2. DEFINITIE
• Chistul hidatic hepatic este o afectiune
benigna determinata de localizarea
hepatica a Taeniei echinococccus si
poarta denumirea de echinococoza, boala
hidatica sau hidatidoza.
3. EPIDEMIOLOGIE
• Omul reprezinta forma intermediara accidentala a
parazitului in timp ce animalele (mai ales ovinele) sunt
gazde traditionale atat intermediare cat si finale.
• Vectorul de transmitere catre om fiind cainele.
• Boala nu are transmitere interumana sau intre gazdele
intermediare.
• Poate fi determinata de 3 subspecii ale parazitului:
– echinococcus granulosus
– echinococcus multilocularis
– echinococcus oligartus
4. ETIOPATOGENEZA
• Infestarea omului se produce pe cale
orala, accidental, parazitul
dezvoltandu-se in tubul digestiv al
acestuia.
• Embrionii hexacanti (oncosferele)
din oua sunt activati sub actiunea
sarurilor biliare din duoden.
• Oncosferele penetreaza mucoasa
digestiva si ajung in circulatia
portala si de acolo in parenchimul
hepatic.
• 80% din chistele hidatice se
dezvolta la nivelul ficatului,
majoritatea aparand in lobul drept.
5. EVOLUTIA BOLII
• La 3 luni de la infestare, se
ajunge la stadiul de folicul cu
un diametru de 4-5 mm, iar
la 5 luni se formeaza
perichistul, invelind chistul
propriu-zis.
• Chistul are forma sferica, de
obicei uniloculara si creste cu
un ritm de aproximativ 1
mm/luna.
6. EVOLUTIA BOLII
• Peretele chistul este format din 2 straturi:
– strat exterior numit ectochist sau
membrana laminata ce reprezinta
stratul protector al chistului, avand
aspect albicios, moale-gelatinos, cu
grosime de aproximativ 5 mm,
– strat interior numit endochist sau
membrana poligera cu o grosime de
10-25 microni ce secreta lichidul
hidatic (limpede, incolor, inodor)si da
nastere veziculelor proligere fiice,
fiind pline cu protoscolecsi.
7. MANIFESTARI CLINICE
• Chistul hidatic ramane pentru mult timp silentios din punct de vedere
clinic si este deseori descoperit accidental la examenul ecografic.
• Simptomele sunt absente, pana cand chistul ajunge la un diamentru
de 10 cm, iar formatiunea este palpabila abia cand ajunge la
diametrul de 20 cm.
• Clinic:
– Durere sau senzatie de greutate in hipocondrul drept cu iradiere
diafragmatica sau epigastrica;
– hepatomegalie sau prezenta unei formatiuni tumorale palpabile in
hipocondrul drept, eventual distensia abdominala;
– sindrom dispeptic cu: greata, varsaturi, febra, icter pasager sau
scaderea ponderala.
8. COMPLICATII
• Ruptura chistului in cavitatea peritoneala
– determina clinic iritatie peritoneala cu: durere abdominala
intensa difuza, aparare musculara, frison, febra, oprirea
tranzitului intestinal.
• Ruptura chistului in organele adiacente, determina simptome legate
de evacuarea continutului chistului:
– hidatemeza = eliminare prin voma a protoscolecsilor,
veziculelor fiice si membranelor.
– hidatenteria = eliminarea prin materiile fecale a
protoscolecsilor, veziculelor fiice si membranelor.
• Ruptura chistului in marile vase sanguine
– instalarea socului anafilactic, putand determina decesul.
9. COMPLICATII
• Ruperea in cavitatea toracica
– in prima faza aparitia pleureziei
– in a doua faza apare hidatopiotorax
• Ruptura in caile biliare reprezinta cea mai frecventa forma de
ruptura, rezultand:
– scurgerea bilei in chist cu distrugerea parazitului si infectarea
cavitatii chistului sau
– evacuarea chistului in caile biliare cu manifestari de colangita.
• Ruptura in pericard este o complicatie extrem de rara si nu prezinta
o simptomatologie clinica revelatoare.
10. DIAGNOSTICUL SEROLOGIC
SI BIOLOGIC
• Eozinofilia ofera date pretioase in orientarea asupra
evolutiei bolii sau eficientei tratamentului aplicat.
• Testul eozinofiliei provocate pare sa aibe o
specificitate crescuta(intradermoreactia Cassoni).
• Testul de aglutinare indirecta este pozitiv la 85% din
pacienti.
• Testul ELISA -sensibilitatea si specificitatea acestei
metode depinde de modul de preperare al antigenului.
11. EXAMENUL IMAGISTIC
• Radiografia simpla a chistului se prexinta ca o umbra
rotunda, calcificata in ficat cu ascensionarea
hemidiafragmului drept.
• Ecografia - se prezinta ca mase transonice, de obicei
bine delimitate de diverse dimensiuni, cu peretii
subtiri, hiperreflectogeni. Uneori in interiorul lor se
deceleaza veziculele fiice si nisipul hidatic
12. EXAMENUL IMAGISTIC
• Tomografia computerizata arata
informatiile utile pentru actul operator,
prin oferirea de detalii asupra
dimensiunilor, topografiei, relatiei cu
celelalte viscere.
• Colecistocolangiografia evidentiaza
relatiile chistului cu caile biliare
principale.
• Angiografia stabileste cu exactitate
rapoartele vasculare ale chistului
hidatic.
13. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Se face cu:
– Chiste de alta etiologie: seros, abces piogenic, abces
amoebian, chiste biliare.
– Tumori hepatice benigne sau maligne, primitive sau
secundare, hemangion hepatic.
– Ulcerul gastric trebuie diferentiat de durerea din hidatidoza
hepatica cand apare ca o senzatie de apasare in hipocondrul
drept, nu are caracter sezonier si nu este influentata de orarul
meselor.
– Litiaza biliara in care durerea apare in crize.
– Afectiuni alergice care se asociaza cu eozinofilia sangvina
14. TRATAMENT MEDICAMENTOS
• Este indicat la:
– pacientii cu boala hidatica diseminata;
– chiste centrale mai mici de 4 cm;
– varstnici ce nu pot fi operati datorita riscurilor
majore si diseminarea intraoperatorie a
continutului chistic in cavitatea peritoneala.
15. TRATAMENT MEDICAMENTOS
• Medicamentele utilizate sunt mebendazolul si
albendazolul.
• Doze:
– ALBENDAZOLUL: 7.5 mg/kgc de 2 ori pe zi la copii in 3
cicluri de 28 zile urmate de 14 zile pauza.
– MEBENDAZOLUL: 20-50 mg/kgc/zi in 3 prize timp de 3-12
luni
16. TRATAMENTUL CHIRURGICAL
• Este de baza din momentul in care chistul nu
raspunde la tratamentul medical.
• Tratamentul ideal consta in scoaterea continutului
chistului fara contaminarea organismului, urmat de
tratamentul cavitatii restante.
• Fluidul hidatic in tensiune din chist se evacueaza si
se sterilizeaza cu solutie salina hipertona.
• Dupa se scoate membrana proligera.
17.
18. TRATAMENTUL CHIRURGICAL
• Chistectomia se poate face total sau partial. Procedeul este
destul de complicat si comporta riscul lezarii vaselor si
canalelor biliare mari.
• Hepatectomia poate deveni necesara doar in chisturile mari
supurate si calcificate.
19.
20. • Accidentele intraoperatorii cele mai grave sunt
determinate de ruperea chistului si revarsarea
lichidului hidatic, urmate de aparitia socului
anafilactic si de diseminarea si insamantarea
protoscolecsilor in cavitatile seroase sau diseminarea
hematogena la distanta a acestora.
