2. Fenomenele acustice ce apar în timpul
ciclului cardiac - zgomote cardiace
Sunt patru zgomote cardiace:
Zgomotul 1 şi 2 - perceptibile stetacustic, în
condiţii normale;
Zgomotul 3 şi 4 - foarte slabe, în general
imperceptibile stetacustic, dar posibil de
înregistrat pe fonocardiogramă.
6. Auscultaţia
Auscultaţia permite perceperea
zgomotelor cardiace cu ajutorul
unui stetofonendoscop.
Zonele de auscultaţie:
aria mitrală – spaţiul V i.c.
stâng, pe linia medio-
claviculară
aria tricuspidiană - sub
apendicele xifoidian;
aria aortică – spaţiul II i.c. drept
parasternal;
aria pulmonară – spaţiul II i.c.
stâng parasternal;
10. 1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller
din Londra a publicat primele studii de
electrocardiografie umană, realizate cu un
electrometru capilar( J Physiol1887;8:229-
234)
1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven a
văzut experimentul cu ocazia Primului
Congres al Fiziologilor
1893 Willem Einthoven introduce termenul
de “electrocardiogramă” la intrunirea
Asociatiei Medicale Olandeze
11.
12.
13. DEFINIŢIE
EKG = Înregistrarea la suprafaţa corpului a
variaţiilor ciclice ale campului electric
(valori absolute) indus de activitatea
cardiacă.
ECG – evoluiază starea electrică a inimii prin
analiza variaţiilor în timp a proiecţiei
vectorului cardiac pe diferite planuri.
Evaluarea proiecţiei vectorului cardiac se face
prin derivaţii ECG.
14.
15.
16. • EKG nu înregistrează direct activitatea electrică
a sursei (inima). O astfel de activitate ar
necesita electrozi plasaţi direct pe ţesutul
generator de curent.
• EKG înregistrează modificările campului electric
generat de inimă în momentul depolarizării şi
repolarizării cardiomoicitelor.
• Inima poate fi privită ca un dipol mobil într-un
mediu conductor cu un moment electric dipolar
– vector cardiac.
17. PRINCIPIU
Depolarizare şi Repolarizare
În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate
“+” pe versantul extern al membranei şi “-”
la interior.
În timpul depolarizării, potenţialul de
membrană se inversează.
Negativitatea de repaus a interiorului se
reduce spre 0 şi apoi interiorul devine
pozitiv ca urmare a influxului de Na+ (vezi
PA, faza 0).
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26. Derivaţia I = mâna dreaptă şi mâna stângă
Derivaţia II = mâna dreaptă şi piciorul stâng
Derivaţia III = mâna stângă şi piciorul stâng
Metode de înregistrare a ECGMetode de înregistrare a ECG
1. BIPOLARE
DERIVAŢIILE
STANDARD ALE
MEMBRELOR
Descrise de Einthoven,
numite DI, DII, DIII
36. Unda q
Este o unda subţire,
ascuţită şi negativă
Durata= 0,04 sec.
Amplitudine < ¼ din
amplitudinea undei R
Patologic: q îngroşat,
cu A > ¼ R
Sugerează necroză
miocardică (IMA).
38. Unda R
1. Este o undă +, ascuţită,
simetrică
2. Este cea mai mare undă +
de pe EKG
3. Nu reflectă depolarizarea
bazei VS
4. Amplitudinea ei este
proporţională cu masa
ţesutului ventricular
depolarizat.
In infarctul miocardic acut
masiv, amplitudinea R
scade – prognostic sever
40. DEPOLARIZAREA BAZEI VS
Unda S
1. E o undă mică, - , ascuţită.
2. Reprezintă ultima fază a
depolarizării VS se studiază
împreună cu celelalte unde
ale depolarizării ventriculare
= complexul QRS
Durata QRS = 0,08-0,10 sec.
QRS > 0,10 - 0,12 s →
hipertrofie ventriculară
QRS >0,12s → bloc de ramură
(BRS, BRD)