lui Napoleon Bonaparte,
un mare curaj intelectual pentru a îndrăzni să-i numească
pe Alexandru, Ginghis-Han, Tamerlan, conquistadorii
spanioli sau sultanii ot omani, .,tîlhari". Dar el a mers
şi mai departe : s-a legat şi de ceea ce p entru latinişti
era intangibil şi sacru, de strămoşii romani: ,,Alexandru
împărat cu oastea sa junghie o jumătate de lume, şi pentru
adecă ca să-şi facă nume de Eroe. Romanii junghiai·ă
ceailaltă jumătatei pentru slava deşartă a triumfului ! "2
Convingerile umaniste ale lui Buclai se exprimă aici
cu o lu ciditate care impresionează t ocmai prin puterea
învingerii unor prejudecăţi trainice, foarte reziste~te
fiindcă se întemeiază pe autoritatea unor fapte unarum
proslăvite, deşi la temelia lor e vărsarea de sînge, cezaris-
mul brutal, strivirea demnităţii omeneşti.
P entru a aprecia valoarea ideilor sociale ale autorului
Ţiganiadei, acestea trebuie comparate nu cu punctele
de vedere exprimate de enciclopedişti în Franţa, ci cu
1 E, p. 385. Ni 8C po.rc eronat.& nfirmotin. di.o cu.nul lu.i llitu Croa:tu. ţii cola•
horatorii ( T.storicr litcracurii rornint - Epoca veche 1i Şroala ordcleand, p. 35:1,) că :Ot•dai~
Deleonu ar fi pa,rtizanu] monarhieiluminate. Arc dreptate Ioo Lungu să nege {op. cit.)
el o O.t,are interpretare ar rezulta din textul epopeii. Aşe1.ămi.otul ce ~i-1 dau tiganU
se nurneştc ••Antil>aJ'tJJ'ea•1
(E, p. 384), iar „monarhia Î'n.t4 În l1oloră foarte strtmta te"
(E, p. 381), de care vorbeţ.te .Tanalău, e de f'apt -vechea dictatUJ'ă a :romanilor în
momente de primejdie, cîrtnuirea unui dictator îo cazuri ex«:pţiooole, ,..la împrejurări
Clforl'i de rînJ" (E, p. 382), îu&ă. ,,rn. oU,c r~pul,l•că'
1
(idem). După c.uw. din 9Î1upatia
penttu Vlad Ţepeş nu rezultă preferinţa scriitorului pentru tragerea în ţeapă ca mijloc
de Hncţiouare a infracţiunilor, tot astfel nu e legitim să se deduci din acest scn•
timent nici iiguranţa adeziunii 1ale la principiul monarhiei lumiDate.
• E, p. 369.
37

poziţiile adoptate la noi în aceeaşi epocă. Programul de
revend icări al natiunii romîne din Transilvania, redactat
la 1791 de con;ilierul .Meheşi - pare-se cu concursul
lui Gh. Şincai - intitulat Supplex libellus Valachorwn
- este o cerere de drepturi în favoarea claselor de sus,
în care nu se face nici o menţiune despre existen'ţa iobăgiei,
iar acordarea la politica de clasă a na~iunilor privilegiate
din Ardeal e totală. 1 Con::;titutia cărvunarilor de la
1822 şi nem1măratele proiecte de ;eformă, urzite mai ales
după răscoala lui Tudor Vladimirescuîn rîndurile boierimii
mici şi mijlocii din Principate, ignoră împilarea ţără
nimii, pretind aproape fără excepţie lărgirea drepturilor
p olitice, dar numai înlăuntrul aristocraţiei, cu partici-
parea eventuală a unor vîrfuri ale burgheziei incipient e. 2
Chiar la un Ionică Tăutul simţim limitarea perspectivei
istorice, îngustimea intereselor proprii de clasă răzbătînd
prin calda pledoarie în favoarea norodului. Budai-Delea-
nu c unul din puţinii care vorbeşte în numele maselor
. celor mai largi şi al drumului progresiv al umanităţii,
fără nici un egoism, deşi, fireşte, nici gîndirea lui nu se
poate elibera de limitările epocii şi ale structurii insuficient
evoluate a societătii din care iesise. În orice caz, în
critică, radicalismuÎ părerilor îl î~vecinează cu cele mai
înaintate poziţii ale luminismului; multe puncte vulner?-
bile cuprinde, în schimb, programul său constructiv
dirijat spre transformarea societă~ii prin reeducarea
conştiinţei. Dar cel puţin încercarea de a oferi soluţii
ieşea din cadrul propriu-zis al poemei, care avea drept
prin cipal mobil satira. Dacă în Budai-Deleanu iubitontl
d e literatură caută un ctitor al beletristicii din ţara
noastră, istoricul ideilor sociale are datoria să recunoască
în el un mare şi valoros premergător.
SAREA PĂlIÎNTULUI
Multi dintre scriitorii de la 1848, din pricina obtrşiei
lor boi~reşti şi a educaţiei făcute prin străinătăţi, deşi
iubeau cu sinceritate poporul şi-i apărau cu căldură
1
D. Prodan, S11pplex /ibd/u, VtJlachorum, Cluj, 1948, p. 86.
! J. C. Filitti,.Prămln,ii.r-ilopoli.,keri4ocialcil't P,.-ir,cip«i~to Romt,1e dela 1IJ2l- I828.
Buc., 1932, pp. 84-124.
38
interesele, aveau dificultă1i ca să-i înţeleagă mentali-
tatea. Chiar la cei mai buni dintre ei se simte încercarea,
săvfrşită cu o rară însufleţire şi ca rezultat al unui
demers premeditat, de a coborî spre lum~a satelor,
anonimă, ignorantă şi mizerabilă, dar care, prm nobleţea
sufletească şi bogăţia patrimoniului ~PU:~tu al, părea a
revela vrednicia si înalta menire a naţmm1.
Alte determin~nte comandau atitudinea lui Budai-De·
lcanu. Prin critica necruţătoare a rînduielilor contem·
porane, el este un interpret conştie"?t şf curaj?s al pro·
testului pe care masele populare 1mpilate dm Ardea~
îl exprimau împotriva orînduirii fe~1dale: În .~c~laş1
timp, însă, autorul Ţiganiadei ap_arţme ş1 fam~e~ ~e
scriitori ;Anton P ann, Creangă, lsprrescu, la care ţara~11a
nu era o lozincă generoasă, ci o atmosferă de_ atel~er:
în adevăr Budai-Deleanu nu văzuse lumma zilei
într-un con ac boieresc, nu crescuse cu dascăli particulari.
nu purtase p antaloni de atlaz şi a~terit~. d~ Ş~:aia, nu
privea din diligenţă cum munceau iobagu ş1 mc1 n-a".c~
nevoie să pribegească prin munţi ca să afle trad1ţn
populare. Prin datele biografice era puternic ancor~t în
folclor : din primii ani apucase să trăiască într-un umvers
populat de ursitoare, strigoi, vrăjitoare ~i ~iavoli, auzise
bătrînii r apsozi recitînd balade de v1teJ1e, cunoscuse
cărtile populare profane, asistase la nunţi încîntîndu-se
de 'humorul oratiilor si lunga desfăşurare a ospătării.
1n mediul tărănesc drit care se trăgea, exista, desigur,
cucernicie, dar nici umbră de rigoare iezuită, conştiinţa
păcatului nu obseda, austeritatea nu depăş?a zilele do
post iar senzualitatea vi!!lll"oasă a oamemlor nu era
cenz~rată de oprelişti ipoc~ite. Unirea cu Roma dăduse
prea puţine roade, şi-n mintea tuturora era _pro.~spătă
amintirea lui Sofronie din Cioara, pe care locwtoru sat e-
lor îl întîmpinaseră nu numai ca pe un fana~c al vechii
credin'ţe, dar şi ca pe un eliberator de cor".ezile feudale:
în epoca lui Budai-Delean~, î_,ntrev mt~lectual ş1
omul de rînd se deschidea o adevarat a prapastie. Poporul
orbecăia Îll"tr·un întuneric nepătruns, iar inexistenţa
unei culturi nationale impunea fiilor săi favorizaţi de
soartă, care bir:Uau potrivnicia împrejurărilor şi deve-
neau cărturari, să uzeze în activit atea lor creat oare de
39

una uin limbilt: ut: circulaţ.it: t:urupeană. Prima generaţie
a Şcolii ardelene, alcătuită din patrioti ferventi si fără
J>rihană, se resimtea în formatia ei de'influent~ ;colilor
catolice, cu disciplina lor c~nservatoare. v;ed~c de
mi.rare 1a Buclai-Dcleanu e că, deşi învătăccl si el al
aceloraşi dascăli, şi-a conservat într-o mare ~ăsură
zestrea lui ţărănească. Lucrările savante, de filologie
şi istorie, de altfel concepute într-un spirit vechi, le-a
redactat desigur în latineşte, însă literatura a simţit
nevoia s-o croiască direct în romîneşte, înţelegînd proba-
bil că ea transmitea un specific sufletesc căruia numai
Jimba maternă îi putea servi de vehicul.
E în această legătură a scriitorului cu poporul o
particularitate a intelectualităţii ardelene, relevată încă
de mul1;._şi pe care o remarca şi !brăileanu într-un articol
uitat. l n Ardeal, arăta !brăileanu, ,,scriitorul, ca şi
ceilalfi intelectuali, a ieşit din popor şi, neuvfod ca la noi
ispita adaptării, rămîne în lcp,ătură cu poporul al cărui
reprezentant devine, vibrează de idealurile poporului,
dîndu-le o formă conştientă - scrie «din popor» şi
« pentru popor »". 1 E probabil că şi exilul îndelungat
al lui Budai-Deleanu, tocmai în marginile împărăţiei
habsburgice, i-a ascuţit sensibilitatea şi i-a sporit interesul
faţă de tot ce privea neamul său, căci, în domeniul afecte-
lor, există un preţ al rarităţii care constă :în aceea că
iubim mai ales ce ne lipseşte şi trecem indiferenţi pe
lingă ce avt>m clin belşug. Erau desigur şi date proprii,
ale firii sale, care acţionau în acelaşi sens. În orice ca7.,
e cert că Budai-Deleanu a exprimat în opera sa literară,
în toată plenitudinea şi ca nimeni altul dintre tovarăşii
săi de drum, autenticitatea sufletului popular, simţirea
netravestită, setea de viaţă şi de bucurie pămîntească
a poporului. Farmecul mare al Ţiganiadei stă într-o
fericită şi rară conjuncţie : luministul cu vederi înaintate,
eruditul cu largă informaţie se contopesc cu ţăranul
robust, mintos, jo·viaJ, în care s-a adunat toată sarea
pămîutului.
1 C. !brăileanu. Ţ,iraniil în literatura romine0$Că, în Yfou., r•rnîutaşcri: ur. 3,
1907, p. :;21.
40
În genere, folclorul dovedeşte, la noi ca şi aiurea,
<:ă sufletul popular e naturist, adică aderent la cerinţele
firesti ale vietii, că el nu introduce intermedii între
rep;ezentarea 'dorinţelor fizice şi satisfacerea lor, că
1mrcede direct spre împlinirea destinului biologic al
fiintei. Acest caracter teluric, pe care unul din primii
con{cntatori ai scriitorului 1 şi-a luat libertatea să-l
numească ,,pămîntenie", impregnează de la un capăt
la altul Ţiganiada. Îl găsim ma11.ifestîndu-se puternic
în modul <le trntare a iubirii. E evident prin ipoteză că
puţine teme pot descoperi, mai limpe<le decît ace.asta,
articulaţiile laice şi gusturile profane ale aut orulm. În
seria imensă a atitudinilor posjbile, care încep de la
preferinţa pentru suhstructura instinctuală a iubirii şi
mer« pînă la eflorescenţa sentimen tului purificat de orice
o d .
ispită carnală, Bu dai-Deleanu se plasează un eva, mai
aproape de pămînt decît de cer, într-o zonă a materiali-
tăţii fără complicaţii, pe lîngă Boccaccio şi la distanţă
de Petrarca. Chipul său specific de a vedea lucrurile
se vădeşte prin confruntarea cu contemporanul lui
din Tara Rominească, Alecu Văcărescu. Clasa socială şi
mod~ de viaţă diferenţiază în mod r adical optica acestor
doi scriitori, care probabil că întîrziaseră 1:otuşi multe
nopţi, Îară să ştie unul de altul, pe paginile aceloraşi
cărti.
'La Alecu Văcărescu sentimentul erotic e artificializat
de lumea fanariotă, indolentă, trîndavă, rafinată, trăind
într-o atmosferă de surescitare şi nesiguranţă, ca urmare
a instabilităţii politice şi a urzelilor ce dospeau în umbra
iatacului domnesc. Iubirea îşi pierde farmecele ei curente,
devenind un obiect de interiorizare, în sensul disecării
senzaţiilor şi al manejului în jurul femeii. Nervii sînt
încordaţi şi simţurile aprinse de închipuirea unor voluJl·
tăti inaccesibile. Sinceritatea pasiunii plăteşte tribut
co~venţiei, fiindcă în calea împlinirii dorinţei stau bari-
erele ridicate de societate. De aceea, poetul ocoleşte
concret ul, rafinează emoţia, se exprimă aproximativ,
I Aron Deosusianu, Cercttăti liternrc, Iafi, 188 1~ p. 269.
41

simulează pentru a convinge, amplificînd proporţiile
reale ale sentimentelor. Iubitei i se decern toate calităţile ;
sau:
Friimuseţe, -nţelepcinne,
Vorbii, duh şi istăciunc,
Le văz toate adunate
Şi la tine-mpre1malc.1
Nu-i giisesc nici un cusur,
Pe razele lui mă jur."
Pentru a-i ohtine consimtămîntul se dau dovezi de
„pătimiri", ,,arde;i", se fac promisiuni de fidelitate şi
genuflexiuni orientale, prin care străbate si ecoul depen-
denţei feudale : '
sau:
A·!i fi rob îmi este fală,3
Că rob crulincios ti sint
Pîn-voi intra în pămînt.4
Ostentaţia dovezilor merge pînă la acceptarea suferinţei
(.,Rabdă, inimă, cît poţi") cu un fel de stoicism trufaş :
Dar mă rog şi tri-nfelege,
Că l<i pieptul mea c fose
Pentru, tine a ohta;
Şi-a răbda dureri şi chinuri,
Patimi, foc1iri şi s,ispinuri,
Şi a n.u se văita :r.
Cit de întortocheat ajunsese sentimentul dragostei în
saloanele aristocrate de la sfîrşitu1 veacului al XVIII-iea,
cît de distanţat de rectitudinea comportărilor patriarhale,
o dovedeşte Alecu Văcărescu - acest „Ovidiu al romîni-
lor", cum l-a supranumit V. Pop - în următoarea strofă
caracteristică :
Cind nu te văz am chinuri,
Şi cind le văz, leşinuri;
Ş-u,n ceas nu.-,,,i prisose§te
S-î1i spun ce m<'i trudeşte [6
1
P(u•tii Vă<ihro~ti, J/foJa 1i. o,x:,.u for poelitci1
ed. îngrijită de Paul J. Papadopol.
Ducure.,ti, ]940_, p. 112.
: Idem, p. 107.
42
3
I<len,, p, 106.
• Ibidem.
• Idem, p. 121.
0
fdcrr,,1
123
La Budai-Deloanu nu există nimic din această chinuită
<lialeetică a amorului. P uterile sufletului nu se cheltuiesc
în întrebări şi meditaţii sterile, pentru a se pr~~uşi
apoi în dezolare şi istericale. Sentimentul e nefalsificat
(de ce ar fi nevoie ?), se tălmăceşte simplu, împrumutînd
naturii termenii de comparaţie, ca în poezia p_opular~.
Iată port retul păcurăriţei, pe ca~e, în rătăcirea Im,
Becicherec Iştoc o ia drept Anghelina :
ln fafa ei rumenă şi ~!buţ,i .
Mesiicat era trandafiri, cu crmu
Iar ochii rîdear, ca ceriul seninu.
Buzelo roşii părea de corele,
Dinti albaştri de mărgăritare,
Ca neaua de munfi mîini rotunjele,
Ghizdavă. ~· niilt1•fă. la slare;
ŢiJişoaTele în sîn durdult,ţe,
Vîrtoşele ca şi gutuiufe.
N-au zorile a§a lină privire,
Nici soarele aşa fm'm()s resare
Cumu-i a mîndrii mele zîmbire,
Cumu-i a mîndrii mele cîntare.1
E lipsit desigur de farmece serafice acest .I?,on:ret,. ~.ar
cîtă prospeţime şi francheţă umană se ~egap di? liniile
lui suave şi viguroase, unde candoarea (crmul !) s? 1mpere-
chează cu senzualitatea sănătoasă {trandafuul!) a
animalului tînăr !
După dispariţia Romicăi, Parpangel îşi strigă astfel
disperarea :
1 B, P· 221.
• E. p. 125.
O ! mie ca s1,fletul Romicii,
Dragă, neasămănată copilă !
Dă n,ur.sa proaspătă mai dulcică.,
Decît o 1urt1irea mai cu 11iilă.
Decil o mieluşică mai blindă,
Mai neateda decî1 oglindă,
Mai lină decit umbra dă vară,
Mai dragă decît vre,rna serină,
Mai luced4 dd steaua dă sară!•
48

Simţirea care răbufneşte aici este a unei autentice dureri
omeneşti, iar cele trei versuri finale acl1tc în stîngăcia
limbajului metaforic o vibraţie de adevărată poezie. cum
numai o inimă plină de jale o poate smulge inerţiei
condeiului.
Temperament viguros, de sursă populară, Budai-
Deleanu vede latura fizică a dragostei aşa cum este şi
aşa cum neschimbat se săvîrşeşte de la „facerea lumii" .
Dorinţele nu se refuleai;ă, împlinirile sînt fireşti. Opticii
sale ţărăneşti i se asociază, desigur, învăţămi11te ale
cărtilor, clar doctrina, <leprinsă la scoala lui Horatiu
a epicurienilor şi a luminiştilor. care'reabilitau plăcc~e;
şi declarau cu Voltaire „Je suis un philosophe tres vo-
luptueux" 1, nu vine decît să consolideze înclinatiile
adînci ale naturii sale. La curtea fermecată, Parpa~gel
cîntă „de libovie", ajungînd la un fel de panerotism:
Tot. ce simte, sii mişcă, viază,
Tot ce înverde, ce înf/oare şi creşte
Cu poftă linct să ,mbrăfoşoză,
Cu dulce dor să leagă, să nuşie,
O! Amor, ţie toată să închină,
Toată ţie jertfeşte jivină!"
Cerul cu pămîntul, mările cu vînturile, stelele între ele
toate se iubesc, şi chiar geneza lumii e de căutat în iubirea
ce a scos din haos universul, a cărui lege dintii c armonia.
Şi Iancu Văcărescu, în Primăvara amorului, ajungea,
prin filieră neogrecească, să rosLească acee.işi iclee. Dar
scriitorul ardelean nu o frînat de respectul pcntn1 mitolo-
gie şi nu e reţinut de calcule literare şi convenienţe soci-
ale. Îndemnul său e făţiş şi fără echivoc :
O, iubiţi ! Iubifi-vă împrewui
În„ aceast<i. viaf<i tru.pească„
Piină sinte!i în, vîrstă şi swre,
Că vremea-i repede trecătoare. 3
La nuota lui Parpangel, Mitrofao cîntă un „epithala-
mion" înfăţişînd alegoric însoţirea iubiţilor. Acest fel
de cîntări - ni se explică în notă - au existat la greci
1 „Sint un filozof foartt ,•olttpto&".
• E, p, 13l.
• E, p. 132.
44
~i romani, ,,ba ~i ţăranii noştri ast<'i.zi au al.e sale cîntări
ile nuntă din bătrîni" 1. Evident! În manuscrisul lui
Mihail :Vloxa de la 1620, publicat de Hasdeu, se menţio
nează cîntecele de dragoste, sau, cu termenul crud al
cronicarului, ,,cîntece curveşti de iuboste" 2
• Informaţiile
foi Filimon din Ciocoii vechi şi noi despre petrecerile
bucureştenilor la începutul veacului trecut le atestă
.iarăşi existenţa şi răspîndirea. Culegerile de folclor, mai
vechi sau mai noi, furnizează numeroase exemple.
Pentru a-şi ilustra informatiile sale erudite ;;i a le in-
tegra atmosferei umane a' Ţiganiadei. Bud~i-Deleanu
n-avea n evoie decît să privească în jur.
Poate că exultanţa scriitorului merge prea departe,
<lupă gustul nostru de azi. Cînd Romica îl descoperă pc
Parpangel într-unul din călătorii de la curtea fermecată
e gata să păcătuiască :
S-apără ca cînd nii i-ar fi voi<i
Ş·apărîndu·se îl strînge la sine.
Ce·i de a face cind vin.o niwoia
Pe om. Voi ştifi, dragi neveste, bine. 3
Nu mai vorbim de episodul cu dracul prefăcut în fecioară
la mănăstire, de cîntarca lui Mitrofan şi a cimpoierului
Viorel la nunta lui Parpangel. Dincolo de filozofia na-
·turistă, construită J)e datele simţurilor şi preceptul lui
Montesquieu - ,,La vertu n'est point une chose qui doive
nous couter"4 - si dincolo de apetiturile robuste ale
omului din popor; fără îndoială că ceea ce a contribuit
la apropierea de trivialitate a scriitorului a fost. şi lipsa
de tradiţie literară, privilegiul, care poate devcm adesea
şi dezavaataj, al creaţiei în spaţiu vid, fără tutori, dar
si fără modele.
' Atitudinea refractară ascezei de orice fel, idealul
integrării omului în univers cu toate valenţele sale, în
pofida acelei repugnanţe pe care biserica a cultivat-o
totdeauna faţă de corp şi nevoile lui, e proclamată de
scriitor în tot cuprinsul poemei. Licenţele nu privesc
' E, p. 106
ie C. Brea1u, Potri11m Curmtn, Bucurc!;,Li, 1941, p.:3S. Pentn• alte iudicat_il
"·: pp. 59, 286, 379 etc.
~ 'E, p, 177.
• ,., Jlirlutea n" e cera care lrebuie .s<i na coste",
45

doar iubirea. O hachică, spusă tot de Parpangel la curtea
fermecată, înalţă vinului vech ea slăvire a băutorilor :
Să bem, să închinăm cu păltarul plin,
Sau: 1
Să trăiască tofi cei care beu vin. 1
Tu eşti mirul sini, dintru toate ales,
Ce viaţă dai, mîngăin.d pre tofi. 2
Mîncarea ocupă un mare loc în viaţa ţiganilor ~i.
deşi Budai-Deleanu pare a-i ironiza excesul, el îi proslă
veşte în fond rolul. cu un practicism pe care numai cei
ce-au fost flămînzi îl vor aprecia îndestul :
Cîndu-s pîn.tece bine sătule,
Atunci e şi gura vorbitoare...
Dară cind e lipsă de bucate,
Nu ştir~ cum şi mintea să tîmpeşte...
Deci în pîn1ece pline stă toată
Filosofia cea Lămurată. 3
Sihaştrii, ,,ruptoşi, ciulwşi, l~inafi de foame" 4, n-au
făcut nici un lucru bun. Abstinenţa degradează :
J,,, urmă din oa,neni burii cu. crieri
Sd str<tmută în sălbatece fieri. s
Civilizaţia e rodul epocilor de belşug, ea izvorăşte din
„cetăţi polite", ,,palaturi" şi „curţi desfătate". Marile
creaţii ale spiritului s-au zămislit în societate, de indi-
vizi care nu s-au martirizat, ci s-au supus regulilor na-
turii umane :
46
Omir Iliada minunată
N-o află prin codri, nicc în munte,
Ci vesel .fiinclr,-şi cîtoodată,
Cînlînd la ospefe şi la mmte;
I ar de vir• cîrul bea cite un piihur
Să împlea îndată de a nwselor dar.
Dumnezeiescul Platon şi el
Bea, mînca cum să cade, domneşte;
Nici iscusitul Aristotel
' E, p. I3S.
• B, p, Iai.
• E, p.. 331.
• E, p. 332.
• E, p, 332.
ş E. p. 333.
Trăi,, f<'iră vin , carne şi peşte. 6
Materialit atea Yiziunii lui Budai-Deleanu, care pos·
tuloază că nimic din ce e natural nu e reprobabil, îşi
are rădăcini în legătura strînsă a scriitorului cu poporul.
Ea exprimă gîlgîitul irezistibil al vieţii în organismul
omului simplu, pretenţia lui la un trai îndestulat, căci
supliciul şi privaţiunea, dacă nu sînt impuse dinafară,
cum s-a întîmplat în multele milenii ce s-au scurs pînă
la noi, nu reprezintă decît o deviere bolnăvicioasă de
la rosturile fireşti ale existenţei, o gravă dezumanizare.
Numai căpeteniile trusturilor, care condamnă la şomaj
sute de mii de muncitori şi concomitent patronează
societăţi de temperanţă, sau colonialiştii care oprimă
popoarele înapoiate şi-n acelaşi timp le trimit misionari,
să-i consoleze cu viaţa de apoi pentru ceea ce nu vor
avea niciodată pe pămînt, pot crede că, de bunăvoie,
oamenii acceptă să sufere şi să trăiască în mizerie. În
Calendarul lui Bonifatie Setosul, Anton P ann dă un
,,reţept pentru mîngîiere omu.lui supărat", cam vulgar,
dar verificat printr-o lungă practică : ,,Dă-i omului
supărat un prînz bun, lingă care să aibă şi băutură d1ipă
natitra lui din destul şi mai pe urmă dă-i şi o pungă plină
de galbeni. Şi cu bună samă se va mîngăie. " 1 Poate că
o viaţă îmbelşugată nu asigură fericirea, dar cîteodată,
cel puţin, te dispensează s-o mai cauţi.
Aceeaşi concepţie populară o dezvăluie autorul
Ţiganiadei în cîntul IX, unde ni se înfăţişează călătoria
lui Parpangel prin iad şi rai - episod care „putea lipsi",
ne asigură cu înspăim1ntătoarea lui suficienţă M. Gre~o-
rian 2• Prelucrînd o traditie cu vechi rădăcini 1n mase,
Budai-Deleanu descrie o'sînda sufletelor damnate, aşa
-Oum o găsim zugrăvită în tinda unor biserici de ţară.
Toată setea de justiţie a omului simplu, care tînjea în
existenţa-i pămîntească după o viaţă mai hine rînduită,
a izbucnit ·în modalitatea lui de a-şi reprezenta viaţa
d e apoi. Parpangel întîlneşte în iad, afară de ttlhari,
femei stricate, calomniatori, pe judecătorii care iau
1 Mircea Toinescu, Preci:dri 1i âdăogiri la. bi.Olio&rafia. rominească tMthe, â.IDStudii
4i cer<etări d• bibliologic, 1955, I, p. 258.
' Mihail Gregorian, op. ci,., p. 9.
47

Cornea, Paul - Studii de literatura romana moderna - scan lipsa 278-279

Cornea, Paul - Studii de literatura romana moderna - scan lipsa 278-279

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (14)

Similar to Cornea, Paul - Studii de literatura romana moderna - scan lipsa 278-279

Similar to Cornea, Paul - Studii de literatura romana moderna - scan lipsa 278-279 (20)

More from Robin Cruise Jr.

More from Robin Cruise Jr. (20)

Cornea, Paul - Studii de literatura romana moderna - scan lipsa 278-279