Pedagogie an III, Management, Agronomie

1. Lector dr. Mihaela ROŞU

2. „Ambianţa intelectuală şi morală care domneşte într-un grup,
stările subiective mai ales cele de ordin afectiv şi moral, climatul
reprezentând moralul grupului” (Păun, E.,).
 De cele mai multe ori, eficiența activității didactice se află în
strânsă relație cu așa-numitul „climat educațional”, reprezentat de
dezvoltarea unor relații corespunzătore, atât între elevii unei clasei,
cât și între aceștia și cadrul didactic.
 Climatul desemnează stări subiective, determinate de dinamica
clasei de elevi (“atmosfera”, “moralul”, “starea afectivă” a clasei).
 Moralul, atmosfera sau spiritul de grup constituie specificul
psihologic al oricărui colectiv şi atunci când este pozitiv, favorabil,
determină o mai mare perseverenţă în realizarea sarcinilor şi un
randament superior.
Climat educațional

3.  În literatura de specialitate, se utilizează destul de frecvent
termenii de climat și atmosferă, având aceeași semnificaţie
în ceea ce privește grupul, clasa de elevi.
 Climatul intervine în relația dintre elev și mediul său de
activitate și înglobează semnificațiile pe care elevul le
conferă celor cu care interacționează, având de cele mai
multe ori un caracter situațional și contextual, o anumită
stabilitate, dar și o dinamică accentuată.
 El se manifestă prin caracteristicile relaţiilor psihologice
din şcoală, tipul de autoritate, stările de satisfacţie, gradul
de coeziune din comunitatea şcolară.
Climatul educațional

4.  Climatul educaţional, este produsul unor raporturi
interpersonale la diferite niveluri formale sau informale:
profesor–profesor, profesor–elev, elev–elev sau relaţia cu
părinţii.
 Climatul educaţional, este un indicator al „sănătăţii”
grupului educaţional folosit, în acelaşi timp, şi ca un
criteriu axiologic de diferenţiere a unor clase de elevi.
 Climatul şcolar influenţează mai ales performanţele
profesorilor şi elevilor, dar şi calitatea activităţilor
pedagogice în ansamblu, putând avea atât valori pozitive
(factor de susţinere), cât şi valori negative (factor
perturbator).
Climatul educațional

5. Caracteristicile definitorii ale climatului psihosocial (Cristea,
D.,1984):
 are un caracter sintetic, în sensul că reprezintă o rezultantă a unui
ansamblu de factori interni şi externi, obiectivi şi subiectivi;
 astfel, climatul apare ca o atitudine colectivă a grupului dat,
determinată de interacţiunea tuturor factorilor obiectivi şi subiectivi
care acţionează în mediul în care grupul îşi desfăşoară activitatea
(mediul şcolar);
 are o stabilitate și independență relativă în raport cu factorii care l-au
generat; nu se dezvoltă și nici nu se modifică imediat sau foarte ușor în
urma acțiunilor factorilor determinanți, având o anumită inerție
datorită funcției reglatoare și compensatoare pe care o are climatul în
dinamica microgrupurilor;
 are un caracter generalizat la nivelul grupului respectiv, în ciuda
atitudinilor diferite ale unor membri în raport cu anumite aspecte care
contribuie la generarea climatului.
Caracteristicile climatului educațional

6.  R., Iucu, 2006, menționează patru tipuri de climate
rezultate în urma combinării celor șase dimensiuni ale
climatului identificate de Halpin și Croft (deschis,
autonom, controlat, familiar, paternalist, închis):
 climat deschis: cooperare, aprecieri sincere,
familiaritate;
 climat angajat: control sistematic, nivel ridicat de
profesionalitate și de cerințe;
 climat neangajat;
 climat închis.

7.  Foarte important pentru un bun management al clasei de elevi este
specificarea și clarificarea consecințelor încălcării normelor.
 de exemplu dacă elevul cunoaște și anticipează corect efectele
și consecințele încălcării normelor, iar acestea nu sunt dorite,
atunci probabilitatea de a le încălca este mai mică.
 Prevenirea comportamentelor negative, intervenția și tratarea
acestora sunt două aspecte de care se preocupă managementul
clasei de elevi.
 Un management defectuos al clasei poate avea ca şi consecinţă un
climat educaţional închis, caracterizat printr-un grad înalt de
neangajare din partea elevilor, nepăsare, rutină, distanţare etc.
Tipul de profesor este cel neangajat, caracterizat prin lipsa
concentrării şi orientarea numai pe sarcina de învăţare.
Deprecierea climatului educațional

8.  Există o corelație strânsă între ethosul managerial și
climatul educațional.
 În managementul defectuos al clasei de elevi, climatul din
interior se degradează, se devalorizează. Apar disfuncții
generatoare de criză managerială:
 liniare (abateri punctuale)
 grave (au efecte la nivelul integrității personalității
elevilor).

9.  În ceea ce privește legătura dintre climatul educaţional al clasei şi
abandonul şcolar, cercetările au arătat că:
 nu se poate stabili o corelaţie semnificativă între deprecierea
climatului educaţional din clasă şi fenomenele de abandon
şcolar, de cele mai multe ori la mijloc aflându-se cauze de
ordin socio-economic sau disciplinar;
 climatul nesănătos într-o clasă de elevi poate să contribuie la
decizia iniţiala a elevului de a abandona şcoala;
 abandonul temporar este acompaniat uneori şi de implicarea
părinţilor, aceştia susţinându-şi copiii în demersurile de a
părăsi clasa respectivă;

10.  Se poate identifica o puternică legătură între climatul nesănătos,
depreciat la nivelul anumitor clase şi dorinţa elevilor,
nematerializată însă, de a părăsi colectivul respectiv, nu neapărat
şcoala.
 Abandonul școlar nu poate fi asimilat, în totalitate cu climatul
educațional. Dar poate fi stabilită o corelație semnificativă între
procesele manageriale negative cu efect în alterearea și
deprecierea climatului clasei de elevi.