Pt studenti/rezidenti pneumologie

1. AFEC IUNIȚAFEC IUNIȚ
PULMONAREPULMONARE
EOZINOFILICEEOZINOFILICE
Medici reziden ițMedici reziden iț
nefrologienefrologie::
ENACHE STELAENACHE STELA
MARZAANDREEAMARZAANDREEA
MOCANU ALINAMOCANU ALINA
VARTIC VICTORIAVARTIC VICTORIA

2. INTRODUCEREINTRODUCERE
 Bolile pulmonare eozinofilice au fost descrise pentru prima
dată ca sindroame pulmonare cu sânge
 Pot avea infiltrat eozinofilic, însă cu sau fără o creştere a
numărului de eozinofile din sângele periferic
 Diagnosticarea corectă cu lavaj bronhoalveolar sau biopsie
pulmonară.

3.  Eozinofilele sunt recrutate în sânge i esuturi ca răspuns laș ț
IL-5, eotaxină i chemokina C-Cș
 Importan a IL-5 în biologia eozinofilelor a dus laț
dezvoltarea de anticorpi anti-IL-5 (ex. mepolizumab) pentru
a ac iona selectiv pe linia eozinofilă.ț
 Eozinofilele joacă de asemenea un rol în remodelare tisulară
i fibroză prin eliberarea de TGF-ș β
FIZIOPATOLOGIEFIZIOPATOLOGIE

5.  Infiltrat eozinofilic la nivelul intersti iului pulmonar i alț ș
spa iului alveolar, cu păstrarea arhitecturii pulmonare.ț
 Au răspuns bun la corticoterapie sistemică
 Vindecarea se face fără sechele în majoritatea cazurilor
 Prezen a eozinofilelor >25%ț în lavajul bronhoalveolar
iș /sau mai mult de 1000/mm3 în sângele periferic.
AFEC IUNI PULMONARE EOZINOFILICEȚAFEC IUNI PULMONARE EOZINOFILICEȚ

6. PNEUMONIILE EOZINOFILICE-PNEUMONIILE EOZINOFILICE-
CLASIFICARECLASIFICARE
 Pneumonii eozinofilice de cauze necunoscute
 Pneumonii eozinofilice de cauze cunoscute
 Alte sindroame pulmonare cu u oară hipereozinofilieș

7. PNEUMONII EOZINOFILICE DE CAUZEPNEUMONII EOZINOFILICE DE CAUZE
NECUNOSCUTENECUNOSCUTE
 Pneumonii eozinofilice idiopatice simple, cronice sau
acute.
Sindromul Löffler
 Pneumonii eozinofilice in cadrul sindroamelor
sistemice:
Sindrom Churg-Strauss;
Sindrom hipereozinofilic idiopatic (varianta limfocitică sau
mieloproliferativă)

8. PNEUMONII EOZINOFILICE DE CAUZE
CUNOSCUTE
 Aspergiloza bronhopulmonară alergică.
 Sindroamele înrudite (incluzând granulomatoza
centrolobară)
 Pneumonii eozinofilice parazitare, de cauză infec ioasăț
sau drog-indusă

9. ALTE SINDROAME PULMONARE CUALTE SINDROAME PULMONARE CU
U OARĂ HIPEREOZINOFILIEȘU OARĂ HIPEREOZINOFILIEȘ
 Astm.
 Fibroză pulmonară idiopatică.
 Histiocitoză cu celule Langerhans.
 Pneumonie organizată.
 Tumori.

10.  Predomină la sexul feminin (2:1), poate afecta toate grupurile
de vârstă i nu are predispozi ie genetică.ș ț
 Astmul este prezent la 2/3 dintre pacien i, iar jumătate alergiiț
medicamentoase, polipoză nazală, urticarie.
 Spre deosebire de pneumonia eozinofilică idiopatică acută,
cea cronică apare la nefumători.
1.PNEUMONIA EOZINOFILICĂ IDIOPATICĂ
CRONICĂ

11.  Debutul este progresiv sau subacut
 Pacientii prezinta tuse, febra, dispnee progresiva, scaderi
ponderale, wheezing si transpiratii nocturne.
 Mai pot fi prezente manifestări extratoracice (lichid pericardic în
cantitate redusă, artralgii, alterarea probelor hepatice i afectareș
tegumentară nespecifică)
 75% din pacien i prezinta astm pe parcursul bolii, de obiceiț
sever, cu obstruc ie a căilor aeriene la 10% din pacien i, subț ț
tratament corticosteroid.
CLINIC

12.  Diagnosticul se pune pe baza hipereozinofiliei în sângele
periferic (5000-6000/mm3, 20-30% din leucocite), la
pacien ii care nu au început tratamentul corticosteroid.ț
 Eozinofilia în lichidul bronhoalveolar (>25%) este
prezentă la to i pacien ii evalua i înainte de tratamentț ț ț
corticosteroid cu ICEP (40-50% în serii mari).
 Eozinofilia în spută poate fi prezentă.
 Cre terea CRP sangvine i IgE totale nu sunt specificeș ș
BIOLOGIC

13.  50% din pacien i au o disfunc ie ventilatorie obstructivăț ț şi
50% au disfunc ie restrictivă, asociată cu multiple consolidăriț
imagistice.
 Hipoxemie moderată este frecventă, rata de transfer a CO2
este redusă, iar coeficientul de transfer este scăzut în 25% din
cazuri.
 Diagnosticul nu necesită biopsie decât în cazuri excep ionaleț
şi este caracterizat de infiltrat intersti ial eozinofilic,ț
exudat fibros, cu păstrarea arhitecturii pulmonare.
 Pot apărea deasemenea microabcese eozinofilice, vasculită
nongranulomatoasă nonnecrozantă, ocazional celule
gigant multinucleate.
FUNC IA PULMONARĂȚ

14.  La radiografia toracică se observă infiltrate alveolare
bilaterale, cu margini slab delimitate, în aproape toate cazurile
înainte de ini ierea tratamentului.ț
 Migrarea spontană a opacită ilor la un sfert din pacien i duce laț ț
diagnosticul diferen ial cu pneumonia criptogenetică organizată.ț
Leziunile predominant periferice apar la 25% din pacien i iț ș
indică pneumonia eozinofilică idiopatică cronică (ICEP).
 La examenul CT de înaltă rezolu ie, se observă consolidăriț
confluente i aspect deș “sticlă mată”, imagini bilaterale
predominante în lobii superiori i subpleural. Acest aspect esteș
tipic pentru 75% din cazuri. Imaginile se estompează rapid sub
tratament corticosteroid.
IMAGISTICĂ

15. Radiografie toracica-pacient cu ICEP

16. CT TORACIC LA UN PACIENT CU ICEP

17. CT TORACIC LA UN PACIENT CU IECP DEMONSTRÂND
PREZENTA OPACITA ILOR ALVEOLAREȚ

18.  Consolidări difuze alveolare cu bronhogramă aerică
i/sau opacită i cu aspect deș ț “sticlă mată”, predominant
periferic.
 Eozinofilie la lavaj bronhoalveolar mai mult de 40%
(sau mai mult de 1000/mm3 eozinofile în sânge periferic).
 Simptome respiratorii prezente cel pu in 2-4 săptămâni.ț
 Absen a altor cauze cunoscuteț de afec iuni pulmonareț
eozinofilice (în special expuneri la droguri susceptibile de
a induce eozinofilie pulmonară).
CRITERII DIAGNOSTICE

19. BIOPSIE PULMONARA

20.  Tratamentul este bazat pe corticoterapia orală, cu scopul de a induce
remisiunea si de a reduce riscul de recădere
 Datorită recidivelor (50%) dupa oprirea sau reducerea tratamentului, se
încearcă reducerea progresivă i controlată.ș
 Se ini iază 0,5 mg/kg/zi prednison oral 2 săptămâni, urmat de 0,25 mg/kg/zi ,ț
2 săptămâni, dupa care se scade progresiv pe parcursul a 6 luni i stopareaș
tratamentului. Boala se remite clinic în 2 zile i imagistic într-o săptămână.ș
 Recăderile sunt tratate cu 20 mg/zi prednison, cei mai mul i pacien iț ț
necesitând tratament timp de 6-12 luni. Este posibilă dezvoltarea unei
disfunc ii obstructive persistente, de aceea este necesară supraveghereaț
clinică i func ională de durată la ace ti pacien i.ș ț ș ț
TRATAMENT I PROGNOSTICȘ

21. 2. PNEUMONIA ACUTĂ EOZINOFILICĂ
IDIOPATICĂ (IAEP)
 cea mai severă pneumonie eozinofilică, mimând pneumonia
infecţioasă sau un sindrom de detresă respiratorie acută, în
prealabil la indivizi sănătoşi;
 diferă de forma cronică prin: debut acut, hipoxemie severă,
un nivel al eozinofilelor din sânge normal la debutul
afecţiunii, în contrast cu o eozinofilie francă în LBA şi
absenţa recidivei după vindecare.

22. EPIDEMIOLOGIE ŞI FACTORI DE RISC
 apare în prealabil la adulţi tineri sănătoşi, predominant la
bărba i, cu o vârstă medie de 30 de anț i;
 2/3 din pacienţi sunt fumători;
 poate să apară în câteva zile de la începerea fumatului printr-un
consum mare de ţigarete, astfel că pacienţii ar trebui sa fie
informaţi cu privire la implicarea tutunului în apariţia
afecţiunilor eozinofilice;
 poate să apară la câteva zile după expunerea la diverşi
contaminanţi inhalatori.

23. CAUZE
 Micoze alergice:aspergillus penicillium, candida, curvularia.
 Parazi i : ascaris,ancylostoma,toxocara, strongyloides,ț
wuchereria.
 Medicamente :nitrofurantoin,sulfamide,peniciline.
 Sindromul eozinofilie –mialgie ( produs de ingestia de L-
triptofan) .

24. CLINIC
 Este diagnosticată frecvent greşit, fiind considerată a fi o
pneumonie comunitară dobandită.
 Debutul este acut, manifestat prin dispnee (la 100% din
pacienţi), febră moderată (la 100% ), tuse (80-100% ) şi
durere toracică (la 50-70% ) în mare parte de origine pleurală,
uneori însoţite de mialgii şi dureri abdominale (25%).
 Tahipneea si tahicardia sunt prezente la majoritatea
pacienţilor.
 Insuficienţa respiratorie acută apare frecvent, fiind de multe
ori necesară ventilaţia mecanică .

25. ANALIZE DE LABORATOR
 Nivelul eozinofilelor din sânge este normal la debut în
majoritatea cazurilor , însă nivelul lor poate creşte în câteva
zile.
 Eozinofilia din LBA reprezintă cheia de diagnostic în IAEP, cu
o medie de 37-54% eozinofile.
 Culturile din LBA sunt sterile
 Se poate evidenţia eozinofilie pleurală nespecifică.
 Biomarkerii crescuţi în ser, urină şi LBA sunt în special IL-5,
IL-18 şi factorul de creştere endotelială ( VEGF).

26. FUNCŢIA PULMONARĂ:
 Spirometria relevă o disfuncţie ventilatorie de tip restrictiv,
cu scăderea capacităţii de transfer a monoxidului de carbon
 Pa O2/FiO2 ≤ 300 (40 Kpa)
 Saturaţia în O2 din aerul ambiental < 90%

27. IMAGISTIC
 Radiografic se evidenţiază infiltrate bilaterale, opacităţi mixte
alveolare şi interstiţiale, în special liniile Kerley.
 Coexistenţa a unor zone de condensare, îngroşare
interlobulară şi revarsat pleural, pot sugera diagnosticul.
 CT toracic: asocierea tipică între noduli slab definiţi, prezenţa
aspectului de „sticlă mată”, îngroşări interlobulare, revărsat
pleural bilateral şi arii de condensare pulmonară.
 Se mai pot observa: ganglioni limfatici măriţi de volum şi
noduli centrolobulari.

28. CT LA UN PACIENT CU IAEP
A) ÎNGROŞĂRI INTERLOBULARE, B) ZONE DE CONDENSĂRI PULMONARE C) REVĂRSAT
PLEURAL BILATERAL, NEABUNDENT ŞI LIMFADENOPATII MEDIASTINALE;

29. DIAGNOSTIC
 Biopsia pulmonară evidenţiază afectare alveolară difuză şi
infiltrat eozinofilic la nivel interstiţial, bronhiolar şi
intraalveolar, respectiv edem interstiţial.
 Afectarea la nivelul laminei bazale este mult mai pronunţat
decât în forma cronică.
 Lavajul bronho-alveolar (LBA), cu eozinofilie alveolară şi
culturi negative, exclude diagnosticul de pneumonie infecţioasă.
 Ca în toate cazurile de afecţiuni pulmonare eozinofilice este
obligatoriu de găsit potenţiale cauze de eozinofilie. Acestea
includ: agenţi infecţioşi, paraziţi, păianjenii roşii, droguri
ilicite

30. DEOSEBIRI ÎNTRE IECP ŞI IAEP
IECP IAEP
Durata >2-4 saptamani <1 luna
Antecedente de astm da nu
Fumător 10% din fumători 2/3 din fumători, de cele
mai multe ori cu debut
recent
Afecţiuni respiratorii nu deseori
Eozinofilie la debut da nu
Eozinofilie în LBA >25% 37-54%
Imagini pulmonare Arii omogene de
condensare în periferie
Zone bilaterale, neomogene
cu aspect de „sticlă mată”,
arii de condensare,
îngroşarea septului
interlobular,revărsat pleural
bilateral
Recidivă da nu

31. TRATAMENT
 Majoritatea pacienţiilor primesc tratament sistemic cu
corticosteroizi pentru o perioadă de aproximativ 2-4 săptămâni,
cu o doză de atac de prednison oral sau metiprednisolon i.v. de
la 1-2 mg/kg/doză
 Recuperarea clinică completă are loc rapid sub tratament cu
corticosteroizi
 Revărsatele pleurale şi infiltratele parenchimale dispar în mai
puţin de o lună
 Afectările extrapulmonare sunt excepţionale şi doar câteva
cazuri letale au fost raportate.
 IAEP, comparativ cu ICEP, nu recidivează.

32. 3. SINDROMUL CHURG-STRAUSS
(CSS)
 CSS reprezintă o inflamaţie granulomatoasă cu eozinofile a
arborelui respirator asociată cu vasculita necrozantă a vaselor
de calibru mediu şi mic, astm şi eozinofilie sangvină.
 A fost descris pentru prima dată în 1951 de doctorii Jacob
Churg şi Lotte Strauss, mai ales din cazuri de autopsie.
 Este o boală rară (incidenţa anuală este de < 1 caz /100.000
loc.) şi survine cu maximum de frecvenţă între 30-50 ani,
având distribuţii egale pe sexe.

33. ETIOPATOGENIE
 Patogeneză CSS este în mare măsură necunoscută. Au fost
incriminate anumite Ag exogene inhalate.
 La pacienţii cu CSS se pot evidenţia antecedente alergice
personale ( 64%), sau familiale (25%).
 Se asociaza cu ANCA, de obicei de tip p-ANCA (anti-MPO).

34. ANATOMIE PATOLOGICĂ
 În CSS se pot întâlni trei tipuri de leziuni elementare, ce sunt
rareori prezente simultan:
 Vasculita necrozantă a arterelor şi venelor de calibru mic, cu
leziuni segmentare şi infiltrat bogat în eozinofile
 Infiltrat tisular cu eozinofile
 Granuloame extravasculare, constituite dintr-un centru
necrotic şi o coroană de celule epiteloide

35. CLINIC
Boala evoluează, de obicei în trei faze:
 I etapă: astm bronşic şi alte manifestări alergice
 II- a etapă: eozinofilie şi infiltratele pulmonare
 III-a etapă: după mai mulţi ani de la apariţia astmului se
instalează manifestările sistemice ale CSC.

36. CLINIC
Manifestările pulmonare
Astmul – debutează în jurul vârstei de 40 de ani, adesea sever,
necesită corticoterapie inhalatorie sau sistemică, şi precede cu
aproximativ 10 ani apariţia vasculitei.
Hemoragiile alveolare – se datorează capilaritei pulmonare şi
se manifestă prin hemoptizii, infiltrate pulmonare şi anemie
Revărsate pleurale - în 20-30% din cazuri, uni sau bi-laterale,
cu caracter de exudat şi citologie bogată în eozinofile (80%).
Biopsia pleurală poate evidenţia vasculită.

37. CLINIC
Alte manifestări:
cutanate
gastro-intestinale
cardiace (pericardită, rareori cu tamponadă, miocardită, arterită
coronară, endocardul nefiind afectat)
osteo-articulare şi musculare
 renale (GN extracapilare rapid progresive, stenoze ureterale ce
pot induce IRA obstructivă),
 oculare
ORL

38. ANALIZE DE LABORATOR
 Eozinofilie sangvină – de obicei peste 1500/mm³ (în medie
7.000/mm³, dar poate atinge şi 50.000/mm³
 Eozinofilia din LBA este uneori > 60%
 Sindrom inflamator ( 80%): proteina C reactivă foarte crescută
şi nivel crescut al IgE.
 ANCA- în aproximativ 60% din cazuri, cel mai frecvent de tip
p-ANCA ( anti-MPO).
 Funcţia pulmonară:
 Disfuncţia ventilatorie obstructivă este prezentă în 70% din
cazuri, în ciuda inhalării bronhodilatatoarelor şi a
corticosteroizilor din tratamentul prescris în astm.

39. IMAGISTIC
 Radiografic
modificări la nivelul parenchimului pulmonar: opacităţile
pulmonare apar în 30-70% din cazuri, sunt uni- sau
bilaterale labile şi migratorii ce se datorează unor infiltraţii
pulmonare cu eozinofile (50-70%)
modificările la nivelul căilor respiratorii includ: îngroşarea
peretelui bronşic, noduli centrolobulari şi bronşiectazii.
 CT toracic- opacităţi cu aspect de „sticlă mată”, arii pulmonare
condensate, limfadenopatii mediastinale şi hilare şi revărsat
pleural uni- sau bilateral

40. SUBTIPURI ALE SINDROMULUI CHURG-
STRAUSS
Subtipuri ale sindromului Churg-Strauss
1. Fenotip vasculitic 2. Fenotip de afectare
eozinofilică tisulară
Frecvența 40 % 60%
ANCA Prezent ( cu
predominanța p-ANCA
cu specificitate anti-
MPO)
Absent
Manifestari frecvente Afectare glomerulară
Neuropatie periferică
Purpură
Vasculită
Afectare cardiacă
(miocardita euzinofilică)
Pneumonie euzinofilică
Febră

41. CRITERII DE DIAGNOSTIC
 Astm
 Eozinofilie periferică >1500mm3
si eozinofilie alveolară >25%
 Manifestări clinice extrapulmonare asociate cu cel puțin una
din urmatoarele:
 Manifestari tipice ale afecțiunii: cardiomiopatie eozinofilică, purpură
 Orice manifestare extrapulmonară cu probă histopatologică de
vasculită obținută prin biopsie la nivel cutanat, muscular sau nervos
 Orice manifestare extrapulmonară cu ANCA pozitiv cu specificitate
anti-MPO sau antiproteinaza 3

42. TRATAMENT
Corticosteroizii constituie cel mai important element al
tratamentului CCS, cu prednison oral inițiat la o doză de 1
mg/kgc/zi, pentru 3-4 saptămâni, apoi crescut progresiv la 5-10
mg/kgc/zi la 12 luni de terapie.
Interferonul subcutanat, doze mari de imunoglobuline i.v,
plasmafereză și administrarea de ciclosporină au fost utilizate cu
succes în câteva cazuri refractare la corticosteroizi.

43. TRATAMENT
 Terapia cu ciclofosfamidă i.v. in zilele 1, 15, 30, apoi la
fiecare 3 luni trebuie adaugată la corticosteroizi pentru a
induce remisia la pacienții cu:
 Vârsta de peste 65 de ani,
 Simptome cardiace,
 Afectare gastro-intestinală,
 Insuficien ăț renală.

44. TRATAMENT
 Este posibil ca strategiile ce au ca scop controlul liniei
eozinofilice (mepolizumab) să devină parte a
strategiei terapeutice în afecțiunile pulmonare
eozinofilice și în special CSS in anii următori.

45. EVOLUTIE
 În ciuda managementului strict, aproximativ un sfert din
pacienti cu CSS experimentează cel putin o recadere ce
trebuie diferentiată de exacerbările astmatice severe.
 Supraviețuirea la 5 ani in CSS este de 95-100%.

46. 4. ASPERGILOZA BRONHOPULMONARĂ
ALERGICĂ (ABPA)
 Descrisă pentru prima dată de Hinson în 1952 .
 Pepys şi col. au adus contribuţii importante la definirea acestei
afecţiuni, cunoscută şi ca boala Hinson-Pepys.
 În 1977 Rosenberg şi col. au clasificat criteriile de diagnostic
în majore şi minore, apreciind ca “cert” sau “probabil”
diagnosticul în ABPA ,iar în 1982 Patterson şi col. propun
stadializarea acesteia.

47. ETIOLOGIE
 Aspergillus speciae (A spp) este un fung filamentos,
ubiquitar, care poate determina la om infecţii oportuniste
localizate sau invazive, dar şi manifestări alergice
rinobronho-pulmonare.
 Aspergillus fumigatus (Af) este reprezentantul
genului cel mai frecvent incriminat în patologia
respiratorie.

48. EPIDEMIOLOGIE
Se întalnește la 1-2 % dintre adul iț i astmatici i laș 7-10%
dintre pacienții cu fibroză chistică, este excepțională în alte
contexte.
Cazuri izolate pot fi întâlnite la pacienții cu BPOC.

49. PATOGENIE
 Este secundară unei reacții inflamatorii cronice la nivelul
bronșiilor și parenchimului pulmonar adiacent in prezența
Aspergillus la nivelul căilor respiratorii ale astmaticilor.
 Apare afectarea:
țesutului bronșic si pulmonar
afectarea funcției mucociliare
 Predispoziția genetică a fost demonstrată cu precadere la
pacienții cu fibroză chistică heterozigotă.

50. CLINIC
Cei mai multi pacienți cu ABPA prezintă:
Tuse cronică, expectorație;
Dispnee;
Febră;
Rinită cronică cu numeroase exacerbări.

51. STADIILE ABPA:
Cuprind:
Faza acută
Faza de remisie
Exacerbari recurente
Astm cortico-dependent
 Faza finală fibrotică
ABPA poate evolua spre insuficienta respiratorie cronică

52. INVESTIGAȚII DE LABORATOR
Suspiciunea de ABPA trebuie ridicată la astmatici in caz de:
Eozinofile sangvine crescute (> 100/mm3
)
 Nivel crescut de Ig E totali
La diagnostic contribuie și:
Prick- testul cutanat pozitiv la Aspergillus fumigatus
Creșterea Ig E totali si Ig E Aspergillus specifici in timpul
exacerbarilor ABPA, insă aceasta crestere nu reprezintă un
marker de activitate a bolii
Prezența miceliilor fungice la examenul direct al sputei

53. IMAGISTIC
Aspectele imagistice sunt reprezentate de :
bronșiectazii - cele mai frecvente semne ce sugerează
ABPA la astmatici;
pereți bronșici ingrosați;
dopuri mucoase (aspect în deget de manu ă-ș corespunde
impactării mucusului bronșic de la hil la periferie);
imagini cu aspect de „sticlă mată”.

54.  CT torace la un pacient cu ABPA ce eviden iazăț bronșiectazii cilindrice
proximale, îngrosare a peretelui bronsic iș noduli centrolobulari

55. ANATOMIE PATOLOGICĂ
Modificările patologice cuprind:
Bronșiectazii;
Inflamație granulomatoasă a peretelui bronșic;
Infiltrate peribronșice eozinofilice insoțite de arii de
pneumonie eozinofilică;
Bronșiolita exudativă.

56. DIAGNOSTIC
Criteriile de diagnostic in ABPA sunt:
1. La pacienții cu astm si bronsiectazii:
Astm ;
Bronșiectazii la nivelul celor 2/3 interne din aria pulmonară;
Reacție cutanată imediată la Aspergillus;
Nivel seric de Ig E > 1000 ng/ml (417 kU/ L);
Nivel seric crescut de Ig E Aspergilus fumigatus si /sau Ig A
Aspergillus fumigatus.

57. DIAGNOSTIC
2. Pacienți cu fibroză chistică
Stare generală alterată, tuse, wheezing, cresterea cantitații de
spută, scaderea funcției pulmonare;
Reacție cutanată imediata la Aspergillus sau prezentă;
IgE Aspergilus fumigatus;
Nivel seric de Ig E > 1000 kU/L;
Anticorpi ce precipită la Aspergillum fumigatus;
Radiografie toracică cu modificari- infiltrate pulmonare, dopuri
mucoase.

58. 5. ALTE BOLI PULMONARE EOZINOFILICE
5.1 SINDROMUL HIPEREOZINOFILIC
IDIOPATIC
 Este o tulburare mieloproliferativă, caracterizată printr-o
eozinofilie persistentă, >1500/mm3 timp de minim 6 luni,
asociată cu afectarea multiplelor organe.
 Este un diagnostic de excludere după eliminarea cauzelor
eozinofiliei secundare i clonale.ș

59. CLINIC
 Oboseală, durere, febră, transpira ii nocturneț
 Prurit
 Dureri abdominale, grea ă, diareeț
 Simptome respiratorii nespecifice: tuse uscată, dispnee

60. AFECTAREA ORGANELOR:
 Cardiac – cardiomiopatie, afectare valvuară,
revărsat pericardic, boală trombembolică
 Respirator – pneumonie, embolism pulmonar,
revărsat pleural, infiltrate eosinofilice
 Neurologic – AVC, confuzie, ataxie, neuropatie
periferică
 Digestiv – inflama ia TGI, hepatită, pancreatită,ț
ascită
 Cutanat – dermatită, urticărie
 Ocular – episclerită, trombi retinieni
 Sangvin – trombocitopenie, hipercoagulabilitate,
spelnomegalie

62. TRATAMENT:
 Managementul are ca scop mic orarea eozinofiliei iș ș
monitorizarea regulată ecocardiografică i a troponineiș
serice.
 Corticosteroizii sunt de prima linie.
 Linia II - interferon alfa sau anticorpii monoclonali
(mepolizumab, alemtuzumab).
 Transplant de celule hematopoietice alogene.

63. 5.2 PNEUMONIA CU EOZINOFILE IN
BOLILE PARAZITARE
 Cele mai frecvente infec ii parazitare sunt cauzate deț
- Strongyloides
- Ascaris
- Toxocara
- Ancylostoma
 Nematodele se multiplică în corpul uman i în timpul migra ieiș ț
larvelor prin plămani cauzează un număr crescut de eozinofile
în căile respiratorii sau parenchimul pulmonar cu sau fără
eozinofilie periferica, fără a determina leziuni pulmonare
permanente.

64. Cele mai des întâlnite infec ii parazitare ce cauzeazăț
eozinofilie pulmonară sunt:
-Sindromul Löffler
-Larva Migrans Viscerală
-Eosinofilia pulmonară tropicală – cea mai gravă,
cauzată de viermii Wuchereria Bancrofti iș Brugia
malayi, cu un tablou clinic de astm acut refractar
Clinic: tuse tranzitorie, wheezing, febră, infiltrate
pulmonare si hipereozinofilie.

65. Radiografia toracică: Infec iile parazitareț se manifestă prin
densită i nodulare intersti iale, de obicei bazale. Infiltratele pot fiț ț
migratoare. Uneori radiografia toracică poate fi normală

66. 5.3 PNEUMONIA CU EOZINOFILE
INDUSĂ DE DROGURI
Pneumonia cu eozinofile a fost raportată in asociere cu multe
medicamente, cel mai des incriminate fiind antibioticele iș
antiinflamatoarele nesteroidiene.
Antiinflamatoare nesteroidiene Acid acetilsalicilic, diclofenac,
ibuprofen, naproxen
fenilbutazona,piroxicam
Antibiotice Etambutol, minociclina,
nitrofurantoin, penicilina, sulfamide,
sulfonamide
Alte medicamente Antidepresante, Contraceptive,
Anihipertensive,
Anticonvulsivante,Inhibitori de
leucotriene, Cocaina

67.  Pneumoniile eozinofilice drog induse pot debuta
acut sau insidios, de-a lungul mai multor luni de
tratament.
 Boală acută este de obicei u oară i auto-limitată.ș ș
 Forma cronică, variază de la minim simptomatică,
la forme grave, cu febră, dispnee, frisoane, stare
generală alterată i pierdere în greutate.ș
 Prognosticul este bun dacă medicamentul
incriminat este oprit. În unele cazuri este necesar
tratament cu corticosteroizi.

68.  Diagnosticul:
simptome clinice
prezen a opacifierii parenchimului pe radiografiaț
toracică sau CT
cre terea eozinofiliei periferice sau în fluidul de lavajș
bronhoalveolar
administrarea unui medicament cunoscut
 absen a altor cauze de boli pulmonare.ț

69.  CT de înaltă rezolu ie are un rol important în diagnostic.ț
 Modificările cele mai des întâlnite:
- opacită iț “sticlă mată”, cu o distribu ie predominantț
periferică, în principal în zonele pulmonare superioare.

70. Fig. 50-year-old man receiving methotrexate therapy for non-Hodgkin's lymphoma.
High-resolution CT scan shows area of ground-glass opacity and reticulation in
periphery of left upper lobe. Also seen are a few small nodules (arrows).

71. Afectarea miocardică în sindroamele
hipereozinofilice
 Afectarea cardiovasculară caracteristică în SHE este
fibroza endomiocardică, descrisă în 1936 de către
Loeffler, care a numit-o "endocardita parietală
fibroplastică cu eozinofilie sangvină.”

72.  Patologia cardiacă a HES a fost în mod
tradi ional împăr ită în trei etape:ț ț
 necroză acută
 tromboză
 Fibroză
Necroza acută se observă atunci când durata bolii
este scurtă (în medie 5.5 săptămâni), în timp ce
etapa trombotică apare atunci când durata medie
a eozinofiliei este de 10 luni.
Fibroza este descrisă după aproximativ 24.5 luni de
boală.

73.  Etapa necrotică acută se caracterizează prin
infiltrarea eozinofilică a miocardului asociată cu
necroză miocardică cauzată de eliberarea proteinelor​​
cationice toxice din eozinofilele degranulate.
 La o serie de pacien i s-au observat hemoragiiț
profuze în timpul etapei necrotice.
 E dificil de a diagnostica boala cardiacă la această
etapă deoarece pacientul nu are simptome cardiace,
iar electrocardiografia i ecocardiografia nu suntș
sugestive.
 Biopsia endomiocardică este necesară pentru a pune
diagnosticul în acest stadiu.

74.  Necroza acută a miocardului este urmată de
formarea trombilor murali, implicând adesea
ambele ventricule, tractul de ejec ie aț
ventriculului i regiunile subvalvulare.ș
 Trombul format pe miocardul denudat este
înlocuit de fibroză

75.  Afectarea cardiacă la pacien ii cu HES poate săț
nu fie diagnosticată până la etapa finală a bolii,
atunci când ace tia prezintă cicatrici aleș
cordajelor tendinoase i a endocardului, cuș
apari ia unei cardiomiopatii restrictive sauț
dilatative, precum i a insuficien ei valvulareș ț
progresive.

76.  Clinic afectare cardiacă în HES include semne iș
simptome de insuficien ă cardiacă, trombiț
intracavitari, ischemie miocardică, aritmii, iș
rareori pericardită.
 Cele mai frecvente simptome sunt dispnea, care
apare la 60% dintre pacien i, dureri toracice,ț
tuse, palpita ii, evenimente embolice.ț

77.  Cele mai frecvent utilizate modalități de a evalua afectarea
cardiacă în HES sunt:
• EKG - (inversiunea undei T, dilatare AS, hipertrofie VS,
BRD și deviație axială stângă)
• ecocardiografie - (îngro are endomiocardică, trombiș
apicali în VS i VD, caracteristicile unei cardiomiopatiiș
restrictive, regurgitare i deteriorare subvalvulară)ș
• RMN – (sensibilă i specifică pentru detectareaș
trombilor ventriculari, dar i a fibrozei ( captareaș
întârziată a gadoliniului)
• biopsia endomiocardică - standardul de aur (îngro areaș
fibroasă a endocardului, tromboză murală, fibroza iș
inflama ia vaselor mici coronare intramurale,ț
infiltrarea eozinofilică în miocard i endocard.ș

78. VĂ MULŢUMIM!VĂ MULŢUMIM!

79. BIBLIOGRAFIE
 Clutterbuck E, Shields JG, Gorden J, Smith SH, Boyd A, Callard RE, Campbell HD,
Young IG, Sanderson CJ: Recombinant human interleukin-5 is an eosinophil
differentiation factor but has no activity in standard human B cell growth
factor assays.Eur J Immunol 1987, 17:1743-1750.
 ALBERTO PAPI, MICAELA ROMAGNOLI, SIMONETTA BARALDO, FAUSTO
BRACCIONI, IPPOLITO GUZZINATI, MARINA SAETTA, ADALBERTO CIACCIA,
and LEONARDO M. FABBRI "Partial Reversibility of Airflow Limitation and
Increased Exhaled NO and Sputum Eosinophilia in Chronic Obstructive Pulmonary
Disease", American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine, Vol. 162,
No. 5 (2000), pp. 1773-1777.doi: 10.1164/ajrccm.162.5.9910112
 J N Allen and W B Davis "Eosinophilic lung diseases." American Journal of
Respiratory and Critical Care Medicine, Vol. 150, No. 5 (1994), pp. 1423-38.doi:
10.1164/ajrccm.150.5.7952571
 Respiratory Medicine, 2nd Edition, Editors:Paolo Palange, Anita K. Simonds
 Princess Ogbogu, Cardiovascular Manifestations of Hypereosinophilic
Syndromes Immunol Allergy Clin North Am. Author manuscript; available in
PMC 2007 Nov 1. doi: 10.1016/j.iac.2007.07.001
 Carolina A. Souza1, Nestor L. Müller1, Takeshi Johkoh2 and Masanori Akira3
Drug-Induced Eosinophilic Pneumonia: High-Resolution CT Findings in 14
Patients American Journal of Roentgenology, Volume 186, Issue 2
 http://www.patient.co.uk/doctor/hypereosinophilic-syndrome (accesat la 25.02.2015)