3. Biografie
•
•
•
•
CRONOLOGIE 1850 Se naste în orasul Botosani Mihail, al saptelea copil din cei unsprezece ai lui
Gheorghe Eminovici si Raluca, din familia Iurascu. Unele marturii fixeaza ca data a nasterii 14
decembrie 1849, iar forma Mihai se va impune mai târziu. Familia cobora pe linie paterna din
Transilvania de unde emigreaza în Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a
persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc în Calinestii lui Cuparencu, nu departe de
Suceava, comuna întemeiata de emigrantii transilvaneni. Mor din cauza epidemiei de holera din
1844, si poetul, nascut mult mai târziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca în scrierile sale. Gheorghe,
primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina în Moldova si îndeplineste functia de
administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si îsi întemeiaza gospodaria sa la Ipotesti,
în Tinutul Botosanilor.
Familia sporeste repede si se nasc, înaintea poetului, Serban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe
(1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar dupa el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei
(1856), Vasile (?). Mor înainte de a iesi din copilarie Ruxandra, Maria si Vasile. Caminarul, om cu
dragoste de carte, îsi trimite baietii si chiar o fata, Aglaia, sa faca studii la Cernauti, în Transilvania,
iar Serban si poetul la universitatile germane. Astazi Ipotestiul este loc de pelerinaj pentru iubitorii
scrisului eminescian.
1858-1860
Se înscrie în octombrie 1858 în clasa a III-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala
primara ortodoxa orientala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860.
Nu cunoastem unde face primele doua clase primare, probabil într-un pension particular. Are ca
învatatori pe Ioan Litviniuc si Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu
experienta, învatatorii sai participa la viata culturala si întocmesc manuale scolare. Termina scoala
primara cu rezultate bune la învatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de învatatorii sai si nu-i evoca în
scrierile sale.

4. •
•
•
•
•
1860-1863
Se înscrie în septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, înfiintat în 1808,
singura institutie de învatamant liceal la acea data în Bucovina anexata de Imperiul habsburgic în
1775. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate în
procesul de învatamânt. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, întocmesc studii si
colaboreaza la publicatiile vremii. Se înfiinteaza si o catedra de româna, destul de târziu, dupa
1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tiparit la
Viena între 1862 si 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventeaza cursurile la
Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune
la învatatura. Nu are nota la româna pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu,
erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Se înscrie în septembrie 1861 în clasa a II-a si are
profesor de româna pe I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie
populara si autor de studii de Tinuta academica. Il califica, în amândoua semestrele, cu note
maxime la româna. Obtine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, latina si la Johann
Haiduk, pe amândoua semestrele, la matematica. Mai târziu va marturisi ca îndepartarea sa de
matematica se datora metodei rele de predare. Se înscrie în septembrie 1862 din nou în clasa a IIa, frecventeaza cursurile numai primul semestru si se retrage, cum se arata în catalog, ca
"privatist" (elev-particular). Are note foarte bune la toate materiile. I. G. Sbiera îi da la româna
calificativul "vorzüglich" (eminent).
Este remarcat de Ernst Rudolf Neubauer, profesorul de istorie, ca un elev cu însusiri exceptionale.
Poet, prozator si ziarist, Ernst Rudolf Neubauer va fi primul director al liceului german din Radauti
înfiintat în 1872. Inceteaza din viata Ilie, în 28 decembrie în Spitalul ostirii din Bucuresti. Face
primele clase la Ober Gymnasium din Cernauti, clasa a IV-a la Liceul romano-catolic din Sibiu si se
înscrie în septembrie 1861 la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie din Bucuresti; pierde prin
moartea lui Ilie pe cel mai aproape dintre fratii sai.
1864-1865
Demersuri la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice sa obtina o bursa pentru continuarea
studiilor; nu sunt încununate de succes. Se angajeaza în noiembrie 1864 la Consiliul Permanent
Judetean Botosani "scriitor al cancelariei sale". Face corespondenta si întocmeste actele oficiale.
Are coleg pe George Manea Foxaneanu, care îl numeste Mihael Eminescu probabil pentru
preocuparile literare. Isi da demisia în 5 martie 1865 si o motiveaza prin "dorinta de a urma studiile
colegiale din Gimnaziul Plenariu din Bucovina". Destinul îl va conduce pe alte drumuri.

5. •
1866 Inceteaza din viata la Cernauti în 12/24 ianuarie Aron Pumnul, carturar si mare personalitate a
luptei nationale în Bucovina sub stapanirea austriaca. I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul,
întocmeste împreuna cu câtiva elevi o brosura omagiala Lacramioarele învataceilor gimnasisti din
Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Aron Pumnul repausat într-a 12/24 ianuarie 1866;
este difuzata în timpul ceremonialului funebru. Brosura cuprinde sapte poezii, toate fara titlu, cinci
semnate: M. Eminoviciu (privatist), St. Stefureac (cl. VI), I. Ieremievici (cl. V) iar E. Franzos si Ehrlih
publica în germana. Poeziile nesemnate apartin, probabil, lui I. G. Sbiera. Aron Pumnul este în poezia
de debut a lui Eminescu, La moartea lui Aron Pumnul, cum o întituleaza editorii "geniul mare al
desteptarii" Bucovinei. Cadenta si fluiditatea unor versuri ne dau dreptul sa presupunem ca nu era la
întâia poezie. Tot acum trimite Familiei din Pesta poezia "De-as avea", care se publica în numarul din
25 februarie/19 martie 1866. Iosif Vulcan, redactorul revistei, o însoteste cu o nota redactionala. "Cu
bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele încercari
poetice ne-a surprins placut." Poezia e semnata: M. Eminescu, cum va proceda de aici înainte. O
familie cu numele Eminescu se afla în comuna Lupu, de lânga Blaj si un elev cu acest nume
frecventeaza cursurile la liceul din Blaj. Intreprinde în aprilie-octombrie prima calatorie în Transilvania
pe urmele strabunilor sai. Il însoteste pe Ioan Neamtu din Feldru, elev la Scoala reala greco-ortodoxa
din Cernauti. Intra în Transilvania prin pasul Tihuta, coboara pe Valea Somesului si ajunge la Dej de
unde îi scrie lui Iosif Vulcan ca se afla în drum spre Blaj. La sfârsitul lui mai ajunge la Târgu-Mures, îi
cunoaste pe Ioan Cotta si Teodor Cojocaru, studenti la teologie si calatoresc împreuna pâna la Blaj.
Biografii sai sunt de parere ca dorea sa-si continue studiile în orasul de pe Târnave.
Avem în aceasta privinta numai marturii orale, nu si documente. Bogata activitate literara. Publica în
Familia "O calarire în zori" (15/27 mai), "Din strainatate" (17/29 iulie), "La Bucovina" (16/26 august),
"Speranta" (11/23 septembrie), "Misterele noptii" (16/28 octombrie), iar în "Umoristul" (29
septembrie/11 octombrie) cealalta revista a lui Iosif Vulcan "Asta vreau dragul meu", sub forma de
cuplet. Incepe publicarea "novelei svedice" a lui Onkel Adam (Karl Anton Wertterberg) "Lantul de aur",
pe care o traduce din germana. Tot acum strânge material pentru romanul "Geniu pustiu", pe care îl
elaboreaza în perioada preuniversitara si ramâne în manuscris. Calatoria lui Eminescu în Transilvania
marcheaza, remarca G. Calinescu, intrarea în alta vârsta.

6. •
•
1867-1868
Este în trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si întocmeste
memorii catre organele administrative pe care le semneaza
"Iorgu Caragiale si asociatii sai". Din trupa lui Iorgu Caragiale
trece în cea a lui Mihail Pascaly, care îl angajeaza ca "sufleur II si
copist". In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de
el, care se joaca pe scena. I se încredinteaza si interpretarea
unor roluri mai mici.
(caseta de machiaj din perioada turneelor
teatrale si placuta de pe capac cu monograma)
Insoteste trupa lui Mihail Pascaly în turneul pe care îl întreprinde în Transilvania în mai-august
1868. Da reprezentatii la Brasov, Sibiu, Lugoj, Arad si Oravita si i se face, pretutindeni, o
primire triumfala. Publica în Familia poezia "Ce-Ti doresc eu Tie, dulce Românie" (2/14 aprilie
1867) una din cele mai cunoscute ode ale sale închinate patriei, "La Heliade" (18/30 iunie
1867), evocare a personalitatii "batrânului bard" care si trimite la "Ieremiada" lui Schiller. Viata
în mediul teatral sta la baza poeziilor publicate tot în Familia, "La o artista" (18/30 august 1868)
si "Amorul unei marmure" (19 septembrie/1 octombrie), cu imagini din Mira, piesa de teatru
care apartine anilor 1868 - 1869. Traduce la initiativa lui Mihail Pascaly tratatul lui Heinrich
Theodor Rötscher: "Die Kunst der drammatische Darstellung"; pregateste textul pentru tipar;
ramâne în manuscrise .
Lucrare fundamentala, îl familiarizeaza cu estetica teatrala si îl introduce în literatura
universala.

7. •1869
Publica în Familia poeziile "Junii corupti" (31 ianuarie/11 februarie), înrudita cu "Geniu pustiu" prin
evocarea atmosferei revolutionare si "Amicului F. I." (30 martie/11 aprilie) închinata lui Filimon Ilea, cu
care se împrieteneste la Blaj în 1866, mai târziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti.
Se înfiinteaza la Bucuresti, în 1 aprilie, Cercul Literar "Orientul", cu Grigore Haralamb Grandea,
presedinte si V. Gr. Pop si I. Badescu, secretari; editeaza revista "Albina Pindului", orientata spre
creatia populara si literatura franceza si germana.Face parte din colectivul însarcinat sa culeaga
folclor în Moldova. Nu stiu sa fi facut cercetari pe teren; manuscrisele cuprind un mare numar de texte
din creatia populara. Publica într-o foaie volanta îndoliata, în aprilie, oda funebra, "La moartea
principelui Stirbey", încetat din viata la Nisa, în 1/13 aprilie 1869. Foaia volanta mai cuprinde o poezie
de Vasile Demetrescu (V. D. Paun) si una de Ion (Ionita) Bodescu, cu care se va întâlni si mai târziu
la Botosani. Barbu Dimitrie Stirbey se face cunoscut prin masurile sale administrative. Eminescu se
va referi la ele în articolele de la Timpul, un deceniu mai târziu. Se înscrie în 2 octombrie la
Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena, ca "ausserordentlich" (auditor extraordinar); nu avea
bacalaureatul. Se înscrie în 20 octombrie în Societatea Literara Sociala "România", înfiintata în 1867;
iar în 23 octombrie si în Societatea Literara Stiintifica a românilor din Viena; initiaza demersuri pentru
unificarea lor. Il cunoaste pe Ioan Slavici (n. 1848), student la drept, care efectua stagiul militar;
participa la sedintele celor doua societati si leaga o prietenie exemplara.

8. •1870
Frecventeaza în semestrul de iarna 1869/1870 cursurile de la Facultatea de Filozofie a Universitatii
din Viena. Asista la prelegerile tinute de Robert Zimmermann, istoria filozofiei, filozofia practica,
conversatii filozofice Karl Zigmund Barasch-Rappaport, principii filozofice, exercitii filozofice si lecturi
din Descartes, Spinoza si Leibniz, istorie si critica a notiunilor divine, Theodor Vogt, introducere în
filozofie pe baza Metafizicii lui Aristotel. Are rezerve fata de profesorii vienezi pentru atitudinea lor
fata de filozofia kantiana. Publica în ziarul Albina în doua numere din 7/19 si 9/21 articolul "O scriere
critica". Ia apararea lui Aron Pumnul împotriva atacurilor lui Dimitrie Petrino din brosura, "Putine
cuvinte despre coruperea limbii române în Bucovina" tiparita la Cernauti în 1869 aratând ca meritul
profesorului cernautean sta în faptul ca da "consistenta si constiinta nationala maselor"si face din ele
"o natiune". Publica în Familia în 18/30 ianuarie articolul "Repertoriul nostru teatral", examinare
critica a productiei românesti teatrale si inaugureaza cu aceste articole intrarea sa în publicistica
culturala. Publica în Federatiunea din Pesta o suita de trei articole: "Sa facem un congres", (5/17
aprilie), "ën unire e taria"(10/22 aprilie) si "Echilibrul" (22 aprilie/4 mai, 29 aprilie/11 iunie); în care
examineaza criza dualismului austro-ungar; ataca bazele sale constitutionale si îl califica "o fictiune
diplomatica". Justitia ungara îi intenteaza un proces de presa; nu cunoastem mersul si nici sfârsitul
sau. Inaugureaza cu articolele din Federatiunea semnate Varro, intrarea în publicistica politica. O
delegatie de studenti români din Viena între care se afla si Eminescu face o vizita lui Al. I. Cuza la
spitalul din Dšbling. Il cunoaste la Viena pe Iacob Negruzzi, care evoca întâlnirea în amintirile sale.
Isi începe colaborarea la Convorbiri literare, cu poezia "Venere si Madona" (15 aprilie), careia îi
urmeaza "Epigonii" (15 august) si proza "Fat-Frumos din lacrima"(1/15 noiembrie). O bogata
corespondenta cu Iacob Negruzzi, redactorul foii iesene.

9. •1871
Aglaia, sora sa, se casatoreste la Ipotesti în 7 ianuarie cu Ioan Drogli, profesor în Cernauti; Au trei
copii: Veturia, moarta de mica, Georg si Ioan. Publica în Convorbiri literare în 1 martie poezia "Mortua
est"; a treia poezie dupa "Venere si Madona" si "Epigonii"; si retine atentia lui Maiorescu care îi
recunoaste talentul. Are loc la 8 aprilie sedinta de unificare acelor doua societati studentesti din Viena;
ocazie cu care ia nastere Societatea Academica Sociala Literara "România juna" din Viena; sunt alesi
Ioan Slavici, presedinte, si Eminescu, bibliotecar; societatea, cunoscuta sub numele de "România
juna", se va impune ca una din cele mai importante societati studentesti. Se tine serbarea de la Putna
din 14-16 august, organizata de studentii români de la Universitatea din Viena. Slavici este presedinte
al comitetului de organizare iar Eminescu, secretar. Programata pentru august 1870 se amâna din
cauza izbucnirii razboiului franco-german. Poetul justifica aceasta hotarâre într-un articol, "Notita
asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Stefan cel Mare la Putna", publicat în Convorbiri literare în
15 septembrie 1870. La serbarea care reuneste studentii din provinciile românesti participa si
personalitati ale vietii culturale românesti, expresie a solidaritatii nationale. Congresul studentesc
propus de Eminescu îsi tine lucrarile dupa festivitate în 16/28 august; se adopta ca program de actiune
a tinerei generatii lupta pentru unitatea culturala, care sa conduca si la cea politica. Se înscrie în
octombrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Viena; si îsi întrerupe studiile în timpul pregatirii
Serbarii de la Putna si a Congresului studentesc.
(Universitatea din Viena)

10. •1872
Frecventeaza cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Viena în semestrul de iarna 1871/1872
si semestrul de vara 1872. Audiaza prelegerile profesorilor: Robert Zimmermann, istoria filozofiei,
Theodor Vogh, pedagogie si logica, Rudolf Ihering, drept roman, Heinrich Siegel, dreptul german,
Karl Ludwig Ritter von Arndts, drept roman. Alaturi de prelegerile acestor profesori frecventeaza si
cursurile lui Lorenz Jacob von Stein, filozofia dreptului si economie politica, Franz Xavier von
Neumann-Spallart, statistica, Ernst Brücke, fiziologie si anatomie microscopica, Joseph Hyrtl,
anatomie descriptiva si topografica; asista la consultatii si disectii si participa la experientele de
fizica ale lui Nicolae Teclu de la Academia Comerciala din Viena. Manuscrisele cuprind un mare
numar de texte din epoca studiilor vieneze. Participa în septembrie, pentru prima oara, la sedintele
"Junimii" iesene; unde citeste nuvela "Sarmanul Dionis" si poeziile "Egipetul", "Inger si demon" si
"Floare albastra". Publica în Convorbiri literare în 1 octombrie "Egipetul", fragment din "Panorama
desertaciunilor", poem de evocare a succesiunii civilizatiilor umane.
Publica în Convorbiri literare în 1 decembrie si 1 ianuarie 1873 nuvela "Sarmanul Dionis". Epocii
studiilor vieneze apartin însemnarile filozofice si de drept, precum si marile poeme ramase în
manuscris.
La îndemnul lui Maiorescu se înscrie în 18 decembrie cu o adeverinta de absolvire a Liceului din
Botosani; la Facultatea de Filozofie a Universitatii Friedrich-Wilhelm din Berlin; primeste peste
câteva luni o bursa de la T. Maiorescu, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice pentru trecerea
doctoratului.

11. •1873
Audiaza la Facultatea de filozofie a Universitatii din Berlin în semestrul de iarna 1872/1873,
semestrul de vara 1873, semestrul de iarna 1873/1874 si semestrul de vara 1874 prelegerile lui
Eugen Dühring, filozofie si economie politica, Eduard Zeller, istoria filozofiei, Hermann Bonitz, istoria
filozofiei grecesti, C. N. Althaus, filozofia hegeliana, Karl Richard Lepsius, istoria Egiptului, Karl
Wilhelm Nitsch, istoria romana, Heinrich Dernburg, dreptul roman, Iohann-Christian Poggendorff,
geografia fizica, Hermann-Ludwig-Ferdinand von Helmholtz, fizica, Emil Du Bois-Reymond, stiinte
naturale. Din cele patru cursuri pe care le tine Dühring prezinta un interes aparte cele despre
optimism si pesimism si economie nationala. Alaturi de cursurile obligatorii, se preocupa de
"psihologia popoarelor", disciplina întemeiata de H. Steinthal si M. Lazarus în 1860. Manuscrisele
cuprind note de curs la Zeller, Droysen si Lepsius, un studiu, Economia nationala, un mare numar de
extrase privind "psihologia popoarelor".
Gheorghe, fratele mai mare, locotenent în armata româna este pus în disponibilitate din cauza de
boala. Se sinucide la Ipotesti în 21 septembrie.

12. •1874
Corespondenta în germana cu T. Maiorescu privind trecerea doctoratului spre a ocupa catedra de
filozofie la Universitatea din Iasi; pentru care nu se considera pregatit sa tina prelegeri universitare;
putea face comentarii de texte din Schopenhauer si Kant, începe traducerea tratatului lui Kant,
"Critica ratiunii pure"; si amâna astfel sustinerea doctoratului la Berlin optând pentru Jena, pretext
fata de Maiorescu pentru întreruperea studiilor universitare.
Calatorie în august în Königsberg, orasul lui Kant, la Cracovia si la Lemberg; investigatii în arhive;
necesitatea unei pregatiri în slavistica; traduce gramatica paleoslava, care ramâne în manuscris.
Consiliul de Ministri îl numeste, la propunerea lui Maiorescu, bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi
cu începere din 10 septembrie, post în care va desfasura o sustinuta activitate pentru îmbogatirea
Bibliotecii Centrale cu publicatii din vechiul scris românesc.
(Universitatea Humboldt din Berlin, infiintata in anul 1810)
Delegat în comisii formate din profesori universitari si din învatamântul mediu sa asiste la
examene la institutiile de învatamânt iesene.
Ii raspunde Veronicai Micle în noiembrie 1874 la invitatia pe care i-o face sa participe la
seratele ei literare.
Inceteaza din viata la Berlin, în 29 noiembrie, Serban, fratele mai mare, medic cu renume
care studiase medicina la Ereangen, München si probabil si la alte universitati germane.
Este al treilea fiu al caminarului, dupa Ilie si Gheorghe, care sfârseste tragic în plina
ascensiune intelectuala.
Colaboreaza la Convorbiri literare cu articole culturale si cu poezia "Imparat si proletar",
prima versiune a poemului "Umbre pe pânza vremii".

13. •1875
Corespondenta cu F. A. Brockhaus, privind colaborarea sa la
enciclopedia germana, Conversation Lexikon, prilej cu care
propune introducerea de noi articole, neacceptata de editor.
Este înlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale din Iasi în 1 iulie
si numit revizor scolar peste judetele Iasi si Vaslui.
Dimitrie Petrino, succesorul sau la conducerea Bibliotecii
Centrale, solicita trimiterea sa în judecata pentru nereguli în
gestiunea bibliotecii dar acuzatiile se dovedesc neîntemeiate si
instanta dispune sistarea urmaririi.
Activitate de un dinamism iesit din comun: inspectii la scoli,
asistenta la examene, numirea si revocarea personalului
didactic, conferinte cu învatatorii, rapoarte catre prefecturi si
Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. In aceste împrejurari
îl cunoaste pe Ion Creanga (n. 1839), învatator la Scoala nr. 2
din Pacurari, începutul legendarei lor prietenii.
Trimite Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice în 19 iulie
Tabloul general de organizare a scoalelor rurale din judetul
Iasi; un adevarat model de lucrare statistica prin conceptie si
sistematizarea0datelor, iar în 5 septembrie Tabloul general pentru
organizarea scoalelor rurale din judetul Vaslui. Il însoteste cu mai multe
anexe, o mica monografie a situatiei scolilor rurale din judetul Vaslui;
cele doua Tablouri... sunt folosite de Ministerul Cultelor si Instructiunii
Publice ca instrumente de lucru. Duce la Cernauti brosura Rapirea
Bucovinei dupa documente autentice întocmita de Ioan Slavici cu o
prefata de M. Kogalniceanu. Brosura cuprindea documente privind
anexarea Tarii de Sus a Moldovei (numita mai târziu Bucovina) la
Imperiul habsburgic în 1775.
(Raluca Eminescu- mama poetului)

14. •1876
Tine în 1 martie în cadrul Prelectiunilor populare, organizate de "Junimea"
ieseana conferinta Influenta austriaca asupra românilor din Principate;
expunere teoretica în care sintetizeaza tezele conceptiei sale socialpolitice, pe care o reelaboreaza si o publica sub forma de studiu în
Convorbiri literare în 1 august.
Continua activitatea ca revizor scolar si critica organele administrative
pentru lipsa de interes fata de scolile din mediul rural.
Trimite Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice în 4 mai o replica
drastica privind modul în care nu-si facea datoria.
Consiliul Permanent propune în 18 mai destituirea sa din postul de revizor
scolar.
Este redactor la Curierul de Iasi cu începere din 19 mai; si îsi schimba
statutul în ziarist profesionist; ocupatia convenea si personalitatii sale.
Foaie oficiala, Curierul de Iasi începe sa apara în 31 martie 1868, cu o
periodicitate neregulata; "Partii neoficiale" i se rezerva o singura pagina.
Publica informatii din razboiul din Balcani, cronici despre viata culturala
ieseana, prezentari de carti si ziare; "pagina neoficiala" ia aspect de
publicatie enciclopedica.
Se stinge din viata la Ipotesti în 13 august Raluca, mama sa, macinata de
cancer. Este înmormântata lânga biserica ctitorita de caminar si de ea.
Publica în foiletonul Curierului de Iasi schita La aniversara (9 iulie) si nuvela
Cezara (6, 11, 13, 15, 18 august) si în Convorbiri literare poeziile:
Melancolie, Craiasa din povesti, Lacul si Dorinta (1 septembrie), Calin (file
din poveste) (1 noiembrie) si Strigoii(1 decembrie).

15. •1877
Prezinta în 5 ianuarie în Colectorul literar pentru ambele sexe, care apare la Piatra Neamt; unde
subliniaza importanta publicatiilor provinciale în valorificarea creatiei populare.
Informeaza cititorii în 29 aprilie despre bombardarea Calafatului de artileria turceasca, act pe care îl
considera drept o agresiune. si exprima convingerea ca armata româna va juca un rol important în
razboiul din Balcani.
Informeaza cititorii în 11 si 13 mai despre declararea independentei de guvernul român. Deschide cu
articolul [ "O recenziune..."] publicat în Convorbiri literare în 1 august polemica cu G. Zotu în apararea
"Logicii lui Maiorescu" acuzat de plagiat; pe care o continua cu "Observatii critice", articol publicat în
Curierul de Iasi (12 august); si reprodus în Timpul în 6, 7, 8 septembrie; polemica pregateste plecarea
lui la Bucuresti.
Elogiaza în doua articole din 12 octombrie eroismul armatei române în luptele de la Grivita si Plevna,
pe frontul, din Balcani aflându-se si Matei, fratele sau, locotenent în armata româna.
Paraseste în 25-26 octombrie redactia Curierului de Iasi; determina în configuratia Partii neoficiale în
curs de un an si jumatate o deschidere spre viata politica si economica si spre miscarea culturala si
artistica.
Incepe între 27 octombrie-4 noiembrie activitatea ca redactor la Timpul, cotidianul bucurestean,
întemeiat în 15 martie 1876; organ de presa al Partidului Conservator.
Publica în Timpul în 11, 13, 14, 18, 21 si 23 decembrie "Icoane vechi si icoane noua", studiu privind
tezele sale social-politice; model de tratare a problemelor politice prin discursul critic si limbajul elevat,
rar întâlnit în presa vremii.

16. •1878
Gheorghe Eminovici, tatal sau, înstraineaza partea sa din mosia razaseasca de la Ipotesti sa acopere
obligatiile dotale asumate la casatoria Aglaei cu Ioan Drogli în 1871.
Publica în Timpul în 3, 4, 7, 8, 10 si 14 martie "Basarabia, studiu istoric" privind aceasta provincie
româneasca campania de presa contra politicii anexioniste a imperiului tarist.
Inceteaza din viata D. Petrino în 4 mai; îi recunoaste talentul; victima a "coteriei politice".
Este scos din redactia Timpului pentru orientarea politica ce o da ziarului. Trimis la Floresti, în Oltenia, la
mosia lui N. Mandrea, unde ramâne din mai si pâna în iulie; traduce primul volum al tratatului lui Eudoxiu
Hurmuzachi Fragmente zur Geschichte der Rumänen. Se tipareste cu titlul Fragmente din istoria
românilor în 1879.
Inceteaza din viata în 4 august Stefan Micle, rector al Universitatii din Iasi; Veronica Micle staruie pe
lânga Eminescu sa intervina în reglementarea drepturilor la pensie dupa sotul ei.
I. A. Cantacuzino, redactorul sef al ziarului Timpului îi cere lui Maiorescu într-o scrisoare din 19 octombrie
sa intervina pe lânga Eminescu, care transforma ziarul în tribuna a propriilor opinii.
Participa la Iasi la a XV-a aniversare a "Junimii" iesene în 12 noiembrie; I. L. Caragiale citeste "O noapte
furtunoasa", iar I. Slavici nuvela "Gura satului"; nu avem informatii ca poetul ar fi citit din scrierile sale.
Publica în Convorbiri literare poeziile "Povestea teiului", "Singuratate", "Departe sunt de tine"(1 martie) si
evocarea "Pastele" (16 aprilie), cu referiri la Goethe, Mozart, Rafael, Newton.
•1879
Deschide în 18 aprilie campania de presa în afacerea
Warszawsky si denunta într-o suita de articole abuzurile în
rechizitiile facute în timpul Razboiului de Independenta sub
patronajul guvernului liberal; ruinarea taranimii.
Publica studiul "Cestiunea evreiasca" în 24 mai si 12, 13 si
21 iunie; cercetare economica sustinuta cu date statistice.
T. Maiorescu adreseaza ziarului Timpului o scrisoare cu
data de 14 iulie 1879; cerându-i sa faca cunoscut ca nu
colaboreaza la acest cotidian si nu-si asuma raspunderea
pentru articolele publicate în coloanele sale.
(Curtea
interioara a
cladirii unde
a functionat
ziarul
"Timpul")

17. Angajeaza Timpul în 25 octombrie în dezbaterea publica privind rascumpararea cailor ferate;
demonstreaza într-o suita de articole ca se opera o afacere oneroasa pentru statul român.
Publica în Convorbiri literare poeziile "De câte ori iubito", "Rugaciunea unui dac", "Atât de frageda" (1
septembrie), "Afara-i toamna", "Sunt ani la mijloc", "Când însasi glasul", "Freamat de codru", "Revedere",
"Foaie vesteda", "Despartire" ( 1 octombrie). Vine la Bucuresti Veronica Micle si este prezentata de
Eminescu drept "logodnica sa".
1880
Sedinta de constituire a Clubului politic în 3 februarie, sub
presedintia lui Emanoil (Manolache) Costache Epureanu si
Theodor Rosetti; întocmesc si dau publicitatii Programul
Partidului Conservator. Nu participa la constituire T.
Maiorescu, P. P. Carp si G. Gr. Cantacuzino, pe motiv ca
Programul cuprindea numai generalitati, la care puteau
subscrie si adversarii politici.
Clubul politic preia si ziarul Timpul si îl numeste pe
Eminescu redactor-sef; Emanoil (Manolache)Costache
Epureanu îi recunoaste marea capacitate polemica în
publicistica cotidiana.
Matei, fratele mai mic, se casatoreste în 5 februarie cu
Matilda Ilian, profesoara de istorie din Braila; a doua oara
se va casatori cu Ana Condeescu din Mizil iar a treia oara
cu Silvia Maieru din Bistrita; capitan în armata româna si
veteran de razoi. inceteaza din viata la Bistrita în 12
decembrie 1929 în vârsta de 73 de ani. Este singurul din
fiii caminarului care se bucura de longevitate.
ublica Studii asupra situatiei în 17, 19, 22 si 24 februarie
prin care îsi inaugureaza activitatea la ziarul Timpul ca
redactor-sef; dezvolta tezele din Programul Partidului
Conservator în sensul conceptiei sale social-politice.
(Titu Maiorescu)

18. Deschide campania de presa în 5 august în chestiunea dunareana; cea mai lunga campanie de presa
din activitatea sa publicistica în apararea suveranitatii nationale.
Maiorescu publica la sfârsitul lui decembrie în revista Deutsche Revue un nou program al Partidului
Conservator, "Zur politichen Lage Rumäniens": Eminescu îl traduce si îl publica în Timpul în 31
decembrie cu titlul, "Despre situatia politica a României".
Este ocupat, tot anul, în publicistica cotidiana si publica o singura poezie, "O, mama", în Convorbiri
literare în 1 aprilie.
•1881
Publica articolul "Patologia societatii noastre", în 4 ianuarie; examineaza, ca un clinician, starea
societatii românesti. Comenteaza în doua articole din 8 si 12 februarie proiectul lui Vasile Conta privind
reforma învatamântului; respinge propunerea de scoatere a studiului limbilor clasice din programele
scolare.
Publica Creditul mobiliar în 16 17, 18, 19, 23 iulie si 3 4 august, studiul fundamental, cu o excelenta
documentare; demonstreaza ca institutia se înfiinta pentru operatii de specula.
Conducerea Partidului Conservator discuta în 22 noiembrie despre apropierea unor membri marcanti ai
sai de Partidul Liberal care primesc si functii în guvernarea liberala; intra în conflict direct cu
conducerea Partidului Conservator; îi numeste pe cei care îsi abandoneaza principiile "saltimbanci
politici!"
Publica în Convorbiri literare poeziile "Scrisoarea I" (1 februarie), "Scrisoarea II"(1 aprilie), "Scrisoarea
III"(1 mai), "Scrisoarea IV" (1 septembrie). "Scrisoarea V" se publica postum în 1890; "Scrisoarea III" o
reproduce în Timpul în 10 mai; contemporanii vad în ea un pamflet antiliberal.
Apare la Leipzig antologia întocmit de Mie Kremnitz, Rumänische Dichtungen, cu poezii traduse de
Carmen Sylva. Sunt incluse si 21 poezii de Eminescu.

19. •1882
Este înlocuit la conducerea ziarului Timpului si vine ca redactor-sef Grigore G. Paucescu cu începere
din 1 ianuarie; ramâne redactor pentru partea politica, cu obligatia sa dea trei articole pe saptamâna.
Se înscrie în "Societatea Carpatii" înfiintata în 24 ianuarie, cu scopul de a sprijini lupta nationala a
românilor de sub stapâniri straine.
Publica în 28 martie darea de seama asupra volumului lui Ioan Slavici, "Novele din popor", care
marca un moment important în dezvoltarea prozei românesti.
Participa în 4 aprilie la sedinta "Junimii" bucurestene; citeste "Luceafarul".
Evoca într-un necrolog publicat în 25 aprilie personalitatea lui Vasile Conta, intelectual de înalta
tinuta, prieten al lui Mihai Eminescu si al lui Ion Creanga.
Studentii din societatea "România juna" din Viena tin în 5 iunie o sedinta festiva în onoarea "Junimii"
iesene si a Convorbirilor literare; elogierea operei lui Eminescu, cu ecou si în presa transilvaneana.
Scrisoare trimisa Veronicai Micle din Constanta în 16 iunie; vede pentru prima data Marea Neagra,
"nemarginire pururea miscata".
Sedinta a "Junimii" bucurestene tinuta în 28 octombrie; lecturi din lucrarile pregatite pentru "Almanahul
României June" din Viena; se citeste si "Luceafarul"; Maiorescu îl citeste si la Buftea în familia Stirbey
în 31 octombrie.
Paraseste sedinta "Junimii" bucurestene din 17 noiembrie, în semn de protest pentru prezenta lui Al.
Candiano-Popescu, participant la detronarea lui Al. I. Cuza; asupra acestei chestiuni insista în
repetate rânduri în publicistica sa
•1883
Constituirea Societatii Presei Române în 13 februarie, cu B. P. Hasdeu presedinte, D. A. Laurian si G.
Steriade vicepresedinti, M. Minovici casier, Eminescu, I. G. Bibicescu si G. Missail membri; se opune
alegerii lui C. A. Rosetti ca presedinte.
Sedinta a "Junimii" bucurestene tinuta în 30 martie; asista si Iosif Vulcan; îi înmâneaza poeziile:"S-a
dus amorul", "Când amintirile", "De acum", "Ce e amorul?", "Pe lânga plopii fara sot", "Si daca...", "Din
noaptea"; se publica succesiv în Familia, ultima în 1884. De acum se tipareste în volum cu titlul "Adio".
Apare la Viena în aprilie "Almanahul Societatii Academice Social-Literare România Juna", în care se
publica "Luceafaru"l, elaborat pe întinderea a mai bine de un deceniu; este reprodus în Convorbiri
literare în august.
Pleaca la Iasi ca delegat al ziarului Timpul, în 3 iunie sa asiste la festivitatea dezvelirii statuei lui Stefan
cel Mare; duce poezia "Doina", însa nu o citeste în fata publicului.

20. Publica în 15 iunie articolul "Mai lesne se torc"; critica politica guvernelor ungare de maghiarizare a
toponomiei si onomasticii românesti.
Este declarat în 28 iunie alienat mintal si internat la "Institutul Caritatea" al doctorului Alexandru Sutu
pentru "îngrijiri speciale".
Apare în Convorbiri literare în 1 iulie "Doina", invocatie a lui Stefan cel Mare, geniul tutelar al poporului
român.
Conducerea Timpului o ia Mihail Paleologu, care publica în 3 iulie o notita la cronica prin care
informeaza cititorii ca fostul redactor fusese atins subit de-o "grava boala", Cu plecarea lui Mihai
Eminescu din redactie înceta si epoca de glorie a cotidianului bucurestean.
Pleaca la Viena la sfârsitul lui octombrie însotit de Alexandru Chibici Reuneanu, un vechi prieten al sau;
este internat în Institutul de la Ober Döbling, azi cartier al Vienei; cheltuielile sunt acoperite prin
contributiile membrilor "Junimii" bucurestene. Editura Socec tipareste la sfârsitul lui decembrie volumul
M. Eminescu, Poezii cu un portret al poetului, o prefata de T. Maiorescu si într-o frumoasa tinuta grafica;
sunt reunite poeziile publicate între 1870 si 1883. Volumul marcheaza consacrarea sa definitiva ca mare
poet; va cunoaste multe reeditari si sta si la baza traducerilor în limbi straine.

21. •1884
Maiorescu îl viziteaza la Ober Döbling în 1 ianuarie însotit de Constantin Popasu, varul sau; acesta
poarta de grija poetului în timpul internarii sale în spital.
Inceteaza din viata în 9 ianuarie Gheorghe Eminovici, tatal poetului; este înmormântat la Ipotesti, alaturi
de sotia sa si Gheorghe, fiul sau.
Scrisoare catre Alexandru Chibici Revneanu din 22/24 ianuarie; document biografic fundamental privind
stapânirea deplina a facultatilor intelectuale.
Apare în Convorbiri literare, la 1 februarie, poezia "Diana" elaborata între 1874 1882.
Paraseste Institutul de la Ober Döbling în 14/26 februarie si întreprinde o calatorie în Italia însotit de Al.
Chibici Revneanu.
Se sinucide la Ipotesti în 7 martie Nicolae; dupa Ilie, Gheorghe si Serban este al patrulea fiu al
caminarului care îsi sfârseste viata tragic; este înmormântat la Ipotesti alaturi de parintii sai si Gheorghe,
fratele sau; numai ei mai amintesc de prezenta familiei, peste veacuri la Ipotesti.
Este numit prin decret în 24 septembrie subbibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi.
Preda în octombrie lectii de geografie si statistica la Scoala Comerciala din Iasi.
Intocmeste lunar în februarie iulie statele de plata pentru personalul bibliotecii si rapoarte catre Ministerul
Cultelor si Instructiunii Publice; trimite adrese pentru restituirea cartilor împrumutate si face propuneri
pentru achizitionarea de noi publicatii.
Apare în Convorbiri literare în 1 iulie "Sara pe deal"; poezie elaborata între anii 1871 1872.
In august septembrie se afla la bai la Odessa; corespondenta cu Vasile Burla si P. Novleanu cu informatii
bogate privind timpul petrecut aici.
(Dezvelirea statuii lui
Stefan cel Mare, 4
iunie 1883)

22. Preda în octombrie lectii de geografie si statistica la Scoala Comerciala din Iasi.
Intocmeste lunar în februarie iulie statele de plata pentru personalul bibliotecii si rapoarte catre
Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice; trimite adrese pentru restituirea cartilor împrumutate si face
propuneri pentru achizitionarea de noi publicatii.
Apare în Convorbiri literare în 1 iulie "Sara pe deal"; poezie elaborata între anii 1871 1872.
In august septembrie se afla la bai la Odessa; corespondenta cu Vasile Burla si P. Novleanu cu
informatii bogate privind timpul petrecut aici.
•1886
Apare în Albumul literar în 15 martie scos de "Societatea Studentilor
Universitari Unirea" din Iasi, poezia "Nu ma întelegi", elaborata în
1876-1880.
Intocmeste în octombrie ultimul stat de plata pentru personalul
bibliotecii; traduce, ca bibliotecar, tratatul lui Franz Bopp, Kritische
Grammatik der Sanskritic Sprache, demonstratie de amploare a
capacitatii sale intelectuale; manuscrisul în 3 caiete se pastreaza la
"Biblioteca Centrala Universitara M. Eminescu" din Iasi.
Este internat în 9 noiembrie la ospiciul de la Manastirea Neamt.
Apare în Convorbiri literare în decembrie poezia "La steaua",
elaborata în 1878-1883.
•1887
Trimite de la Manastirea Neamt în ianuarie poezia "De ce nu-mi
vii?"; scrisa înaintea sederii de aici si care se publica în Convorbiri
literare în 1 februarie.
Protesteaza în 26 ianuarie împotriva initiativei lui Al. Vlahuta privind
lansarea de subscriptii în folosul sau.
(Ultima fotografie a poetului,
Paraseste ospiciul de la Manastirea Neamt în 8 aprilie si se
realizata in atelierul Jean
stabileste la Botosani; este îngrijit de Henrieta, sora sa, cu un rar
Bielig din Botosani la 1887)
devotament si de doctorul Francisc Iszok; îl reîntâlneste pe Ioan
(Ionita) Scipione Badescu stabilit la Botosani unde redacta Curierul
român.

23. In iulie august se afla la baile de la Hall din Austria, cu evidente ameliorari ale sanatatii.
Inceteaza din viata la Cernauti în 10/22 noiembrie Ivan Drogli, sotul Aglaiei; cu doua decenii mai în vârsta
decât ea, casnicia nu a fost dintre cele mai fericite; ramâne sa se îngrijeasca de educatia si pregatirea
scolara a lui Georg si Ioan, cei doi copii ai lor.
Veronica Micle îi daruieste volumul ei de poezii, cu dedicatia "Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o
marturie de nestearsa dragoste."
•1888
Corespondenta lui si a Henrietei cu Cornelia Emilian începuta mai înainte, protectoarea lor în lunile de
suferinta, la Botosani. Apare ideea cumpararii unei case aici sa traiasca pâna la sfârsitul vietii. Proiecte
iluzorii.
Consiliu de familie la Ipotesti în 22 martie pentru aducerea Aglaiei de la Cernauti, spre a trai împreuna.
Nici acest proiect nu se împlineste. Aglaia se recasatoreste la Cernauti în 18 februarie 1890 cu Heinrich
Gareiss Edle von Gareiss, ofiter în armata austriaca; îmbratiseaza cariera armelor si Georg si Ioan, fiii ei,
si ajung ofiteri în armata austriaca. Aglaia se stinge din viata la Cernauti în 30 iulie 1900, iar Georg si
Ioan mor în primul razboi mondial. Se stinge, cu ei, în linie directa, familia caminarului în Bucovina.
Iacob Negruzzi propune în Adunarea Deputatilor sa i se acorde lui Eminescu o pensie viagera pentru
merite deosebite în literatura româna.
Pleaca la Bucuresti în 12 aprilie, însotit de Veronica Micle, spre marea suparare a Henrietei, uitata la
Botosani care îsi va sfârsi viata în saracie, în 14 octombrie 1889.
Traduce în august septembrie piesa lui Emilie Augier, "Le jouer de fuîte"; contemporanii o credeau scriere
originala.
si reia activitatea publicistica în 13 noiembrie, cu articolul "Iconarii d-lui Beldiman", publicat în România
libera, organul de presa al gruparii junimiste din Partidul Conservator; publica un nou articol, Iar iconarii,
în 20 noiembrie; se ocupa, tot de propaganda religioasa, prin icoane.
Fondatorii ziarului Fântâna Blanduziei îl cheama în 4 decembrie sa deschida publicatia lor; publica
articolul Fântâna Blanduziei, ca editorial programatic; cu aprecieri asupra filozofiei germane si vietii
politice europene. n 11 decembrie apare editorialul Fond si forma, pledoarie pentru reforme cuprinzatoare
în sprijinul populatiei productive; scris sub impresia rascoalei taranesti din martie iunie 1888 iar în 25
decembrie, articolul 1888, privire retrospectiva asupra vietii politice din Europa.

24. •1889
Publica în Fântâna Blanduziei în 1 ianuarie articolul "Ziua de mâìne", profesiune de credinta în
mentinerea pacii în Europa; se încheie cu acest articol activitatea sa ziaristica începuta în 1870.
Este internat în 2 februarie în Spitalul Marcuta, de unde este transferat la "Institutul Caritatea".
Incep în 8 aprilie formalitatile pentru acordarea pensiei viagere; este prea târziu.
Inceteaza din viata la "Institutul Caritatea" în 15 iunie; este înmormântat în Cimitirul Bellu.
Inceteaza din viata Veronica Micle (3 august 1889) si Ion Creanga (31 decembrie 1889).
"Ape vor seca în albie scrie G. Calinescu în biografia lui Eminescu si peste locul îngroparii sale va
rasari padure sau cetate, si câte-o stea va vesteji pe cer în departari, pâna ce acest pamânt sa-si
strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale."