fisa de lectura malul siretului

1. ALEX DĂRĂBANȚ
11 MI
FIȘĂ DE LECTURĂ
 Titlul operei literare: „Malul Siretului”
 Autorul: VasileAlecsandri
 Anul apariției: 1868
 A apărut prima dată în: revista „Convorbiriliterare” - 1869
 Date importante din viața șiactivitatea autorului:
Vasile Alecsandri(n. 21 iulie S.N. 2 august1821, undeva în ținutul
Bacăului, Moldova — d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mircești, județul
Roman, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, ompolitic, ministru,
diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului
românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a
Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
 Alte opere ale autorului: „Balta albă”; „Cânteculgitei latine”; „Chirița în
Iași”; „Chirița în provinție”; „Chirița în voiaj”; „Dan, căpitan de plai”;
„Despot-Vodă”.
 Genul literar: liric
 Specia literară: pastel
 Versificația: Ritmul este unul trohaic, măsura lungă de 16 silabe, iar rima
împerecheată.
 Eul liric(indici ai prezenței,sentimente exprimate):
 Formeverbale și pronominale la persoana I șia II-a: „eu”; „mă duc”;
„mă așez”; „privesc”; „mea”; „-mi”; „mine”.
 În prima strofă eul liric este obiectiv, în ipostază de contemplator
 În a doua strofăeul liric este subiectiv; ipostaza de contemplator și
meditativ, integrat în ritmul natural
 În a treia strofăeul liric este obiectiv, aflat în ipostază de
contemplator și meditativ
 În a patra strofă eul liric este subiectiv, fiind în ipostaza de meditativ;
acesta se integrează complet în peisajul contemplat
 Caracteristici ale peisajuluicontemplat de eul liric:

2. Prin intermediul peisajului atent creionat de privirea atât obiectivă, cât și
subiectivă a eului liric, acesta îmbină discretplanul terestru – uman cu cel
universal– cosmic, prezentând elementul central, malul Siretului, în toate
cele 4 ipostazeciclice ale zilei: dimineața, în prima strofă, faptul zilei în cea
de-a doua strofă șidupă-amiaza în strofa trei, ajungând ca în ultima strofă
să se integreze complet în universulnatural contemplat. Astfel, seremarcă
apariția tehnicii compoziționale a simetriei.
 Tonul general al poeziei:
Tonul poeziei este preponderentafectiv, plin de emoție. Eul liric
jonglează între o postură contemplatoare și una meditativă. În momentele
de confesareale eului liric acesta ridică tonul poeziei șiîl plasează într-o
stare de exuberanță imensă în vederea cadruluinatural.
 Titlul poeziei:
Titlul pastelului este unul analitic și face referirela toposulafectiv, și
anume malul Siretului, ce reprezintă sursa de inspirație pentru autor.
Momentul surprins în pastel este momentul dimineții, când zoriizilei se
infiltrează discretca „aburiiușoriai nopții”.
 Mesajuloperei:
Poezia Malul Siretului, publicată în revist Convorbiriliterare, la 1 mai
1869, esteconsiderată opera lirică reprezentativă pentru ciclul pastelurilor
lui Alecsandri, deoarece dispunede o funcție estetică, o tehnică artistică și
o atmosferă afectivă. Două elemente specifice lui Alecsandrisunt măsura
lungă a versurilor, îmbinarea lirismului obiectiv cu cel subectiv, la care
adăugămîmpletirea planului uman terestru cu planul universalcosmic.
Primul catren este fixat în sfera lirismului obiectiv, în care cele două
plenuri se întrepătrund . Lunca Siretului este creionată într-un moment
misterios când se îngână ziua cu noaptea, întreaga natură pare adormită,
deasupra luncii plutind aburiiușoriai nopții, asemănați cu niște fantasme.
Planul cosmic reprezentat de ceața care se ridică, despicând ramurile
copacilor, este secondatde elementele terestre, în special de cea a râului.
Râul apare umanizat, se încovoaie pe sub aburiidin luncă. Imaginea sa
trece într-un registru mitologic, râul apare ca un balaur care se mișcălent
cu solzii săide aur. Epitetul metoaforic solzii săi de aur sugerează curgerea

3. unduitoare a râului, dar și imaginea fantastică a razelor ce se reflectă în
undele Siretului.
A doua strofă este dominată de planul terestru șipune în lumină
lirismul subiectiv, eul liric în mod direct admirația și încântarea în fața
peisajului de basmal dimineții. Eul liric, în ipostaza contemplatorului este
fascinatde curgerea continuă, dar sinuoasă a Siretului, a cărui apă la cotiri
se perde, iar apele somnoroase sapă malulnăsipos. Acest peisaj exercită
asupra eului o atracție, manifestată prin verbele și pronumele la persoana
I: mă duc; mă așez; privesc. Epitetul cromatic malu-i verde sugerează un
anotimp călduros, iar epitetele descriptiveamplifică emoția poetului:
frunzișullunecos; malulnisipos. Dinamismuleste evidențiat prin imagini
motorii apa curge, iar râul Siret apare personificat, deoarece adoarmela
bulboace.
Al treilea catren este construitsimentric cu primul fiind dominat de
lirismul obiectiv și de îmbinarea celor două planuri. Tabloul debutează cu
imaginea delicată a salciei pletoase care se coboară peste baltă. Tabloul
devine dinamizat, plin de viață, construitcu epitetele motorii: mreana
saltă în aer; viespe sprintioară; sălbaticele rațe se abatdin zborullor; norul
trecător care lasă umbra sa reflectată în apa Siretului. Simetria
compozițională este ampliflicată și de simetria sintactică realizată prin
conjuncția cu sens adverbial când.
Ultimul catren este dominat de planul terestru și de lirismul subiectiv,
deoarece eul poetic nu este numai contemplator al tabloului, ci șiun
confesor al sentimentelor sale, stabilind o armonie perfectă între universul
afectiv și universulexterior. Sufletul poetului, gândurile sale suntatrase
hipnotic de valurile mișcătoareale Siretului: Și gândirea mea furată se tot
duce încet la vale,/Cu cel râu, care-n vecicurge, făr a se opridin cale. Eul
poetic seintegrează complet în acest univers natural, pare încremenit și
captivat de frumusețea peisajului, fiind acaparatde imaginea metaforică a
unei șopârle de smarld care se uită curioasă la el: Cată țintă, lung la mine,
părăsind nisipulcald.
 Figuride stil:

4. Epitete: „sălbaticele rațe”, „malul nisipos”, „malu-iverde”, „salcie
pletoasă”, „prundișullunecos”
Personificare: „adoarmela bulboace”
Metafore: „un nour trecător”, „șopâlă de smarald”, „râu... care-n veci
curge”
Comparație: „aburii... ca fantasmese ridică”
 Imaginiartistice:
 Vizuale: „Aburiiuşoriai nopţii ca fantasme se ridică”; „privesc cum
apa curge”; „sălbaticele raţe se abat din zborullor”;
 Auditive: „Lunca-n juru-miclocoteşte”
 Citate preferate:
 Lunca-n juru-miclocoteşte; o şopârlă de smarald/Cată ţintă, lung la
mine, părăsind nisipul cald.
 Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,/Când o mreană saltă-
n aer după-o viespe sprinteoară
 Impresiipersonale: Personal,mi-a plăcut această operă literară, deoarece
mi-a transmis o multitudine de sentimente,iar modul în care a fost scrisă și
inclusiv ideea poetică m-au surprins într-un mod plăcut.
 Opinii critice:
Titu Maiorescu a consideratcă aceste creaţii lirice sunt„însufleţite
de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei” şi suntscrise
„într­o limba aşa de frumoasă”, încât apreciază că Vasile
Alecsandri este „cap al poeziei noastreliterare în generaţia
trecută”. Preţuirea frumuseţilor naturale ale ţării constituie,
poate, cea mai influentă componentă a inspiraţiei pentru poeţii
preromantici, fiind animaţi de o înălţătoare iubire de patrie şi
de o exaltare specifică epocii în descrierea peisajelor feerice.
Chiar dacă pastelurile au fostscriseîn perioada târzie a
preromantismului(1868- 1869), ele se încadrează tematic în
spiritul paşoptist, prin ilustrarea frumuseţilor patriei şi prin
utilizarea în exces a figurilor de stil, între care epitetul,
comparaţia, personificarea şi hiperbola definesc limbajul artistic
specific manierei poetice paşoptiste. De altfel, bardul de la
Mirceşti se deosebeşte de romantici prin friptul că, în „Pasteluri”,
succesiunea anotimpurilor nu simbolizează trecerea ireversibilă a

5. timpului, ci dimpotrivă, exprimă sentimentul stenic (care
fortifică, dă putere; întăritor) al eternei regenerări a naturii,
proces afectiv definitoriu pentru, lirica paşoptistă.