Documentul analizează importanța cooperării în grupuri ca metodă educațională, subliniind efectele pozitive asupra interacțiunii elevilor, stimei de sine și atitudinilor față de profesori. Se discută despre necesitatea formării unor conștiințe cooperante, a clarificării cerințelor și obiectivelor comune, și despre rolul diferitelor trăsături de personalitate în dinamica grupului. Metodele cooperative sunt considerate mai eficiente decât cele competitive, promovând învățarea activă și colaborarea între elevi.

1. 1
Comportamente de cooperare in grup
Psihologia socială clasică a pus accentul pe interacţiunea de grup, dar a făcut foarte puţine
lucruri concrete pentru amenajarea grupului ca mediu de învăţare, mulţumindu-se să studieze
interacţiunea elevilor în afara lecţiei propriu-zise şi să proclame influenţa decisivă a climatului
afectiv din clasă asupra performanţelor individuale.
Educarea elevilor în spiritul cooperării presupune formarea conştiinţei şi a conduitei cooperant-
participative. Cultivarea conştiinţei cooperante presupune cunoaşterea şi înţelegerea de către
elevi a diverselor reguli şi cerinţe pe care le impune viaţa în comun, concomitent cu declanşarea
unor trăiri afective, expresie a adeziunii şi acceptării interioare a acestora. Astfel, elevii urmează
săcunoască şi să înţeleagă ce înseamnă dependenţa individului faţă de colectiv, a unui colectiv
mai mic faţă de unul mai mare, care sunt obligaţiile pe care ei le au faţă de colectiv, în ce sens şi
cum urmărirea unor secţiuni colective este şi în interesul lor etc. Declanşarea unor trăiri
afective faţă de toate acestea este posibilă numai pe fondul multiplelor relaţii interpersonale
ocazionale de acţiuni şi activităţi desfăşurate în colectiv.
Principiile învăţării în condiţii de cooperare presupune o largă varietate de forme de
interacţiune, de la ajutarea episodică a colegului de bancă de către elevul mai avansat, până la
grupurile cooperative de învăţare organizate de profesor după o anume tehnologie
educaţională.
Cooperarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii între elevi, generând
sentimente de acceptare şi simpatie. Ea instaurează buna întelegere, armonia şi stimulează
comportamentale de facilitare a succesului celorlalti. Cooperarea determină creşterea stimei de
sine, încrederea în forţele proprii, diminuarea anxietăţii pe care mulţi copii o resimt la contactul
cu instituţia educativă şi contribuie la intensificarea atitudinilorpozitive faţă de profesori.
Strategia educării cooperante a elevilor implică iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi concrete.
Condiţiile pedagogice ale strategiei educaţionale cooperante se referă la:
Formularea unor cerinţe clare şi a unor perspective care să mobilizeze energia colectivului.
Asemenea cerinţe şi perspective reprezintă sarcini comune pe care colectivul urmează să le
înfăptuiască, scopuri pe care să le atingă. Dintre acestea am putea menţiona angajarea
colectivului în obţinerea unor rezultate bune la învăşătură, câştigarea unor concursuri etc.

2. 2
Aceste perspective au un efect pedagogic în măsura în care sunt realizabile, sunt stimulative şi
atrăgătoare, exprimă năzuinţele elevilor şi îi antrenează.
Existenţa unui colectiv pedagogice inchegat. Este condiţia care asigură deprinderea de a
inchega uşor relaţii în interiorul colectivului, schimbarea de relaţii etc.
Tradiţiile. Închegarea colectivului presupune cultivarea unor tradiţii legate ale anumite
evenimente mai importante din viaţa şcolii şi a elevilor.
1.Clasacagrup social
Definiţie
, , U n g r u p r e p r e z i n t ă o f o r m a ţ i u n e d e m a i m u l t e p e r s o a n e , c a r e s e
a f l ă î n r e l a ţ i i interpersonale, de interacţiuneşidependenţăreciprocă, mediate
de implicareaîntr-o activitatecomunăşidezvoltănormeşivalori care regleazăconduita”. (I.
Radu, 1994)
,,Ungrup social reprezintă un ansamblu de indiviziîntre care existărelaţii bine definite şiîn care
fiecareindivid are conştiinţaapartenenţei la grup. Membriiunuigrup au o
anumităstructură, funcţionează dupăunele reguliprestabilite,
au interese comuneşi urmăresc realizareaunorscopurispecifice bine determinate”.(A.
Neculau, 1996).
Douăcapeteînvaţămai bine.Aceastăvariaţie a uneivechizicale se aplicăşielevilordintr-o
clasă.Lucrulîngrupprincooperareconstituie o parte importantă a uneiclaseeficiente.Totuşi, a
„grupa” activităţileprocesului de învăţareînseamnămaimultdecâta lecereelevilor
„sălucrezeîmpreună”.Obiectivul principal al lucruluiîngrupeste de a-i
implicapeeleviactivînprocesul de învăţareatuncicândexistă un scopcomunacceptat de
toatălumea. Gruparea le permiteelevilorsălucrezeîmpreunăpentru a
maximizaînvăţareaproprieşipecea a altora.
„Într-o situaţie de învăţareprincooperare, interacţiuneaestecaracterizată de o
interdependenţăpozitivădintreobiectivşirăspundereaindividuală.” (Johnson & Johnson 1998)
Un element de frustrareîntâlnit la mulţiprofesori, elevişipărinţi, înlegătură cu
învăţareaprincooperare, esteacelacă de multeorieleviiceimaibuniîndeplinescceamai mare parte
a sarcinilor, întimpceceilalţidoar se ţindupăei. Pentruca o
grupareînvedereaînvăţăriiprincooperaresă fie eficientăşicatimpuldisponibil al claseisă fie
folositîn mod corespunzător, eleviitrebuiesăaibăresponsabilităţiclarepotrivitroluluifiecăruia,
obiective ale grupului definite şirăspundereindividuală.
Încontextuluneiclase, grupareaelevilor le oferăacestoraposibilităţi de aînvăţaunul de la altulşi de

3. 3
a se învăţăunulpecelălaltîncondiţiilespecifice „lumiireale”. „Înanii 1990,
lucrulînechipădevenisedejaceamaiapreciatăcompetenţămanagerială, după cum arătaustudii ale
unororganizaţii de peste tot din lume” (Goleman 1998). Îiputempregătipeelevipentruperioadaîn
care voravea o slujbăoferindu-le acesteoportunităţi de a lucraîmpreunăpentru a
creaprodusesau a rezolvaprobleme.
Prinorganizareauneiclaseastfelîncâteleviisăînveţeprincooperare, scopul final esteacelacaeisă se
impliceactivînprocesul de învăţare.
Grupareaelevilorînperechisauîngrupurimicisporeşteşanselecaaceştiasădevinăimplicaţi.
Eleviiresimtmaipuţinăpresiuneatuncicând li se ceresărealizeze o sarcinăîmpreună cu un
colegdecâtatuncicândtrebuiesăfacăacestlucruîn mod independent.
Învăţareaprincooperaretrebuieutilizatăîn mod
strategic.Existămomenteşilocuripotrivitepentruaapela la structuri de grupuri. „Cercetările au
arătatcăstructurile de cooperaresuntmaibunedecâtcele competitive şibazatepe individualism,
atât din punct de vedere al performanţelorşcolare, câtşi social, indiferent de conţinutşi de
nivelul de învăţământ.” (Kagan 1997) Eleviivădadeseaînşcoală o organizaţiebazatăpecompetiţie,
în care încearcăsă-i depăşeascăpecolegiilor.Cercetărilearatăcăelevii au o atitudinemaibunăfaţă
de şcoală, de disciplinăşifaţă de profesoriatuncicând au posibilitatea de a lucraprincooperare
(Johnson & Johnson).
2.Comportamentul de grup
Participarea la viaţaunuigrupestedeterminată de trăsăturile de personalitate ale
fiecăruiindivid, care, la rândullor, sunt determinate de moştenireaereditară, mediul
familial, mediul cultural, apartenenţasocialăşiexperienţatrăită.Înopiniacercetătorilor
personalitateadepinde de pattern-ul temperamental dominant şicondiţioneazăcoerenţa
comportamentului.Astfel, dacădiferiţioameniîntâlnesc o piatrăîncalealoreivorreacţionadiferit:
colericulvaaruncapiatracâtcolo - enervatcăcinevaîndrăzneştesă-i barezedrumul, sangvinul o
vaocoli cu atenţie,melancolicul se vagândi la tot felul de lucrurireleînlegătură cu obstacolul
care-i stăîncale, iarflegmaticulprobabil n-o vaobserva.
Îngrup, fiecaredintreparticipanţiîşiasumă, dintr-o panopliegeneroasă, rolul care i se
potriveştecelmai bine: unuldintrerolurile legate de sarcină(iniţiator, furnizor/consumator de
informaţii, furnizor/consumator de opinii, elaborator, coordonator, orientator, evaluator,
energizator, tehnician procedural, înregistrator) sauunuldintrerolurile de menţinere(încurajator,
armonizator, facilitator de compromisuri, protector, standardizator, comentator, transmiţător).
Printrefenomenelecaracteristicevieţii de grup se numărăşiaşa-numitulefect PIP

4. 4
(PIP - primus inter pares înlimbalatină, adicăprimulîntreegali), conform căruiaunii
dintreparticipanţi se aratămaiconformi cu normelegrupuluidecâtalţiişi se grăbescsă le
aratesuperiorilorloracestlucrupentru a fi mai bine văzuţi .
Caracteristicmembrilorgrupurilorestecomportamentulprosocial, care reprezintă
conduitapozitivă, constructivă, de ajutor social, înopoziţie cu comportamentul antisocial.
Variabilele de care depindecomportamentul de grupsunt: mărimeagrupului,
naturasarcinii, mediul, rolurileindividuale, normele, motivaţiamembrilor, gradul de
coeziuneşifelulconducerii.
Deşi concluzia este că metodele cooperative se dovedesc mai eficiente decât organiyarea
competitiva, trebuie să observăm că primele nu elimină total competiţia. Metodele cooperative
presupune o îmbinare între cooperare şi competiţie, avem de-a face atât cu atitudini şi
comportamente de cooperare cât şi cu o competiţie între grupuri. Astfel este util să ne gândim
ce pondere din activitate o gândire cooperativă şi ce pondere competiţională; mai mult, funcţie
de anumite persoane din grup, această pondere poate fi gândită în faza de proiectare a acţiunii
educaţionale poate să fie schimbată major.