Nr 18 Cronicile Scolii 27.pdf

2
Trăind împreună. Să fim generoși!
Profesorul universitar Ovidiu Pânișoara ne
amintește tuturor că studiile demonstrează
că practicarea generozității ne poate crește
calitatea (și durata!) vieții (Firestone, 2010).
Generozitatea crește încrederea în propria
persoană simultan cu încrederea în ceilalți,
ne face să fim mai puternici și să vedem
viitorul în culori mai calde...
"Dieta" generozității este similară efortului
de a mânca sănătos: este important să
dezvolți un obicei, apoi totul o să vină de la
sine. Și nu este vorba despre generozitatea
unei donații substanțiale sau un efort imens
pe care să-l facem... uneori, un simplu
zâmbet poate să fie clipa de lumină din
viața cuiva.
Bun găsit, dragii noștri prieteni!
Ne regăsim din nou între paginile unui nou
număr al revistei școlii, Cronicile Școlii 27. Nr
18, povestind despre noi și despre cei de
lângă noi, despre bucuria de a fi împreună.
După perioada dificilă a pandemiei care ne-a
ținut fizic departe unii de ceilalți, reîntorși la
școală, scopul nostru principal a fost de a
reînnoda relațiile interumane, insistând mult
pe comunicare. Evident, și noi, cei implicați în
realizarea revistei, ne-am canalizat
activitatea către acest deziderat. Prin
urmare, veți găsi în acest număr al revistei o
mulțime de interviuri cu colegii noștri, cu
profesorii noștri, cu prieteni sau membrii ai
familiei noastre.
Dorința noastră e de a crea împreună O
ȘCOALĂ PRIETENOASĂ.
Ce înseamnă o școală prietenoasă?
Este școala în care elevul găsește tot ceea ce
așteaptă de la un prieten: încredere,
protecție, înțelegere și susținere în
momentele dificile, în care reperele sunt
greu de găsit, iar drumul de urmat nu se
așterne clar în față, din diferite motive,

3
sociale, economice, familiale. Este școala în
care elevul găsește partenerii cu care
împarte momentele de bucurie, cât și
momentele de alinare a situațiilor mai grele
pe care le poate traversa uneori.
Este un loc asociat nu doar cu învățătura și
cunoașterea, ci și cu formarea ca om. Vrem
ca școala noastră să ofere copiilor modele,
educație pentru viață, să facă un parteneriat
cu familiile noastre.
Este școala în care se pune accent pe starea
de bine a elevului și pe stârnirea curiozității
acestuia. Chiar dacă la prima vedere, “rețeta
de coacere” a fericirii și curiozității elevului
este una greu de realizat, este important să
amintim ingredientele acesteia: empatie,
afecțiune, comunicare pozitivă, încredere,
pasiune. Noi credem în această rețetă și în
capacitatea noastră, elevi, profesori și
părinți, de a porni construcția unei școli
prietenoase.
Descoperiți în paginile acestui număr al
revistei școlii aceste ingrediente picurate în
viața și activitatea noastră.
Voi ce ingrediente mai adăugați?
Redactorii revistei, elevii claselor 5 A,B,C, D.
Coordonator de proiect prof. consilier școlar
Eta Șerbănoiu

4
Clasa pregătitoare D
Prof. Claudia Sasu
Dragostea pentru copii se simte în fiecare
amănunt din clasele noastre!
MODELE DE VIAȚĂ. PROFESORII

5
Director prof. Alina Vătui
A fi profesor nu este numai o meserie, este
o vocație.
Încă de mic copil, pentru mine, profesorul
întruchipa perfecțiune, responsabilitate și
măiestrie, inspira optimism, radia dragoste,
răbdare și perseverență. Toate aceste
calități mi-au fost cultivate de părinții mei, ei
fiindu-mi primii mei profesori. Încă de atunci
am înțeles că îmi este predestinat să devin
dascăl. M-am pregătit serios, am dat dovadă
de perseverență, talent, dăruire, făcând o
pasiune din munca cu copiii.
A fi profesor vine cu certitudinea că ai ales o
profesie complexă, că vei parcurge un traseu
propriu de învățare, de perfecționare de-a
lungul întregii tale activități, dar și conștiința
că ai puterea de a dărui știința de carte, de a
cultiva emoții și o deschidere către
cunoaștere.
“Arta supremă a profesorului este de a trezi
bucuria exprimării creatoare și bucuria
cunoașterii.”, spunea Albert Einstein.
Meseria noastră înseamnă a proiecta
activități curriculare diferite și creative, a
concepe strategii didactice, teste, proiecte
inedite, a completa și armoniza domeniul
formal de cunoaștere și învățare cu cel
nonformal de modelare a personalității, a
înțelege natura umană, psihologia vârstelor,
a relaționa și comunica, dincolo de bariere și
dificultăți, acestea sunt doar câteva ipostaze
parcurse de orice profesor.
Este o meserie dificilă, cu “sufletul pe masă”,
dar dificultățile rămân uneori neobservate
datorită rezultatelor voastre, a elevilor
noștri. Ne simțim împliniți atunci când
vedem transformarea voastră, când avem în
fața noastră personalități creative, cu

6
gândire echilibrată, cu aspirații spre
cunoaștere și realizare.
Dragi elevi, sunteți mândria noastră!
Un articol în lanț realizat de profesorii școlii
În numerele trecute ale revistei am provocat
elevi din școala noastră să răspundă la
întrebarea „Ce aș vrea să știe profa/proful
despre mine?”. Răspunsurile au fost tare
interesante și ne-au dezvăluit câteva fațete
din viața copiilor.
În acest număr am ales să inversăm oarecum
întrebarea. Așa că am provocat câțiva
profesori ai școlii să răspundă la întrebarea
„Ce aș vrea să știe elevii mei?”
Pătrunde în Lumea profesorilor tăi,
parcurgând răspunsurile dumnealor.
„Ce aș vrea să știe elevii mei?”
Ne luminați ziua când vă gândiți la noi.
(telefon, sms, o felicitare, un desen…)
Noi învățăm de la voi multe lucruri (fără să vă
dați seama).
Nici profesorilor nu le plac testările.
Și acasă ne gândim la voi, cu îngrijorare sau
mândrie.
Sunt zile când petrecem mai mult timp cu
voi, decât cu copiii noștri.
Uneori păstrăm o faţă serioasă, dar și pe noi
ne amuză lucrurile pe care le spuneți sau le
faceți.
Ne faceți ziua frumoasă când spuneți că v-a
fost dor de noi.
Unii aveți probleme de atenție și sper să
cereți sprijinul unui specialist ca să vă fie mai
ușor.
Chiar dacă vă repet deseori faptul că suntem
diferiți, îmi doresc ca toți să aveți FB la toate

7
disciplinele! Uit, așadar, că fiind diferiți și
aptitudinile/înclinațiile voastre către
anumite materii nu pot fi identice!
Fiecare zi este un schimb (de idei, atitudini,
stări…).
Aș vrea să aplicați în viața voastră de zi cu zi
lucrurile învățate în școală.
Vă apreciez! Vă ador!
Rămâneți în sufletul și în mintea noastră
pentru tot restul vieții.
Am devenit un profesor mai bun cu ajutorul
vostru.
Viața mea gravitează în jurul vieții voastre.
Nu e zi să nu mă gândesc la voi. La ce nevoi
aveți, la ce dificultăți, ce pot face pentru a vă
fi bine.
Sunt tare mâhnită când nu vă înțelegeți
frumos unii cu ceilalți.
Vă doresc un drum lin în viață, ancorați
înrealitate și numai bine!
Ne gândim mereu cum să contribuim la
dezvoltarea voastră, la educația, împlinirea
voastră.
Școala nu înseamnă discipline disparate,
create doar pentru a chinui copiii. Toate sunt
legate între ele, toate sunt importante și
interesante. Trebuie doar să fii deschis și vei
vedea!
Elevii te provoacă să crești ca profesor.
Am speranța că toți veți fi oameni de
nădejde.
Sunteți frumoși și amuzanți.
Nu-mi place deloc să vă fac observații.
Suntem aici pentru voi! Ține de noi să scriem
o poveste frumoasă în fiecare zi.
Nu știu de ce trebuie să țipați unul la altul
atunci când distanța dintre voi este doar de
un metru. ☺
Ai dreptul să înveți, să fii ajutat, încurajat și
susținut să-ți împlinești potențialul.

8
Director adjunct prof. Vali Iatan
Munca mea oferă posibilitatea de a plonja în
copilărie, de a vedea lumea prin ochii
copiilor, de a fi surprinsă de mediul
înconjurător și de a (re)învăța secretele lui cu
ei, de a fi invizibilă atunci când copilul este
ocupat cu propria lui activitate și
indispensabilă atunci când el are nevoie de
sprijin și ajutor.
Într-un mod special, îți dai seama de
semnificația acestei profesii atunci când vezi
ochii copiilor larg deschiși pentru a întâlni
lumea întreagă, ochii prinzând cu nerăbdare
fiecare cuvânt, privire, gest.
Profesorul trebuie să fie bine pregătit din
punct de vedere profesional și să fie o
persoană de referință pentru elevi, să poată
transmite cunoștințele într-o manieră
captivantă pentru copii, să dea dovadă de
multă afecțiune și înțelegere și să alimenteze
copilul din el cu emoții pozitive.
Și cel mai important: un profesor trebuie să
fie implicat, prezent, activ!
Clasa a IV-a E
Prof. Lavinia MIhai

9
Totul începe cu pasiunea
Rebeca Maria Tache, 5 D
E foarte motivant și inspirațional să vezi
oameni extrem de pasionați de ceea ce fac,
care se dedică acelei pasiuni și ajung să fie
foarte buni la ceea ce fac – fie că vorbim
despre o meserie, un sport, artă sau altceva.
Pasiunile nu se nasc peste noapte, ci se
descoperă și se construiesc treptat.
Și ce ne face să pornim pe drumul ăsta?
Curiozitatea, ambiția, diverse nevoi (de
creștere, de învățare, de schimbare, de a
dovedi ceva, de relaxare etc), sunt o mulțime
de motive.
Am ales să aflu care sunt pasiunile unor
oameni dragi mie, prieteni sau persoane din
familia mea. Cei care au răspuns întrebării
mele Care este pasiunea ta? au fost atât
copii, cât și adulți,

10
5 sunt de sex masculin, și 5 de sex feminin,
vârsta lor este cuprinsă între 10 și 65 de ani.
Care sunt pasiunile tale?
Roxana, 39 ani, mama mea:
Îmi place foarte mult să citesc. Când găsesc
o carte bună, aș prefera să folosesc tot
timpul liber pentru a o termina. Mi se pare
interesant să aflu despre viețile altor oameni
din alte timpuri sau contemporani cu noi,
sau despre anumite studii și analize despre
lumea înconjurătoare.
De asemenea, o altă pasiune este să petrec
timp cu familia, timp în care să jucăm jocuri
de societate, să ne uităm împreună la filme
sau să ne plimbăm și să stăm de vorbă.
Constantina, 63 ani, bunica mea:
Pasiunea mea este reprezentată de
activitățile pe care le pot face manual:
croșetat, împletit, goblen, felicitări, origami
etc.
Îmi plac foarte mult aceste activități
deoarece mă relaxează, mă liniștesc și mă
simt foarte mândră și bucuroasă că iese
ceva din mâinile mele.
De-a lungul timpului, am făcut multe cadouri
realizate de mine, care au fost foarte
apreciate. De asemenea, am avut ocazia să îi
învăț și pe alții tot ce știu în materie de lucru
manual.
Ovidiu, 65 ani, bunicul meu
Una dintre pasiunile mele este jocul de șah,
pe care l-am exersat de-a lungul timpului
împreună cu prietenii și familia. Deși este un
sport care îți antrenează mintea, mi se pare
o activitate relaxantă.
Am avut ocazia să îl și predau unor elevi de
gimnaziu, care au obținut rezultate bune la
concursurile de șah la care au participat
ulterior.
Ariana, 12 ani, prietena mea:
Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele
este gătitul. Îmi place când oamenii
apreciază deserturile mele, mai ales că sunt
făcute cu pasiune. Postez rețetele cele mai
reușite pe Instagram, unde am din ce în ce
mai mulți urmăritori, ceea ce mă face să mă
simt apreciată.
Îmi mai place și să călătoresc, deoarece îmi
doresc să descopar lumea, cât mai mult

11
posibil. Îmi doresc să văd mai ales țări din
Africa, America și Asia, unde nu am fost până
acum.
Daniela, 36 ani, mătușa mea
Pasiunea mea principală este gătitul. Îmi
aduce o foarte mare bucurie să gătesc
pentru cei dragi, în special deserturi.
Îmi mai place și să mă plimb în natură și să
înot, deoarece mă simt foarte relaxată când
fac aceste activități.
Daniel, 28 ani, unchiul meu:
Pasiunile mele sunt jocurile pe calculator
deoarece sunt o persoană competitivă și îmi
place să mă joc cu prietenii. Astfel, pot să
socializez cu prietenii mei și putem să vedem
cine este mai bun la jocurile de strategie.
Îmi mai place și să programez aplicații
deoarece îmi oferă posibilitatea să fiu creativ
și să văd rezultatele muncii mele.
Sofia, 10 ani, prietena mea:
Pasiunile mele sunt să desenez, să pictez, să
cânt, să mă joc pe telefon, să ascult muzică,
să mă uit la filme, să mă joc cu animalele
mele de companie, să particip la petreceri și
să mănânc dulciuri.
Toate acestea mă fac să mă simt fericită!
Ianis, 10 ani, un prieten:
Pasiunea mea este judo-ul, un sport la care
vreau să devin campion. Aș vrea să fiu cât
mai bun și să învăț cum să mă apăr, în caz ca
voi fi atacat.
Îmi mai place să mă joc pe calculator
împreună cu prietenii.
Tudor, 10 ani, fratele meu:
Pasiunea mea este să mă joc jocuri video
pentru că pot să interacționez cu prietenii și
mă simt creativ.
Mi-am dat seama că în afară de dezvoltarea
creativității, mă ajută să învăț limba engleza
mai repede și într-un mod mai interesant.

12
Valentin, 43 ani, tatăl meu:
Pasiunea mea este fotbalul. În perioada
adolescenței am fost înscris la un club unde
am practicat acest sport împreuna cu fratele
meu, ceea ce ne-a făcut să dezvoltam o
relație foarte apropiată.
Acum îmi place să merg pe stadion, la
meciurile nepotului meu sau ale echipei
preferate, sau să urmăresc meciuri sau
emisiuni sportive la televizor.
După ce am analizat toate răspunsurile
primite, am observat că:
- unele pasiuni pot fi comune mai multor
categorii de vârstă (plăcerea de a găti
deserturi, de exemplu, sau jocurile pe
calculator – le plac atât adulților, cât și
copiilor);
- sentimentele pe care le au cei care își
urmează pasiunile sunt, în general,
asemănătoare: relaxare, fericire, mândrie;
- anumite pasiuni aparțin persoanelor de sex
feminin (gatitul), iar altele celor de sex
masculin (jocurile pe calculator, sporturile).
Dar, sigur, asta nu e o regulă general valabilă.
Urmați-vă pasiunea!
Deși poate suna ca o exagerare, un hobby îți
poate schimba viața. Să găsești o activitate –
acea activitate – la care să revii cu drag,
interes și entuziasm de fiecare dată nu mai e
un privilegiu. Este o necesitate.
Printre nenumăratele responsabilități și
probleme zilnice, trebuie să găsești timp și
pentru tine. Pentru pasiunile și preocupările
care te însoțesc toată viața și care așteaptă
cuminți să te întorci la ele.
Să ai un hobby e o modalitate să evadezi din
rutina cotidiană, să-ți descoperi talentele,
să-ți „ascuți” unele abilități și… să fii fericit.
Relaxante, practice, interesante, active,
provocatoare sau… mai ciudate – sunt zeci
de pasiuni care ar putea să te inspire.
Găsește-o pe cea care îți aduce zâmbetul pe
buze și îți umple inima de bucurie de fiecare
dată când îi dedici timp.

13
Copacul! Desene realizate de elevii claselor a
V-a

14
Despre elevi și profesori s-au scris
nenumărate glume de-a lungul timpului. Vă
propunem o selecție a lor, ca să închidem
râzând acest an școlar.
Ce se așteaptă profesorii să scrie elevii în
lucrarea de control și ce scriu ei
Astăzi, spiritul meu merge la şcoală, în timp
ce trupul meu stă în pat.
– Tata, mi-ai făcut tema la matematică?
întrebă fiul.
– Da. Sigur.
– Dă-mi caietul să-l verific dacă e bine.

15
Luca vine acasă după prima zi de şcoală şi
maică-sa îl întreabă:
- Ce aţi învăţat astăzi la şcoală?
- N-am învăţat tot, spune Luca. Ne-au spus
că trebuie să ne întoarcem şi mâine.
Mihăiţă:
- Mami, am luat 10 astăzi la şcoală.
Mama:
- Grozav. La ce?
Mihăiţă:
- 6 la română şi 4 la matematică.
– Doamnă profesoară, poate fi cineva
pedepsit pentru un lucru pe care nu l-a
făcut?
–Nu.
– Atunci, vă rog, să nu mă pedepsiţi,
fiindcă nu mi-am scris tema pentru astăzi.
La ora de geografie:
- Ce capitală are Marea Britanie, întreabă
profesorul?
O voce din spatele clasei:
- Dar ați spus să învățăm capitalele de țări,
nu de mări.
- Tată, tu mi-ai povestit că odată te-au dat
afară din oră?
- Da, Gelule. Dar de ce mă întrebi?
- Pentru că istoria se repetă...

16
Ce materie preferi: geografia sau
matematica? (reporter David Ciobanu, 5 C)
Geografia deoarece este tare să învățăm
despre planete. (Matei, 5 A)
Sincer, prefer geografia pentru că este mai
ușoară. (Untu Ștefan, 5 A)
Clar, matematica. Este folositoare. ( prof.
Estera Solcan)
Geografia. Ca să știi istorie trebuie să știi și
geografie. (prof. Dan Bălan)
Mie îmi place geografia. În liceul pe care l-am
urmat se punea mare accent pe geografie.
(prof. Sabina Greceanu)
Eu prefer matematica. Îmi place gândirea
logică. (Cezar Banu, 5 C)
Matematica. Îmi pune mintea la contribuție.
(Ștefan Anastase, 5 C)
Matematica. Mie chiar mi se pare mai
ușoară. (Edi Covaci, 5 C)
Geografia. Doamna este drăguță și pare o
materie interesantă. (Marian, 5 C)
Ce preferi: geografia sau istoria? (reporter
EduardMihaiCovaci,5C)
Geografia, deoarece este mai logica decat
istoria. (Covaci Gabriela)
Geografia. Nu-mi place istoria. (Covaci
Sebastian)
Prefer geografia. O cunosc mai bine,
comparativ cu istoria. (Covaci Marian)
Aleg geografia. O înțeleg mai bine. (Boboc
Ileana)
Eu prefer istoria. Este frumoasă, ca o
poveste. (Boboc Ion)
Geografia. Este mai usor de invatat. (Bontoiu
David)
Istoria. Este captivantă, poți afla multe
informații despre anumite războaie, despre
cum trăiau oamenii cu sute de ani în urmă.
(Bontoiu Lucian)
Eu prefer istoria. La această disciplină poți
învăta despre cum s-a inventat scrierea,
despre cum a apărut primul om și despre
cum a evoluat scrierea. (Bontoiu Constantin)

17
Dacă este să aleg, aleg geografia. Geografia
îți permite să înțelegi locul în care trăiești,
locurile în care dorești să călătorești.
Geografia te plibă prin lume. (Ciobanu
Nicole)
Geografia. Ea te ajută să înțelegi și să
apreciezi diversitatea culturilor din întreaga
lume. Pentru a înțelege un popor, trebuie să
cunoști câte ceva despre pământul său.
(Bontoiu Laura)
Elena Claru, 6 C
Școala
Vreau la mare,
Vreau la soare,
Vreau lalele de culoare.
Vreau să zbor,
Să mă distrez,
Vreau să râd,
Să colorez.
Vreau să văd lumea-ntreagă,
Cum să fac, o, școală dragă?
M-ai lăsa și tu pe mine,
Sau tre să caut sinonime?
M-ai lăsa și tu afară
Sau tre să scriu despre chitară?
M-ai lăsa să-nfrunt strigoi
Sau memorez un nou război?
M-ai lăsa să-mi fac de cap
Sau mă iei iar cu asalt?
Tre să fiu mereu în gardă
Că mă tragi din nou de zgardă.
Momentan școala să ardă!

18
Despre testele școlare
(varianta în limba engleză)
*Găsiți mai jos și varianta în limba română.
Maria Iordache, 6 A
School tests! Let’s be honest, we all both
hate and fear them!
Have you ever studied real hard for a school
test, but when the time came to take it you
remembered nothing?
Remember that dreadful feeling when your
teacher came into the classroom, read aloud
the test results and you felt stupid or
ignorant or were called bad names by your
classmates because of those results?
Can you imagine yourself casually reading
your lessons, going at peace to bed at night,
waking up cheerful in the morning and
confidently walking into your classroom,
knowing you would have to take a test that
day?
I can’ t. Not today, when school tests are
generally given by teachers only to grade us.
Thanks to this we are about to become a
generation of tens, nines, eights, sevens,
sixes, fives, fours or even less. A generation
of smart or stupid, of successes or failures!
But, what if it didn’t have to be like this?!
What if school tests were given by teachers
NOT to grade students but to ASSES their
level of knowledge and learning style and
adapt their methods of teaching to help each
and every one improve. What if school tests
were ment NOT TO GRADE US but to GRADE
THE PROCCESS?! Now, that would be a
change?!
Someone once wrote, "Provide an
uncommon experience for your students
and they will reward you with an uncommon
effort and attitude." And this is so true, as I
myself have discovered, when I met one
teacher who really tried meeting the
different learning styles in my class and did
not consider testing a mere grading tool. And
the story goes like this:
When I started 6th grade, I had a new English
teacher. I didn’t know what to expect,
especially because my former teacher used

19
to say I don’t know English. On my first
English class, I had to go home early, so I
didn’t get to meet her. I met her at our next
class when she asked me about my level, as
she had heard from my classmates that I was
good at it. I told her that I had just taken the
PET exam, with a B2 result and she was
delighted so she gave me a higher grade test,
only to see how I'd perform. Ever since, she
has really tried to adapt her practice,
assignements and evaluations to all our
levels, so we all make some progress. And so
far it has worked! We are all doing OUR BEST
in her class.
This sure was a fortunate experience, but so
far it has been a singular one, since most of
the teachers I’ve had tend to use school tests
merely to evaluate our ability to reproduce
information. They mostly have a memorize
your best approach to teaching, with little to
no interest to develop our abilitiy to think
for ourselves or understand.
To sum it all up, imagine your life into a box
you must stay in because the system says so!
Life outside the box isn't right since the box
is where you should be! Because of today
tests, this is true to students who go to
school only to be told " this is your box, this
is where your achievements belong. Get in
the box!" It's high time teachers
acknowledge the truth that all students are
born with different abilities and therefore
learn, process and retain information in
different ways.
And we must all understand that tests
should no longer be a Procustean solution
that forces students into uniformity.
Otherwise we will all end up in a box, that
unfortunatelly most of us won't fit into!
OPINII
Despre testele școlare
(varianta în limba română)
Maria Iordache, 6 A
Testele școlare - lucrări de control,
extemporale sau teze - cu toții le urâm și ne
temem de ele în același timp!
Ați studiat vreodată din greu/intens pentru
un test la școala, dar când v-ați regăsit în oră
față în față cu foaia goală de hârtie, nu v-ați
mai adus aminte nimic?
Ați trăit vreodată sentimentul acela
îngrozitor când profesorul intră în clasă,

20
anunță rezultatele la test și tu te simți
"prost" sau ignorant, ori colegii îți pun astfel
de porecle din cauza acelor rezultate?
Vă puteți imagina citind relaxați o lecție,
culcându-vă liniștiți, trezindu-vă bucuroși și
intrând plini de încredere în clasa voastră
într-o zi în care știți că veți da un test?
Nu cred! Cel puțin, nu în prezent, când
testele școlare sunt date de profesori doar
pentru a ne "nota". Din cauza acestei
realități, suntem pe cale să devenim o
generație de zece, nouă, șapte, șase, cinci,
patru sau chiar inferiori. O generație care se
împarte în deștepți sau proști, elevi de
succes sau eșecuri scolare! Dar, dacă nu ar
trebui să fie așa?! Dacă testele ar fi date de
profesori NU ca să ne noteze pe noi, elevii, ci
ca să evalueze nivelul de cunoștințe și stilul
de învățare, pentru a-și adapta metodele de
predare astfel încât să ne ajute pe fiecare
dintre noi să devenim mai buni?! Cum ar fi
daca testele școlare nu ar "nota" elevii, ci
procesul?
Asta chiar ar fi o schimbare!
Un renumit expert în pedagogie a spus
odată: "Oferiți-le elevilor în clasă o
experiență ieșită din comun și ei vă vor
răsplăti cu eforturi și implicare ieșite din
comun".
Nimic mai adevărat, după cum am putut
constata personal, de-a lungul celor 7 ani în
care am fost elevă. Profesorii sau învățătorii
care și-au adaptat stilul și metodele de
predare și i-au ajutat pe toți elevii din clasă
să evolueze, fiecare în ritmul său, s-au
bucurat de recunoașterea elevilor lor.
Din păcate, în școala de azi, unii profesori au
tendința de a confunda testele cu
instrumente de evaluare exclusivă a
capacității noastre de a reproduce
informația, având o abordare de genul "cine
reproduce mai bine" și nu una care să pună
accentul pe dezvoltarea capacității noastre
de a înțelege și de a gândi cu propria minte.
Imaginați-vă, dragi profesori, că ar trebui să
vă trăiți viața într-o cutie în care sistemul v-
ar spune că trebuie să trăiți! Viața în afara
cutiei nu este bună, deoarece doar în cutie ar
trebui să stați!
Din cauza testelor școlare, aceasta imagine
este realitate pentru toți elevii care merg la
școală pentru a li se spune:"Aceasta este
cutia ta, aici este locul rezultatelor tale. Treci
in cutie!"
Este timpul ca profesorii să accepte adevărul
că nu toți elevii sunt născuți cu aceleași
abilități și de aceea fiecare învață,
procesează și reține informația în ritmul său.

21
Și, noi toți, trebuie să înțelegem că testele
școlare nu sunt Paturi ale lui Procust prin
care trecem pentru a deveni toți la fel.
Dacă nu o facem, vom ajunge toți într-o
cutie, care nu întotdeauna va fi construită pe
măsura fiecăruia.
Clasa a VII-a B, proiect: Produse din lemn -
în cadrul orei de Educație tehnologică și
abilități practice - prof. Corina Baltag

22
Învățământul online în mediul rural
Radu Tănăsie, 5 B
De doi ani, învățământul românesc trece
prin cea mai grea probă de pâna acum:
digitalizarea sau învățământul online.
Dacă la oraș, lucrurile stau cât de cât bine, nu
același lucru putem spune și despre ce se
petrece în mediul rural. Conform site-ului
edupedu.ro, mai mult de 40% dintre elevii
înscriși în sistemul de învățământ românesc
sunt dezavantajați de când se învață online,
iar majoritatea acestora provin din mediul
rural. Astfel, elevii care nu au avut acces la
internet din diverse motive, cum ar fi lipsa
banilor pentru achiziționarea tabletelor sau
a altor dispozitive electronice sau lipsa
internetului au dus la pierderea a ce puțin 24
de săptămâni de școală.
Evident, acest fapt se va reflecta în educația
acestor copii, iar mulți dintre aceștia vor
renunța și vor abandona școala. Să nu uităm
că România se află pe locul 3 în Europa la
abandonul școlar timpuriu.
E momentul ca statul român să își asume
responsabilitatea pentru educația tuturor
copiilor săi!
Ingineria IT
Andrei Cristian Neguță, 5 C
Ingineria IT a devenit un subiect extrem de
interesant pentru tot mai mulți copii. Aceștia
visează încă de mici să exceleze în acest
domeniu fascinant.
Tot mai des auzim de copii care discută
pasionați despre anumite fațete ale
ingineriei IT:
- despre crearea și developarea de jocuri
(fiind, de fapt, cea mai dorită nișă de copii);
- programarea ce presupune crearea unor
website-uri și sau a unor programe;
- securitatea video sau audio (aici copiii deja
se visează lucrănd în birourile de la FBI sau,
la noi, la SRI sau SIAS).

23
O calitate absolut necesară a profesionistului
din acest domeniu este vigilența, observarea
micilor detalii (sigur, e o calitate ce poate fi
utilă și în alte domenii. Vă recomand să vi-o
formați și exersați constant!). Evident,
creativitatea este și ea la mare căutare.
Dacă doriți să profesați în acest domeniu, vă
încurajez pe toți să învățați foarte bine, atât
la școală, cât și în cadrul unor activități
extrașcolare, cum ar fi cursurile tematice din
vastul domeniu al informaticii.
Ce sunt jocurile video?
Radu Ștefan Polifronie, 5 D
Un joc video este un joc electronic în care se
interacționează cu o interfață grafică pentru
a genera răspuns vizual pe un ecran.
Jocurile video, în general, au un sistem de
recompensare a utilizatorului (de obicei se
ține scorul), acest sistem depinzând de
îndeplinirea unor anumite obiective în joc.
În anul 2008, piața mondială de jocuri video
a înregistrat o valoare de 41,9 miliarde de
dolari, iar în 2011 a ajuns la 56 miliarde
dolari, în 2015 ajungea la 82 miliarde
dolari… E un domeniu câștigător din start!
Jocurile video pe care le jucați cu toții sunt
mult mai greu de realizat decât credeți voi.
Jocurile video create de companii mari pot
ajunge și la mai mult de 1.000.000 de
caractere la codurile din spatele jocului.
Dar ajungem și la întrebarea clasică: Cine a
creat jocurile video? Creatorul jocurilor video
este Ralph Baer. El le-a inventat în 1960.
Jocul lui avea o grafică simplistă. Se conecta
la TV și avea două controlere din lemn cu
doar două butoane. Aveau o formă
dreptunghiulară, dar nu te incomodau deloc.
Jocurile video din prezent sunt mult mai
complicate și mai extravagante, cum ar fi:
Minecraft, Brawl Stars și Fortnite. Dar asta
deja stiți cu toții!
Rămânem în continuare fascinați de acest
domeniu, de creativitatea debordantă a
creatorilor de jocuri video, de fascinanta
lume din spatele unui ecran. Și visăm, de ce
nu, un job în acest domeniu

24
David Băjenaru, 5 B
Primăria sectorului 2 derulează în unele școli
programul Școala după Școală. Acesta este
un program de tip After sau Before School,
nu este obligatoriu, dar ajută mult unii elevi.
Se desfășoară înainte sau după programul
școlar obligatoriu (în funcție de orarul
elevilor, de spațiile și de resursa umană
disponibile în acea școală).
În cadrul acestor activități se consolidează
cunoștințele predate la ore, se fac meditații
sau se lucrează suplimentar, se desfășoară
variate activități educative, recreative și de
timp liber. Se servește și o masă caldă.
Eu sunt de acord cu derularea acestui tip de
program care ajută mult elevii și cred că ar
trebui extins în toate școlile.
Prof. ed. plastică Cătălin Ștefan Gheorghe
4 mai 2022 este o zi specială pentru
universul Star Wars. Pe această dată, cu 45
de ani în urmă, anul 1977 mai exact, era
lansat primul film din ceea ce avea să devină
saga Star Wars.

25
George Lucas este omul din a cărui minte au
izvorât primele idei pe care s-a construit
această lume în care supranaturalul se
întâlnește cu tehnologia avansată pentru a
da naștere a ceea ce noi numim Jedi și Sith.
De-a lungul timpului, acest univers a fost
adus la viață de numeroși artiști prin
intermediul benzilor desenate, al animațiilor
și, mai nou, prin intermediul unor noi filme
care au completat saga original de 6
episoade.
Această temă a a fost primită și realizată de
elevi cu un entuziasm și o energie aparte.
De-a lungul fiecărei ore am primit întrebări
inedite despre Star Wars, ceea ce a dus la o
conversație extraordinară cu fiecare clasă în
parte. Nu pot spune că am avut două ore
care să fie la fel.
Priviți câteva din lucrările de la această
temă.
Felicitări tuturor elevilor!

26
Este ceva ce nu ați făcut până la vârsta
aceasta și v-ați fi dori să faceți? (reporter
Jugureanu Alexandru, 5 B)
Mi-aș fi dorit să învăț să înot în copilărie ca
să mă pot bucura de mare an de an. (Flori,
mătușa)
Mi-ar fi plăcut să învăț mai multe limbi
străine. (Aura, prietena mamei)
Ar fi trebuit să îmi urmez pasiunile și să nu
mă las influențată de părinți în alegerea
meseriei. (Carmen, prietena mamei)
Mi-ar fi plăcut să am mai mult curaj pentru
activități extreme, să zbor cu parașuta,
parapanta. (tata)
Mi-aș fi dorit mai mult timp pentru a călători.
(mama)
Mi-aș dori să îmi pot învinge emoțiile, să am
mai multă încredere în mine. (Andrei, fratele
meu)
Mi-aș fi dorit să pot fi mai competitiv la
școală. (David, vărul meu)

27
Mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp cu
nepoții mei. (bunica paternă)
Mi-aș fi dorit să nu fi fost așa exigentă cu
fetele mele, sa fiu mai apropiată de ele.
(bunica maternă)
Mi-aș fi dori să îmi urmez visul, acela de a fi
inginer. (Dani, unchiul meu)
Unde/ce ai făcut ai fost în vacanța de
Paște? (reporter Radu Matei Tănasie)
Am fost la un concurs de biciclete, în zona
Sibiului. (Tanasie Ștefan, 8C)
Eu am fost în Bulgaria, în zona Balchikului,
am vizitat castelul de vară al Reginei Maria.
(Tanasie Laura)
Eu am fost împreună cu Ștefan la concursul
de biciclete. (Tanasie Cătalin)
Eu am fost în fiecare sâmbătă în parcul
Plumbuita. (Zoe Cirniciu)
Eu am fost la bunici in vacanta de Paste.
(Dora, cls 7)
Am fost în Constanța, la bunici. (Ionuț)
Cum a fost cea mai frumoasă vacanță pe
care ai petrecut-o până acum? (reporter
Alexandru Cristian Ghitoaica)
Nu am avut o vacanță anume, dar cele mai
frumoase vacanțe au fost cele de la bunici
deoarece nu aveam griji și nici probleme,
hoinăream prin pădure, culegeam fructe și
legume, făceam baie în rău și hrăneam
animalele. Totodată ne întâlneam cu
verișorii noștri, eram toată familia strânsă la
un loc, ne petreceam zilele împreună și era
voie bună. (mama, profesor turism/servicii)
Mă gândesc că cea mai frumoasă vacanță a
fost în Grecia, mi-amintesc marea și
priveliștea din restaurantul Finikas. În acea
vacanță ne petreceam ziua pe plajă sau la
piscină și seara ne plimbam pe munte.
(Adiță, fratele meu preșcolar)
Cel mai mult mi-a plăcut când am fost cu
mama ta în luna de miere în Turcia. Am
închiriat un scuter și am vizitat toate
împrejurimile: livezi de portocali, peștera și

28
râul Dim, am facut rafting și ne-am delectat
cu toate produsele tradiționale turcești.
Turcii sunt foarte ospitalieri. (tata, manager
proiect)
A fost vacanța de ziua mea în Paris. Am văzut
niște locuri interesante: Turnul, Luvru,
Panteonul, Domul Invalizilor… A fost ca o
lecție de istorie și cultură foarte
cuprinzatoare și bineînțeles am savurat
preparate din gastronomia locală. (mamaie,
pensionară)
Cel mai mult mi-a plăcut în Bulgaria. Era
acolo o piscina mare, am înotat toată ziua și
aveau clatite cu Nutella. Camera de hotel era
foarte mare și paturile erau confortabile.
Mergeam la plajă în fiecare zi și jucam jocuri
interesante cu copiii de la hotel. (Ana,
verisoara mea, clasa 0)
Când am fost în Barcelona, în Spania. Am
avut mult timp de plimbare, să vizităm orașul
colorat, clădirile impunătoare care
contrastau, parcul Guell cu tematică, multe
mozaicuri, arhitectura caracteristică, multă
liniște, multe artere pietonale, spaniolii
foarte prietenoși cu turiștii, am fost și la plajă
unde apa era caldă și curată. Am avut timp
suficient să facem poze și să nu ne grăbim.
(Alina, matușa mea, contabilă)
Valențe ale trecutului reflectate în prezent
Prof. istorie Elena State
De când sunt profesor m-am confruntat cu
numeroase situații complicate! Ultimii ani,
însă, parcă au scos la iveală tot ce e mai urât
din omenire. A fost mai întâi pandemia, apoi
a urmat războiul din apropierea granițelor
țării.
Cu toții am traversat, mai bine sau mai greu
vremurile, dar cei mai afectați au fost copiii!
Și cum poti explica unor pui de oameni ce se
întâmplă în jurul lor, atunci când nici tu nu te
așteptai să izbucnească un război?
șa că am propus să facem o comparație cu
unul din evenimentele de cumpănă ale
umanității: Al doilea război mondial.
Cu mare mândrie vă prezint lucrările
eleborate de elevii claselor a VII-a A,B și C la
care am desfășurat proiectul!
Felicitări tuturor!!!!

29
Imaginea trecutului cu valențe actuale
Text realizat de elevii clasei a VII-a A
Ambele războaie au avut foarte mari
distrugeri asupra omenirii, atât în trecut, cât
și în prezent, cauza generală a războaielor
fiind lupta pentru teritorii și sferele de
influență.
Pe când bărbații erau pe front, femeile
trebuiau să se apere atât pe ele, cât și pe
propriile lor familiii. În momentul actual
femeile sunt nevoite să plece din locuințele
lor, cu doar un bagaj, sau chiar nimic, în timp
ce în Al Doilea Război Mondial, femeile erau
nevoite să continue slujbele bărbaților și să
creeze arme pentru aceștia.
Și acum și atunci, țările mai mici sunt atacate
de forțe mai mari din aceeași cauza, oamenii
trăind într-o frică constantă.
Ca și Putin, Hitler publica informațiile care
erau avantajoase pentru conducerea lui. Dar
spre deosebire de Hitler, Putin are la
îndemână mai multe mijloace prin care
poate transmite aceste informații.
Hitler pe lângă Putin făcea diferențe rasiste,
iar acțiunile lui Hitler au provocat un Al
Doilea Război Mondial, pe când ale lui Putin
sperăm doar un război local.
Războiul lui Hitler a provocat între 50 și 85
milioane de decese, pe când războiul lui
Putin are mai puține decese, dat fiind faptul
că acesta este în război doar cu Ucraina,
națiune care s-a gândit să trimită refugiați în
țările vecine, ca un mijloc de salvare.
Conducătorii au profitat de competiții
sportive pentru a-și îmbunătății imaginea.
Ambii au folosit aceleași scuze pentru a
anexa un teritoriu străin, la fel cum tot
amândoi au intervenit sub pretextul
protejării populatiei.
Alte asemănări între ei sunt:
1. Folosirea problemei etnice în politica
externă;
2. Politica imperialistă;
3. Revanșismul și limitarea drepturilor
cetățenilor.
Deși cele doua războaie provocate de cei
doi mari conducători au avut ca
scop lupta pentru teritorii și sferele de
influență, cele mai importante pentru
omenire sunt pacea și buna înțelegere între
popoare.
Rebecca Urzică, VII A

30
"Al Doilea Război Mondial proiectat în
prezent" - desen realizat de Matei Iancu și
Maya Vladimirescu, clasa a VII-a C
* În ororile războiului, nu-i de mirare că
fiecare suflet este destrămat. Dar copii, cu
inocența lor, transmit chiar și o fărâmă de
speranță mai departe, în trecut, prezent sau
viitor. Florile din partea fetiței arată
puritatea gata să fie împărtășită, câteva
petale și frunze ajungând și în partea
femeii.*
Proiectul clasei a VII-a B pus în practică de
Ioan Andrei

31
Ce înseamnă pentru tine să fii român?
(reporter Iustin Nicolae, 5 B)
Pentru mine a fi român înseamnă să respect
strămoșii și să le fac cinste. (prof. Corina
Neculăescu)
A fi român înseamnă să reciți poezii ale
marilor poeți ai țării noastre, să fi ascultat
măcar de câteva ori compozițiile marilor
nostri compozitori clasici, să te mândrești cu
operele lui Constantin Brâncuși ,atât de
prețuite în lume , și să ți se umple ochii de
lacrimi atunci când un alt român câștigă un
mare premiu. (prof. Gabriela Lobodan)
Pentru mine să fii român este o onoare
pentru tot ce oferă Romania cu toate
bogățiile și minunățiile ei. (Nicolae Cristina,
mama mea)
Pentru mine a fi român este să fiu mândru de
țara mea. (Nicolae Gabriel, tatăl meu)
Pentru mine a fi român înseamnă să respect
tradițiile noastre, oamenii frumoși din
această țară minunată și să iubesc portul
nostru românesc. (Popescu Elena, bunica
mea)
Pentru mine a fi roman înseamnă sa am
bucur de cei dragi. (Popescu Beatris, mătușa
mea)
A fi român înseamnă să trăiesc în țara în care
m-am născut. (Cristian Negut, prieten)
Pentru mine a fi român înseamnă să îmi
iubesc familia, să am încredere în prieteni.
(Tudor Nica, coleg)
A fi român înseamnă pentru mine mine să
trăiesc în țara mea natală toată viața. (Tudor
Martin, prieten)
A fi român înseamnă bucuria de a trăi în țara
în care m-am născut. (Sandu Ioan, coleg)

32
Clasa a III-a A
Prof. Nicoleta Cristoaei
Sărbători împreună
Lucrări dedicate celor mai importante
sărbători creștine: Crăciunul și Paștele.

33
Dezvoltarea personală și joaca
Ilinca Niculescu, 5 D
Copilul învață prin imitație și prin joacă.
Bebelușul se uită în ochii părințiilor și
apropiaților săi și, chiar dacă nu înțelege ce
spun aceștia, zâmbește când zâmbesc ei și se
întristează când se întristează aceștia.
Când copilul crește și începe să înțeleagă, în
viața lui apar jucăriile și jocurile.
Experimentând fiecare jucărie în parte,
observând ce poate face cu ele, învață
diferite moduri de a utiliza lucrurile.
Joaca cu părinții, apropiații familiei și alți
copii contribuie la dezvoltarea personală
deoarece de la fiecare persoană copilul are
ceva de învățat: comportamentul față de
ceilalți, modul de adresare, reguli ale bunului
simț/ bunele maniere, cum poate ajuta alți
copii și persoane aflate în dificultate sau cu
nevoi speciale, învață cum să împartă, învață
comunicarea și relaționarea cu mediul și cu
cei din jur.
Jocurile sunt cele care învață copilul să se
dezvolte în anumite domenii: sunt jocuri de
comunicare (Activity), jocuri care te învață
cum să gestionezi și să folosești banii
(Monopoly), jocuri de familie (Catan), jocuri
care te învață să te cunoști mai bine și să-ți
dezvolți abilitățile de comunicare (Mima).
Sunt o mulțime de jocuri interactive,
interesante și educative, în același timp.

34
În concluzie, jocurile și joaca dezvoltă
caracterul, mobilitatea fizică și intelectuală a
copiilor, toate acestea fiind susținute,
bineînteles, și de părinți, rude, prieteni și
cadre didactice (educatori, învățători,
profesori).
Nu renunțați la jocurile copilăriei, dragi
colegi!
Bunicii sunt acele ființe minunate care se
topesc de dragul nepoților, iar nepoții simt
această dragoste nemărginită. Bunicii îi
ajută pe nepoți să înflorească și să crească
frumos.
Povestea bunicului meu, o frumoasă lecție
de viață
Albert Tonghioiu, 5 D

35
Mi-am propus să realizez un interviu cu
bunicul meu. Din ce mi-a povestit tata, are o
istorie frumoasă în spate, o familie mare și o
carieră deosebită. Un interviu cu bunicii te
apropie de aceștia și te ajută să înțelegi de
unde provii.
Sunt multe lucruri pe care le poți descoperi
despre cei din care te tragi.
Îl voi ruga să-mi povestească despre copilăria
lui, despre școală, tinerețe, căsătorie etc.
Vreau să descopăr jocurile copiilor de la
început de secol, ce înseamnă un ceai
dansant sau de ce burlacii de altădată se
numeau, elegant, "cavaleri".
Vreau să aflu ce meserie a avut, să-mi
povestească despre studiile sale și despre
domeniul în care a lucrat.
Vreau să-mi povestească despre perioadele
politice prin care a trecut. Bunicii noștri își
amintesc de Regele MIhai în tinerețe, de
război, de colectivizare și de multe lucruri
care li s-au întâmplat sau cărora le-au fost
martori.
Bună, Bunu! Astazi vreau să stam puțin de
vorbă, fiind o zi de weekend, când avem mai
mult timp liber la dispoziție.
Bună, Albert! Da, până va pregăti Buna masa
de prânz, îți stau la dispoziție. Mă bucur că
pot să îți povestesc întâmplări din copilaria
mea, din viața mea.
Să începem. Întâi să mi spui, te rog, unde te-
ai născut și în ce an.
M-am născut în prima capitală a României,
Campulung Muscel, județul Argeș, în anul
1939. O zonă superbă, încărcată de o bogată
istorie.
Ce vă jucați voi în copilărie? Știu că mai ai
două surori.
Pe vremea noastră, fiind născut și înaintea
celui de-al doilea Razboi Mondial, nu existau
jocurile din ziua de azi, nu exista televiziune.
Nu aveam telefoane, calculatoare, nimic din
ceea ce este azi. Singura noastra bucurie era
să fie pace, să fim sănătoși. Mergeam pe
coasta dealului la cules de zmeură sau la
gârlă, la scăldat. Minge faceam dintr-un
ciorap pe care îl umpleam cu carpe.
Sa trecem la școală. Să discutăm un pic
despre școala. Știu că ai fost un elev foarte
bun. Tata îmi povestea ca erai atât de bun la
matematică încât….
Da, mi-a plăcut foarte mult școala, să învăț.
Mi-a plăcut foarte mult matematica. Seara,
mă întâlneam cu profesoara de matematica
și îi rezolvam problemele de matematică pe
care a doua zi le preda la ora de clasă.
Și mai târziu?

36
La 14 ani am plecat de acasă. Am plecat la
Pitești să ma înscriu la liceu. După
terminarea liceului, nu știam ce să fac. M-am
întâlnit cu un prieten și am plecat la
București. Ne-am înscris la Academia Tehnică
Militară, unde am și intrat, promovând un
examen. Am absolvit această facultate ca șef
de promoție, cu media 10. Așa că și tu,
nepoate, trebuie să înveți la fel de bine ca să
fii primul mereu!
Foarte interesant, Bunu! Și după terminarea
facultății? Unde ai lucrat? În ce
domeniu?
După terminarea facultății, am lucrat în
domeniul apărării. Fiind inginer de
radiocomunicații, am lucrat în mari
întreprinderi care făceau aparatura pentru
Armata Română, ajungând la un moment dat
să conduc mai multe mari fabrici și
întreprinderi care aveau conduceri
militarizate.
În toată această perioadă, când erai în funcții
așa înalte, ai plecat în țări străine? Acum se
pleaca foarte des. Pe vremea aceea era la
fel?
În acea vreme, nu aveam voie să plecăm în
străinătate. Eram în vremea comunismului.
Însă, eu, fiind într-o funcție care necesita
schimbul de experiență cu parteneri străini,
am vizitat aproape toată lumea. Am fost în
toate țările Europei, dar cele mai interesante
călătorii le-am făcut în America, în vremea în
care existau cele 2 turnuri gemene, de unde
am făcut și poze pe care probabil tu le-ai
văzut, de la etajul 108.
Wow… foarte interesant și, în același timp,
sunt mândru de ceea ce aud. Și după toate
astea…?
Apoi am ieșit la pensie. După cum bine știi,
tatăl tău mai are un frate, geamăn, care la
rândul lui are doi baieți. Deci tu ai doi veri
primary, iar eu am trei nepoți.
Da, am doi veri, unul care are 19 ani și cel de-
al doilea este cu un an mai mic ca mine și îmi
este ca un frate. Bunule, aș sta la infinit de
vorbă cu tine, ai foarte multe lucruri
frumoase și deosebit de interesante să îmi
povestești, însă ne strigă Buna să mergem la
masă.
Hai la masă, și mai continuăm povestirile în
altă zi…
Aceasta a fost povestea mea cu bunicul meu
de care sunt foarte mândru.
Investiți timp, interes și dragoste în relația
cu bunicii voștri. Poveștile vieții lor sunt
întotdeauna fascinante și mereu sunt un
exemplu de urmat în viață.

37
Modelele copilului sunt acele persoane la
care cel mic se uită cu admirație și asemenea
cărora dorește să fie. Un model poate fi o
persoană cunoscută, însă și un personaj fictiv
– toți copiii își găsesc la un moment dat un
caracter pe care îl idealizează, visând sa fie
asemenea eroului lor!
Părinții sunt primul model din viața copiilor!
Devorbăcutatăl meu,NicolaeAlexandrescu,
despreînvățământuldinRomânia
ElizaAlexandrescu,6A
Bună ziua, tati!
Bună ziua, draga mea!
Ce părere ai despre învățământul românesc?
Învățământul românesc, din punctul meu de
vedere, se axează, din păcate, pe prea multă
teorie. Copiii învață lucruri de bază fără a
avea șansa de a li se explica care este
utilitatea sau reprezentarea lor practică.
La ce te referi?
M-aș fi așteptat, de exemplu, ca ora de fizică
să se desfășoare într-un laborator de fizică.
Acolo elevii au șansa să vadă și să folosească
diverse instrumente de măsură, pot urmări
fenomene fizice și pot avea discuții deschise
cu privire la respectivele evenimente
observate.
Crezi că ar trebui să fie, de asemenea, mai
puțină materie predată, însă aceasta să fie
mai aprofundată?

38
Consider că materia școlară trebuie mai bine
structurată și cu exemple practice. Este mult
mai ușor să înțelegi din exemple decât
parcurgând teoria.
Ce părere ai despre atitudinea copiilor la
clasă?
Mă aștept ca elevii să adopte o atitudine
potrivită unui mediu destinat educației. Ca
urmare, ei trebuie să își respecte profesorii și
colegii și să nu deranjeze parcursul orei.
Ești mulțumit de modalitatea de evaluare a
elevilor?
Volumul evaluărilor prin teste sau ascultări
mi se pare prea mare și foarte stresant
pentru elevi. Trebuie să ținem cont că revin
la școală după o perioadă îndelungată în care
au învățat în modul online, care nu
presupunea așa de multe evaluări.
Crezi că un număr cât mai mare de copii ar
trebui vaccinați contra covid-19?
Pandemia Covid-19 a afectat întreaga
planetă. Vaccinul pare a fi o soluție pentru
oprirea pandemiei sau cel puțin pentru
ameliorarea efectelor virusului asupra
organismului uman. Consider ca vaccinul
este constructive, însă nu putem obliga copiii
să se vaccineze. Cred că fiecare părinte va lua
cea mai bună decizie pentru propriu copil.
Ce părere ai despre vacanța intersemestrială
care în acest an a fost neacordată copiilor?
Consider că școala ar trebui să fie un loc
relaxant, unde copiii să vină de plăcere, ca să
acumuleze cât mai multe cunoștințe și să
socializeze. Un efort susținut o perioadă mai
lungă de timp, poate să devină o sursă de
stres și să scadă randamentul de învățare a
copiilor. Ca urmare, trebuie găsit un
compromis și o organizare mai bună a anului
școlar pentru a alterna în mod optim
perioada de efort cu cea de pauză. Copiii
merită mai multă vacanță!
Crezi că școala online a fost benefică pentru
elevi?
Nu cred că școala online a fost benefică
fiindcă elevii au rupt legătura cu școala
adevărată. S-au produs rupturi și în
relațiile de comunicare dintre copii. Școala e
menită să formeze elevul nu numai din
punctul de vedere al abilităților teoretice,
practice, cât si din punctul de vedere a
abilităților sociale. Socializarea este mult mai
importantă în perioada de dezvoltare a
copiilor. Și aici, din păcate, se văd urmările și
trebuie intervenit pentru a remedia.
Ce ai schimba la educația românească?
În general, sistemul educațional este bun
(sigur, trebuie făcute modificările de sistem

39
de care vorbeam mai devreme amândoi),
dar e bun. Cred că, până atunci, ceea ce
trebuie schimbat, în opinia mea, este
atitudinea copiilor și a părinților. Când ceva
nu merge, e mai ușor să te adaptezi și să te
focusezi să înțelegi și să folosești ceea ce ți
se oferă pentru a te dezvolta.
De ce?
Școlarii nu găsesc școala un loc atractiv și nu
investesc efortul necesar propriei dezvoltări.
Și cum s-ar putea schimba acest lucru?
Acest lucru ține de educația cu care copiii vin
de acasă. Ca urmare e destul de dificil să
schimbi modul de percepție al copiilor. Mai
mult de atât, copiii nu vin cu același
potențial, iar într-o clasă sunt copii care
prind mai repede, copii care au nevoie de
mai multe exemple pentru a înțelege, etc.
Cred că lucrurile se pot schimba doar dacă
părinții au atitudinea și educația potrivită.
Copiii trebuie ascultați, încurajați și
îndrumați de părinți. Mulți copii nu găsesc
școala atractiva pentru ca ei nu caută la
școala un mediu unde sa învețe doar
matematica, fizica, romana, au nevoie sa fie
ascultați, încurajați, sa se simtă apreciați,
validați. Aceste elemente țin foarte mult de
emoțional. Aceasta latura școala din ziua de
azi nu știe cum sa o dezvolte. Mulți copii sunt
respinși pentru ca sunt mai emoționali,
emotivi si nu sunt chiar atât de buni la
materiile obișnuite. Probabil ca ora de
dirigenție, educație civică ar trebui sa pună
accent mai mult pe aspectul acesta al
educației emoționale.
O discuție cu tata
Florea Andrei
Cum era la școală pe vremea ta?
Era mai mult respect pentru profesor și era
mai multă distracție în pauze.
Era greu să trăiești pe timpul tău?

40
Era, însă nu aveam habar de gadget-uri,de
emisiuni TV pentru că timpul liber îl
petreceam afară cu copiii.
Ce jocuri se jucau pe atunci?
Erau foarte multe: Frunza, Elasticul,
Bidonașul, Castelul, Leapșa și multe altele,
ne prindea noaptea târziu.
Unde îți petreceai vacanțele?
Majoritatea la țară la bunici, de fapt acolo
mi-am petrecut copilăria, însă mai plecam și
în tabără.
Știu că ai trăit pe vremea lui Ceaueșescu, era
așa de greu?
Eram copil și nu înțelegeam foarte multe,
însă știu că lipseau alimente haine și
libertatea oamenilor, fiecare perioadă are
frumusețea ei.
La ora de Educație plastică și abilități
practice, elevii claselor a VII-a A, B, C, D au
meșterit cu mâinile lor îndemânatice
frumoase obiecte decorative din lut, sub
îndrumarea doamnei prof. Baltag Corina.

41
Etic și prințesa
Matei Olteanu, clasa a IV-a A
Prof. Florentina Ghica
Etic era un băiat sărac care trăia in Daramia.
Acolo era un rege căruia îi plăcea să se laude
și să facă oamenii să se simtă prost.
Într-o zi, o muscă ciudată s-a așezat pe
umărul regelui. Regelui i-a plăcut de insectă
și a avut grijă de ea până a murit. Când zic
ciudată, zic că într-o săptămână a crescut cât
un om.
Când musca a murit, regele a tăiat pielea
muștei și a pus-o pe o bară și a dat veste în
regat că cine va ghici ce fel de piele este, o va
mărita pe fiica sa cu acesta.
Etic veni și el, dar nu a știut. A venit până și
Einstein, dar nu a ghicit. Când un căpcăun
verde și înalt a sosit în fața regelui, a ghicit
din prima și a luat-o pe prințesa. A dus-o în
peștera lui.
Regelui nu i-a plăcut ideea că fiica lui urma
să stea cu un căpcăun urât. A anunțat armata
regatului să îl găsească pe căpcăun, să-l
omoare și să o aducă pe prințesă înapoi. Zis
și făcut. Luni în șir au căutat, dar nu au găsit
nimic, până când Etic a văzut o peșteră mare
unde era lumină. L-a anunțat pe rege.
Acesta, când a auzit, a trimis toată armata
acolo. Ei au găsit-o pe prințesă singură și au
luat-o. Pe drum spre castel căpcăunul le-a
tăiat calea și a zis:
- Ce faceți cu soția mea?
- O luăm și nu ne vei opri!
- Da?
- Da!
A încercat căpcăunul să lupte, dar armata l-
a aruncat pe căpcăun într-o prăpastie
adâncă din apropiere. Prințesa a fost dusă la
castel nevătămată.
Regele s-a bucurat tare și, deoarece Etic era
un tânăr chipeș și puternic, a hotărât să i-o
dea pe aceasta de soție lui. Ea s-a căsătorit
cu Etic și au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți.
Am încălecat pe-o șa și m-am dus la mama
mea!

42
N-am să uit niciodată persoana care mi-a
zâmbit pentru prima oară și care m-a
copleșit cu dragostea sa. Această persoană
este cel mai frumos și mai plin de lumină
înger. Toate sentimentele de iubire, fericire,
admirație și recunoștință s-au adunat într-un
singur cuvânt deosebit: mama. Este
persoana pe care o consider modelul meu în
viață.
O discuție cu mami
Bianca Maria Ștefan, 5 D
Bună, mami!
Bună, draga mea!
Cum te numești?
Numele meu este Diana.
Și...câți ani ai?
Am 43 de ani.
Care e culoarea ta preferată?
Cel mai mult îmi place culoarea verde.
Ce animal îți place?
Îmi place ursulețul Koala. Ca animal de
companie prefer un câine.
De unde provii?
M-am născut în Curtea de Argeș.
Îți plăcea școala în copilărie?
Da,îmi plăcea foarte mult! Întotdeauna mi-a
plăcut să învăț lucruri noi.
La câți ani ai venit în București?
La vârsta de 20 de ani, când m-am înscris la
facultate.
Îți multumesc pentru interviu, mami!. La
revedere!
Cu multă plăcere. O zi frumoasă!
3 întrebări pentru mami
Larisa Teodora Apostol, 5 D
Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?
Jucăria mea preferată a fost o maimuțică.

43
Care a fost prima mâncare/primul desert
făcut de tine?
Primul meu desert a fost un chec.
La ce vârstă ai avut prima întâlnire?
Prima mea întâlnire a fost la 20 de ani.
Dumnezeu nu putea fi pretutindeni, așa că
a creat mamele. 🙂 (Rudyard Kipling)
Un interviu cu mama mea
Ignat Matei, 5 A
- Mamă, ai timp să îmi răspunzi la câteva
întrebări?
- Desigur! Ce vrei să știi?
- Vreau să îmi povestești câte ceva din
copilăria ta. Cum era la școală, în clasa a 5 a?
- Era cumva diferit și cumva la fel ca acum
(Mama zâmbește). Eram îmbrăcați în
uniforme, nu ni se permitea să vorbim
neîntrebați în ore și toți profesorii erau
respectați pentru munca lor. Însă, aveam
teme și mult de învățat, la fel ca acum.
- Care a fost profesorul și materia ta
preferată?
- Cred că Limba Română era materia mea
preferată. Dar iubeam și Engleza. Cât despre
profesori, doamna de Limba Română era un
înger cu foarte multe cunoștințe. Ne
povestea mult și ne făcea să iubim materia și
lectura.
- Cine a fost cea mai bună prietenă a ta în
copilărie?
- Numele ei era Alina și era cu un an mai mică
decât mine.
- Nu am cunoscut-o niciodată. De ce nu mai
vorbești cu ea?

44
- Asta e o întrebare grea. Anii au trecut și
fiecare am luat-o pe drumuri diferite. La un
moment dat, totul s-a răcit și, încet- încet,
ne-am îndepărtat.
- Cu ce vă ocupați timpul liber, dacă nu aveați
telefoane și calculator?
- Ohh, dragul meu, asta e o întrebare bună.
Eu și Alina ieșeam afară, ne plimbam,
adunam ghinde, făceam colecție de nasturi
găsiți prin iarbă, încercam rețete de omletă,
jucam jocuri clasice: Remi, Scrabble,
Spânzurătoarea...
- Și când erai singură acasă, nu te plictiseai în
timpul liber?
- Nuuuu! Eu am citit foarte multe cărți.
Trăiam cu inima și cu mintea orice aventură
din cărțile alea.
- Poți să îmi zici cel mai fericit și cel mai trist
moment din copilăria ta?
- Ohhh... (Mama stă puțin pe gânduri). Nu îți
pot spune un anumit moment fericit,
deoarece eu am avut o copilărie foarte
liniștită și fericită și 2 părinți extraordinari.
Când mă duc cu gândul în urmă, zâmbesc ..
deci totul a fost frumos. Însă, îți pot spune că
cel mai trist moment a fost ziua când bunicul
meu a încetat din viață. El a fost ca un al
doilea tată pentru mine și mi-a fost foarte
greu atunci.
- Crezi că întrebările pe care ți le-am pus au
fost bune?
- Da. Și la orice întrebare îți voi răspunde
mereu cu drag!
Mamele îi țin de mână pe copiii lor pentru
puțin timp, dar le susțin cu grijă inimile
pentru totdeauna.
De vorbă cu mama
Banu Cezar Mihai, 5 C
Mami, vreau să-ți adresez câteva întrebări.
Sunt ‘’ochi și urechi’’ la tine.
Îți place mai mult matematica sau româna?
Matematica, pentru că îmi place gândirea
logică și să rezolv probleme. Dar îndrăgesc și
româna.
Care e mai frumoasă, zambila sau laleaua?

45
Zambila, deoarece ea este parfumată și sunt
multe flori pe o tulpină.
Îți plac cățeii?
Da, bineînțeles, pentru că sunt foarte drăguți
și inteligenți.
Îți place culoarea roșie?
Da, e culoarea mea preferată, deoarece îmi
aduce aminte de Crăciun.
Ce îți place mai mult: carnea de porc sau cea
de pui?
Îmi plac amândouă, adică ele au gust bun,
poți pregăti multe mâncăruri cu ele și sunt
nutritive. Îți place să înveți lucruri noi?
Da! Nu știi niciodată când vei avea nevoie de
acele cunoștințe!
Îți mulțumesc!
Cu plăcere!
Acesta a fost interviul meu cu mama mea.
Sper ca v-a plăcut!
Un interviu cu mama
Toaderu Ana Sofia, 5D
Care este numele tău?
Toaderu Ramona Florina.
Ce sunt eu pentru tine?
Cea mai importantă ființă din viața mea. O
minune și tot ce mi-am dorit!
Care este amintirea ta preferată din școală?
Când eram comandant de grupă și eram
responsabilă pentru un rând de bănci al
clasei și trebuia să raportez către

46
comandantul de detașament activitatea
derulată de aceștia. Îmi plăcea sarcina de a
coordona un grup de copii.
Care era materia ta preferată?
Materia mea preferata era chimia.
Care este meseria ta?
Inginer chimist și Sales Manager.
De ce ai ales această meserie?
Tocmai pentru că mi-a plăcut chimia.
Ești mulțumită de alegerea ta în carieră?
Foarte mulțumită și împlinită. E foarte
important să îți descoperi pasiunile și să
urmezi o carieră în acel domeniu. Ceea ce îți
doresc și ție, draga mea!
Mulțumesc, mami!
O discuție cu tatăl meu
Nu e ușor să faci un interviu cu tata. El tot
timpul are de lucru ceva. Dar i-am spus că am
nevoie pentru la școală, iar el a fost, ca de
obicei, foarte receptiv.
Tati, în ce domeniu lucrezi?
În domeniul situațiilor de urgență.
Ce înseamnă mai exact situație de urgență?
Înseamnă orice situație în care viața unei
persoane, a bunurilor sale sau viața unui
animal sunt puse în pericol.
Ce faci practic atunci la serviciu?
În cea mai mare parte a timpului predau
persoanelor civile sau militare cursuri de
diverse specialități în cadrul cărora îi învăț
tot ce trebuie să știe despre asistența
medicală de urgență, primul ajutor calificat,
descarcerare sau intervenția la dezastre.
Adică așa cum ne predau nouă doamnele
profesoare la școală limba română,
matematica și toate celelalte materii?
Exact așa. În afară de cursurile acestea,
trebuie să fac și gărzi pe ambulanțele de
terapie intensivă mobilă pentru a păstra
dexteritatea practică de care am nevoie.
Adică așa cum facem noi educația fizică sau
în activități din Școala Altfel?
Ai înțeles perfect. Trebuie să cunoști foarte
bine atât aspectele teoretice, cât și pe cele
practice.
Când mă fac mare vreau să ajung să fac ceea
ce faci tu. Mulțumesc, tati!
Cu plăcere!

47
Tatăl meu mi-a oferit cel mai frumos dar pe
care cine îl poate oferi: a crezut în mine. –
Jim Valvano / My father gave the greatest
gift anyone could give another person: he
believed in me.
Hobby: muntele. O discuție cu tatăl meu
Radu Mateescu, 5 A
Tată, când ai descoperit că îți place muntele?
Când aveam 20 de ani și am fost pentru
prima dată cu cortul la munte.
Ai făcut multe drumeții până acum?
Am făcut foarte multe drumeții și de fiecare
dată când merg la munte, încerc să fac câte
un traseu.
Care a fost cel mai mare vârf de munte pe
care ai urcat?
Vârful Moldoveanu, anul 2017.
A fost dificil?
A fost un traseu foarte dificil, fiind porțiuni
cu cabluri și urcușuri pe creastă.
Ai parcurs traseul singur sau însoțit de
cineva?
Am mai fost însoțit de încă doi prieteni.
Știu că îți place să mergi cu cortul la munte.
Nu ți-e teamă de pericole?
Încerc să am grijă și să fiu precaut de fiecare
dată.
Îți mulțumesc pentru răspunsurile tale, tata!
Ai un hobby interesant. Cărări cu soare!
Mulțumesc! Vă încurajez și pe voi, copii, să
descoperiți frumusețea drumețiilor
montane!

48
Bunicii sunt acele ființe minunate care se
topesc de dragul nepoților, iar nepoții simt
această dragoste nemărginită. Bunicii îi
ajută pe nepoți să înflorească și să crească
frumos.
De vorbă cu bunicul meu
Ștefan Farkaș, 5 B
Bunicule, îmi poți răspunde la câteva
întrebări despre copilăria ta?
Desigur, cu mare drag. Întotdeauna îmi place
să stau de vorbă cu tine.
Cum era la școală când erai tu copil?
Eu am început școala în anul 1960. Pe atunci
învățătorii erau mai severi. Se aplicau
metode foarte dure: trasul de ureche sau de
perciuni, lovituri peste cap, bătaia cu rigla la
palmă și statul la colț cu mâinile sus. Imi
amintesc nu tocmai cu plăcere de aceste
lucruri.
Câți copii erați în clasă?
Eram în clasă în jur de 20 de copii, fete și
băieți. Se stătea câte 2 în bancă.
Cât de departe era școala de casa ta?
În fiecare zi mergeam pe jos până la școală
câte 30 de minute, adică vreo 2 kilometri.
Care era materia ta preferată?
Prin clasa a treia – a patra am descoperit
științele naturii. Până în clasa a opta mi-am
dat seama că îmi plac geografia, biologia și
istoria.
Care este amintirea cea mai frumoasă de
când erai elev la școală?
Mi-amintesc cu plăcere serbările de final de
an. Mă simțeam mândru că eram lăudat
pentru rezultatele școlare. Eram fericit că
primeam multe cărți.
Mulțumesc, bunicule, pentru răspunsurile
oferite!

49
Nimeni nu poate face pentru copii ce fac
bunicii. Bunicii împrăștie praf de stele peste
viețile micilor copii.
Interviu cu bunica
Vasile Iustina, 5 D
Care este cea mai plăcută amintire de-a
ta?
Când m-am dat prima oară cu schiurile.
Spune o întâmplare pe care ai petrecut-o
cu frații tăi.
Una dintre amintirile mele petrecute cu
frații mei este atunci când frații mei s-au
suit pe casă și au dat jos cuiburile de
vrăbiuțe, iar la final au distrus acoperișul
casei care era din stuf.
Îți displace o amintire? Care?
Când eram la școală, în clasa a 2-a o colegă
s-a certat cu mine și mi-a dat cărțile jos de
pe bancă, iar o prietenă de-a mea a
intervenit și, ca să mă apere, a aruncat cu
tocul
de scris în ea și era să-i scoată ochiul. A fost
tare urât!
Care este cea mai mare reușită a ta?
Să devin profesoară, pentru că fusese
visul meu din copilărie.
Ai vrea să te întorci în timp pentru o zi și
să îți continui copilăria?
Da. Categoric!
Ți-ar fi plăcut mai mult să devii
învățătoare decât profesoară.
Nu. Îmi plac toți copiii, dar am vrut să
lucrez cu cei puțin mai mari. E o altă
abordare.

50
Tinerii au nevoie de ceva stabil pe care să se
bazeze – o cultură a conectării, un simț al
propriului trecut, speranță pentru viitorul lor.
Cel mai mult au nevoie de ceea ce le pot oferi
bunicii.
Un interviu cu mamaie
Mamaz Berfin, 5D
Unde ai copilărit?
Eu am copilărit în Căzănești, o comună din
inima Bărăganului, județul Ialomița.
Cum îi cheamă pe părinții tăi?
Pe părinții mei îi chemau Arsina și Ion Barbu.
Ai frați sau surori? Câți?
Da, am două surori.
În copilărie cu ce te jucai?
Eu mă jucam în copilărie cu păpuși din
porumb.
Cum le cheamă pe surorile tale?
Pe surorile mele le cheamă Ana și Octavia, iar
eu sunt cea mai mică.
Cum era la școală pe vremea ta, mamaie?
Cum erau colegii?
Pe vremea mea, la școală ne duceam cu
traiste pentru că nu aveam ghiozdane și
aveam uniformă obligatorie, iar colegii erau
cu bun simț și cu respect față de profesori.
Care era profesorul/profesoara ta
preferată?
Profesoara mea preferată era un om bun,
apropiat de noi, copiii, și de nevoile noastre,
ne ajuta la teme și o chema doamna Cioban.
Mulțumesc, mamaie, pentru discuția
aceasta!
Cu mare drag, nepoată!
MODELE DE VIAȚĂ. BUNICII
Ce au nevoie copiii sunt acele lucruri
esențiale pe care bunicii le oferă din belșug.
Oferă dragoste necondiționată, bunătate,
răbdare, umor, alinare, lecții despre viață. Și,
cel mai important, biscuiți și prăjituri.

51
De vorbă cu bunica Mariana
Elena Luana Ștefan, 5 C
Bună, bunico! Astăzi este duminică și mă
gândeam, încă de când m-am trezit, că ar fi
fost tare plăcut să petrecem acestă zi
împreună. Cum nu se poate, vorbim puțin la
telefon ca să mai îndulcim dorul până ne vom
revedea. Mi-aș dori să îți pun câteva
întrebări pentru a afla mai multe lucruri din
viața ta.
Cu mare drag! E o bucurie și pentru mine să
vorbesc cu tine și să îmi amintesc întâmplări
prin care am trecut de-a lungul timpului.
Când erai copil, cum îți petreceai diminețile
de duminică?
Mă trezeam devreme și o ajutam pe mama
cu păsările și cu animalele.
Le puneați mâncare, și după aceea ce urma
să faceți?
Pregăteam micul-dejun. Îmi plăcea cel mai
mult să fac împreună cu mama turte pe plită.
Le mâncam apoi cu gem de căpșuni. Mi-
amintesc și acum mirosul și gustul lor bun.
Vă adunați toți la masa cu vaza plină de flori
proaspat culese din gradină, la fel ca atunci
când ne întâlnim cu toții acum la țară?
Da, draga mea. Doar că atunci eram cu toții,
în permanență, împreună zi de zi…
După masă, vă jucați cu toții?
După micul dejun ne îmbrăcam frumos, cu
haine brodate de noi, și mergeam la biserică.
Cum îți lucrai singură hainele?
Le coseam cu diverse modele tradiționale
sau flori în multe culori. Mama și bunica ne
învățau să lucrăm, iar nouă tare mult ne
plăceau hainele acestea cusute de noi.
Noi, duminica după-amiază, mergem la
cinema. Voi cum vă petreceați după-amiezile
de duminică?

52
Noi, vecini, rude, cunoscuți, ne adunam și
povesteam tot felul de întâmplări sau chiar
povești, ne aminteam, ne planificam diverse
lucruri la care ne gândeam cu drag sau pe
care abia așteptam să le facem cândva.
Uneori organizam o șezătoere, alteori un
dans. Erau vremuri frumoase, liniștite.
Oamenii se bucurau să fie unii cu alții.
Ce jocuri îți plăceau atunci când erai copil?
V-ați ascunselea, Baba-Oarba, Țurca… și o
mulțime de alte jocuri pe care le inventam
chiar noi.
Ce materie preferată aveai la școală?
Îmi plăcea foarte mult limba rusă, dar abia
așteptam activitățile extrașcolare: culegeam
frunze de dud să hrănim viermișorii de
mătase, înșiram frunzele de tutun...
Buni, abia aștept să ne revedem ca să
povestim pe îndelete întâmplări din viața ta.
Te pup și te iubesc!
Cutia lui Dragobete
Mădălina Ionașcu, 7 E
Anne Marie Voicu, 7 E
Prof. ed. muzicală Georgiana Maria
În școala noastră am organizat anul acesta
un eveniment numit „Cutia lui Dragobete”.
Ideea a început de la o întrebare adresată in
gluma doamnei diriginte: „Ce facem de
Dragobete, doamna?”
După mai multe discuții cu doamna dirigintă
Georgiana Maria am ajuns la ideea de a face
o cutie în care toți copiii din școala să pună

53
scrisori de Dragobete. Am cerut permisiunea
doamnei director și ne-am pus serios pe
treabă. Orice activitate are nevoie de un
comitet de organizare, așa că ne-am adunat
patru prietene din clasa a VII-a E: Mădălina
Ionașcu, Andrada Gonț, Anne Marie Voicu și
Andreea Voicu. Împreună am stabilit cum se
va desfășura evenimentul și ne-am împărțit
sarcinile. Credeți că e ușor? Începeam să
simțim că pe umerii noștri atârnă o mare
responsabilitate, căci nu era să ne
prezentăm oricum în fața colegilor din
întreaga școală!
Am făcut afișe, le-am lipit prin școală și le-am
promovat pe grupurile de elevi. I-am invitat
să își scrie mesaje de prietenie cu ocazia zilei
de Dragobete. Imediat au început să curgă
întrebări curioase din partea colegilor. I-am
lămurit cum am putut mai bine. Am decorat
festiv o cutie, am pregătit foi, plicuri
decorate special pentru acest eveniment,
pixuri. Cu câteva zile înainte, pe 21 februarie,
cutia și-a luat locul, așteptând mesajele de
prietenie.
Să fim sincere: la început nu am crezut că
proiectul nostru va fi tratat cu seriozitate,
dar cutia a început să se umple rapid, iar
copii se înghesuiau să trimită scrisori.
Bucuria noastră era din ce în ce mai mare!
În cele trei zile s-au strâns peste 330 de
scrisori. Așa că le-am sortat pe clase, iar în
ziua de Dragobete, pe 24 februarie, am
împărțit toate scrisorile într-o oră, mergând
prin clase în echipe de câte două. Clasa cu
cele mai multe scrisori a fost clasa a VIII-a D,
care avut 52 de scrisori. Bineînțeles că cei
care au primit mesaje au fost foarte
bucuroși. Au fost, din păcate, și colegi care
nu au primit nimic. Unii au fost nepăsători,
dar pe fețele altora se citea dezamăgirea.
Ne-am întristat și noi puțin dar...așa e viața!
Și, ia ghiciți ce: au fost și scrisori pentru
profesori, semn că unii dintre elevi au dorit
să își trimită gândurile bune și către
dumnealor. Misiunea noastră a fost
îndeplinită și satisfacția uriașă!
Eram fericite ca totul mersese atât de bine,
chiar dacă a fost prima activitate de acest fel.
Ne-am propus să venim și cu alte idei pe
viitor. Le mulțumim tuturor celor care au
participat și îi așteptăm să participe cu
același entuziasm și la alte activități!

54
În familie, cei mai apropiați sunt frații. Orice
om care a crescut împreună cu frați poate să
îți vorbească fără să se mai oprească despre
momentele amuzante petrecute cu frații lui
mai mici sau mai mari. Chiar dacă în copilărie
fratele tău poate să pară doar o altă
persoană cu care împarți casa în care locuiți,
pe măsură ce creștem realizăm că frații sunt
mai mult decât prieteni. Ei sunt oameni care
ne iubesc oricum și care ne cunosc cel mai
bine.
Durerile de cap provocate de frații tăi se
transformă în senzația de dor atunci când nu
mai sunteți unul lângă celălalt.
Zicala ”unde-i unul nu-i putere, unde-s doi
puterea crește” are un sâmbure de adevăr
când vine vorba de relația dintre frați. Când
unul nu poate, celălalt te ajută, când
amândoi fac o treabă împreună o fac de
două ori mai rapid, dar și mai bine deoarece
nu le e frică să spună când unul dintre ei
greșește.
Să ai un frate mai mare poate să fie ca și cum
ai avea un înger păzitor, iar când ai un frate
mai mic simți tu nevoia să fii îngerul care îi
păzește de toate necazurile în care se pot
băga.
E important să îți iubești fratele sau sora și să
vă protejați unul pe celălalt. Relația dintre
frați nu dispare cu vârsta, ea poate să fie
constantă pe tot parcursul vieții.

55
Un discuție cu sora mea, Bianca
Alexandra Gărăgău, 5 A
La ce facultate studiezi?
La Universitatea de Medicină și Farmacie
Carol Davila din București.
Ce te-a determinat să alegi această meserie?
Dorința de a vindeca, de a salva oamenii
aflați în suferință.
Cum ți se pare acum la început de drum?
Dacă înainte de a începe facultatea vedeam
lucrurile cu totul altfel, acum realizez că a fi
student la medicină implică mai multă
muncă și dedicare decât mi-am imaginat
vreodată.
Ce îți place să faci în timpul liber?
În timpul liber mă plimb, mă întâlnesc cu
prietenii și îmi place să gătesc.
Cum te vezi peste 10 ani?
Un medic la început de drum, dornic de
multe reușite profesionale și împliniri
sufletești.
Mulțumesc, Bianca! Mult succes în ceea ce ți-
ai propus!
O discuție cu fratele meu, Mihai
Ștefan Anghel, 5 A
Cum îți place să îți petreci timpul liber?
Îmi place să îmi petrec timpul liber jucându-
mă League of Legends.
Care este materia ta preferată?
Materia mea preferată este istoria.
La ce liceu înveți?
Sunt elev la Colegiul Național Iulia Hașdeu.
Care este orașul tău preferat din România?
Orașul meu preferat este București deoarece
are niște construcții deosebit de frumoase și
pentru că aici m-am născut și aici îmi petrec
viața de zi cu zi.
Ce visezi să devii când vei fi mare?
Eu îmi doresc să devin programator.
Mult succes și mulțumesc, Mihai!

56
O discuție cu fratele meu, Alexandru
Teodora Ioniță, 5 A
Ce materie îți place?
Îmi place matematica deoarece mă ajută în
viață.
Care este jocul tău preferat?
Îmi place să joc CS GO.
Dacă ai putea schimba ceva în lumea asta, ce ai
face?
Aș vrea ca oamenii să fie mai calmi și să facă totul cu
răbdare. Și să nu mai fie răutăcioși. Să fie
înțelegători și iubitori unii față de ceilalți.
Ce nu ar trebui să facă un elev la școală?
Să nu ia lucrurile cuiva fără să ceară voie
înainte. Să nu se amuze pe seama colegilor
săi. Să nu întrerupă profesorii atunci când
aceștia vorbesc.
Când trebuie să ceră un elev permisiunea
profesorului?
Când merge la baie în timpul orei, când
ascute un creion în timpul orei și trebuie să
arunce resturile la coș, când trebuie să ia un
lucru de undeva și e nevoit să părăsească
spațiul băncii
Ce crezi tu că trebuie să respecte un elev în
școală?
Să respecte munca altora.
Mulțumesc pentru împărtășirea opiniilor
tale, Alex! Cu toții ne dorim să trăim într-un
mediu sigur și armonios. Dacă acționăm toți
în această direcție, ne va fi tuturor bine.
Un interviu acordat de fratele meu
Eva Christina Radu
Ce vrei să devii când vei fi mare?
Eu vreau să devin fotbalist.
În ce țară vrei să stai când vei fi mare?
Vreau să locuiesc în Statele Unite ale
Americii.
Care este mâncarea ta preferată?
Mâncarea mea preferată este Pizza.
Care este jocul tău preferat?
Jocul meu preferat este Sticluța cu otravă.
Care este materia ta preferată?
Materia mea preferată este Matematica.
Cum îl cheamă pe cel mai bun prieten al tău?
Pe cel mai bun prieten al meu îl cheamă
Nicholas.
Care este culoarea ta preferată?
Culoarea mea preferată este verde.
Care este anotimpul tău preferat?
Anotimpul meu preferat este vara.

57
Mie îmi place să mă joc.
Unde îți place mai mult: la mare sau la
munte?
Mie îmi place mai mult la munte.
Hobby-ul fratelui meu, Teodor (3 B)
Ioana Paveliuc, 5 A
Care este hobby-ul tău preferat?
Hobby-ul meu preferat este fotbalul.
De ce îți place sa practici acest sport?
Îmi place să practic acest sport deoarece mă
ajută să fac cât mai multă mișcare și astfel
pot să petrec cat mai mult timp cu prietenii
mei.
Unde practici fotbalul?
Eu joc fotbal la clubul Eugen Nae din Periș și,
de câte ori am ocazia, cu prietenii mei.
Ce poziție ocupi în echipa de fotbal? De ce?
Ocup poziția de portar pentru că reprezintă
o provocare pentru mine să apăr șuturile
echipei adverse.
Cum ai început să joci fotbal?
În vacanța de vară jucam în fiecare seară
fotbal cu prietenii mei. Apoi am ajuns la club
și am învățat mai multe despre acest sport.
Mult succes în activitatea ta! Să păstrezi
bucuria jocului!
Amintiri din familia regală
Ermin Savu, clasa a IV-a A
Prof. Florentina Ghica
1: Floarea Încrezută
Mă trezisem târziu, trebuia să învăț să lupt
deși nu voiam să lupt, dar am avut noroc cu
sora mea, Floarea Încrezută, care m-a scăpat
de luptă. Ea a observat o floare, un trandafir

58
special, ceea ce însemna că ea va avea noroc
în viață. Eram gelos, însă era norocul ei.
Regina și regele au felicitat-o, iar asta a
făcut-o fericită. Floarea Încrezută ne-a
interzis să atingem trandafirul. Dar, cine sunt
eu să ascult de ea? Nici măcar nu văzusem
floarea şi îmi doream să o ating. Așa că, după
lăsarea nopţii, m-am dus după floare. Când
am văzut-o am fost uimit, Trandafirul era
roșu, mare, cu spini, avea tulpina subțire și
firavă.
Atunci, am auzit o voce:
- Ce faci aici, Mircea?
- Admiram trandafirul?
- Minciuni! Ți-am interzis să-l atingi!
- Nu l-am atins!
- Spune asta tatălui nostru, regele!
Am fugit în pat cât de repede am putut, nu
prea am putut să dorm, îmi era gândul la
spusele surorii mele, nu voiam să aflu
pedeapsa, speram ca Floarea Încrezută să
uite, însă norocul meu este fragil.
2: Pedeapsa
Dimineața, regele m-a chemat la el, mi-a zis
că vrea să vorbească cu mine, așa că, după
ce am terminat micul dejun, m-am dus la el.
Tremuram, știam ce voia să îmi spună. Am
ajuns la tata şi am observat că Floarea
Încrezută era deja acolo, era clar că se aflase
de năzbâtia mea.
- Ai încălcat spusele surorii tale.
- Ba nu am făcut asta!
- Nu avem timp să ne contrazicem, ca
pedeapsă, va trebui să înveți să lupți.
Antrenamentele de luptă erau grele, cu mult
efort, am devenit dibaci la luptă.
3: Sora Ape Liniștite
Am o soră mai mare decât mine, Ape
Liniștite, următoarea la tron după Prietenul
Pădurii. Ape Liniștite este pricepută la dans.
A dansat pe ritmul primăverii, a întruchipat
păsările cum zboară, a înotat cu lebedele, a
vânat cu lupii, s-a trezit cu urșii, iar acum se
pregătește pentru Dansul Toamnei.
4: Dansul Toamnei
Dansul Toamnei este un dans care
celebrează acest anotimp. Ape Liniștite
trebuie să mimeze coacerea fructelor,
strângerea recoltei, plecarea păsărilor
călătoare, pregătirea albinelor pentru iarnă,

59
începutul hibernării urșilor. Pentru dans îi
trebuie un partener, iar, din toți frații mei, m-
a ales pe mine.
5: Pregătirea
După ce am fost ales ca partener de dans, a
trebuit să învăț ritmurile toamnei cu doamna
Maria. Credeam ca va fi dificil, însă, nu era
chiar așa de greu. Trebuia să culeg fructele şi
recoltele, să zbor cu păsările, să aranjez
stupii și să dorm cu urşii. După un început
mai greoi, am reuşit să plutesc pe ritmul
toamnei.
6: Spectacolul
După multe zile de repetiții, a venit vremea
să dansez. Am mers la teatru crezând că va fi
numai familia mea, însă nu m-am înșelat
niciodată așa de tare! Tot regatul era acolo!
Spectacolul a început cu sunet de trompetă.
Eu am tras mult aer în piept aşteptându-mi
rândul. După corul regatului am urmat noi.
Am început în fortă, am cules recolte, am
zburat, am bâzâit cu albinele, am vânat şi la
final am adormit urşii.
A ieşit totul foarte bine, a fost minunat!
6: Prietenul Pădurii, cavalerul
Prietenul Pădurii este fratele meu cel mare.
Lui îi place sportul, se antrenează intens ca
să devină cavaler, şi, sincer, chiar îi iese.
Profesorul lui spune că, ar putea să învingă
50 de soldați cu un singur băț. Regele este
foarte mândru de reușitele lui Prietenul
Pădurii. Fiind cel mai mare, va fi succesorul
la tron.
7: Noul rege
Prietenul Pădurii a împlinit 18 ani, aşa că a
preluat tronul de la tata. Cu ajutorul nostru a
fondat un nou guvern.
Ţineţi minte Floarea Încrezută? Ei bine,
norocul ei, a fost, de fapt, norocul nostru.
Am încălecat pe o bicicletă şi v-am povestit
ca o vedetă.

60
Ce înseamnă pentru tine prietenia?
Nițu Maria, 5 B
Prietenia este cel mai pur și deosebit
sentiment care se bazează pe încredere,
respect, fiind alături de prietenii tăi
întotdeauna, fără să îi dezamăgeşti. (Claudia,
mama)
Pentru mine prietenia înseamnă: sinceritate,
respect, seriozitate. (Gabriela, naşa)
Prietenia pentru mine înseamnă un lucru
frumos între două sau mai multe persoane,
să putem discuta lucruri și secrete doar de
noi ştiute, să ne plimbăm, să mergem în
vacanţă. (Raluca, prietena)
Este un sentiment bazat pe sinceritate,
respect, şi bunătate. (Marian, tata)
Pentru mine prietenia înseamnă prietenii
adevăraţi, care îţi sunt alături întodeauna, la
bine şi la rău. (Maria, prietenă)
O prietenie înseamnă o plăcere sufletească,
o bucurie. (Teo, amică)
O prietenie înseamnă să fii alături de acea
persoană la bine și la greu. (Teodora, bunica)
Prietenia este o perlă rară, un lucru pe care
ni-l dorim fiecare dintre noi, bazat pe
înţelegere, dragoste și comunicare. (Maria,
verişoară)
Prietenia este un sentiment de simpatie,
respect, afinitate recriprocă ce leagă două
persoane. (Mihai, unchi)
Înseamnă să ai încredere unul în celălalt, să
poţi să îi spui orice secret, să ne ajutăm şi să
ne respectăm. (Ștefan, verişor)

61
O discuție cu prietena mea, Izabela
Maria Irina Alexandru, 5 A
Ce ai face dacă ai fi președinte pentru o zi?
Aș ajuta animalele stradale
Ce ai face cu 1 million de lei?
Aș investi banii în locuințe pentru oamenii
care nu au casă.
Spune-mi câteva lucruri despre tine.
Sunt Izabela și am 11 ani. Culoarea mea
preferată e albastru pastelat.
Ce job ai vrea să practici în viitor?
Aș vrea să devin arhitect.
Să ies afară cu prietenii.
La ce restaurant mănânci de obicei?
KFC
Cât de curând ai vrea să îți iei o mașină?
În 6 sau 7 ani. Stai să îmi iau carnet.
Ai călărit vreo dată un porc?
(râde) Da!
Dar un cal ai călărit?
Da. Caii sunt niște animale tare frumoase,
nobile.
Mulțumesc pentru acestă discuție, Izabela! O
să apară în revista școlii.
O discuțiecuun coleg
MariaSophiaApostol,5 B
Bună,Irina!Așvreasă-țiiauuninterviupentrurevista
școliinoastre,“Cronicile Școlii27”.
Bună,Maria!Haisăîncepem!
Care estemateriatapreferatășidece?
Materia mea preferată este educația socială
deoarece ea ne învață cum să îi iubești mai mult pe
ceidinjur,cumsăaccepțifiecareomașacumesteel,
cubuneșicumaipuținbuneși,nuînultimulrând,ne
ajută să cunoaștem mai bine mediul în care trăim și
oameniidinjurulnostru.
Spune-mi, Irina, ce înseamnă pentru tine un prieten
adevărat ?
Pentru mine un prieten adevarat înseamnă o
persoană care mă susține în tot ceea ce fac și care
este mereu alături de mine, în orice situație. Este
omulînfațacăruiapoțifiautenticpentrucăștiicănu
tejudecă.
Care esteanimalultăupreferat?
Animalul meu preferat este câinele. Cred că acesta
este celmaiiubitor șicelmaidevotatanimal.
Ce îțiplacesăfaciîntimpulliber?
În timpul liber îmi place să cânt la pian și să ascult
muzicăpop.
Unde aifostultimadatăînexcursie?

62
Ultima dată am fost în excursie la Lacul Roșu, cu
clasa.Îmiplacexcursiile,călătoriile.Adorsădescopăr
locurinoi.
Mulțumescpentruinterviu,Irina!
Cudrag!
Prietenul meu
Andrei Dumitru, 5 A
Care este numele tău?
Dragoș Matei.
Câți ani ai?
Eu am 12 ani.
Din ce oraș ești?
Sunt din Vaslui.
Ai frați sau surori?
Da, am o soră.
Câți ani are sora ta?
Ea are 18 ani.
Ce jocuri te joci în general?
Eu, în general, mă joc Minecraft și Roblox.
Care sunt punctele tale slabe?
Gâdilatul, alergatul, mâncarea.
Care sunt punctele tale forte?
Luptele și Joaca.
Ce spun prietenii tăi despre tine?
Prietenii mei spun că vorbesc foarte mult.
Ești harnic?
Nu, doar dacă chiar vreau să fac ceva.
Dacă te-ai apuca mâine de scris o carte/un
articol/o poveste, despre ce ai scrie?
(reporter David Mihai Simion, 5 B)
Aș scrie despre copilărie și despre viața la
țară. (mami, Valentina)
Probabil aș scrie despre cronicile unei familii
sau amintirile unei familii. (tati, Marian)
Cred că aș scrie despre cum e să ai copii.
(mătușa, Anda)
Aș scrie despre cum este să călătorești.
(mătușa, Mariana)
Eu cred că aș scrie despre viața cu încă trei
surori. (mătușa, Dorina)

63
Aș putea să scriu cât de trist este să ai o
vârstă, să nu ai copii și să fii singur. (mătușa,
Elena)
Eu aș scrie despre cum este să ai o viață
lungă. (bunica, Constanța)
Aș scrie despre cum am construit o casă, la o
vârstă înaintată. (bunicul, Vasile)
Aș fi scris despre o naștere în pandemie.
(verișoara, Denisa)
Mi-aș fi dorit să scriu despre viața mea care
a fost foarte grea. (bunica, Elena)
Aș scrie despre viața în alta țară, cu părintii și
cei dragi la mii de kilometri depărtare.
(verișoara, Cristina Kek)
Aș scrie un articol despre transportul în
comun. (prieten foarte bun, Ștefan)
Cei mai buni prieteni
Cristian Georgescu
Clasa a III-a D
Prof Cristina Tudor
Odată au fost doi prieteni buni, pe nume
Alex și Ioana. Cei doi au trecut prin multe
aventuri, iar eu voi încerca să vă spun câteva
dintre ele.
Într-o zi de iarnă, cei doi erau împreună,
acasă la Alex pentru că Irina a dormit la el în
noaptea aceea. De asemenea, în acea
minunată seară ninsese foarte mult, iar
acum zăpada era atât de înaltă, încât le
acoperea ușa de la intrare.
Învățătoarea lor le spuse că în acea zi, școala
este închisă, din cauza zăpezii. Irina trebuia

64
să ajungă acasă la ea la ora 15:00. Plănuiau
să mănânce micul dejun și prânzul împreună
și, eventual, să facă o plimbare prin parc.
Ei au mâncat și au încercat, cu ajutorul
părinților lui Andrei, să facă un tunel ca să
poată ieși din casă. Într-un final, au reușit să
iasă și au văzut pe stradă nămeți de zăpadă
și țurțuri foarte lungi.
Ioana, Alex și tatăl lui, Marian au încercat să
ajungă în parc. Cu greu, au reușit. Ioana a zis
că nu a văzut parcul așa niciodată. Totul era
alb și cu greu îți dădeai seama ce este sub
zăpadă. Era impresionant!
Prima dată ei s-au dus la săniuș, cu sania lor.
Apoi la locul de joacă, la o plimbare și multe
altele.
Ioana, Alex și Marian au uitat complet că
trebuie să plece spre casă la ora 14:00 ca să
aibă timp să mănânce și Ioana să își strângă
lucrurile și să plece acasă. Ei s-au întors
târziu, dar măcar s-au distrat de minune!
Aceasta a fost una dintre aventurile lor. Ce
credeți că s-a întâmplat mai departe? Eu
cred că părinților lor le-a plăcut că s-au
distrat.
Următoarea aventură pe care vreau să v-o
povestesc se petrece într-o călduroasă zi de
vară. Toți copiii se bucurau de minunata
vacanță de vară. De asemenea, Alex și Ioana
aveau plănuit să meargă la piscină la ora
13:00. Acolo, ei au observat că erau multe
piscine, tobogane (inclusiv care treceau pe
afară), restaurante și multe altele.
Prima dată s-au dus la piscina cu apă
încălzită, unde s-au relaxat. Drumul lor a
continuat spre toboganele mici, care aveau
semafoare ca să nu se lovească nimeni. Se
făcuse deja 14:30, așa că s-au dus să își ia o
gustare, iar apoi s-au odihnit puțin, ca să li se
”așeze” mâncarea.
După ce au așteptat, s-au dus la traseul unde
te plimbi cu o bărcuță pe care trebuie să o
conduci. Apoi ei au decis să meargă la
toboganele lungi, care ies pe afară și cele
care sunt de-a dreptul uriașe. Acolo, s-au
distrat de minune, dar s-au și speriat la unele
faze în care au fost puțin zdruncinați.
Acasă, ei le-au povestit totul părinților lor, au
mâncat, au făcut duș și s-au culcat, obosiți
după ziua cea lungă.
Așa, v-am mai zis o aventură a celor doi
prieteni. V-a plăcut și aceasta? Eu sper că da!
Acum am ajuns la ultima aventură pe care v-
o mai pot povesti de data aceasta. Aceasta
se petrece cu școala, în Săptămâna Altfel.
Doamna lor învățătoare le-a zis ca va fi o
săptămână minunată și așa a și fost!

65
În prima zi, ei au vizitat un centru de
pompieri unde li s-a arătat tot felul de tipuri
de mașini de pompieri, au făcut o simulare
de stingere a focului și au primit câte o
broșură despre cum să fii un pompier bun.
A doua zi au fost la o stână. Acolo,
proprietarii le-au arătat cum este viața la
stână. Au văzut toate procesele de acolo și
au mângâiat oițele. Unor copii li s-a părut
plictisitor, dar lui Alex și Ioanei li s-a părut
foarte distractiv și atrăgător.
A treia zi, au stat la școală, unde au venit un
magician, un cântăreț la chitară și au avut o
petrecere cu multe dulciuri. Alex și Ioana s-
au distrat foarte mult la petrecere și s-au
îndopat cu dulciuri.
A patra zi, au vizitat un sediu al editurii
Arthur. Acolo li s-a arătat cum se tipărește o
carte sau un ziar și o grămadă de mașinării
care îi ajutau. Au și apăsat pe câteva butoane
de la mașini, ca să își facă o idee.
În ultima zi au fost la un restaurant. Acolo,
cum probabil v-ați imaginat, au observat
cum e o zi de lucru pe orice post dintr-un
restaurant. Unii doar au privit, alții au ajutat
angajații. Alex și Ioana au fost în grupa celor
care au ales să ajute angajații. O experiență
tare interesantă!
V-au plăcut scurtele aventuri pe care vi le-am
povestit? Eu vi le-am spus cu drag!
Ce înseamnă, pentru tine, fericirea?
Tudor Nica, 5 B
Pentru mine, fericirea înseamnă când fac o
faptă bună. (Albert, 5 B)
Pentru mine, fericirea înseamnă să îi fac pe
ceilalți fericiți. (Luca, 5 B)
Denis, 5 B: Să ies afară cu prietenii. (Denis, 5
B)
Fericirea înseamnă atunci când ești bucuros
pentru că faci ceva interesant sau petreci
timp cu cei dragi ție. (Sorin, 5 B)
Să mă simt eu în sine ca fericit. (David, 5 B)
Pentru mine, fericirea este o stare de bine.
(Ioan, 5 B)
Pentru mine, fericirea înseamnă să stau cu
prietenii și familia. (Iustin, 5 B)
Libertatea! (Alex j, 5 B)
Pentru mine, fericirea înseamnă să fiu
sănătos, să nu îmi lipsească nimic, să fac
lucruri bune și să zâmbesc. (Alex, 5 B)
Pentru mine, fericirea înseamnă a te distra.
(Tudor, 5 B)

66
prof.ed. muzicalăGeorgianaMaria
Activitatea corului virtual al școlii noastre a
debutat în decembrie 2020 cu primul proiect
realizat „la distanță”. Vremurile ne-au
obligat să apelăm la această formă de
manifestare, deoarece – după cum știm cu
toții – interacțiunea directă nu era posibilă.
În anul școlar 2020 au fost realizate 3
proiecte: de Crăciun, de Ziua Mamei și de
Ziua Europei.
Anul acesta școlar am sperat cu toții că vom
intra în normalitate. Nu s-a întâmplat așa,
din păcate, drept care activitățile online au
continuat. Am fost bucuroși să cooptăm
mulți elevi din clasele a V-a, care au venit cu
un suflu nou și dorință de a cânta. Împreună
am realizat alte 3 proiecte: de Ziua
Națională, de Crăciun și de Ziua Mamei.
La sfârșitul lui martie am avut în sfârșit
bucuria de a putea cânta cu adevărat
împreună, cu ocazia Orei Pământului –
activitate organizată în toată țara de Cantus
Mundi. Astfel, în seara zilei de 26 martie ne-
am întâlnit și am mers la locul de desfășurare
desemnat școlii noastre: Mega Mall. Acolo
noi, cei 32 de elevi ai Școlii Gimnaziale nr.27,
ne-am întâlnit cu alți copii: Corul „Vocea
copilăriei” și grupul vocal-instrumental „Folk
for Kids”. Împreună am cântat multe, multe
cântece foarte drăguțe, unele mai simple, ca
„Vine, vine primăvara” până la unele
complicate, ca „Epilog” sau „Vals”. Ne-am
simțit grozav, mai ales că ne-au aplaudat

67
părinții, prietenii, profesorii și chiar doamna
director!
„E foarte distractiv și toți suntem foarte
prietenoși. Când suntem împreună,
distracția este triplă! Corul nostru este ca a
doua familie.😊” (Maria Stancu – clasa a V-a
E)
„Impresia mea este una foarte bună și
plăcută. Sunt nerăbdătoare să particip din
nou alături de dvs. și corul nostru la
evenimente muzicale.” (Ștefania Ilioiu –
clasa a V-a E)
„Eu aștept cu nerăbdare sa particip la cât mai
multe evenimente. La ultimul eveniment la
care am participat a fost foarte frumos, m-a
surprins și m-a bucurat foarte mult!.” (Diana
Ilioiu – clasa a V-a E)
„Corul Școlii 27 m-a făcut să îmi depășesc
limitele și să îmi fac noi prieteni.” (Victor
Bîtcă – clasa a VII-a E)
„Întotdeauna mă bucur când cânt, fie singur,
fie alături de ceilalți. Participarea la cor este
un prilej de întâlnire cu alți colegi, de
învățare a multor lucruri noi și de a cânta
împreună. Abia aștept să mai cântăm, mai
ales live.” (Alexandru Vâlcu – clasa a VI-a B)
„Eu sunt foarte mulțumit și în același timp
foarte plăcut surprins de activitatea noastră
din acest cor! Să sperăm că vom mai avea
activități ca până acum sau poate chiar mai
dese. La ultimul eveniment mi-a plăcut
deoarece am cântat mult mai bine ca online!
(George Bărău – clasa a V-a E)
„Mie mi s-a părut o experiență frumoasă să
particip la corul virtual al școlii. Dar și mai
mult mi-a plăcut când am fost cu toții la Ora
Pământului și ne-am distrat cântând cu toți
colegii mei de la cor” (Alexia Gonț – clasa a
V-a E)
„Să fac parte din corul școlii îmi oferă
sentimentul că fac parte dintr-un grup în
care limbajul comun este ritmul, sunetul și
muzica. Activitățile la care am participat mi-
au adus o stare de bine și am fost fericită să
clădesc amintiri alături de colegii mei. Sunt
bucuroasă că putem aduce un plus la
capitolul voioșie. Zâmbetele

68
ascultătorilor/privitorilor și aplauzele de
final merită pe deplin efortul depus, iar
atunci când faci lucrurile cu plăcere nici
măcar nu îl mai resimți ca pe un efort ci mai
mult ca pe o joacă.” (Alexia Gagară – clasa a
VI-a D)
„A fost foarte frumos. Mi-a plăcut foarte
mult, mai ales că este primul an când particip
la corul școlii.” (Larisa Apostol – clasa a V-a
D)
Câteva gânduri ale copiilor noștri, membri
noi sau mai vechi ai Corului Școlii 27. Acestor
minunați copii li s-au alăturat prin formă și
culoare colegii lor de gimnaziu, sub
îndrumarea doamnelor profesor Flavia Popa
și Balázs Boglár. Vă invităm să îi vedeți și
auziți și, de ce nu, să cântați împreună cu noi!
Ziua Națională 2021 -
https://youtu.be/FUfzte5Ka2s
Crăciun 2021 -
https://youtu.be/c93hv4AXTG0
Ziua mamei 2022 -
https://youtu.be/k3xQVDmsddg
Ce urmează? Vom vedea... Dar sunt sigură că
dorința de a cânta, de a face lucruri
frumoase împreună nu va dispărea!
Farmecul vacanțelor de vară
Vlad Boti, 5 D
Vacanța de vară se strecoară ușor spre noi,
invitându-ne la plimbare și recreere. Îi
simțim deja în nări mirosul de libertate și joc,
de valuri înspumate sau munți împăduriți. În
așteptarea ei, am stat de vorbă pe acest
subiect cu câțiva oameni dragi mie, prieteni
și rude. Eu sunt Vlad Boti, din clasa a V-a D, și
te invit să descoperi câteva frânturi din
poveștile lor viața lor.

69
și eu:
Eu: Unde și cu cine ai petrecut vacanța de
vară din anul trecut?
Ștefan: Am fost la Jupiter cu familia și nașii
mei.
Geta: Vacanța am petrecut-o la Călărași, cu
voi.
Bibi: În Grecia, cu prietenii.
Carla: În Italia, cu familia.
Sofi: Cu prietenii și familia, în România.
Bunicul Dorin: Cele mai frumoase momente
din vacanța de anul trecut, nu a mea, ci a ta,
au fost când am fost împreună cu tine pe
Dunăre. Ți-amintești? Am prins o gramadă
de văduvițe! A fost nemaipoment!
Eu: Unde ar fi vacanța ta ideală, dacă n-ai
avea nici restricții de bani și nici de
pandemie?
Ami: În Maldive, cu părinții.
Geta: În Țările Arabe.
Bunicul Dorin: Cea mai frumoasă vacanță ar
fi la Uzlina, să merg la pescuit de știucă cu
tine. Ar fi nemaipomenit!
Bibi: În America, cu cea mai bună prietenă a
mea.
Carla: În Dubai, cu prietenii.
Sofi: Da, America.
Ștefan: La Miami, cu familia.
Eu: Care e cel mai frumos loc pe care l-ai
vizitat în România?
Ștefan: Ferma Cocoșul Roșu.
Ami: Iași.
Geta: Bâlea Lac.
Carla: Brașov.
Bibi: Bran.
Sofi: Locul meu preferat din România este
Râșnov.
Bunicul Dorin: Nici nu trebuie să mă gândesc.
Cel mai frumos loc pentru mine este Delta
Dunării.
După cum observați din aceste discuții,
fiecare persoană își petrece vacanțele în
funcție de posibilitățile actuale (financiare),
de preferințele către anumite tipuri de
activități (bunicul meu adoră să meargă la
pescuit, așa că asta face în toate vacanțele)
sau de vârstă (copiii încă văd America ca pe o
țară a mirajelor, în timp ce adulții preferă
exoticul și natura).

70
Vă doresc călătorii frumoase în vacanța de
vară ce vine în curând, să descoperiți locuri
fermecătoare și oameni interesanți.
Unde ai călători, dacă ai putea merge
oriunde? (reporter Albert Voicu, Sorin
Cochino, Maria Rebecca Făluţoiu, 5 B)
Aș călători în Maldive. (mama)
Aș merge în Elveția. (tata)
Aș călători în Franța. (bunica)
Aș călători în Germania. (bunicul)
Aleg Egiptul. (unchiul)
Eu aș merge în Japonia. (mătușa)
Aș călători la Legoland, în Germania.
(verișorul meu)
Mi-aș dori să merg la Disneyland, în S.U.A.
(verișoara mea)
Eu m-aș duce în Dubai. (verișoara mea)
Eu aș merge în Mexic. (mama)
Eu aș merge în Valencia, în Spania. (bunicul)
Aș alege Parisul. (bunica)
Eu aș merge în Sydney, Australia. (Valentin)
Eu aș merge în Cairo, Egipt. Să văd
piramidele. (Simona)
Eu aș merge în Danemarca, la LegoLand.
(Bogdan)
Eu aș călători în Antarctica să văd pinguinii.
(Mirabela)
Eu aș călători în Istambul, Turcia. (Florin)
Eu aș călători în Londra. (Mihai)
Aș alege Grecia. (Roxana)
Eu aş merge în America pentru a vizita New
Work. (mama, Ane-Marie)
Eu aş merge în Japonia pentru a vizita Tokyo.
(tata, Radu Gabriel)
Eu aş merge în Franța pentru a vizita Parisul.
(bunica, Mihaela)
Aș merge în Caraibe pentru a vedea Plaja
Havana. (bunicul,Nelu)
-Mamaie (Ana) 69 ani : Eu aş merge prin
Romania. Aș vrea să văd mănăstirile din
Moldova. (bunica, Ana)
Aș vizita Castelul Peleș din Sinaia. (bunicul,
Aurelian)
Mi-aș dori să ajung în Cetatea Sighișoarei.
(Jeni)

Nr 18 Cronicile Scolii 27.pdf

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Nr 18 Cronicile Scolii 27.pdf

Similar to Nr 18 Cronicile Scolii 27.pdf (20)

More from econsiliere

More from econsiliere (20)

Nr 18 Cronicile Scolii 27.pdf