2. NSA – postero-superior în AD cu o frecvenţă
de 60-90/minut
NAV – în planşeul atrio-ventricular lângă
septul interatrial cu formă de „9” cu capul spre
atriu
NSA este conectat cu NAV prin căi de
transmitere specializate (3) :
fasciculul anterior (Bachman) se termină la
nivelul treimii superioare a NAV
fasciculul mijlociu – se termină la nivelul treimii
medii a NAV – Wenckebach
fasciculul posterior - al treilea se termină la
nivelul treimii inferioare a NAV – Thorel
3. -există un asincronism fiziologic de depolarizare
atrială de maxim 0,02 s.
-primul depolarizat este atriul drept, acesta fiind
urmat de atriul stâng.
-unda de depolarizare este transmisă din
aproape în aproape, fără a beneficia de căi de
transmitere preferenţială.
-viteza de propagare a stimulului electric în atriu
este de aproximativ 1000 mm/s.
4. -in paralel cu depolarizarea atriilor, impulsul
electric este transmis către NAV (fasciculul
Bachman reprezintă calea preferenţială de
conducere între NSA şi NAV), unde acesta suferă
o întârziere fiziologică datorită celulelor
joncţionale blocante.
-apare defazajul dintre sistola atrială şi cea
ventriculară.
-când este scos din funcţiune NSA, NAV preia
funcţia stimulatoare cu o frecvenţă de 40-
50/min.
5. -după depăşirea blocării din NAV, impulsul
merge prin fasciculul Hiss cu o viteză de
aproximativ 3000-4000 mm/s şi ajunge în zona
subendocardică prin reţeaua Purkinje
– stimulul electric va produce depolarizări pe
suprafeţe foarte mici şi direcţii aleatorii
-fibrele Purkinje se distribuie pentru jumătatea
internă a miocardului ventricular, din acest motiv
această regiune se va depolariza instantaneu,
modificările pe EKG fiind foarte greu de
evidenţiat, această zonă fiind aşa numita zonă
mută miocardică
6. -La nivel ventricular prima porţiune depolarizată
este reprezentată de septul interventricular
(treimea medie a feţei stângi a SIV).
-Ulterior frontul de undă se deplasează spre
baza inimii.
-Datorită faptului ca VS este mai gros decât VD,
depolarizarea durează mai mult la nivelul
acestuia, astfel încât în momentul depolarizării
complete a VD, zonele postero-inferioare ale VS
nu sunt încă depolarizate.
-Ultima porţiune din cord care se depolarizează
este zona inelelor fibroase.
7. Tipuri de electrozi şi derivaţii
Derivaţia reprezintă un circuit electric constituit
din 2 electrozi care recoltează potenţiale de
depolarizare, care sunt conectaţi la aparatul de
EKG.
Derivaţiile pot fi :
-bipolare -când se folosesc doi electrozi activi
(cele 3 derivaţii standard ale membrelor)
-unipolare sau monopolare -când un electrod
este activ (explorator) şi al doilea este indiferent
(plasat la un potenţial constant).
8. În plan frontal
- derivaţii standard bipolare – 2 electrozi
exploratori
- derivaţii standard unipolare – 1 electrod
explorator şi 1 electrod neutru
Se utilizează 4 electrozi:
-2 pe membrele superioare (roşu – mână dreaptă
şi galben – mână stângă)
-2 pe membrele inferioare (verde – picior stâng şi
negru – picior drept)
9. În plan frontal -6 derivatii
DI (electrod negativ la nivelul mâinii drepte şi electrod pozitiv la
nivelul mâinii stângi)
DII (electrod pozitiv la piciorul stâng, negativ la mâna dreaptă)
DIII (electrod pozitiv la piciorul stâng şi negativ la mâna stângă)
aVF (electrod pozitiv la piciorul stâng, cel negativ -un punct din
centrul cordului)
aVL (electrod pozitiv la braţul stâng, cel negativ -un punct din
centrul cordului)
aVR (electrod pozitiv la braţul drept, cel negativ - un punct din
centrul cordului)
(a = augmentat; V =voltaj; R, L, F = right, left, foot)
10.
11.
12. În plan orizontal
V1 – sp 4 IC parasternal drept
V2 – sp 4 IC parasternal stâng
V3 – jumătatea distanţei între V2 şi V4
V4 – sp 5 IC pe linia medioclaviculară
V5 intersecţia planului orizontal care trece
prin V4 cu linia axilară anterioară
V6 intersecţia planului orizontal care trece
prin V4 cu linia axilară medie
15. Aprecierea ritmului
Se face prin urmărirea undelor P şi R, astfel:
neregulat – distanţa între 2 unde R succesive
variază de la un ciclu cardiac la altul în aceeaşi
derivaţie
regulat – distanţa între 2 unde R succesive nu
variază de la un ciclu cardiac la altul în aceeaşi
derivaţie
16. Aprecierea ritmului
Criterii de ritm sinusal:
criteriu de polaritate – P pozitivă în DII, aVF şi
negativă în aVR
criteriu de morfologie – unda P să aibă morfologie
constantă în complexele din aceeaşi derivaţie
criteriu cronologic – distanţa dintre 2 unde P să fie
constantă
criteriu de frecvenţă – frecvenţa undei P să fie
frecvenţa sinusală sau în faţa fiecărui complex QRS să
fie prezentă o undă P
17. Calcularea frecvenţei cardiace
-viteza de derulare a hârtiei milimetrice este de 25
mm/s (de obicei)
-se aplica formula:
1500/nr. milimetri dintre 2 unde R
succesive (1500=25X60 sec)
-1mm corespunde la 0,04s (la o viteză de
25mm/s).
18. Calcularea frecvenţei cardiace
Din 5 în 5 mm hârtia milimetrica are linii uşor
mai groase – se caută o undă R situată în
dreptul unei astfel de linii şi se notează
unde apare următoarea undă R ce
corespunde acestei linii.
La viteza de 25mm/s, dacă apare pe prima linie
groasă, frecvenţa este de 300/min, pe a 2-a este
de 150/min, pe a 3-a de 100/min etc.
22. Calcularea axului QRS
-Derivaţiile în care se înregistrează unde sau
complexe de amplitudine maximă indică faptul
că vectorul (axa) acelei unde e paralel cu
direcţia derivaţiei respective. Dacă aceasta undă
maximă e pozitivă atunci direcţia vectorului este
în sensul axei acelei derivaţii. Dacă este
negativă, are sens opus.
-Derivaţiile în care se înregistrează unde sau
complexe de amplitudine minimă indică faptul că
23. Calcularea axului QRS
Căutăm un complex echidifazic caracterizat prin
faptul că secvenţa QRS are atât deflexiune
pozitivă cât şi negativă, acestea fiind egale.
Există un astfel de complex
axa QRS este perpendiculară pe derivaţia respectivă –
element care ne furnizează direcţia
apreciem deflexiunile în derivaţia obţinută pentru a obţine
sensul
24. Nu există un complex echidifazic:
-Alegem un complex cât mai apropiat ca
morfologie de unul echidifazic
-Căutăm derivaţia perpendiculară pe acest
complex – element care ne furnizează direcţia
-Apreciem deflexiunile în derivaţia obţinută pentru
a obţine sensul
-Adaugăm sau scădem 15 grade din înclinaţia axei
în funcţie de preponderenţa negativă sau
25. Metoda clasică de calcul a axei QRS
Calcularea axei electrice medii se face prin
proiectarea vectorilor pe două din cele 3 derivaţii
standard (DI, DII, DIII).
Se calculează suma vectorială a deflexiunilor
complexului QRS în milimetri pentru fiecare din
cele două derivaţii alese.
26. Metoda clasică de calcul a axei QRS
Etapa 1 – În DI, unda R
are +16mm şi unda q
are -2,5mm, suma
rezultantă fiind de
+13,5. Trasăm apoi o
perpendiculară pe DI în
partea pozitivă a
acesteia (rezultanta e
pozitivă)
27. Metoda clasică de calcul a axei QRS
Etapa 2 – Se face
acelaşi lucru pentru
DIII
28. Metoda clasică de calcul a axei QRS
Etapa 3 – Punctul de
intersecţie al celor
două perpendiculare
se uneşte cu centrul
şi se trasează raza
corespunzătoare,
măsurându-se ulterior
unghiul obţinut, care
dă înclinaţia axei
electrice a cordului.
30. Unda P – reprezintă depolarizarea
atriilor
Durata -0,08-0,11s
Amplitudinea -2,5 mm – 3mm = 0,25 mV - 0,3
mV
Orientarea vectorială -P este pozitivă în DII,
aVF şi negativă în aVR; axa undei P este de
aproximativ între +30° şi +60°
Forma -rotunjită cel mai des în cupolă
31. Segmentul PQ
-reprezintă întârzierea stimulului electric la nivelul
joncţiunii atrio-ventriculare
-durată normală între 0,02 şi 0,12 s (0,07 s în
medie)
-poziţia -izoelectrică
32. Intervalul PQ
Reprezintă timpul necesar conducerii impulsului
electric de la NSA la ventriculi
Durata -0,12 – 0,21 s – variază în funcţie de :
-vârstă (mai scăzută la tineri, crescută la vârstnici)
-frecvenţa cardiacă (crescută în bradicardie,
scăzută în tahicardie).
33. Complexul QRS -reprezintă
depolarizarea ventriculară
Durata -0,08 – 0,10 s
Amplitudinea:-normal 0,5 – 1,6 mV (16 mm)
Orientarea vectorială- între +30 şi +60 grade
Se admit şi variaţii fiziologice între 0 şi 90 grade
0° la obezi – cord orizontalizat
90° - cord verticalizat la cei slabi şi înalţi
!! prin convenţie – R pozitiv iar Q şi S
negative
34. Forma complexului QRS
Complexul QRS -format din mai multe unde
pozitive sau negative
Se folosesc litere mari pentru undele peste 3mm
şi litere mici pentru cele sub această dimensiune
Prima undă pozitivă -R, următoarele -R’, R”
Dacă între 2 unde R nu este depăşită linia
izoelectrică- R bifid
Unda negativă care precede unda R se notează q,
iar cele ce urmează undei R se notează s
Dacă nu există nici o undă R, complexul se
notează QS
35. Criterii de normalitate pentru
unda Q
Unda Q -să existe numai în derivaţiile stângi
-D1, aVL, V5, V6 -prezenţa undei Q în
celelalte derivaţii este patologică !
Durata -maxim 0,04 s (un pătrăţel)
Amplitudinea celui mai amplu Q să fie de cel
mult ¼ din unda R de însoţire
36. Timpul de apariţie a deflexiunii
intrinsecoide (TADI)
-Reprezintă intervalul de timp între începutul
depolarizării ventriculare şi momentul în
care unda de excitaţie ajunge la epicard cel
mai aproape de electrodul explorator =
intervalul de timp între începutul
complexului QRS şi momentul înregistrării
vârfului ultimei deflexiuni (unde) pozitive
din QRS
-TADI se calculează numai pe V1, V2, V5, V6
37. Segmentul ST
Reprezintă repolarizarea lentă ventriculară
Durata – nu are semnificaţie practică
Poziţia este în mod normal izoelectrică, fiind
considerate normale deviaţii de până la 2 mm
38. Unda T
Reprezintă faza de repolarizare rapidă ventriculară
Durata -0,12-0,30 sec, fără importanţă practică
Amplitudinea -cel mult 1/3 din amplitudinea celui mai
mare R
Orientarea vectorială este orientată la fel cu axa QRS
Forma : rotunjită, uşor asimetrică, cu panta ascendentă
mai abruptă decât cea descendentă; poate fi bifidă, o
primă parte izoelectrică şi alta pozitivă
39. Intervalul QT
Reprezintă sistola electrică ventriculară, care
corespunde intervalului de la începutul undei q
până la sfârşitul undei T.
Durata normală depinde de frecvenţa cardiacă,
fiind considerată normală dacă nu depăşeşte
jumătate din durata R-R
Patologic –în diselectrolitemii – crescut în
hipercalcemii, hiperpotasemii şi scăzut în
hipopotasemii
40. Unda u
Reprezintă o mică deflexiune care urmează undei T, care
apare datorită unor postpotenţiale din anumite regiuni
ale miocardului ventricular
Durata -0,15 şi 0,25 s
Amplitudinea -sub 2mm
Forma -rotunjita
Orientarea vectorială -aceeaşi cu unda T din derivaţia
respectivă
Patologic – poate creşte în amplitudine în hipertrofii
ventriculare sau hipopotasemii; poate deveni negativă în
leziunile coronariene ischemice
