Legăturile dintre PCR și Basarabia interbelică

1. MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL ISTORIA ROMÂNILOR, UNIVERSALĂ ȘI ARHEOLOGIE
TEZĂ DE AN
Tema: PARTIDUL COMUNIST ROMÂN ȘI BASARABIA INTERBELICĂ
Chișinău, 2022

2. 1
Cuprins
Introducere.........................................................................................................................p.2-4
Capitolul I
Constituirea și activitatea politică a Partidului Comunist Român în perioada
interbelică
1.1. Factorii generatori ai apariției mișcării politice comuniste în România......................p.5-7
1.2. Ideologie, mijloace de propagandă și conexiuni internaționale...................................p.7-8
1.3. Concluzii la Capitolul I................................................................................................p.8-9
Capitolul II
Basarabia ca subiect politic extraordinar al Partidului Comunist Român
2.1. Problema Basarabiei și ,,imperialismul românesc”...................................................p.10-12
2.2. Comitetul Regional Basarabean al Partidului Comunist Român..............................p.12-15
2.3. Membrii Comitetului Regional Basarabean: profiluri..............................................p.15-19
2.4. Concluzii la Capitolul II...........................................................................................p.19-20
Bibliografie.....................................................................................................................p.21-22

3. 2
INTRODUCERE
Actualitatea temei: Legătura dintre Partidul Comunist Român și Basarabia rezidă într-un proces
mai adânc din punct de vedere social, mental și politic, iar unele dintre consecințele formării
mentalului colectiv la nivelul societății românești cu referire la spațiul dintre Nistru și Prut, se
resimt și astăzi printre cetățenii României și Republicii Moldova.
Importanța temei cercetate: Tema cercetată are o importanță deosebită, mai ales pentru
societatea din România și Republica Moldova, în perspectiva în care începând cu mijlocul
secolului XX, în spațiul nostru s-a instaurat dictatura comunistă, în România a fost una de tip
,,stalinist-autohtonă”, iar în Basarabia, una de tip anexionistă, de sorginte rusească și
neautohtonă. Iar ca și consecință, românii au suferit în urma proceselor deznaționalizării și
ideologizării colective.
Scopul și obiectivele cercetării: Această cercetare se vrea a fi o încercare de a pune în balanță
legăturile care au existat, pe parcursul perioadei interbelice, între Partidul Comunist Român și
Basarabia interbelică. O legătură dictată de caracterul politic al acestei formațiuni față de
Comintern, tezele cărora erau aplicate întru totul la nivelul policii interne ale unui partid aflat în
servicul permanent al Moscovei. Una dintre tezele predilecte ale Partidului Comunist ținea de
așa-numitul caracter ,,imperialist” al statului român și implicit de nerecunoașterea Unirii
provinciei basarabene cu România. Obiectivul central al cercetării constă în prezentarea unor
informații istorice care să ateste o legătură strânsă a Partidului Comunist Român și a
exponenților săi, cu Basarabia.
Cadrul cronologic și geografic al cercetării: Sub aspect cronologic, subiectul de față tratează
legătura durabilă dintre Partidul Comunist Român și Basarabia, iar cadrul cronologic central al
său corespunde perioadei interbelice, încadrându-se între anii 1921-1940. Sigur, problema
legăturii Basarabiei cu Partidul Comunist Român depășește perioada interbelică și continuă sub o
formă sau alta în perioada postbelică, unde raportul dintre acestea va suferi modificări
substanțiale în funcție de conjunctura politico-istorică. Limita cronologică inferioară a cercetării
o constituie anul 1921, când pe scena politică românească apare Partidul Comunist Român, din
acel an urmând a se stabili legături durabile și cu Comitetul Regional din Basarabia. Limita
cronologică superioară este anul 1940, când Basarabia a fost anexată de către Uniunea Sovietică.
După acest an, problema legăturilor dintre Basarabia și Partidul Comunist Român se vor încadra
perioadei de ocupație comunistă, respectiv a legăturilor dintre Republica Socialistă România și

4. 3
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Cadrul geografic al cercetării îl constituie spațiul
dintre Prut și Nistru, Basarabia, dar și spațiul dintre Nistru și Tisa în întregime.
Metodologia cercetării: Pentru realizarea obiectivului cercetării, au fost utilizate diverse
metode, între care remarcăm: metoda comparativ-istorică, metoda analizei critice, metoda
generalizării și particularizării. Principiile după care se ghidează cercetarea sunt: obiectivitatea,
imparțialitatea și nepartinitatea istorică.
Istoriografia temei cercetate: Pentru realizarea tezei de an au fost utilizate sursele scrise,
tipărite, articole scrise și electronice, monografii dedicate istoriei comunismului românesc,
documente de arhivă publice. Pentru cercetarea amănunțită a aspectului politic al Partidului
Comunist Român, a fost utilizată lucrarea lui Mircea Mușat1. Pentru cercetarea istoriei
neoiobăgismului, s-a utilizat lucrarea monumentală a lui Constantin Gherea-Dobrogeanu2. Pentru
o introducere multiaspectuală în evoluția comunismului românesc a fost utilizată lucrarea lui
Adrian Cioroianu3. Cu o viziune similară vine și Victor Frunză despre istoria comunismului
românesc4. Asupra relației dintre serviciile de informatii și Partidul Comunist privind securitatea
României a se vedea și studiul lui Aurel Iordache5. Despre rolul Federației Balcanice Comuniste
pentru România a se vedea și studiul lui Marin C. Stănescu6. Studiul lui Vitalie Ponomariov
prezintă o perioadă importantă din viața mișcării comuniste7. Despre o viziune distinctă asupra
comunismului românesc a se vedea și studiul lui Lucian Boia8. O atenție importantă asupra
basarabenilor comuniști a se remarca și studiul important al lui Vladimir Tismăneanu9. În
coautorat, a se remarca contribuția lui Mircea Mușat și Ion Ardeleanu10. Adițional menționăm
1 Mușat Mircea,RădăcinileistoricealePartidului ComunistRomân.Editura Politică:București,1973
2 Dobrogeanu-Gherea Constantin,Neoiobăgia:studiu economico-sociologic al problemei noastreagrare.Editura
Librăriei Socec & Co: București,1910
3 Cioroianu Adrian,Peumerii lui Marx:O întroducere în istoria comunismului românesc.Editura Curtea Veche:
București,2005
4 Frunză Victor, Istoria comunismului în România,Editura EVF: București,1999
5 IordacheAurel, Arma informatiei.Soldatcu arma la picior,Editura Cetatea de Scaun: Târgoviște, 2019
6 Stănescu C. Marin,Stânga politicădin România în anii crizei (1929-1933),Editura Mica Valahie:București,2002
7 Ponomariov Vitalie,Unele aspecte aleactivității comunistedin Basarabiaîn anii 1922-1923.În:AnaleleŞtiinţifice
aleUniversităţii "Dunărea deJos" din Galaţi,Seria 19,ISTORIE, Tom XVI, 2017
8 Boia Lucian,Strania istoriea comunismului românesc (și nefericiteleei consecințe), Editura Humanitas:București,
2016
9 Tismăneanu Vladimir.Stalinismpentru eternintate. O istoriepoliticăa comunismului românesc.Trad.Petrescu
Cristina,Petrescu Dragoș,Polirom:Iași,2005
10 Mușat Mircea,Ardeleanu Ion. România după Marea Unire. Vol. 2. Partea 1. 1918-1933.Editura Științificăși
Enciclopedică:București,1986

5. 4
contribuțiile lui Octavian Țîcu11, Irina Livezeanu12, istoricului italian Alberto Basciani13, Vasile
Buga și Mihai Florin-Răzvan14. Pentru documentări a se vedea sursa indicată15, de asemenea și
următorul fond desecretizat16. Pentru un studiu exhaustiv asupra regimului comunist din
România17 a se vedea cercetarea autorilor Vladimir Tismăneanu, Cristian Vasile, Dorin
Dobrincu. Despre unele influențe politice din Basarabia a se vedea monografia lui Ion Țurcanu18.
Despre biografiile unor persoane a se vedea articolele/sursele electronice indicate.
11 Țîcu Octavian.Homo Moldovanus Sovietic : Teorii și practici deconstrucțieidentitară în R(A)SSM (1924-1989).
Editura Arc: Chișinău,2019
12 Livezeanu Irina,Cultură şi naţionalismîn România Mare : 1918-1930.Trad. Russo Vlad.Editura Humanitas:
București,1998
13 Basciani Alberto,Dificila unire:Basarabiași RomâniaMare1918-1940.Trad.Doru Ivan George, Voicu Maria.
Editura Cartier: Chișinău,2018
14 Buga Vasile,Mihai Florin-Răzvan.Problema Basarabiei în relațiileromâno-sovietice1918 – 2018.Editura Litera:
București,2020
15 Fondul Comitetului Regional Basarabiaal Partidului ComunistRomân, disponibil:
http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Regional-Basarabia-al-PCR.-1921-1940.-Inv.-
2913.pdf
16 Fond Comitetul Regional Basarabiaal Partidului Comunist Român, nr. Inventar: 3265,anii extremi: 1922, 1924,
1930-1935,1943,disponibil:http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Regional-Basarabia-
al-Partidului-Comunist-Roman.-1922-1924-1930-1935-1943.-Inv.-3265.pdf
17 Tismăneanu Vladimir, Cristian Vasile, Dobrincu Dorin.Comisia prezidenţialăpentru analiza dictaturii comuniste
din România:Raport final.Editura Humanitas:București,2007
18 Țurcanu Ion, Sfatul Țării:Istoria zbuciumatăa unei importante instituții politicebasarabenedin a nii 1917-1918,
Editura Arc: Chișinău, 2018

6. 5
I. CONSTITUIREA ȘI ACTIVITATEA POLITICĂ A PARTIDULUI COMUNIST
ROMÂN ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
1.1 Factorii generatori ai apariției mișcării politice comuniste în România
Apariția mișcării politice comuniste în România trebuie pusă în consens cu axa cronologică a
mișcării social-muncitorești. În istoriografia comunistă și postcomunistă au existat păreri
echivoce despre geneza sa. Prima a servit anumitor scopuri politice de moment pentru a
demonstra cât era de împământenită. A doua ne servește ca și studiu deductiv, lăsându-ne pe noi,
cercetătorii, să analizăm multiaspectual și exhaustiv toate motivațiile existente, astfel încât să ne
putem crea o imagine de ansamblu. Istoriografia comunistă, în goana după căutarea unei vechimi
cât mai îndepărtate, identifică comunismul cu anumite mișcări sociale și populare din România,
care au avut loc începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX, cu un an de referință,
1879. Acest an este consemnat pentru a demonstra spiritul revendicativ al mișcărilor
muncitorești, și în anii următorii, istoricii depun eforturi pentru a demonstra că mișcările sociale
erau de sorginte politică, aducând drept dovadă și autoidentificarea lor drept ,,partid marxist al
muncitorilor”. Constantin Dobrogeanu-Gherea, autorul studiului ,,Neoiobăgia”, considerat drept
fondatorul de facto al mișcării socialiste din România, va publica în ziarele timpului frânturi de
programe politice, conturând ideologic activitatea primului partid de stânga din România19.
Dobrogeanu-Gherea a fost primul exponent al politicii românești care a prezentat necesitatea ca
proletariatul să realizeze cucerirea puterii, instaurând dictatura luptei de clasă și lichidând
capitalismul, de la care ar emana vechea tradiție iobăgistă de exploatare a omului de către om,
sau a celui mai sărac de către cel mai înstărit20. O altă dată de referintă pentru istoria mișcării
comuniste românești este anul 1893, când se constituie partidul politic al muncitorilor din
România (P.S.D.M.R). În acest an formațiunea va organiza un prim-congres inaugural cu
participarea organizațiilor din toate orașele mari ale României21. Formațiunea va exprima, prin
programele sale, manifestele de înlăturare a societății burghezo-capitaliste drept purtătoarea unei
vechi tradiții exploatatoare, printr-o societate înnoită, având la bază egalitatea orânduirii
socialiste22. Totuși, formațiunea politică socialistă avea anumite opinii care intrau în contradicție
19 Mușat Mircea,Rădăcinile istorice ale Partidului Comunist Român. Editura Politică:București,1973,p.38-40
20 Dobrogeanu-Gherea Constantin, Neoiobăgia: studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare. Editura
Librăriei Socec & Co: București,1910, p.93
21 Mușat Mircea,op.cit., p.48-49
22 Ibidem, p.50-51

7. 6
cu viitoarele teze cominterniste ale comuniștilor români de după anul 1921, și după venirea
bolșevicilor la putere în Rusia, dar, chiar și după cel de-al doilea război mondial. Spre exemplu,
socialiștii erau adepții nu doar a luptei sociale, ci și a luptei pentru eliberarea națională a
românilor, ultima fiind o teză pe care comuniștii o vor repugna, numind-o drept imperialistă23.
Istoricii români ai epocii comuniste obișnuiau să vorbească adesea despre descendența Partidului
Comunist Român din cadrul mișcării socialiste-muncitorești, ca despre o tranziție istorică, deși
așa cum vor arăta manifestele și revendicările ultimei, se pare că antagonismele programatice
erau evidente. Istoricii comuniști vor diminua rolul istoric al unificării naționale din 1918,
acoperindu-l doar cu argumentul creșterii și întăririi așa-numitei ,,clase muncitorești”. Pentru a
întări adeziunea comuniștilor români față de Partidul Bolșevic al lui Lenin, istoricii vor specula
participarea masivă a cetățenilor români la apărarea și instaurarea comunismului în Rusia, lucru
care nu corespunde realității istoric24. În fine, istoricii comuniști își identificau partidul cu
mișcările greviste ale muncitorilor, inclusiv a ceferiștilor, opinând că toate manifestațiile de masă
care au avut loc în perioada interbelică ar fi însemnat nu altceva decât dezvoltarea unui spirit
critic al proletariatului românesc în plină formare25. Începând cu anul 1921, anul constituirii
oficiale a Partidului Comunist Român, această mișcare a acționat în ilegalitate, neputând lua
parte la viața politică, adică era lipsită de posibilitatea participării în cadrul alegerilor
parlamentare. La Moscova, recent avusese loc înființarea Internaționalei a III-a Comuniste, iar
tezele sale păreau destul de atractive pentru un larg cerc dispersat de socialiști care, confruntați
cu facționismul mișcărilor lor pe plan național, vedeau în aceasta un liant unificator. O condiție
de aderare la această organizația era acceptarea tuturor directivelor cominterniste, implicit și
tezele care nu doar că puneau la îndoială fenomenul Marii Uniri din 1918 dar îl și condamnau,
cerând o libertate de autodeterminare politică provinciilor recent alipite, și implicit destrămarea
statului român26. Dorința desprinderii Basarabiei și Transilvaniei din cadrul regatului României a
fost vehiculată intens în perioada interbelică de către liderii comuniști, printre ei și Cristian
Racovski, un apropiat al lui Lenin, însărcinat cu afaceri interne și externe în Ucraina. Ideea unei
Transilvanii ,,libere și independente” era cu siguranță una atractivă pentru etnicii maghiari
23 Mușat Mircea,op.cit., p.60-61
24 Ibidem, p.88-89
25 Ibidem, p.92-93
26 Cioroianu Adrian, Peumerii lui Marx: O întroducere în istoria comunismului românesc. Editura Curtea Veche:
București,2005, p.20-21

8. 7
comuniști, cu afinități deosebite față de statul ungar27. De-altfel și atmosfera congresului din 8
mai a fost una tensionată, pe măsura ce comuniștii radicalizați iau admonestat pe liderii socialiști
din Transilvania, care contribuiseră la reîntregirea României28. Membrii sandicatelor interbelice
erau văzuți de către comuniști drept grosul mișcării socialiste, deși doar o foarte mică parte dintre
ei ar fi fost dispusă să se subordoneze principiilor de radicalizare socială propuse de către Lenin
ca o precondiție de aderare la Internațională29. În fine, entitatea politică care, în 1921, își declară
adeziunea la Comintern a purtat denumirea de ,,Partidul Comunist din România, secție a
Internaționalei Comuniste”. De aici începe o etapă incertă și tumultuoasă pentru comuniști,
intrați oficial în ilegalitate, neavând posibilitatea de a-și furniza produsele scontate în viața
politică românească pe toată perioada interbelică.
1.2. Ideologie, mijloace de propagandă și conexiuni internaționale
Ideologia partidului comunist era una de sorginte marxistă, reprezentând un prototip fidel al
exemplului de la Moscova. Deci, începând cu anul 1921, de la apariția oficială a partidului, și pe
întreg parcursul perioadei interbelice, nu există nicio îndoială în privința lipsei unei originalități
ideologice autohtone, iar liderii comuniști nu aveau nici un plan relativ pragmatic și concret
referitor la pașii de instaurare și funcționare a comunismului în România. În această perioadă
vorbim doar despre un partid a cărei principii se subordonau întru totul ideilor venite de la
Moscova. Unica promisiune pe care și-ar fi stabilit-o comuniștii era cucerirea a puterii politice,
echivalentă cu o revoluție socialistă, fără a ține cont de lipsa unor tradiții de adeziune la o astfel
de mișcare în general, printre români. Este adevărat că în societatea românească existau
suficienți apologeți care își făceau cunoscute studiile și articolele politice promotoare a
marxismului prin intermediul ziaristicii și publicisticii, însă aceste idei nu s-au bucurat niciodată
de un sprijin critic sau de masă, iar unicul liant de susținere a socialismului ar fi fost discrepanța
enormă dintre reprezentanții claselor avute și reprezentanții claselor țărănești, muncitoare, iar în
fond, paupere30. În acord cu propriile viziuni ideologice, exprimate frecvent prin broșuri, foi
volante dar și alte tipărituri, conexiunile internaționale ale Partidului Comunist Român duceau
către marile centre ale revoluției, Odessa, Harkov, Kiev, dar fără a știrbi totuși legătura durabilă
27 Ibidem, p.22
28 Cioroianu Adrian,op.cit.,p.24
29 Ibidem, p.27
30 Frunză Victor, Istoria comunismului în România, Editura EVF: București, 1999,p.15

9. 8
cu Moscova, metropola bolșevismului rus31. Acestei relații politice numită uneori și secretă
serviciile de informații românești i-au dedicat o atenție deosebită, și probabil că securitatea a fost
la curent că Partidul Comunist Român, prin durabilitatea legăturilor sale cu Cominternul și Rusia
bolșevică, duceau o luptă conspirativă asupra integrității, suveranității și statalității României32.
În pofida interzicerii oficiale a Partidului Comunist prin Legea Mârzescu, organizația nu pierdea
nicio ocazie de a-și întări corpusul, stabilind relații de colaborare nu doar cu URSS. Cea de-a
doua organizație politică cunoscută la nivel internațional era Federația Comunistă Balcanică,
colaborare pentru care Partidul Comunist Român se dedica, și care era intreținută prin
intermediul secțiilor speciale și a secretariatului pentru țările balcanice33. De-altfel, Federația
Comunistă Balcanică a intervenit să convingă organizația comunistă din Basarabia de a se
alătura prin afiliere Partidului Comunist de la București, lucru care ia și reușit, iar motivele
acestei decizii au fost pe larg dezbătute de către istorici34. Voiajurile internaționale ale
comuniștilor români ne pot da mai multe răspunsuri la întrebările legate de clasa din care se
extrăgeau aceștia, și știindu-se că erau în marea lor majoritate de origine etnică ,,neromână”,
proveneau de-obicei din mediul citadin. Desigur, nu sunt deloc rare cazurile când membrii săi se
identificau cu clasele muncitoare ale proletariatului urban, însă se cunoaște la fel de bine și faptul
că mulți dintre ei se dovedeau a fi mici afaceriști, speculanți și comercianți de tranzit, activități
care intrau într-o contradicție flagrantă cu teoriile marxist-leniniste. Aceste îndeletniciri le puteau
asigura o mână liberă din punct de vedere financiar pentru a călători, însă această posibilitate se
datora și spiritului constituțional libertin din perioada interbelică manifestat prin posibilitatea de
a călători liber în afara granițelor României35.
1.3. Concluzii la Capitolul I
Mișcarea comunistă română din perioada interbelică a fost în esență o organizație marginală,
nepopulară și nefrecventabilă în marea ei majoritate. Aderenții săi proveneau din diverse medii,
31 Popa Andrei, P.C.R. în slujba Moscovei: Activitatea din perioada interbelică, disponibil:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/p-c-r-in-slujba-moscovei-activitatea-din-perioada-interbelica,
(accesat:14.03.2022)
32 IordacheAurel, Arma informatiei. Soldat cu arma la picior, Editura Cetatea de Scaun:Târgoviște, 2019,p.25
33 Stănescu C. Marin, Stânga politică din România în anii crizei (1929-1933),Editura Mica Valahie:București,2002,
p.301
34 Ponomariov Vitalie,Unele aspecte ale activității comuniste din Basarabia în anii 1922-1923.În: AnaleleŞtiinţifice
aleUniversităţii "Dunărea deJos" din Galaţi,Seria 19,ISTORIE, Tom XVI, 2017 (accesat:15.03.2022)
35 Boia Lucian,Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe), Editura Humanitas:București,
2016,p.19-20

10. 9
inclusiv din mediile burgheze, și îi reunea curiozitatea pentru ideile Internaționalei Comuniste.
Din cauza unui regim liberal-democratic, autoritățile de atunci au dat posibilitatea cetățenilor de
a se implica în varii activități politice, creînd sau contribuind la fondarea unor organizații politice
de stânga, dreapta, țărăniste sau conservatoare. Problema Partidului Comunist nu s-a pus până în
momentul în care acesta nu și-a inclus în programul său politic drept scop, destrămarea
,,României Mari” și oferirea posibilității unor provincii de a se desprinde de România.
Bineînțeles că provincia vizată a fost Basarabia care urma teoretic să revină într-o formă politică
sau alta sub tutela Moscovei, iar acest scop trebuia îndeplinit și era parte a programului politic al
Partidului Comunist Român. Dezlipirea Basarabiei de România era un deziderat de principiu al
Uniunii Sovietice, iar îndeplinirea sau respectarea lui era o condiție obligatorie a comuniștilor
români de a rămâne afiliați Cominternului.

11. 10
II. BASARABIA CA SUBIECT POLITIC EXTRAORDINAR AL PARTIDULUI
COMUNIST ROMÂN
2.1. Problema Basarabiei și ,,imperalismul românesc”
Legătura mișcării socialiste din România cu Basarabia era una destul de veche, practic
precursoarea Partidului Comunist Român, mișcarea social-democrată română, prin Cristian
Racovski (1873-1941), care fusese unul dintre fondatorii socialismului de tip marxist în
România, a avut o contribuție esențială la organizarea activității probolșevice printre trupele
române din Rusia, în timpul Primului Război Mondial. În perioada 1917-1918, cât timp s-a aflat
la Moscova, a fost în legături permanente cu Partidul Bolșevic al lui Lenin, și cel mai important,
a jucat un rol considerabil în împiedicarea recunoașterii Unirii și suveranității României asupra
Basarabiei de către Uniunea Sovietică36. De altfel, Partidului Comunist Român a văzut în
conceptul de ,,România Mare” drept un beneficiar imperialist al politicii de divizare a puterilor
după Primul Război Mondial, prin urmare comuniștii români își propuneau să dea frâu liber
desprinderii unor provincii ca Basarabia, pe principiul autodeterminării popoarelor37. Ba mai
mult, în cadrul Congresului al IV-lea al Partidului Comunist Român, care a avut loc la Harkov,
în anul 1928, s-a ajuns la un apogeu al îndoctrinării membrilor săi. Congresul adoptă o rezoluție
stalinistă care statua, în legătură cu problemele naționalităților următoarele: ,,românii basarabeni,
numiți moldoveni sunt ei înșiși o minoritate națională în cadrul României. Muncitorimea din
Basarabia a căzut în robia moșierului și capitalistului român, iar burghezia română se străduie să
dovedească faptul că moldovenii sînt români, în timp ce populația moldovenească ea singură se
socotește și este chiar în realitate o națiune deosebită”38. Prin urmare, pe parcursul perioadei
interbelice, chiar dacă tezele despre identitatea ,,moldovenească” distinctă față de cea română
încă nu aveau un caracter editorial, de masă, ci mai degrabă unul izolat, dictat direct de
Comintern, totuși existau suficienți initiatori comuniști români din țară, ce aparțineau grupurilor
minorităților naționale, care lucrau nemijlocit prin instrucțiuni de la Odessa, Harkov pentru
36 Tismăneanu Vladimir.Stalinism pentru eternintate. O istorie politică a comunismului românesc. Trad.Petrescu
Cristina,Petrescu Dragoș,Polirom:Iași,2005,p.66
37 Ibidem, p.76
38 Mușat Mircea,Ardeleanu Ion. România după Marea Unire. Vol. 2. Partea 1. 1918-1933.Editura Științifică și
Enciclopedică:București,1986,p.607-609

12. 11
,,eliberarea” Basarabiei de sub stăpânirea României39. Este interesantă și diferențierea dintre
mișcarea comunistă din România, cu cea din Basarabia, logica căreia se explica prin faptul că și
cominterniștii considerau Basarabia ca o situație excepțională sau extraordinară, în sensul în care
nu i se recunoștea apartenența la statul român40. Organizațiile comuniste locale din Basarabia
recrutau și membri de peste Nistru, totuși exista și o supoziție adesea foarte generalizată de către
autoritățile de securitate și ordine publică, precum că majoritatea sau chiar toate organizațiile
evreiești din Basarabia, implicit Bund-ul, formau o unitate organică cu Partidul Comunist
Român, ultimul având inginerii directe cu URSS. Această situație convenea statului sovietic,
care intenționa să mai comită un rapt teritorial asupra Basarabiei, de această dată având suportul
direct din partea uneltitorilor de la Chișinău41. Prin urmare, constatăm că Partidul Comunist
Român nu avea nicio originalitate ideologică, devenise un simplu instrument al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) și al Cominternului. Mai devreme, încă în anul 1924, în
timpul unui congres ținut în luna august, partidul a ,,ratificat” decizia Moscovei de a accepta
acele principii de autodeterminare a unor provincii naționale, și implicit acceptul de a oferi
posibilitatea dezmembrării României42. Această acțiune, a încălcat în mod evident legislația
românească, implicit chiar primele articole din legea supremă a țării, Constituția. Articolul nr.1
prevedea faptul că Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil. Articolul nr.2 din
Legea Supremă prevedea că teritoriul României este nealineabil, iar hotarele statului nu pot fi
schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi43. Prin urmare, la numai un an de la adoptarea
legii supreme în stat, activitatea partidului nu era de a oferi popoarelor autodeterminare, ci de a
atenta la integritatea teritorială a României, faptă gravă, prevăzută și în jurisprudența interbelică.
Până la urmă, acțiunile subversive, antinaționale și antistatale ale comuniștilor și ai
reprezentanților săi din teritoriu nu aveau să rămână neobservate și nepedepsite. Revolta de la
Tatarbunar a determinat clasa politică românească să devină mai responsabilă față de unele
activități subversive de pe teritoriul national.
39 Țîcu Octavian. Homo Moldovanus Sovietic : Teorii și practici de construcție identitară în R(A)SSM (1924-1989).
Editura Arc: Chișinău,2019,p.143
40 Ibidem, p.145
41 Livezeanu Irina,Cultură şi naţionalism în România Mare : 1918-1930.Trad. Russo Vlad.Editura Humanitas:
București,1998, p.295-296
42 Basciani Alberto, Dificila unire: Basarabia și România Mare 1918-1940.Trad. Doru Ivan George, Voicu Maria.
Editura Cartier: Chișinău,2018,p.216-217
43 Constituția României din 1923:http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1517

13. 12
Urmare a acesteia, se va adopta o nouă lege care prevedea pedepsirea infracțiunilor ce
perturbau liniștea publică. Legea numită generic ,,legea Mârzescu” a catalogat delictele politice
în infracțiuni atentante asupra ordinii publice, iar acest lucru a facilitat și justificat scoaterea în
afara legii a Partidului Comunist Român44. Mult mai târziu, în perioada postbelică, a avut loc o
,,schismă” între Partidul Comunist Român (a se înțelege conducerea României) și Partidul
Comunist al Moldovei (PCM) pe subiectul legat de interpretarea istoriografiei românești cu
privire la Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918. Începând cu anii 1960 istoricii din
Republica Socialistă România, au devenit tot mai independenți în formularea opiniilor
istoriografice. A avut loc o ,,dezghețare” în mediul științific, bineînțeles cu păstrarea elementelor
ideologice, iar istoricii au început să trateze probleme istorice de pe poziții naționaliste, lucru
care deranja nespus la Moscova. Ivan I. Bodiul, prim‑ secretar al CC al Partidului Comunist al
Moldovei, s-a plâns într-o notă informative către Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, că
reprezentanții Republicii Socialiste Române, au interpretat eronat evenimentele și faptele istorice
care au tangență cu Basarabia și, în general, cu Rusia. Mai exact, demnitarul sovietic a fost
nemulțumit de faptul că presa română tratează tendențios subiectul unirii provinciilor românești,
tăgăduindu-se tezele staliniste privind ,,ocuparea Basarabiei”. Totuși în materialul publicat,
Bodiul recunoștea că Basarabia a fost o parte din pământurile românești, spunând însă că ,,în
afară de cei 22 de ani ocupație, nu a aparținut niciodată României“45. Documentele din cadrul
inventarului fostei arhive al Comitetului Central al Partidului Comunist Român preluate de către
Ministerul Apărării Naționale demonstrează că în perioada interbelică, a existat o legătură foartă
strânsă între Comitetul Regional Basarabean și București, semn că totuși exista o anumite
centralizare de partid, dar una mai mult de coordonare decât de subordonare. Bucureștiul
transmitea mai multe scrisori, manifeste, și circulare către organizația regională înteresându-se
atât de starea organizațională, precum și pentru a da indicații precise Comitetelor Comuniste
locale, în legătură cu desfășurarea propagandei de stânga, precum și sabotarea ordinii publice și a
autorităților locale.
2.2. Comitetul Regional basarabean al Partidului Comunist Român
44 Basciani Alberto,op. cit., p.232-233
45 Buga Vasile,Mihai Florin-Răzvan.Problema Basarabiei în relațiile româno-sovietice 1918 – 2018.Editura Litera:
București,2020, p.214-215

14. 13
Prima epistolă expediată în adresa Comitetului Regional basarabean a fost făcută la data de 9 mai
1921. Aceasta nu a fost singura, a urmat în același an o serie de scrisori, ceea ce relevă o legătură
permanentă și indisolubilă dintre Partidul Comunist Român și Basarabia. Primii conducători ai
mișcării comuniste din Basarabia au fost etnici evrei, după cum ne demonstrează scrisorile
trimise de către A. Grindstein și A. Stein. Conținutul documentelor datate cu anul 1921, arată
cum comitetul regional făcea agitație politică în părțile locului. De asemenea reprezentanții
comuniști emiteau scrisori către guvernul român, denunțând comportamentul burghezilor din
Basarabia. Din conținutul unor manifeste observăm că comuniștii din Basarabia erau preocupați
de mobilizarea activă a mișcărilor muncitorești, încercând promovarea printre aceștia a tezelor
leniniste. Începând cu anul 1924, filiala continuă să emită manifeste politice pe întreg teritoriul
Basarabiei și României, unul dintre acestea, datat cu 22 mai, prevedea poziția negativă față de
refuzul Guvernului român de a organiza un plebiscit în Basarabia pentru desprinderea de
România și alipirea la ,,Republicile Sovietice”46. Un manifest datat cu luna iunie a aceluiași an
relevă stăruința Comitetului de a-i ridica pe țărani alături de muncitori în scopul formării unui
front unit împotriva așa-numiților ,,burghezo-moșieri români”. Aceste manifeste demonstrează în
exactitate subordonarea ideologică a comuniștilor basarabeni față de URSS, care va folosi
aceleași subiecte de discuție la întrevederile avute cu oficialitățile române. Erau frecvente
aluziile părții sovietice la necesitatea organizării unui plebiscit popular în Basarabia care ar urma
să decidă în unanimitate dacă provincia dorește să rămână, în continuare în componența
României, sau să se desprindă de aceasta și să se alăture Uniunii Sovietice. Tot datorită Fondului
Comitetului Regional basarabean publicat de către instituția Arhivelor Naționale, putem să
observăm acel grad de ,,autonomism” din sânul organizației, care acționa, pe alocuri independent
și avea o agendă distinctă față de Partidul Comunist Român de la București. Drept dovadă ne
servește scrisoarea trimisă de cinci membri de partid din Basarabia către Secretariatul Federației
Balcanice prin care este prezentată situația existență în cadrul formațiunii politice47. În anul 1925
Comitetul Regional emite un manifest prin care atrage atenția ,,muncitorilor și țăranilor
Basarabiei” asupra organizării primului Congres al ,,Republicii Moldovenești de peste Nistru”, și
46 Fondul Comitetului Regional Basarabiaal Partidului ComunistRomân, disponibil:
http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Regional-Basarabia-al-PCR.-1921-1940.-Inv.-
2913.pdf, (accesat:17.02.2022),p.3-7
47 Ibidem, p.8

15. 14
cheamă prin acesta, la luptă pentru unire cu Republica Sovietică48. Spre anul 1929, în luna martie
Comitetul editează un nou manifest prin care informează populația basarabeană despre faptul că
Uniunea Sovietică nu a renunțat la încadrarea Basarabiei în componența Uniunii Sovietice49. În
această perioadă Comitetul Regional se consolidează, este menționat și Comitetul Județean din
Bălți, care adoptă o poziție negativă față de puterea politică de la București, în special legată de
reprimarea violentă a mișcării protestatare organizată de muncitorii din București în anul 1918.
Comuniștii aveau o abordare sacră față de mișcările muncitorești organizate, iar aceasta
corespundea teoriilor marxist-leniniste despre formarea unui proletariat urban50. În toată perioadă
interbelică, Comitetul Regional Comunist din Basarabia dă dovadă de un dualism politic, pe de-o
parte aliindu-se demersurilor care veneau de la centru, iar pe de altă parte acționând independent
de acesta. Un exemplu de ,,aliere” al comitetului la anunțurile de la București este și manifestul
din iunie 1930, prin care toate comitetele comuniste din județele Basarabiei, prin vocea țăranilor,
muncitorilor și a tineretului comunist protestează contra readucerii lui Carol al II-lea la tronul
țării. Aceste manifeste de la Chișinău pot denota o abordare mai degrabă oportunistă și
separatistă, decât una unitară cu Partidul Comunist Român de la București, asta în pofida faptului
că și la București existau membri de partid care erau născuți în Basarabia. Spre exemplu, în
ianuarie 1931, comitetul emite un nou manifest către țărani, muncitori, și naționalități prigonite,
prin care arată că de 13 ani Basarabia este sub dominația burghezo-moșierimii române51. Iar pe
19 februarie 1931, Celula Partidului Comunist Român a muncitorilor ceferiști din Chișinău emite
un manifest prin care își declară completa solidaritate cu lupta muncitorilor ceferiști din
București52. Respectiv, putem observa faptul că comuniștii basarabeni acționau independent de
centrul politic de comandă al Partidului, lansând manifeste și adresări populare, scopul lor
suprem fiind acela de crea o stare de lucruri distinctă de restul provinciilor românești. Însă, când
se ivea o ocazie bună de a se solidariza cu un protest național, sau cu o mișcare muncitorească
din restul Regatului, basarabenii nu ezitau să se alieze directivelor comuniștilor de la București.
Această politică duplicitară a Comitetului basarabean a persistat pe durată întregii perioade
interbelice, suferind doar schimbări minore, de circumstanță politică, până în anul 1940.
48 Ibidem, p.9
49 Ibidem, p.11
50 Fondul Comitetului Regional Basarabiaal Partidului ComunistRomân, op.cit., p.13
51 Ibidem, p.17
52 Ibidem, p.18

16. 15
Diferența a fost că începând cu mijlocul anilor 1920, și începutul anilor 1930, mișcarea
comunistă din Basarabia devine mai consolidată, reușind să atragă de partea sa nu doar pe
reprezentanții minorităților etnice precum evreii, rușii sau ucrainenii, ci și români care, având o
situație materială dificilă, decid să se alăture mișcării, înființînd sau contribuind la înființarea și
organizarea celulelor comuniste, cum bunăoară au fost cele din județele Tighina și Bălți. În
această perioadă, comuniștii din toate județele basarabene depun eforturi, prin folosirea
instrumentelor lor de informare, în special ziarele de propagandă, pentru a critica activitatea
prefecților, remarcând comiterea unor abuzuri și infracțiuni, dar nu fără a-și victimiza membrii
de partid care după părerea acestora, sunt arestați și ținuți în închisori pentru a fi maltratați de
organele de forță. Intrumentele de propagandă comuniste au fost unul dintre pilonii fundamentali
ai manipulării maselor, dar și un mijloc periculos de incitare. Aducem drept exemplu manifestul
din 3 martie 1932 emis de către Comitetul orășenesc al Partidului Comunist Român din
Chișinău, prin care toți muncitorii și țăranii, ținând cont de presupusele pregătiri de război
antisovietic, sunt îndemnați să întoarcă armele împotriva burghezo-moșierimii române53.
Inventarul de documente se încheie cu memoriul unor locuitori din Basarabia, de naționalitate
rusă, prin care cer dreptul de a învăța și vorbi, de a avea ziare și cărți scrise în limba maternă54.
2.3 Membrii Comitetului Regional Basarabean: profiluri
O bună parte dintre membrii fondatori și activi ai Partidului Comunist Român erau originari din
Basarabia, Bucovina, Transilvania, însă nici unul dintre ei nu se afla acolo pentru a promova
interesele naționale ale unei Românii întregite. Într-adevăr, majoritatea dintre ei se recrutau din
rândurile minorităților naționale, ca evreii sau ucrainenii, iar interesele lor erau supranaționale, și
țineau de internaționala lui Stalin55. Ilegaliști în perioada interbelică, vor deveni miniștri și
funcționari importanți ai aparatului administrativ al României, odată cu căderea guvernării Ion
Antonescu și instaurarea dictaturii comuniste. Un atare exemplu este și Miron Constantinescu
născut pe 13 decembrie 1917 la Chișinău. Acesta va ajunge de la rangul de membru în Biroul
Politic al Partidului Comunist Român, la rangul de Ministru al Învățământului între 1969-1970,
apoi Rector al Academiei ,,Ștefan Gheorghiu”, vicepreședinte al Consiliului de Stat, și Președinte
53 Fondul Comitetului Regional Basarabiaal Partidului ComunistRomân, op.cit., p.28
54 Ibidem, p.72
55 Tismăneanu Vladimir,op.cit.,p.89

17. 16
al Marii Adunări Naționale56. Un alt exemplu notoriu de comunist ilegalist care a făcut și
pușcărie în perioada interbelică, ca apoi în perioada ocupației să devină o notabilitate este și
evreul Iosif Roitman sau Chișinevski. Născut la Chișinău, sau după unele surse la Bălți, a fost
vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al
Partidului Comunist Român. A fost membru al Partidului Comunist încă din anul 1928, iar asta
explică de ce anul 1930 îl găsește întemnițat în închisoarea de la Chișinău, de unde emite o
scrisoare adresată celor din afară. Se va referi la situația din închisoare și la munca de partid din
Basarabia57. Alexandru Bârlădeanu a fost un alt comunist născut în Basarabia, anume în Comrat,
pe 25 ianuarie 1911. Bârlădeanu a fost de origine român-găgăuz, va deține funcții importante în
stat, printre care Ministru al Comerțului Exterior, Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri,
Vicepreședinte al Academiei Române, deputat în Adunarea Deputaților, deputat în Marea
Adunare Națională, și Senator al ,,Frontului Salvării Naționale”. Acesta, fiind cunoscător al
limbii ruse va fi delegatul permanent al României la Consiliul De Ajutor Economic Reciproc.
Bârlădeanu era cunoscut pentru pozițiile sale în favoarea politicii economice românești, lucru
care i-a atras și ura liderului sovietic Nikita Hrușciov58. Un alt reprezentant basarabean al
forurilor comuniste din România a fost și Leonte Tismăneanu, născut la 26 februarie 1919 în
Soroca. Tismăneanu a fost redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică, şef al
catedrei de socialism ştiinţific de la Universitatea din Bucureşti şi director adjunct al Editurii
Politice59. Lista comuniștilor notorii născuți în Basarabia este completată de Leonte Răutu, de
origine evreiască. Leonte Răutu, născut pe 28 februarie 1910 la Bălți, a fost unul dintre cei mai
vehemenți critici la adresa intelectualității și mediului academic românesc, a fost implicat în
cercetarea așa-numitelor ,,crime” intelectuale ale lui Lucrețiu Pătrășcanu. Ca și majoritatea
ideologilor, a îndeplinit funcția de rector al Academiei Ștefan Gheorghiu, vicepreședinte al
Consiliului de Miniștri. O perioadă îndelungată a îndeplinit funcția de șef al Direcției de
56 Miron Constantinescu - o biografiede ilegalist,disponibil:http://www.romania-
actualitati.ro/miron_constantinescu_o_biografie_de_ilegalist-75858,(accesat:19.02.2022)
57 Fond Comitetul Regional Basarabiaal Partidului ComunistRomân, nr. Inventar: 3265,anii extremi: 1922, 1924,
1930-1935,1943,disponibil:http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Regional-Basarabia-
al-Partidului-Comunist-Roman.-1922-1924-1930-1935-1943.-Inv.-3265.pdf,(accesat:19.02.2022)
58 Tismăneanu Vladimir,Cristian Vasile,Dobrincu Dorin.Comisia prezidenţialăpentru analiza dictaturii comuniste
din România:Raport final.Editura Humanitas:București,2007,p.90
59 Ibidem, p.66

18. 17
Propagandă și Cultură a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român60. Se adaugă listei
de comuniști ilegaliști basarabeni și Vitali Holostenco, cel care ar mai fi utilizat și pseudonimele
de Barbu și Petrulescu. Vitali Holostenco nu a fost un român neaoș, ci de origine ucraineană. S-a
născut la Izmail, în sudul Basarabiei, aproximativ în anul 1900. În perioada interbelică a ocupat
funcția de Secretar General al Partidului Comunist din România, între 1927 – 1931. Acesta a luat
parte la Congresul IV al Partidului Comunist Român care a avut loc la Harkov, în 1928.
Atitudinea sa, exprimată la acest congres a fost una dintre cele mai tranșante. La modul practic, a
exprimat necesitatea ca partidul să lupte împotriva actelor de reunificare a Basarabiei, Bucovinei,
Transilvaniei, adaugând și Dobrogea, precum și să ofere posibilitatea ca aceste provincii să se
desprindă de România pe o bază de autodeterminare națională. Actele acestor provincii de
reunificare cu statul român erau considerate drept anexări, dar fără a se prezenta un anume punct
de vedere care să susțină această ipoteză. Holostenko a prezentat la congres, creșterea
demografică a României după Marea Unire drept un impediment în calea realizării centralizării
naționale, în plus problema minorităților naționale nu va face posibilă o astfel de unificare
administrativă. Holostenko a mers și mai departe decât o făcuseră unii dintre colegii săi de partid
în afirmarea motivațiilor destrămării României Mari, și cedarea Basarabiei în favoarea Uniunii
Sovietice, acesta spunând despre Bucovina că ar trebui să fie alipită la Ucraina Sovietică. Despre
Dobrogea acesta considera că ar trebui să devină o enitate independentă, iar despre Transilvania
și Banat exprima dorința ca acestea ,,să se despartă spre o deplină neatârnare față de statul
român61”. Pe lista comuniștilor ilegaliști basarabeni se adaugă și Simion Babenco. Acesta a fost
de profesie ziarist, a absolvit o școală de șpionaj și apoi, în perioada interbelică, a fost trimis în
România în scopuri diversioniste. În anul 1939, în timpul unei misiuni în România a fost
demascat de către autoritățile din Focșani, însă acesta nu a recunoscut că ar fi fost recrutat de
serviciile secrete ruse, și în general s-a prezentat anchetatorilor drept un simplu electro-mecanic
din Chișinău. Bineînțeles că aceste date pe care le-a furnizat polițiștilor erau de fapt niște falsuri.
Simion Babenco va face pușcărie până la venirea comuniștilor la putere, după aceasta, va fi
grațiat, și ulterior integrat alături de alți foști și actuali șpioni sovietici să conducă serviciile de
60 Tismăneanu Vladimir, Aparatcici decursă lungă.Cazul Răutu,disponibil:
https://moldova.europalibera.org/a/aparatcici-de-curs%C4%83-lung%C4%83-cazul-r%C4%83utu/31115524.html
(accesat19.02.2022)
61 Congresul IV PCR (Harcov,1928) – secretar general PCdR, Vitali Holostenco,disponibil:
https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/vitali-holostenco/ (accesat:20.02.2022)

19. 18
securitate și informații române. De asemenea, după data de 23 august 1944, Babenco a fost
,,ales” deputat de Vlașca în Marea Adunare Națională, cu un mandate de 4 ani. Paralel, se
integrează pe linia de partid în cadrul departamentului administrativ62. Din Basarabia venea și
Vanda Nicolschi, o activistă comunistă de etnie evreiască, care după anul 1944, va avea un rol
important în viața politică a României. Vanda Nicolschi s-a născut la 27 februarie 1902, în
Telenești, Basarabia, și deja în perioada interbelică avea un cazier juridic maculat, făcând
pușcărie de câteva ori. În România a fost membră a Biroului Politic al Partidului Comunist
Român, și vicepreședinte al Comitetului Central al Crucii Roșii63. Din categoria femeilor
comuniste originare din Basarabia mai poate fi nominalizată și Clara-Cușnir Mihailovici.
Aceasta s-a născut în Basarabia, fără a i se cunoaște până în prezent localitatea de baștină. A fost
de profesie istoric, fiind în acest sens desemnată să conducă Institutul de Studii Istorice și Social-
Politice. Menirea sa în funcția de conducătoare a instituției era de a contribui la edificarea operei
mișcării socialist-muncitorești din România, dar și din lume. Misiunea aceasta se îndeplinea în
acord cu directivele ideologice ale partidului. Aceasta a mai fost și conducătoarea Muzeului de
Istorie al Partidului Comunist Român. S-a aflat la conducerea acestei instituții aproximativ 15
ani64. Sara Suhaia a fost o altă reprezentantă a comunismului originar din Basarabia, aceasta era
de etnie evreiască, cunoștea la perfecție limba rusă, și a lucrat la editura politică a regimului.
Există mărturii precum că Sara Suhaia a dirijat procesul ideologizării doctrinare a tot ce se
tipărea la editură. Astfel, aceasta nu doar că propovăduia doctrina lui Marx și Engels, dar
intervenea și acolo unde era vorba despre religie, ca să se scrie cu ,,literă mică”. Prin urmare
observăm că rolul Sarei Suhaia era acela de a ideologiza tipăriturile într-un spirit doctrinar și
ateist, convenabil regimului comunist pentru controlarea maselor de cititori65. Mai putem
completa lista cu Ghizela Vass, de origine evreiască, născută în Basarabia, care a avut și ea un
rol foarte important în România comunistă. Ghizela Vass a fost o apropiată a Elenei Ceaușescu,
soția dictatorului român Nicolae Ceaușescu. În perioada interbelică a activat la Chișinău,
62 Burcea Mihai.Spionul Babenco rupe tăcerea, disponibil:
https://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=273&cHash=962b41e44cf03d6658f3afad
9c7bf140,(accesat:20.02.2022)
63 BiografieVanda Nicolschi,disponibil:https://ro.wikipedia.org/wiki/Vanda_Nicolschi,(accesat20.02.2022)
64 BiografieClara-CușnirMihailovici,disponibil:https://ro.wikipedia.org/wiki/Clara_Cu%C8%99nir-Mihailovici,
(accesat:20.02.2022)
65 https://www.fitralit.ro/24-11-2015-mai-bine-sa-gresim-cu-rusii-decat-sa-avem-dreptate-cu-ceilalti-sau-regulile-
ad-hoc-de-traducere-din-anii-1950/ (accesat:20.02.2022)

20. 19
provenea dintr-un mediu pauper, și a făcut și pușcărie în Basarabia. A avut o ascensiune rapidă în
aparatul de stat, devenind membră a Partidului, va ajunge să ocupe funcția de supleant al
Comitetului Central, șef de secție al Comitetului, dar și deputată în Marea Adunare Națională
între 1952 – 195766. În fine, un alt reprezentant de marcă al comunismului provenit din Basarabia
a fost și Simion Bughici, la fel de etnie evreiască. Simion Bughici a îndeplinit funcția de
Ministru de Externe al României, și a fost parlamentar în Marea Adunare Națională între 1948 –
1975. Anterior îndeplinise și funcția de Ambasador al României la Moscova. Simion Bughici a
mai îndeplinit și funcția de Ambasador al României în Finlanda, Ambasador al României în
Mongolia, dar și Ministru al Industriei Alimentare67. În concluzie, putem observa adâncimea
legăturii care exista între Basarabia și Partidul Comunist Român, iar aceasta nu este exclus să fi
apărut de la începuturi, dat fiind dominația acestui areal de panslavism, socialism și bolșevism,
idei care trebuiau aduse într-o formă sau alta în România. Prin aceste observații, vedem
multitudinea de persoane originare din Basarabia țaristă sau interbelică care vor contribui la
edificarea statului român comunist, unii dintre care se vor afla în primele rânduri ale regimului,
altele în rândurile inferioare, cum bunăoară sunt și puțin cunoscutele Elisabeta (Comnacu)
Schuster, evreică originară din județul Lăpușna, Elvira Galscinschi, Raia Vidrașcu, Clara Cușnin
etc68.
2.4. Concluzii la Capitolul II
Analizând biografiile și locul de naștere al unei părți considerabile a comuniștilor, putem afirma
că Basarabia a fost dacă nu principala, apoi una dintre provinciile de bază care au exportat ideile
politice și mișcările de stânga în Vechiul Regat după Marea Unire. În acest context, este relevant
să menționăm și despre rolul etnicilor maghiari din Transilvania l-a făurirea și consolidarea
mișcării comuniste. O distincție asupra apartenenței etnice a comuniștilor se cere și pentru
Basarabia, unde după cum am demonstrat, majoritatea lor, dacă nu chiar toți erau fie evrei, fie
ucraineni, ruși sau ,,moldoveni” din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, și
mai puțin români. Viziunile politice de stânga ale basarabenilor trebuie căutate în trecutul
provinciei Basarabia, aflată timp de 106 ani sub dominație rusă. În același timp, merită să se facă
o distincție foarte clară între intelectualitatea basarabeană care avea o adeziune clară, provenită
66 Tismăneanu Vladimir.Cinea fost Ghizela Vass? Despre dosare, intrigi si anchete,disponibil:
https://www.contributors.ro/cine-a-fost-ghizela-vass-despre-dosare-intrigi-si-anchete/, (accesat:20.02.2022)
67 BiografieSimion Bughici,disponibil:https://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Bughici,(accesat:20.02.2022)
68 http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/2541 (accesat:20.02.2022)

21. 20
dintr-o convingere liberă față de mișcarea revoluționară rusă și ,,neromânii” care erau susținători
fervenți ai comunismului bolșevic, antidiscriminator și antiburghez. O atare aderență nu putea fi
realizată decât pe calea studiului sau convingerilor personale care erau la acel moment naturale și
firești pe teritoriul Imperiului Rus, și la care intelectualitatea, inclusiv basarabeană, dornică de a
aduce o schimbare majoră în Imperiu, nu putea rămâne impasibilă. Așadar, pe lângă prima
intenție clară de extindere a flăcării revoluționare în România anunțată de Constantin Stere la
ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării69, basarabenii după unire vor aduce mai aproape
România de comunism, prin furnizarea viitoarelor cadre de partid și al aparatului de stat
comunist.
69 Țurcanu Ion, Sfatul Țării: Istoria zbuciumată a unei importante instituții politice basarabene din anii 1917-1918,
Editura Arc: Chișinău,2018,p.206-207

22. 21
Bibliografie
1. Basciani Alberto, Dificila unire: Basarabia și România Mare 1918-1940. Trad. Doru Ivan
George, Voicu Maria. Editura Cartier: Chișinău, 2018
2. Boia Lucian, Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe), Editura
Humanitas: București, 2016
3. Buga Vasile, Mihai Florin-Răzvan. Problema Basarabiei în relațiile româno-sovietice 1918 –
2018. Editura Litera: București, 2020
4. Burcea Mihai. Spionul Babenco rupe tăcerea, disponibil:
https://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=273&cHash=962b41e4
4cf03d6658f3afad9c7bf140
5. Biografie Vanda Nicolschi, disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vanda_Nicolschi
6. Biografie Clara-Cușnir Mihailovici, disponibil:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Clara_Cu%C8%99nir-Mihailovici
7. Biografie Simion Bughici, disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Bughici
8. Cioroianu Adrian, Pe umerii lui Marx: O întroducere în istoria comunismului românesc.
Editura Curtea Veche: București, 2005
9. Constituția României din 1923: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1517
10. Congresul IV PCR (Harcov,1928) – secretar general PCdR, Vitali Holostenco, disponibil:
https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/vitali-holostenco/
11. Dobrogeanu-Gherea Constantin, Neoiobăgia: studiu economico-sociologic al problemei
noastre agrare. Editura Librăriei Socec & Co: București, 1910
12. Frunză Victor, Istoria comunismului în România, Editura EVF: București, 1999
13. Fondul Comitetului Regional Basarabia al Partidului Comunist Român, disponibil:
http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Regional-Basarabia-al-PCR.-1921-
1940.-Inv.-2913.pdf

23. 22
14. Fond Comitetul Regional Basarabia al Partidului Comunist Român, nr. Inventar: 3265, anii
extremi: 1922, 1924, 1930-1935, 1943, disponibil:
http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Comitetul-Regional-Basarabia-al-Partidului-
Comunist-Roman.-1922-1924-1930-1935-1943.-Inv.-3265.pdf
15. http://www.ilegalisti.ro/ilegalist/2541
16. https://www.fitralit.ro/24-11-2015-mai-bine-sa-gresim-cu-rusii-decat-sa-avem-dreptate-cu-
ceilalti-sau-regulile-ad-hoc-de-traducere-din-anii-1950/
17. Iordache Aurel, Arma informatiei. Soldat cu arma la picior, Editura Cetatea de Scaun:
Târgoviște, 2019
18. Livezeanu Irina, Cultură şi naţionalism în România Mare : 1918-1930. Trad. Russo Vlad.
Editura Humanitas: București, 1998
19. Mușat Mircea, Rădăcinile istorice ale Partidului Comunist Român. Editura Politică:
București, 1973
20. Mușat Mircea, Ardeleanu Ion. România după Marea Unire. Vol. 2. Partea 1. 1918-1933.
Editura Științifică și Enciclopedică: București, 1986
21. Miron Constantinescu - o biografie de ilegalist, disponibil: http://www.romania-
actualitati.ro/miron_constantinescu_o_biografie_de_ilegalist-75858
22. Popa Andrei, P.C.R. în slujba Moscovei: Activitatea din perioada interbelică, disponibil:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/p-c-r-in-slujba-moscovei-activitatea-din-
perioada-interbelica
23. Ponomariov Vitalie, Unele aspecte ale activității comuniste din Basarabia în anii 1922-1923.
În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi, Seria 19, ISTORIE, Tom
XVI, 2017
24. Tismăneanu Vladimir. Stalinism pentru eternintate. O istorie politică a comunismului
românesc. Trad. Petrescu Cristina, Petrescu Dragoș, Polirom: Iași, 2005
25. Țîcu Octavian. Homo Moldovanus Sovietic : Teorii și practici de construcție identitară în
R(A)SSM (1924-1989). Editura Arc: Chișinău, 2019
26. Tismăneanu Vladimir, Cristian Vasile, Dobrincu Dorin. Comisia prezidenţială pentru analiza
dictaturii comuniste din România: Raport final. Editura Humanitas: București, 2007
27. Tismăneanu Vladimir, Aparatcici de cursă lungă. Cazul Răutu, disponibil:
https://moldova.europalibera.org/a/aparatcici-de-curs%C4%83-lung%C4%83-cazul-

24. 23
r%C4%83utu/31115524.html28. Țurcanu Ion, Sfatul Țării: Istoria zbuciumată a unei importante
instituții politice basarabene din anii 1917-1918, Editura Arc: Chișinău, 2018