Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarmi..orice-ai spune, Peste toate o lopată de ţărână se depune. ........................
PE 15 IANUARIE <ul><li>se sărbătoreşte in acesti ani, cu aceleaşi declaraţii pompoase ziua de naştere a “Marelui Poet Naţi...
<ul><li>Imaginea lui a fost cosmetizată atât în epocă cât şi pentru posteritate, opera trunchiată corespunzător şi mesajul...
<ul><li>Mihai Emin ovici   s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850.Este al saptelea din cei unsprezece copii ai caminar...
Mihai Eminovici -elev <ul><li>1858-1859 urmează clasa a III a la “Naţional Hauptschule” din Cernăuţi , este clasifical al ...
Eminescu adolescent <ul><li>1864 – dă reprezentanţii de teatru cu trupa Fanny Tardini Vlădicescu la Cernăuţi </li></ul><ul...
Tinereţe şi privaţiuni <ul><li>Călătoreşte mai mult pe jos la Blaj (&quot;mica Romă&quot;, despre care-i vorbise Pumnul). ...
1866 -1868 <ul><li>1866 Publică în revista Familia din mai multe poezii  </li></ul><ul><li>Participă la adunarea anuala  a...
1869  - Viena <ul><li>Aici a fost trimis de către tatăl său, care, înspăimântat că fiul ar putea aluneca pe drumul ruşinos...
Eminescu  şi Viena <ul><li>Se ştie că nu a fost înscris ca student la universitate, deoarece în acea perioada nu avea încă...
<ul><li>Adevărata sa cultură însă nu s-a format pe băncile universităţii vieneze, ci din cărţile pe care le citea la bibli...
<ul><li>De perioada vieneză  este legată o activitate deosebit de prolifă.  </li></ul><ul><li>Spiritul său nesăţios în a c...
<ul><li>1870  </li></ul><ul><li>Activitatea literară devine, încet-încet, tot mai intensă, debutând în revista “Convorbiri...
Ţara, problema Bucovinei îl preocupă <ul><li>1870 îl vizitează la Dobling de Anul Nou pe domnitorul Al.I.Cuza </li></ul><u...
Muza poetului  <ul><li>Veronica Micle , n.  Câmpeanu ,  a fost o poetă română. Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, a fost cizmar. Orf...
1873 scrie Luceafărul şi Călin picturi : Balasa A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată,  Din rude mari împărăteşti...
Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce,  Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce.  Îl vede azi, îl vede mâni,  As...
Şi cât de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. Şi pas cu pas pe urma ei Al...
Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă,  Pe ochii mari, bătând închişi Pe faţa ei întoarsă. Ea îl privea cu un surîs...
Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează !  El asculta tremură...
Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mână un toiag Încununat cu trestii.  Părea un tânăr voievod Cu păr...
Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea.  Ca în cămara ta să vin...
O, vin ! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă.  Colo-n palate de măr...
Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă. Trecu o zi, t...
Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează !  Cum el din cer o a...
În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Şi din a chaosului văi Un mândru chip se-ncheagă;  Pe negre viţele-i de păr...
Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma;  O, vin odorul meu ...
  O, eşti frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată !          - Mă dor de...
Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe - Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe;  Dar dacă vrei cu crezămâ...
Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să ştii asemenea Cât te iubesc de tare;  Da, mă voi naşte d...
În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă,    Un paj ce poartă pas cu pas A-...
Dar ce frumoasă se făcu Şi mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul.  Şi-n treacăt o cuprinse l...
Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte.  - Dacă...
Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămâie... De te înalţ de subsuori Te-nalţă din călcâie;  Când faţa mea se pleacă-n ...
Ea-l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă,  Şi-i zise-ncet: - Încă de m...
Şi tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul;  Luceşte cu-n amor ne...
De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca nişte stepe, Dar nopţile-s de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe.  - Tu eşti copil...
Porni luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe.  Un cer de stele dedesupt...
Cum izvorând îl înconjor Ca nişte mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân ’  piere totul, totul;  Căci unde...
De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă;  O, cere-mi, Doamne, or...
Din chaos, Doamne, -am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos... Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos.  - Hyperion, ce ...
Ei numai doar durează-n vânt Deşerte idealuri - Când valuri află un mormânt, Răsar în urmă valuri;  Ei doar au stele cu no...
Părând pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte, Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte.  Iar tu, Hyperion...
Vrei poate-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie ? Ţi-aş da pământul în bucăţi Să-l faci împărăţie.  Îţi dau catarg lângă cat...
În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă.  Căci este sara-n asfinţ...
O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce;  Cu farmecul luminii reci Gâ...
Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă; Abia un braţ pe gât i-a pus Şi ea l-a prins în braţe...  Miroase florile-argin...
Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru şi în gând, Norocu-mi luminează !  El tremură ca alte...
Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ?  Trăind în ce...
1874-1875 Bibliotecar  si revizor scolar   <ul><li>Deţine funcţia de bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi </li></ul...
1877 ca ziarist <ul><li>Începe activitatea  ziaristică la Ziarul Timpul din Bucureşti </li></ul><ul><li>Jurnalistul Emines...
Cea mai  î nsemnat ă  parte a activit ăţ ii sale a fost dedicat ă  gazet ă riei  ş i   politicii <ul><li>Din 1876 devine  ...
POZIŢII INCOMODE PENTRU PUTERE <ul><li>Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei.  </li></ul><ul><li>...
Situa ţ ia sa la ziar devine critic ă   î n 1880 <ul><li>mai ales dup ă  ce atac ă  proiectul de program al Partidului Con...
<ul><li>“ Suntem b ă rbati noi sau ni ş te fameni, ni ş te eunuci   caraghio ş i ai marelui Mogul. Ce   suntem, comedian ţ...
<ul><li>Viena  î ns ă  atrage ca un magnet  ş i conservatorii se cupleaz ă  cu liberalii. </li></ul><ul><li>P.P Carp, inal...
Eminescu, considerat un lider primejdios <ul><li>Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un   ...
. <ul><li>In 1883, Eminescu realizeaz ă  un tablou al maghiarizarii numelor romanesti  î n Transilvania  ş i  î l ridiculi...
Importanţa  internationala a  z i lei  de 28 iunie 1883 <ul><li>Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu   statul rom â n t...
Din culisele arestarii din 28 iunie 1883  <ul><li>Pe de altã parte însã se stie cã Eminescu era în aceea zi la baia Mitras...
<ul><li>In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si   este introdus cu forta intr-un ospiciu.  </li></ul><ul...
Baronul Von Mayr se ocupa cu spionarea lui Eminescu <ul><li>Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii“ chiar la cererea ...
<ul><li>Stirea despre boala lui Eminescu apare in ziarul Romanul  antedatat pe 28 apare numarul din 29 : “Aflam ca Domnul ...
<ul><li>„ Directiva de sus“ s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei   lui Mihai Eminescu este unul dintre ele....
Z vonul nebuniei <ul><li>Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inv...
13   ianuarie 1889, ultimul text ziaristic <ul><li>In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, ...
Eminescu nu a fost nebun <ul><li>Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina   legala - cum est...
<ul><li>Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: </li></ul><ul><li>„ Concluziile mele, ca ...
<ul><li>Asa-zisele “interese de stat” l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, ...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Eminescu prezentare bibl. mares crina

3,090 views

Published on

1 Comment
2 Likes
Statistics
Notes
  • http://www.slideshare.net/LimbaRomana/mihai-eminescu-10182737
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here
No Downloads
Views
Total views
3,090
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
77
Comments
1
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Eminescu prezentare bibl. mares crina

  1. 1. Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarmi..orice-ai spune, Peste toate o lopată de ţărână se depune. ....................................................... Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege... Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale – ............ Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. ............” Scrisoarea 1 de Mihai Eminescu
  2. 2. PE 15 IANUARIE <ul><li>se sărbătoreşte in acesti ani, cu aceleaşi declaraţii pompoase ziua de naştere a “Marelui Poet Naţional”, ajuns atât de faimos încât prea puţini îi mai cunosc astăzi intreaga opera. Incontestabil Mihai Eminescu a fost un vizionar, un om inteligent ce a depăşit cu mult gândirea epocii în care a trăit. Un om dotat cu talent scriitoricesc, un condei “periculos” pentru ignoranţi şi mincinoşi pentru că deţinea mijloacele de a-si propaga ideile şi a transmite mesajul de trezire naţională. </li></ul>
  3. 3. <ul><li>Imaginea lui a fost cosmetizată atât în epocă cât şi pentru posteritate, opera trunchiată corespunzător şi mesajul alterat. </li></ul><ul><li>De ce îl iubim pe Eminescu şi considerăm necesară reconsiderarea operei, vieţii, mesajului şi imaginii lui? </li></ul><ul><li>Pentru că el a iubit extraordinar de mult România şi poporul român. Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu </li></ul><ul><li>El a militat pentru trezirea şi emanciparea românilor şi de aceea a avut atât de mult de suferit. </li></ul><ul><li>În epocă, el a fost acuzat de nebunie şi internat cu forţa pentru că ideile lui erau “periculoase”. </li></ul><ul><li>Pentru posteritate, el a fost prezentat apoi doar ca un poet romantic. </li></ul>
  4. 4. <ul><li>Mihai Emin ovici s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850.Este al saptelea din cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici. </li></ul><ul><li>Isi petrece copilaria la Ipototesti,in casa parinteasca si prin inprejurimi ,intr-o total ă libertate de mi ş care ş i de contact cu oamenii ş i cu natura,stare evocat ă cu adanc ă nostalgie î n poezia de mai tarziu(“Fiind b ă iet”...sau “O,r ă m â i”). </li></ul>
  5. 5. Mihai Eminovici -elev <ul><li>1858-1859 urmează clasa a III a la “Naţional Hauptschule” din Cernăuţi , este clasifical al 15 –lea din cei 72 de elevi </li></ul><ul><li>1859-1860 urmează clasa a IV a, este clasificat al 5-lea din cei 82 de elevi. </li></ul><ul><li>1860-1861 urmează la Ober –Gzmnasium din Cernăuţi clasa I de gimnazi si este al 11-lea dîn 23 în sem.I si al 23 în sem al II-lea. </li></ul><ul><li>1862-1863 repetă clasa şi la 16 aprilie părăseşte şcoala </li></ul>
  6. 6. Eminescu adolescent <ul><li>1864 – dă reprezentanţii de teatru cu trupa Fanny Tardini Vlădicescu la Cernăuţi </li></ul><ul><li> - pe 5octombrie se angajează ca practicant la tribunalul din Botoşani, apoi copist la comitetul permanent </li></ul><ul><li>1865- martie obţine paşaport pentru Bucovina şi se îngrijeşte de biblioteca profesorului Aron Pumnul unde era student privat </li></ul><ul><li>1866 – moare Aron Pumnul care îi românizează numele de familie în EMINESCU </li></ul>La 19 ani
  7. 7. Tinereţe şi privaţiuni <ul><li>Călătoreşte mai mult pe jos la Blaj (&quot;mica Romă&quot;, despre care-i vorbise Pumnul). Cu ghetele rupte şi o traistă în spinare (cu nişte cărţi şi caiete în care adunase folclor), Mihai coboară de pe dealul Hula în &quot;vatra românismului&quot; - Blaj, încearcă să-şi dea examenele, dar nu le ia, neavând condiţii de învăţătură. Fără parale, doarme într-un pod de fân, îmbucă din piaţă prune cu pâine neagră şi se scaldă în Târnava (fiind un bun înotător). Citeşte cu nesaţ cărţile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. </li></ul>
  8. 8. 1866 -1868 <ul><li>1866 Publică în revista Familia din mai multe poezii </li></ul><ul><li>Participă la adunarea anuala a “Astrei” , la Blaj. </li></ul><ul><li>1867 se angajeaza în trupa lui Iorgu Caragiale ca sufleor şi copist şi face turnee în Galaţi,Giurgiu,Braila,Ploieşti.Traduce din Shiller şi apare poezia C e-ţi doresc eu ţie, dulce Românie </li></ul><ul><li>1868 face turnee în mai multe oraşe banaţene cu trupa lui Mihai Pascaly, se împrieteneşte cu I.L.Caragiale şi devine copistul Teatrului Naţional. Începe romanul Geniul pustiu. </li></ul>
  9. 9. 1869 - Viena <ul><li>Aici a fost trimis de către tatăl său, care, înspăimântat că fiul ar putea aluneca pe drumul ruşinos al actoriei, i-a promis o subvenţie de 18 galbeni pe lună, pentru ca să audieze cursurile de filozofie ale universităţii Vieneze, considerată cea mai veche (de limba germană) din Europa, după Praga. </li></ul><ul><li>Aici a studiat şi fratele lui, iar îndemnul lui Aron Pumnul, pentru care Viena era „patria culturii şi gândirii”, a fost hotărâtor pentru Eminescu. </li></ul>
  10. 10. Eminescu şi Viena <ul><li>Se ştie că nu a fost înscris ca student la universitate, deoarece în acea perioada nu avea încă bacalaureatul, în schimb a fost admis – contra cost - ca audiant, fără drept de a se prezenta la examene, dar la încheierea fiecărui semestru i se trecea în „Index lectionum” faptul că a frecventat cursurile. </li></ul><ul><li>Aceasta i-a dat libertatea de a asista după voia inimii, la cursurile care-l interesau, la facultăţile de filozofie, drept şi medicină. In cele trei semestre urmate, între1869 şi 1872, el a audiat cursuri de filozofie practică, filozofia dreptului, istoria filozofiei (metafizica lui Aristotel, Descartes, Spinoza, Kant, Hegel, Schopenhauer – pe care intenţionează să-l traducă în româneşte, Nietzsche) istoria evului mediu, istoria Imperiului Roman, istoria Egiptului, logică, economie politică, ştiinţe financiare şi administrative, drept internaţional, medicină legală - asistând chiar la disecţii, cursuri de limba italiană şi spaniolă. Setea sa de a ştii era de nepotolit. </li></ul>
  11. 11. <ul><li>Adevărata sa cultură însă nu s-a format pe băncile universităţii vieneze, ci din cărţile pe care le citea la biblioteca curţii regale, sau acasă, împrumutate sau cumpărate de la anticari, din puţinii bani (care şi aşa erau insuficienţi) pe care-i primea de la părinţi. </li></ul><ul><li>Aşa cum relatează prietenul său, scriitorul Ion Slavici, de îndată ce veneau banii de acasă Eminescu dispărea pur şi simplu pentru toţi din jur şi închis în modesta lui odăiţă, devora cărţile cumpărate pentru ca apoi în criză de bani să le revândă. Alături de hrana spirituală, singura lui hrană era doar câteva ceşti de cafea. </li></ul>Ion Slavici
  12. 12. <ul><li>De perioada vieneză este legată o activitate deosebit de prolifă. </li></ul><ul><li>Spiritul său nesăţios în a cunoaşte, era aici în elementul său firesc. Nu pierde nici o ocazie pentru a se înstruii, </li></ul><ul><li>participă intens la viaţa studenţească, scrie la gazete studenţeşti articole cu tente politice, dar în acelaşi timp urmăreşte cu pasiune orice eveniment politic din ţară, </li></ul><ul><li>organizează de aici serbarea a 400 de ani de la întemeierea mănăstirii Putna. Se întâlnesc la mormântul lui Ştefan cel Mare studenţii , Ciprian Porumbescu, pictorul Bucevski </li></ul><ul><li>Sunt acuzati că apără ideile Junimii de la Iaşi </li></ul>
  13. 13. <ul><li>1870 </li></ul><ul><li>Activitatea literară devine, încet-încet, tot mai intensă, debutând în revista “Convorbiri literare” cu poezia “Venere şi Madonă”. Publică apoi “Epigonii”, “Făt-Frumos din lacrimă”, </li></ul><ul><li>“ Mortua est”, “Înger de pază” şi îl recomandă pe Slavici celor de la revista “Junimea”. </li></ul>
  14. 14. Ţara, problema Bucovinei îl preocupă <ul><li>1870 îl vizitează la Dobling de Anul Nou pe domnitorul Al.I.Cuza </li></ul><ul><li>Iacob Negruzzi îi arată aprecierea sa pentru ce a publicat în Convorbiri literare </li></ul>
  15. 15. Muza poetului <ul><li>Veronica Micle , n. Câmpeanu , a fost o poetă română. Tatăl ei, Ilie Câmpeanu, a fost cizmar. Orfană de tată, la vârsta de doar 14 ani, s-a căsătorit pe 7 august 1864 în Biserica Bob din Cluj cu profesorul Ştefan Micle . În anul 1872 l-a cunoscut la Viena pe Mihai Eminescu , cu care a legat o prietenie strânsă. Soţul ei, profesorul Ştefan Micle a murit în anul 1879 , lăsând-o într-o situaţie materială destul de grea. În 1887 Veronica s-a mutat la Bucureşti , încercând să-l sprijine sufleteşte pe Eminescu. </li></ul><ul><li>Veronica Micle moare la mănăstirea Văratec în acelaşi an cu Mihai Eminescu. </li></ul>
  16. 16. 1873 scrie Luceafărul şi Călin picturi : Balasa A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă.
  17. 17. Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade dragă fata. Cum ea pe coate-şi răzima Visând ale ei tâmple, De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle
  18. 18. Şi cât de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Şi când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mânile pe piept, I-nchide geana dulce;
  19. 19. Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închişi Pe faţa ei întoarsă. Ea îl privea cu un surîs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adînc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină: - O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu ? Vină !
  20. 20. Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează ! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Şi apa unde-au fost căzut În cercuri se roteşte, Şi din adânc necunoscut Un mândru tânăr creşte .
  21. 21. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară.
  22. 22. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Şi m-am născut din ape.
  23. 23. O, vin ! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată;
  24. 24. Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă. Trecu o zi, trecură trei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-şi aducă Şi dor de-al valurilor domn De inim-o apucă:
  25. 25. Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează ! Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere;
  26. 26. În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Şi din a chaosului văi Un mândru chip se-ncheagă; Pe negre viţele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele braţe, El vine trist şi gânditor Şi palid e la faţă; Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric.
  27. 27. Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin, în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele.
  28. 28.   O, eşti frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată !         - Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde. - Dar cum ai vrea să mă cobor ? Au nu-nţelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi tu eşti muritoare ?
  29. 29. Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe - Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine.
  30. 30. Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să ştii asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege. Şi se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile.
  31. 31. În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă,   Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori şi de pripas, Dar îndrăzneţ cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pînditor Privind la Cătălina.
  32. 32. Dar ce frumoasă se făcu Şi mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul. Şi-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher degrabă. - Da ce vrei, mări Cătălin ? Ia du-t ’ de-ţi vezi de treabă. - Ce voi ? Aş vrea să nu mai stai Pe gânduri totdeauna, Să râzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una.
  33. 33. Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte. - Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binişorul. Cum vânătoru-ntinde-n crâng La păsărele laţul, Când ţi-oi întinde braţul stâng Să mă cuprinzi cu braţul;
  34. 34. Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămâie... De te înalţ de subsuori Te-nalţă din călcâie; Când faţa mea se pleacă-n jos, În sus rămâi cu faţa, Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa; Şi ca să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutându-te mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută.
  35. 35. Ea-l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă, Şi-i zise-ncet: - Încă de mic Te cunoşteam pe tine, Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării;
  36. 36. Şi tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Luceşte cu-n amor nespus, Durerea să-mi alunge, Dar se înalţă tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voi iubi şi-n veci Va rămânea departe
  37. 37. De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca nişte stepe, Dar nopţile-s de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe. - Tu eşti copilă, asta e... Hai ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume, Căci amândoi vom fi cuminţi, Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi.
  38. 38. Porni luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Şi din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentăi, Cum izvorau lumine;
  39. 39. Cum izvorând îl înconjor Ca nişte mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân ’ piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naşte. Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemenea Uitării celei oarbe.
  40. 40. De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire...
  41. 41. Din chaos, Doamne, -am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos... Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. - Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nume; Tu vrei un om să te socoţi, Cu ei să te asameni ? Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni.
  42. 42. Ei numai doar durează-n vânt Deşerte idealuri - Când valuri află un mormânt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. Din sânul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare;
  43. 43. Părând pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte, Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu dentăi - Să-ţi dau înţelepciune ? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare ?
  44. 44. Vrei poate-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie ? Ţi-aş da pământul în bucăţi Să-l faci împărăţie. Îţi dau catarg lângă catarg, Oştiri spre a străbate Pământu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Şi pentru cine vrei să mori ? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă .
  45. 45. În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. Căci este sara-n asfinţit Şi noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniştit Şi tremurând din apă Şi împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub şirul lung de mândri tei Şedeau doi tineri singuri:
  46. 46. O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. Şi de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentăi Şi visul meu din urmă.
  47. 47. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă; Abia un braţ pe gât i-a pus Şi ea l-a prins în braţe... Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorinţele-i încrede
  48. 48. Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru şi în gând, Norocu-mi luminează ! El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri;
  49. 49. Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece. Mihai Eminescu
  50. 50. 1874-1875 Bibliotecar si revizor scolar <ul><li>Deţine funcţia de bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iaşi </li></ul><ul><li>La 15 iunie 1975 Titu Maiorescu, ministrul învăţământului îi propune funcţia de revizor şcolar pentru iaşi şi Vaslui </li></ul><ul><li>5 septembrie trimite un raport la minister privind activitatea institutorului Ion Creanga şi propune reorganizarea şcolilor din Vaslui </li></ul><ul><li>Face un raport elogios asupra unei carti didactice a lui Creanga şi îl introduce la Junimea </li></ul><ul><li>Este acuzat de furtul unor carţi din Biblioteca din Iasi şi rămâne fără servici </li></ul>
  51. 51. 1877 ca ziarist <ul><li>Începe activitatea ziaristică la Ziarul Timpul din Bucureşti </li></ul><ul><li>Jurnalistul Eminescu era cel putin la fel de profund ca poetul Eminescu si s-a dovedit ca era atata nevoie atat de poetul genial si mai ales de ,,luptatorul neobosit pentru neam si tara.’’ </li></ul>
  52. 52. Cea mai î nsemnat ă parte a activit ăţ ii sale a fost dedicat ă gazet ă riei ş i politicii <ul><li>Din 1876 devine ziarist profesionist - ocupatia sa principala p â na la sfarsitul vietii. </li></ul><ul><li>Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, </li></ul><ul><li>D in1877este redactor la Timpul </li></ul><ul><li>În 1880 redactor sef si redactor pe politica p â na in1883 . </li></ul>
  53. 53. POZIŢII INCOMODE PENTRU PUTERE <ul><li>Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei. </li></ul><ul><li>Critic ă aspru Parlamentul pentru î nstr ă inarea Basarabiei, este intransigent at ă t fa ţă de politica de opresiune ţ arist ă (,,o adanc ă barbarie“) c â t ş i fa ţă de cea a Imperiului Austro-Ungar ş i, totodat ă , i ş i acuz ă colegii, frunta ş ii conservatori, c ă particip ă la î nfiin ţ area de institu ţ ii bancare î n scop de specul ă . </li></ul>
  54. 54. Situa ţ ia sa la ziar devine critic ă î n 1880 <ul><li>mai ales dup ă ce atac ă proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, î n care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Rom â niei si sacrifica romanii afla ţ i sub puterea Imperiului Austro-Ungar. C â t ă vreme guvernele de la Budapesta î i oprima u pe rom â ni, î ngr ă dind accesul la ş coal ă ş i Biseric ă , bloc â nd cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibil ă ş i nici recomandabil ă , avertiza jurnalistul Eminescu. </li></ul>
  55. 55. <ul><li>“ Suntem b ă rbati noi sau ni ş te fameni, ni ş te eunuci caraghio ş i ai marelui Mogul. Ce suntem, comedian ţ i, saltimbanci de uli ţă s ă ne schimb ă m opiniile ca şi c ă ma ş ile ş i partidul ca cizmele?“ Eminescu Mihai </li></ul><ul><li>Ca urmare, î n noiembrie 1881 </li></ul><ul><li>Eminescu este inlocui t de la conducerea Timpului , este retrogradat, iar noul redactor-sef îl ataca pe Eminescu chiar in zi arul pe care acesta il condusese. </li></ul>
  56. 56. <ul><li>Viena î ns ă atrage ca un magnet ş i conservatorii se cupleaz ă cu liberalii. </li></ul><ul><li>P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena ş i cere sa i se pun ă surdin ă lui Eminescu . </li></ul><ul><li>Intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu î i atrage aten ţ ia: „ ş i mai potoli ţ i-l pe Eminescu!“. </li></ul>
  57. 57. Eminescu, considerat un lider primejdios <ul><li>Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala,coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. </li></ul><ul><li>Pe langa ,,Societatea Carpatii“, au mai aparut la Budapesta Societatea „Petru Maior“, la Viena „Romania juna“,la Cernauti „Junimea“,„Dacia“, „Bucovina si Moldova“, in Transilvania societatea „Astra“ si, in vechea Romanie, „Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie“, care avea filiale inculsiv la Paris. </li></ul><ul><li>Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Mihai Eminescu. </li></ul>
  58. 58. . <ul><li>In 1883, Eminescu realizeaz ă un tablou al maghiarizarii numelor romanesti î n Transilvania ş i î l ridiculizeaz ă pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. </li></ul><ul><li>Condamn ă guvernul liberal pentru politica extern ă ş i intern ă , denun ţă c â rd ăş ia conservatorilor cu liberalii ş i devine o povar ă incomod ă pentru toat ă lumea. </li></ul><ul><li>Tiradele ş i intransigen ţ a sa deranjau pe toat ă lumea. Eventualitatea c ă acesta s ă devin ă c â ndva parlamentar - ca mul ţ i al ţ i ziaristi, ar fi fost nefast ă pentru puterile externe din jurul Rom â niei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora. </li></ul>
  59. 59. Importanţa internationala a z i lei de 28 iunie 1883 <ul><li>Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul rom â n timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania amenin ţ a cu r ă zboiul. </li></ul><ul><li>In cursul verii,Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. </li></ul><ul><li>Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenin ţă ri, î n care soma Romania s ă intre î n alian ţ a militar ă , iar Rusia cerea, de asemenea, satisfac ţ ii. </li></ul><ul><li>Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. </li></ul>
  60. 60. Din culisele arestarii din 28 iunie 1883 <ul><li>Pe de altã parte însã se stie cã Eminescu era în aceea zi la baia Mitrasewschi, lângã strada Stirbei Vodã, nu departe de sediul Societãtii Carpatii, </li></ul><ul><li>societate interzisã de oficialitãti în aceeasi zi. </li></ul><ul><li>Eminescu fusese dus acolo de cãtre Grigore Ventura pentru a-l discredita, ceea ce îi si reuseste. </li></ul><ul><li>Eminescu îsi iese din minti, Ventura îl pãrãseste. Anuntã apoi imediat politia cã trebuie sã ridice un nebun de la baia Mitrasewschi. </li></ul><ul><li>Anuntã în acelasi timp pe Secãseanu si Ocãseanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respectiv, ajutându-l pe Eminescu sã îsi revinã în fire. </li></ul><ul><li>Ventura era redactorul ziarului L’Independence roumaine, ziar al cãrui director Emille Galli, fusese expulzat din România în aceeasi zi fatidicã de 28 iunie. </li></ul><ul><li>Galli nu este singurul expulzat în acea zi, aceeasi soartã a avut-o si ziaristul Zamfir C. Arbore, prietenul poetului si cu sigurantã multi altii. </li></ul>
  61. 61. <ul><li>In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. </li></ul><ul><li>Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. </li></ul><ul><li>Oricum, este primul ziarist caruia I se pune calus in gura. </li></ul>
  62. 62. Baronul Von Mayr se ocupa cu spionarea lui Eminescu <ul><li>Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. </li></ul><ul><li>Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului „Societatii Carpatii“ au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. </li></ul>
  63. 63. <ul><li>Stirea despre boala lui Eminescu apare in ziarul Romanul antedatat pe 28 apare numarul din 29 : “Aflam ca Domnul Mihai Eminescu…” </li></ul><ul><li>Stirea va fi confirmata de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a incetat a mai lua parte la redactiune, atins fiind in mod subit de o grava boala”, asa suna. </li></ul><ul><li>Deci, este un anunt de destituire, nu mai face parte din redactie. </li></ul><ul><li>Exista insa un consens in epoca: un om atins de nebunie nu mai are voie sa faca parte din nici o functie publica, </li></ul>
  64. 64. <ul><li>„ Directiva de sus“ s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. </li></ul><ul><li>Asa-zisele ,,interese de stat“l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari. </li></ul><ul><li>Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. </li></ul><ul><li>Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele depunandu-le la Academie ,dupa multi ani. </li></ul>
  65. 65. Z vonul nebuniei <ul><li>Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. </li></ul><ul><li>Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. </li></ul><ul><li>Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. </li></ul>
  66. 66. 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic <ul><li>In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“. </li></ul><ul><li>Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la 121 de ani de la uciderea sa. </li></ul>
  67. 67. Eminescu nu a fost nebun <ul><li>Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale afost o intoxicare de cea mai joasa speta. </li></ul>
  68. 68. <ul><li>Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: </li></ul><ul><li>„ Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. </li></ul><ul><li>Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. </li></ul>Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului –deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala
  69. 69. <ul><li>Asa-zisele “interese de stat” l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus . </li></ul><ul><li>Astfel,noi am inteles de ce o bogata parte din viata sa nu ne-a fost prezentata; “Cu totii stim ca Mihai Eminescu a fost un mare poet, insa foarte putini cunosc amanunte din viata sa,care dezvaluie pasiunea,devotamentul si curajul de a-si urma cariera publicistica si de spune lucruri “incomode”. </li></ul>

×