https://neculaifantanaru.com Tugui, Haralambie - Memoria timpului (marturii si evocari literare)

1. X{AR"&T,AF#FXm ?{JGUI
hrgffiIVXffiffiXA
KXfogFqFLKTK
h,{&rturi.
ryi eve:*S,rf lf terare
T]DITtJRA

2. HARALAMBIE TUGUI
Leetor: AL. JEBELEANU
:fehnoredactor : IOAN I. IANCU
Bun de tipar : 30.08.1977. Aperut 19?7.
Format : 24l?0X100. CoIi tipar : 10,66.
Tiraj : 5 300+90.
Intreprinderea pohgrafice,,Banat"
Timisoara, Calea Aradului nr. 1.
Comanda nr. 143-
EVocAnr LTTERARE
fr*";Ia 7
Z
RA FACLA
MEMORIA
TIMPULUI
MARTURII
$r
EDITU
- lgvT

3. iN LOC DE PRECUVINIARE
incrustotd co un semn mogic in
bolto de cintec o fiecdrei inimi curote
Si colde, ,,Memorio timpului" nu este o
simpld metoford, izvoditd spre o luo
ochii cititorului, ci o realitote vie, ex-
primind freamdtul inefabil al frumusetii
vielii.
Bucuriile gi tristefi/e csre, deopo-
trivd, mi-ou bintuit sulletul ;i cuvintul
din onii cei frogezi pino Io onii cu soore
de omurg, mi-eu dezvdluit toino gi in-
felesul ocestui sernn sub core m-om
pomenit o rosti niste nume scumpe po-
triei mele gi mie.
Era o more dotorie morold o meq
sd foc oceste rostiri, cu intreogd pute-
rea inimii, mdrturisind, mei oles pentru
viitorime, despre ce/e ce qm trdit;i os-
cultot oieyeo in preajmo mdnunchiului
de oomeni cu zodie socrd, precum ;i
despre cele ouzite de /o olyii in /egcr-
turd cu viofo ;i truda lor.

4. A fost o bucurie pentru mine, ocolo
unde i-am intilnit pe oce;ti mortori, in
cuvint viu sou in s/ovd scrisd, sd-i los
sd vorbeoscd in locul meu, graiul lor
purtind peceteo de aur numitd auten'
ticitote.
A;o stind lucrurile, incerc sd-mi
spun, pentru mtngiiereo 9i linigteo su-
{letului, cd nigte dcttorii vechi din mul-
te/e mele dotorii osemdndtoore, n-su
rtinros tofusi uitate.
Autorul
oTrLtA cAztMtR, AgA CUM A FOST
PRELUDIUL UNEI PRIETENII
Nu mai Stiu anul si numdrul acela al V ielii ro-
mdneEti (era un exemplar mai vechi, adus in casd
de fratele meu Anton, editorul primelor mele doud
cdrfi de poeme, cdzut apoi pe front in fruntea unei
companii de infanterie) in care nigte versuri ne-
obignuite imi refinuserd atenfia, incit gi acum, dripd
vreo 45 de ani, ie port in rnernorie :
,,Cind vreou sd plec, md lii in loc ctr un cuvint.
Aqa se zbat copacii in fttrtund :
Ca pentru fugd crengile-qi adund
Dar rdddcina-i )eagd. de pd.mint . , ."
Era o hirtie matd, bdtind in verzui, sloveie de
tipar pdreau fragile ca nipte petale de narcisd, gi
toatd atmosfera de august moldav, din ceardacul
copildriei, parcd se umpluse de un aer nou, cu abur
rle vegnicie. Cind ;;irul de catrene s-a terminat, cu-
riinteie OTILIA CAZIMIR se rdsfrinserd gi ele in
lnine, primul molcom ca o goptire de izvor, al doi-
lea Elavr cu ecou de islorie venind din tre,cute
veacuri.
Arn relual" lectura versurilor de mai multe ori,
rrrinunindu-nrd curn se poate ca o singurd strofd sd
Iic. o intreagd poezie, un fel de rnicd prizmd de cris-
[al 'in care se inti]nesc toate imaginiie lumii. Eram
rlr'ja ulr (')illc!rit)titlIaI r'cciIalor de versur"i:;i purtarn

5. in mine, cra l)e o nestinsd luminii, chipul nespus de
blind al lui George Enescu, omul care, la o serbare
datd in Dorohoiul natal, cintind pentru orfanii din
primul rdzboi mondial, imi luase mina in mina lui
de vrdjitor al sunetelor, dupd ce spusesem, cu multe
lacrimi in ochi, o poezie lungd de tot despre eroii
Mdrdge;tilor. incd nu cunogtearn versurile lui Ma-
cedonski, Pillat, Minulescu sau Bacovia, care aveau
sd-rni deschidd adevdrate porli nebdnuite in zdrile
minlii de copilandru, dar eram familiarizat cu cele
ale lui Alecsandri, Cogbuc 9i chiar Eminescu, cdruia
i-am scris primele ginduri rimate, in cl'as'a a IV-a
primard, numindu-l (sub influenfa directd a Epigo-
nilor) ,,impdrat al poeziei".
Acum insd, aveam in fald nigte versuri cu sunet
pe cit de delicat, pe atita de grav, degi erau de " '
dragoste, parcd exemplificind eternul feminin :
,,O vorbd rea i,g.i toarnd.-n noi veninul greu
,5i nu mai 6tiu : oi spus-o tu, Qm spus-o eu ' ' '
Am scos oglinda micd. sd md uit : md-aratd
Desful de suPd.ratd?"
Erau acei ani fragezi, impletind visul cel nai
inaripat cu timiditatei govditoare, dorinla de im-
plinire cu setea de largurile necunoscutului, in fa-
buloasa aventurd a vietrii. Fiecare pagind de carte ci-
titd devenea, pe datd, o noud fereastrd ln azur, un
mira; plin de' nebdnuite chemdri cu adinci ecouri
in inima, parcd goptindu-fi mereu cd existenla e o
primdvard fdrd inceput 9i fdrd sfirqit- Fiecare nume
de scriitor nou, necunoscut incd, apdrea ca un glas
de fiinld dotatd cu puteri supranaturale, mesager al
bucuriei de a trdi, frate 9i confident al celor mai tdi-
nuite ginduri, complice in marele zbor al cunoag-
terii. Iar slova tipdritd avea in ea ceva magnetic,
un abur amefitor 9i suav totodatd, descintec ai vrajd'
intuneric gi lumind, grdind intr-o stranie dar superbd
impletire.
ln acel fermecdtor rdstimp de viafd, dupd o
noapte in care parcursesem' cu inima la gurd 5i cu
gindul ndpustit in indllimi, vecine zenitului, rdsco-
Iitoarele versuri din Hamlet, m-am intilnit cu gralia
pi simplitatea piind de profunzime a poeziei Otiliei
Cazimir.
$i cum sd-mi fi trecut atunci prin minte, oricil
de amefit eram de parfumurile visului tindr $i liber
in bdtaia luminii de zori sau a celei de lund plind' cd
la un anume timp destinul imi va aduce pagii in
preajma scriitoarei, acel om rar dintre cei mai alegi
oameni pe care i-am cunoscut ?
Dar sd revin la acei ani, cind firescul $i armonia
versurilor ei imi ardtaserd cd poezia trebuie sd aibd
mereu glas nou, de la temd Ia temd, de la vers la
vers gi chiar de Ia rimd la rimd, o voce impletitd dln
multe voci, intre care gi a celui care o citeSte sau
o ascultd.
Era un ger de scdpdrau pietrele, cind in oraSul
din nord, unde md aflam ca elev al Liceului mili-
tar $tefan cel Mare, gi unde la fiecare pas zdream
umbrele sfinte ale lui Eminescu si Ciprian Porum-
bescu, am avut prima intilnire directd cu un scriitor.
Ionel Teodoreanu, aflat in localitate, linuse a veni
in mijlocul Societdiii iiterare Muguraqi, aga cum se
cherna atunci cenaclul nostru tineresc, animat de
Constantin Ordscu, profesor de romdnd. Fermecd-
tor atit prin figura sa de adolescent neastimpdrat,
cit gi prin verbul sdu incandescent, pdrea un coleg
pulin mai virstnic, pus p,e glume. Urmdrise cu aten-
lie lectura unei schite 9i a unor poezioare, apoi re-
feratele celor doi,,critici", discutiile destul de
aprinse care se prelungiserd pind mult dupd ora
stingerii, iar ofilerul de serviciu venit sd grdbeascd
incheierea intilnirii (,,spre a nu-l obosi pe domnul
Teodoreanu") n-a mai reu$it sd pdrdseascd sala de
la etajul ctddirii secundare in care se afla infirmeria
Scolii.
Atunci, intrebat ce colegi de scris mai are la
Iagi, dupd numele lui Ibrdileanu, Sadoveanu, Co-
dreanu gi Topirceanu, I-a rostit, mindru 9i bucuros,
pe cel al Otiliei Cazimir -- ,,blna mea prietend ;i
vecind de lingd biserica Zlataust".
Erau pe atunci mulli bdielandri talentati in in-
ternatul cazon, cu ziduri prea reci 5i prea zdgdzui-
toare pentru suflarea aceea tinereascd adunat6 din
toatd lara gi purtind in ochii melancolici un per-
petuu 5i ndpraznic dor de locurile natale : Teodor
Mareg, Geo'rge Vaida, Ion Hulanu, Co'nstantin
Eganu, Gheorghe Roman, Nicolae Pieptea (devenit
rnai tirziu, prin adoplir-rne, Donovici) q;i ailii mai
nri<'i rl<'r'it trorl. Citerattl , c:u ucsa[, aldturi de Eroii ]ui

6. Carlyle, romanc.le lui DLiiliu Zanrlirescu, l.r1;ruberr [.,
Tolstoi, Rebreanu gi Teocloreanu, poeziile lui Emi-
nescu, Macedonski (descoperit in clasa a III-a de
Iiceu in pachetul cu cdrlile de la premiu), Minu-
les,cu, Bacovia gi chiar Arghezi. Ne vrdjeau pe toli
revistele, fiecare cu vocea ei distinctd : V iala ro-
mAneascd", Adevdrul lilerar 6i ctrtistic, Cuvintttl Ii-
ber, Romdnia literard, Victla literard, editatd de
I. Valerian, cu care corespondam de zcr ca ,,;ef al
echipei de poeli" (cum md numise intr-o scrisoare)
qi despre care mai tirziu am aflat cd era . . . ofifer
in Direclia liceelor militare a Ministerului Apdrdrii
Nafionale. Atunci scoteam gi noi revista Muguraqi,
avind acelagi nume cu efervescentul cenaclu. Atunci
ne-a ddruit ionel Teodoreanu urtniitorul autoqraf
pe care l-am pus intr-o ramd, sub sticl6, in peretele
sdlii de cenaclu, ca un memenLo destinat sd infrunte
timpul deodatd cu fiecare bdtaie a inimii celor cd-
rora se adresa : ,,Urez din toatd inima ca ace$ti Mu-
guraqi de astdzi din Liceul militar ^tlefan cel Mare
sd devind creangd rrinjoasd a stejarului rorn,inesc".
Atunci am dat in tribliotecd de poezia lui Ion Pitlat
gi de cea a lui Ion Minulescu, pe care aveam sd-i
cunosc mai tirziu. Atunci arn primit intre cdrlile de
premiu de la concursul Mugurasilor primui volurn
de V. Voiculescu intitulat Pirgd.
In martie 1934, Bucuregtiul s-a vddit inlelegdtor
fafd cle cererea mea 5i astfel, in toamnd, descin-
deam intr-un Iagi auriu, acel Iagi unde gtiam cd se
afid Otilia Cazimir si Ionel Teodoreanu, unde aveam
sd-i cunosc gi sd-i iubesc pe profesorii D. Poporrici,
Traian Gheorghiu, Al. Ciulcu, Ioan Capverde, Oc-
tav Tcaciuc, Octav Gheorghiu, gi unde, Ia aducerea
osemintelor lui Dimitrie Cantemir, am fost de sir:ajd,
in uniforma de ,,$oim" chiar la usa Trei lerarhilor
cind, savanfii Nicolae Iorga gi Gheorghe Marinescu
veniserd sd deschidd cu miinile lor racla aciusd cie
la gard pe un afet de tun, inr"'elitd in tricolortil ro-
tldnesc. Acel Iali unde, la inceputul clasei a VIII-a
de liceu venisem cu primul meu volum de poeme ti-
pdrit la Dorohoi, dupd ce, spre stupoarea colegilor,
irni arsesem in curtea gcolii cele cinci caiete de ver-
suri gi prozd, oprindu-l doar pe cel cu titlul Llane
crude. Acel la;i in care tocrlai atunci apdreau In-
semtrdri ie,gene 1i Alr.rrrliesl, pe r,rirre le inrlragiseln,
aducindu-le in gcc"ralS inrpreund cu alte rcvjslc, sj
unde aveanr sd-i cunosc pe lvlagda Isanos ;i Eust'-
biu Camilar, pe draqul gi talentatul poei VicLor Mei-
gurd (cdzut in rdzboi), apoi pe George Moropanu,
Sandu Teleajen, George Ivagcu, Al. Voitinovici,
George Lesnea gi allii. Atunci am inceput sd cola-
borez la reviste gi ziare precum : Lucealdrul (Timi-
goara), lnsemndri (Dorohoi), Familia (Oradea), F/a-
muri (frumoasa revistd a iiceelor militare, a cdrei
cronicd literard era realizatd de Laurenf.iu Fulga gi
care s-a pronunlat elogios despre volumul meu de
debut), Lanuri (Media;), Taro noaslrd (Bucuregti),
Glasul studenlimii etc. Aldturi de cronica lui Lau-
renfiu Fulga, cele semnate de Aurel Tita (in Curen-
lul), Petre Haneq (in Revlsta scriitoarelor Si scriito-
rilor romdni), Petru Manoliu (in Credinla), Siomin
Doru (in Luceatd,rul), Cezar Refeanu (in $lirea, Bo-
toSani), George Rincu (in fnsemndri, Dorohoi) 9i al-
tele mi-au dat adevdrate aripi. A urmat examenul
de bacalaureat (insofit de premiul revistei Flamuri
gi premiul Valentin Bude, (acordat in c,adrul cole-
giului militar de la la;i) ;i apoi plecarea la Bucu-
re$ti Si Sibiu, pentru continuarea studiilor.
$i astfel, chiar dacd la un moment dat, Magda
Isanos mi-a ardtat-o pe Otilia Cazimir, in trecere pe
stradd, intilnirea mea cu ea avea sd se intimple mai
tirziu, in toiul rdzboiului cind, ln ciuda posibilitdfii
aproape sigure de a cddea gi eu pe front, asemeni
fratelui ce-mi editase prima carte, am ruenit intr-o
scurtd permisie la Roman, spre a md logodi cu vii-
toarea mea sotie, provenind din aceeasi stirpe a
Gavrilegtilor de la Cotu-Vame5, oameni deosebit de
calzi 5i one;ti in demnitatea lor neclintitd. Logodna
a fost de bun augur, fiindcd la pulin timp eram tri-
mis in !ard, Ia $coala militard de rezervisti din Te-
cuci, deplasatd nrai lntii la Sascut gi apoi Ia Ra'dna.
Aflind cd scriitoarea poposea adeseori in casa
de pe strada V. Alecsandri din Roman, am cutezat,
nu fdrd sfiald, a-i trimite, de la Sascut, plachetele
clin 1935 Si 1939 insolite de o scrisoare in care plana
screpticismul gi regretul dupd anii uci;i orbeqte in
rdzboi. In scrisoarea de rdspuns, Otilia Cazirnir
abordind un cuceritor ton confratern, nu s-a ferit
iI sl)u1rc arnumite luc:ruri care trebuiau spuse rris-a-
vis de' nelini;ti1e ;i inrloiclilc trtele :
11
10

7. ,,Iagi, 1 August 1943
Viiton-ri Lneu nepot,
de ce n-ai incredere in d-ta singur gi ceri altora sd-!i
dea aceastd incredere ? D-ta ai, mai ales in a doua
culegere cle versuri, lucruri frumoase. O spui sin-
gur : ai scris cu sentimentul cd iti indeplinegti o
vocafie a inimii gi spiritului ( ... )
N-ai nevoie de sfaturi gi indrumdri. $tii sd scrii.
Scrie cun te indeamnd sufletul. Cu simplicitate. Fugi
de tot ce e preten{ios 9i prefios. Fii dumneata
- li
niciodatd altul. Mai mult nu-|i trebuie. ( . . . ) Nu te
cunosc. Dar egti poet (cd e;ti, degi pari a te indoi l)
pi egti logodnicul lui Zizi, c,are-i un copil delicio,s.
Astea toate pledeazd pentru d-ta:
Aga cd-ti string mina prietenegte,
Otilia Cazimir
(pe scurt : Didi)"
Au trecut de atunci patru decenii, gi din pache-
tul de scrisori primite de Ia scumpa mea prietend
Didi, aceasta mi-a rdm,as cea mai indrdgitd. gi nu
fdrd temei. Era o apropiere francd, deschisd, care
mi-a mingiiat pi intdrit sufletul atit de frdmintat 9i
rdnit in acei ani ai disperdrii. Anii dintr-o Doind a
mear pe care o apreciase in mod d,eosebit, pentru
curajul de a fi rostit sirnplu gi clar, a;a cum socotea
ea, durerea mea, durerea mult incercatului neam
rorldnesc :
,,[.J-Lt-u, inima mea
Bez,na-i rece, noeptea-i grect.
Toamne oarbe pling cu toi
Pe morminte mereu noi,
Freamdtd de zor 6i toie
Coasa morlii, de vdpaie,
Retezind tulpinile,
IJntbreLe, ]uminile."
Anii care au dus-o in pribegie la Jimbolia, in
ceidlalt capdt al ldrii, unde il avea pe fra[ele Eugen,
12,
I :i
si apoi la Tirr,igoara, uncle se va apropia cle oaltreni
cu aceeagi ddruire, primind in schimb preluire 5i
stimd cu totul deosebite, 9i cigtiqindu-;i printre bd-
ndfeni pr.iet,eni pe care ii rra purta ln inimd, cu
statornicie, pind la trecerea marelui hotar al lumii
umbrelor.
POPASURI NEUITATE,
RECONSTITUIRI DUREROASE
Rdsfoiesc pachetul cu scrisori de la Otilia Ca-
zimir trimise mie, trimise unor prieteni ai ei in de-
cursul anilor, gi pe nebdnuite retrdiesc aievea intil-
nirea de dupd rdzboi, cin,d m-a imbrdligat in curtea
cdsutei din strada Buc;enescu nr. 4, intr_o clupd_
amiazd de sfirgit de mai cu visini 5i pruni abia dez_
brdcati de omdtul petalelor. Md primeqte cu atita
bundtate in ochi ;i atita cdldurd in glas incit, fdrd
sd r.reau, imaqinea, qesturile si qlasul ei inri apar
qemene cu ale mamei mele din anii copildriei. At_
mosfera camerei este cea a unui sanctuar in car:e
fiecare obiect isi are qraiul sdrr tainic, amintind de
apusele vremuri, cu cluiogie si tulburdtor freamdt
de suflet. Un birou nu mare, dar nici prea mic, ln-
cdrcat de cdrli si mape cu hirtii poartd sub cristalul
sdu un roi de priviri venind din fotoqrafiile, destul
de multe, ale copiilor pe care i-a indrdqit. Sint acolo
hdielasi cu pdrul zhurlit si fetite ochioase, purtincl
in surisul lor ce..ra misterios, intrebdtor, o intreaqd
familie de prichindei. Coplegit de emolii nebdnuite,
recunosc, dintr-o fotografie mai mare, aflatd pe pe-
rete, chipul de maq al lui lbrdileanu, a5a cum il cu-
noscusem cu mai bine de doud decenii in urmd, bla-
jin gi sever in acelagi timp, scrutind infinitul cu pri-
r.irile sale adinci. ln co1lul din stinqa dinspre
sl.radd, pe un scrin mic cu cdrti, fiqura de sfinx ne-
rl umerit ;i intrebdtor a lui Topirceanu md iscode$te
rlin mai rrulte fotoqrafii de diferite mdrimi. gi in li-
niStea riupd-amiezii dc prinidvard ascult cum se re-
l'arsd din elo cJlasul Soptil al poetulr,ri rdmas sd sfj-

8. rlcze trecerca necruf;itoare a l.imptrlui 5i iroate chiar
insdgi Moartea.
Dar iatd, tot acolo pe birou, ochii qtrengdreEti
5i zimbetul ad,o[,esce'ntin al lui Ionei Teo,doreianu,
ace'lasi cum il vdzusem cu des,tui ani iu urmd, ,1a
seclinla cen,aclului de liceeni din oraSul nordic.
Poartd palton cu guler cie bland $i cdcluld de astra-
]ran. lmi aduc aminte de aritograful dat in iarna
aceea neuitaid Muguraqilor. Il recunosc, lntr-o pozd
sobrd, profund meditativd, pe Mihai Codreanu, ale
cdrui sonete mi-au grdit in anii adolescenfei despre
arta cizeldrii, gi pe care il vedeam incd tindr, urcind
spre Universitate $i declamindu-gi pentru ei din
versurile lui Horafiu. Apoi, pe o mdsufd, chipul cu
priviri pie'rdute in z,are ;i fruntea masivd ,a ilui Sa-
clor,'eanu din anii maturitdlii, iar pe o etajerd, un
bust intruchipind parcd linigtea interioard oiimpiand
a scriitoarei, clin timpul primei tinerefi. imi spune cd
e opera lui ion Mateescu, fratele vitreg al lui To-
pirceanu, Si imi amintesc cd mi-a fost, aici in IaSi,
prolesor de de'sen. Sc'ulptur,a e int'eresantS, d'ar s'c'rii-
toar,ei nu-i prea place, p,o,a'te fiindcd ii pare rdu dupd
virsta aceea din care artistul i-a scos trdsdturile.
Vine tanti Nuta, sora cea mai mare, care a fost o
viafd intreagd doctorild iar acum e aici stilpul casei,
si ,ale cdrei priviri visdto'are par a trece dinco'1o de
rnine gi cle lume, Apoi tanti Margareta, extrem de
vioaie, lulndu-mi un adevdrat interogatoriu despre
tofi cei de l,a Romarn gi de la B'ucuregti, u'n i'n'trreg ;ir
de Gavrile;ti scoboritori din pdrintele Ilie, bunicul
soliei mele, pe la al cdrui mormint trecusem cu ci-
teva zile mai inainte.
,,- Am auzit cd 9i NicuSor e aici, pentru exa-
menele tui de Ia facullate ! spune tanti Didi,
- 5i
te rog sd ni-l aduci, sd-l vedem numraidecit"' (Nicu-
gnr jcr,mnatul meu 5i dupd anii grei de rdzboi, i;i
pregdteqte licenla in drept). Md impresioneazd spi-
ritul de comuniune sincerd cu cei inrudili, incit mi
se pare cd fac parte de rnultd vrenle din aceastd fa-
milie pe,care distan!e'le, in,loc sd o despartd, o leragd
li rnai mult.
A cioua zi, dupd ce alerc{asetn clestul printle rui-
nele din Pdcurari in cdutarea strdzii Spinfi (nume
ciudat pentm nrine), eratr cljn nou in cdsufa din
ZlatarLst, iirvegntilttati lrinir stil-i sLrcu5ir-ri dc t.tdvaIa
verde a iederii crutle. l-l acliisr:sem 1l<r Nicttrior, al$'I
lt
tlupr.i cuirr cir..riisc,;t';'ir:c;rsia a bucrLrat-o uespus cjt'
mu1t, neuitind sd retrarce pe un ton sfdtos : ,,Eranr
sigurd cd n-ai sd-ti uifi promisiunea ! gi fiindcd mie
aga imi plac oamenii, arn sd-!i fac 5i eu o bucurie :
mergem tofi trei la conu Mihai Codreanu. $i aga eu
nu mai obisnuiesc sd nlai ies sinqurd, de la o vreme.
Voi rrefi fi cavalerii rnei !"
Mi-a tresdrit inima de bucurie, rnai ales cd
avearn la mine citeva sonete schifate lncd de pe
front, in nopfile de veghe ale trangeelor, sub inter-
minabile ploi, gi definitivaie dupd aceea, iar prilejul
de a ie citi maestrului ni se pdruse un aclevdrat
noroc.
Am luat-o pe jos, pe un drurn rnai scurt, ;tiul clc
ea ,,de rrultd vreme", prin ulicioare lntor[ocheale,
apoi pe strdzi mai largi, spre Vila Sonef. Se linea
s[rins de brafele noastre gi radia de bucuria cd merg1r:
Ia conu Mihai, pe care nu-l vdzuse de vreo trei sdp-
ldmini.
Maestrui ne-a intimpinat deosebit de jorrial, aga
culn nu mi-l puteain inchipui cind trecea ln sus spre
Copou, cu misteriogii sdi ochelari negri, cdlcind rar
gi apdsat, in anii mei din acea adolescenld iegeand,
niciodatd risipitb din memorie. Tsi recunoscusc prie-
tena de indatd ce aceasta apdmse cu noi ln hol :
-- ,,Asta-i duduia Otilia I Ce bucurie cd mai dai pe
la mine !"... ,,- $i ei, c'avalerii care m-au insollt,
sint doi nepoli de-ai mei de la Roman, din care unul
e gi poet."
S-a uitat lunq la noi, in tinlp ce ne stringea mii-
nile, fdrd sd lase a-i scdpa nlci cel mai mic semn cd
nu ne vede decit cu ocirii sdi interiori, ne$tiuli $i
nebdnuifi de noi.
A urmat o disculie lungd si cuceritoare ca o
vrajd, in tovdrdgia c,afelelor ;i a vinului. Maestrul
povestea intimpldri trdite, pline de tilc, cu farmec ;i
bucurie ,contaminantd. Totu1 er,a scrlipi're de in-
teliqenfd gi umor fin in cuvintele s,ale. Ne-a spus
cloud sonete noi, ,,scrise" in ultirnele nopfi, neuitind
sd m,enlioneze : ,,Dar sd Stili cd nu-s gata incd, cle;i
irrn cleja trei varianLe. Nu-i aga, duduie Olilia, cd
rrruritd sd le mai reiau ?"
Scriitoarea a d'at din c,ap, ingdinrind cu neprefdr-
crrti slialii : ,,Dacii zici ntatalt, maes'tre ! ..."
l'r' trrtl,-i, ('nlrr(1. ritrrlLrl rt)('u, iur) rcr:ital :;ottcLt.r l
Ittr'ltttlitt, ('u ( (llc rttti rlt:;r lris;t'slttr v'olttlttttI rlc rlebttt
|"

9. Liane crude, din anii liceului, gi anr citiL cu glas tre-
murat cele 14 versuri intitulate Sonef, scrise in 1945 :
,,Ca sd-gi dureze-un vis in piatrd rard,
Std. marea 5i-,9i ascultd.-n adincime
Td"ceri de incePut Pe cale qtime
$i verzi pd.duri de alge le-nconioard.
Al doilea sonet se intitula ,,Memento" $i debuta
cu urlndtorul catren :
,,In cimitir, Prin boctrea vesPerald,
Bdtdi de clopot cad incet pe trepte . . '
Copacii cresc cQ niEte umbre drepte
Din cei ce dorm la rdddcini in poald."
S-a ridicat din fotoliu, ldsindu-;i pipa cu un
pocnet scurt in scrumierd gi, venind spre mine, m-a
imbrdliSat punindu-mi palma sa caldd 5i find pe
cre$tet a binecuvintare : ,,Frumoase, tinere, tare
frumoase si bine gindite' Se vede cd ai talent be-
re'chet Si cd ptii sd muncegti cum trebuie."
Ce mult s-a bucurat atunci Otilia Cazimir, nu
voi putea uita niciodatd, a$a dupd cumnici acel gest,
patern gi seniorial in acelagi timp, aI lui Mihai Co-
dreanu nu-mi pdrds,egrtg [ri€Trlori'd, deSi rau tre'cut de
atunci aproape 30 de ani. $i aceasta' mai ales cd la
publicarea in revista Orizont a sonetului despre
sonet, poetul $tefan Aug. Doinag (fdrd sd $tie vechi-
rne,ir v€fsurilor re'spe'ctive p'recurn 5i pdrereLa maes-
t,rului de la I,aSi) a finut sd'l remarce ca pe o reugitd'
La inapoierea spre casd (era dupd asfinlitul soa-
relui de sflrEit de mai), scriitoarea ne-a vorbit, in-
tristatd, despre boala lui Jdnel (pe care-l vdzusem
in treacdt, inalt, slab 9i palid) precum 9i despre Alisa
Si Puiu, ceilalli doi copii ai surorii sale Nula, pe care
aveam sd-i cunosc mai tirziu, despre fratele ei Eu-
gen de la Jimbolia, unde fusese,in refugiu pentru.o
ir"*", despre dorinfa ei de a reinvia la Iasi o vialS
literard gi despre greutdlile intimpinate dupd reve-
nirea acasd. A fost un noroc cd ldsase in casd pe
una din felele bisericegti ale evreilor din la$i, care
i-a pdstrat cu grijd avutul, Si care se indrdgostise-de
locuinld Sl griaina din strad'a Buc;e'nescu' Deadtfe'l'
in perioadaiefericitd de la inceputul rdzboiului, atit
ea cit gi sora ei Margareta, procuraserd, cu sirg, ali-
mente pentru mai multe farnilii de evrei, incit unii
'prieteni le-au Si atras atenfia ca . ' ,,1111 cumva sd
aibd neplSceri." Printre cei ajutafi se numdra 5i
bdtrina doamnd Krigel, fostd prietend cu mama scrii'
toarei, care, ori de cite ori se ivea vreo pand finan-
ciard. in familie (gi, slavd Domnului, erau des-
tule I . . .) alerga Ei fdcea indatd rost de imprumut.
Tot atunci, modest,a cdsutd din Zlataust a addpostit
pe cele doud fiice ale doctorului Weisselberg, ve-
cin de pe strada Elena Doamna. Era spiritui de caldd
umanitate aI aceleia care scrisese cu atita duiogie
gi compasiune despre copiii nevoiagi. $i era acea
bundtate a inimii, care o determinase pe scriitoare
sd meniind in casd, ca intr-un sanatoriu, timp de vreo
zec,e ani, pe bdtrina menajerd Agripina, pldtindu-i
salariul in continuare, inqrijind-o cu medici $i su-
portindu-i cheltuielile pentru medicamente. $i ast-
iel, nu fdrd tilc, la moartea sc,riitoarei, survenitd in
acelagi an cu cea a surorii Margareta, bdtrina Agri-
pi,na rosti indureratd : ,,Ele au murit 5i eu mai trd-
iesc. Ce rost mai are treaba asta ?"
Dar modul cum a inleles Otilia Cazimir, in in-
tr,e,aEa ei viald, sd sard in aju'torul celor care 'dV€orl
nevoie de sprijin, mai ales oameni simpli, se poate
deslugi elocvent Si din urmAtoarea scrisoare-docu-
ment, publicatd de scriitorul Aurel Leon in cadrul
articolului La laqi, pe ulila copildriei, apdrut in re-
vista Mogazin din 1 mai 1969 :
,,Dragd duduie,
Cind ai gti cd-ti scriu pentru o stdruinld' . ' po-
Iiticd I I,a,ca ce zile am ajuns ! Roagd'l mat'a pe
d. $oarec sd nu ridd de mine gi sd scrie un rind cui
gtie d-sa cd eu nu md pricep, ca sd fie primit. . . md-
turdtor de stradd protejatul meu, Pavdl Ciubotaru,
aducdtorul acestor rinduri. E un biet om sdrac ai
cinstit, foarte de treabd, muncitor 9i congtiincios ' . .
A mai fost podar prin pdrtile noastre 5i de atunci
s-a aciuat la noi, in cdsufa pdrdsitd de la poartd. Ne
face fel de fel de treburi cind are vreme $i anul tre-
cut a alungat de doud ori borfagii care veneau la
gdini.
Dacd ar putea intra la Primdrie iar (e cunoscut
ac:olo gi apreciat, dar n-are . . . stdruinfd politicd) ar
rrinrine poate chiar in ,,sdctorul" nostru gi ne-ar fi
inaintc paznic de noapte $i invitat permanent la
rrr asii.
t6 tv

10. Iartd-md cd mti ocup cu asemenea afaceri, dar
mi-e tare mild de mcgneag. Te sdrut afectuos, cu
veche' .--' r'di, tarc i c: ire I sintpatic,
27 apriiir:103J.
t, I.tl
IttLu
I)ar curn fusese viala Otiliei Cazimir in acei ani
care au urrnat imediat rdzboiuir-ri ?
Rdspunsul ni-i dd., astdzi, cu glas nealterat, ald-
turi de mornentele acelor popasuri rdmase vii in
aminiirea mea, slovele de o rard eleganld ale scri-
sorilor. Mai intii, o scurtd misivd cdtre bdndleanul
Aurel Buclariu (avocat cu studii fdcute la lasii $i
publicist), o scrisoare care ni se pare edificatoare
pentru starea sufleteascd a scriitoarei ce se indrepta
spre Ia;i, unde o agiepta vechea cdsutd, dar mai
ales mormintele pdrinliior, mormintul lui Toplr-
ceanu. Din Bucure;ti de pe Stirbey Vodd, 22, i se
plingea celui amintit cd se zbate ,,in haosul dsta, cu
necazuri prevdzute gi neprevdzute. N-am intilnit
decit figuri mirate: ,,- cine te-a pus sd pleci?" $i
nici mdcar nu pot pleca, sd se termine odatd !"
Iatd pi regdsirea Iagului din aceeagi perioadd
(26 noiembrie 1945).
,,Prietene bdndfean, ili scriu de-acasd :
,,acasd" care aratd cu totul altminteri decit am ld-
sat-o. (. . .) De altminteri drumul e greu. Pind la Bu-
curegti, merge. De acolo incoace incep dificultdfile'
A te urca in aerodinamic e o faptd eroicd. Eu am
rdzbit cu ajutorul a patru prieteni : doi m-au urcat
pe susr unul mi-a dat bagajul rnic pe fereastrd, al
patrulea mi-a dus bagajui mare Ia cabind. Am ajuns
seara ttrziu, la bariera Pdcurarilor. Md agtepta Mar-
clareta cu o magind. Bagajul mare incd n-a sosit'
Drum de noapte printre ruin'e . . . Sunt i'ncd aiuritd.
Oragul e dezolant. Atmosfern in f,amilie e dezolantd.
Viala care md a;teaptd
-
gtiu eu cum s-o suport ?
Ar trebui sd fiu incon$tientd ca sd-mi fac vreo ilu-
zie. Mi-e mild de ai mei, dar nu pot sd nu-mi fje
mild gi de mine. (. . .) Linigtera pe care mi-o,dore'ai, re-
culegerea, reaiizdrile cu care am rdmas datoare . . .
Vorbe frumoase, bunul meu prieten de deparie.
Ruine, ruine
- li atit . . .
Un gind burr gi o prieteneascd slrinqere de
mlnd, O. Cazimir"
Astfel, aldturi de amintirea 13anatului, pre-
zenta unui Iagi distrus ln iargd mdsurb. de rdzkroiul
ne,crufdtor, ar,'ea sn imp,rinre in sufletr-rl scriitoarei,
imagini dureroase, incdrcaLe de simboluri adinc
c,Jrditoare despre suferinta urnand, Reddm mai ios
rrn fragment din remen.)orarea fScuti cle scriiioaret
(intr-o variantd neinclusd iir volumul Insr:riltlii 7:t:
mrtrgirLect anilor) a momenluiui intoarcer:ii la Ia;;i :
,,Floareo ntorlii
1945. Md intorcearn acasii . . .
in Banat rdzboiui nu ldsase prea mulle urme : ici
1i colo cite o rand, repede vindecatd. Cit rlesprtr
Jirnbolia noastrd, undc hdlddu.ise o primiivard 1i rr
vard Tealrul Nalionai din Ia5i, ianurile cle lJriu i5i
leqS.naserd sub soarele torid valurile gre1e, scutu-
rind petale roqii 'de maci. (N-am rrdzut nicdieri ati-
fia maci 9i nici atii cle rogii ca in Banat . . .) Avioa-
nele morlii treceau pe deasupra noastrd in fiecare
dimineald,
- finlari de argint sclipind in soare.
tsombdnitul lor sinistru fdcea sd sc cutremure pd-
mintul gi ne scotea de prin case, speriafi' Afar6,
insd, era cu neputinld sd faci vreo legdturd intre
vuietul acela de infern gi jucdriile inofensive de
sr,rs, de sub soare , . ,
Am ajuns la la$i seara, dupd ce se intunecase,
$i am coborlt cu inima strinsd in gara improvizatd
clin capdtul Pdcurarilor, unde md a;tepta o maqind.
M-am agezat ln fafd, ,,sd vdd", dupd o dure-
roasd despdrfire, oraEul copildriei, aI tinerelii 9i al
amintirilor mele. Dar nL1 se veclea nimic. Strada
Pdcurarilor nu era decit un lung gir de ruine, pro-
iilate pe cerul noplii de noiembrie, Ici s;i coio, prin
cite un fund de curte, pilpiia o lttmind sdracd,
-
larnpd chioard sau cdpelel cle ]unrinare. De la un
capdt ia celdialt a1 strdzij, nicri nn orn, nici un ve-
lr icui.
in cenlru, ceva ce s-ar putea numi luttrinii :
rlorrii-trei becuri ro$ietice. Si iardSi beznd.
A doua zi, dis-de-climineald, aru plecat pe Lrr-
rrrcle trecutului. $i parcd tol moiozui li toate cldri-
rrrii lurile se prdbuqeau a doua oard pe ut.nerii mei,
,rlil- de glrea le simleam povara. ,,Pe-aici a fost"...
,, l'<'-aic'i era"... Cite un hogeac inall ;i strimt pd-
rr',r cii rnei a;ieaptd de iuni de zile, allultle ca sd-mi
,,rtl,i irr cap trric, intirziatei...
1B 11)

11. Ruinele ridicau spre cer brafe speriate. In adin-
cul ochilor omenegti sclipeau scintei cle nebunie.
Nu intilneam nici un obraz ,cunoscut. Vdzut din
anumite unghiuri, Iagul pdrea un ora$ dezgropat,
care-qi incheiase viata de milenii. Pdrea cd md in-
treabd: ,,Cine egti gi ce cauli pe-aici ?..."
Ca sd nu mai ocolesc un colt de stradd, din
care nu rdmdsese decit ddrimdturi, ca nigte mor-
minte de uria$i, am luat-o de-a dreptul printre ele'
i,ntre casele care nu mai erau, fuseser pesemne,
o grddind. Un arbust schilod se muncise sd rdz'
b,e'ascd Ia lumind, Ia viatd, ridicind molozul in spi-
nare gi intinzind citeva crengi vii. Celelalte ii atir-
nau a deznddejde
-
119,311s.
$i, deodatd, printre ddrimdturi am descoperit
un papucel de copil. Stdpinul lui trebuie sd fi avut
trei, cel mult patru ani. Papucelul roqu, scorojit 9i
cu gireturile dezlegate, era t'otugi in stare bund.
Unde-i era p,er,echea ? Unde piciorul, care-i rosese
pufin tocul intr-o parte ? . . .
ln timp ce md uitam Ia papucel, am zdrit doar la
un pas de el, o floare. Un lujer de ,,mdritd-md,
mamd" rdzbise din moloz, sd infloreascd. Tulpina
i se uscase, frunzele i se innegriserd, iar in virf ii
rdmdsese incd un bulglrag de floare, viu 9i colorat
in lum,ind ca un bof de aur.
Am intins mina, dar mi-am tras-o repede ina-
poi: poate cd acolo, sub floarea ruinelor, sub floa-
rea mortii, dormea stdpinul papucelului ro;u. ' '
$i m-am depdrtat in virful picioarelor sd nu-l
trezesc". *
Cum au sosit bagajele la lagi,9i in ce stare su-
fleteascd se afla scriitoarea, o mdrturisegte scrisoa-
re'a din acelagi an (31 decembrie 1945) cdtre 49t91
Bugariu : ,,din cele 6 colete expediate din Timi-
$oara, mi s-au furat doud : a;ternutul tot li cufdrul
cu vesela intreagd. Nu mai am nici saltea, nici pla-
pomd, nici pernd. ( . . .) Am evaluat Ia prelul zilei
paguba : caln trei milioane $i jumdtate, fdrd sd soco-
tesc cristalurile Saint-Louis din zestrea mamei 9i
nigte faianfd veche, obiecte de artd' ( ' . . ) Viafa e
ingrozitor de grea. Alergdtura dupd hrand, pentru
cele gase quri ale casei, nu-mi tnai lasd timp pentru
nimic. Am inceput o traducere pentru teatru. N-o
pot face. Sunt prea ostenitd 9i demoralizatd".
* Orizont, nr, 2, februarie 1964.
Dintr-o astfel de stare este evident cd singitra
ir:glre nu putea veni decit prin ancorarco. cu nrice
1rr"ef in muncd, efort ca,re solicita o r"oinfd pi,tteruit':ir',
spre a reugi sti invittg6 iitit goltrl <litt irtr., < it ;;i lip-
surile materiale inerenle in acea situafie'
Dintr-altd scrisoare, nu prea indepdrtatd in
Limp, cdtre ace'lagi prieten, reiese cd scriitoarea iEi
gdsise resurse de voinfd 5i putere, atit de necesare
in acele mom,ente, bineinfeles nu fdrd a ardta reali-
tatea prea pufin prielnicd precum 9i Sansele insu-
ficient de promildtoare in legdturd cu ceea ce pornea
sd realizeze. Scrisoarea ni se pare valoroasd ca do-
cument de istorie literard, exprimind mare'a afini-
l"ate a scriitoarei cu unele personaje din piesa ,,Fre-
nesie" de Charles de Peyret-Chappuis despre care'
in altd ocazie, afirma cd este ,asprd, puternicd ;;i
<:iudatd" : 1
,,Iagi, B ianuarie 19'16
tubite Domnule Bugariu,
Ca sd-mi uit necazurile care md lnnebunesc'
pur gi simplu, m-am apucat de lucru'-Nu de ' ' ' ver-
suri
-
atmosfera nu-i prielnicd -_ dar de ceva ce
se poate face gi cu capul stricat. Am revdzut 9i
lranscris, Iucrincl pind noaptea tirziu, o piesd pe
care am inceput de mult s-o traduc' O pieli cale
rrLi-a pldcui infinit de mult. (,,Fr6n6sie", de Charles
tle Peyret-Chappuis) $i pe care mult aS vrea s-o
citegti. Md regdsesc acolo, aproape fdrd nevoie cle
rctugdri. M-ai recunoagte, E vorba si se joace aici'
I)ar e greu. Nu existd interpretd. Trebuie o acLrifd
cxlrem de inteligentd, de gravar de stdpind pe ea
irrsdgi. Dacd ag fi acirifd, dsta ar fi rolul meu cel
rrrirre (vezi ce rnoclestie l) ...Cu prietenegti saluLdri,
O. Cazimir."
in legdturd cu pi.esa respectivd, se cuvine de re-
lirrr-rt rneifiunea fdcutd de criticul Nicolae Barbu
irr articolul mai sus citat, dupd oe ardtase cd tra-
r I rrt:crca fusese realizatd pentru Teatrul National
1 N. llirt lrtr, ,Conflttcn[e artistice", 'Ia5ul
literar" m' 211964,
1
rr r t y. tl I .
20
2l

12. clin Bucuregti : ,,Prerniera a avut loc tot la lagi, pri-
lejuind o creafie din cele mai impresionante artistei
Margareta Ra<-'iu. Dupri lrufinii vreme, aceeagi piesd
este jucaid ;i la Bucure5li, cu Aura lluzescu. Jinuta
qi vigoarea dramaticd a situaliiior a evidenfiat ca-
litSlile artistice ale versiunii romdnegti."
Dar restabilirea morald ;i iegirea din lupta cu
lipsurile materiale care ii anihilau posibilitdlile de
a lucra aga dupd cunt ar fi dorit gi meritat, nu se
aratd incd la orizont.
$i astfel, nici scrisoarea din 28 februarie 1946
cdtre acelagi corespondent nu este mai optimistd, ba
unele fragm,ente sint chiar tragice : ,,Dar pe-aici
vinul nu coloreazd viafa, fiindcd nu-i. E ternd, grea
pi stupidd. Nu mi-e prea des cald, gi nu-s de multe
ori sdtuld, trdim inghesuifi. Nirndnui (afard de Mar-
gareta) nu-i vine in rninte cd ag avea nevoie, in lipsa
altor bunuri pdmintegti, rndcar de un pic de li-
nigte. [ . . . ] $i-n condiliile astea ag mai putea face
Iiteraturd?... Azi e preiniera piesei despre care
fi-am vorbit. Ieri am avut repetifia generald. [ . . . ]
Mi s-a cerut gi de la CIuj. D-l Buteanu mi-a solici,
tat-o telegrafic. Dacd o joacd d-na Tilvan, va fi
intr-adevdr ceea ce trebuie sd fie. Beneficiul meu
e ridicol, Nevoile familiei m-au silit s-o vind ,,la
fix". Cu ce am luat am cumpdrat o cdruld de lemne
care a finut trei sdptdmini. Iar eu am lucrat o lund,
cu zi cu noapte, de multe ori in frig gi cu pervitind,
ca sd pot rezista. Nu-i aga cd-i o fericire sd fii in-
telectual subfire ? . .. Sd vdd ce fac cu teatrul din
Cluj.
S-a mai jucat aici Ondina de Giraudoux, tot in
traducerea mea. Dar asta o fdcusem inainte cle re-
fugiu, deci nu putea fi vorba de vre-un succes altul
decit. . . spiritual. $i cum nu tn-am desprins incd cu
totul de cele pdmintegti, aga ceva nu-mi fine nici de
cald, nici de foarne. Am terminat gi o transcriu
acum (in seara asta pind la [ora] 3 noaptea) cind
scriu (pentru cd incd nu mi-e somn) Dulcineea lui
Gaston Baty. E o piesd incintdtoare, plind. de ironie,
de pitoresc, de avint. ingrozitor de greu de reugit
in ce privegte tonul gi c'adenfa. Am muncit ca un
ocnag
- Si cu ce sufle't amdrit ! Speram sd md salte
pufin din mizeria asta desgustdtoare. Dar. . . schim-
barea directorului (ambasador la Stockholm ori mi-
nistru, nu gtiu bine) a adus schimbarea repertoriu-
Itti. Dulcineeo se za juca abia la toamnd. . . Aga cd,
ori o dau acum pe nimica toatd ca sd-mi pun tdlpi
la pantofi, ori agtept toamna ,,sd nu se numere , . .
bobocii" Ei o dau la pu.ncte, cinci la sutd. Pdcal.
E frumoasd. Dar dacd norocul nteu e rnai colosal
decit al lui Schroder, ce sd-i fac ?"
Se vede insd cd norocul a ocolit-o gi de aceastd
datd, fiindcd ln articolul lui N. Barbu Contluenle ar-
tistice din Iagul literar nr. 211964 gdsim inseratd ur-
n'rdtoarea menfiune : ,,Ca traducdtor, Otilia Cazimir
a mai dat gi versiunea romdneascd a unei piese care,
aga cum singurd arald, ,,mi-a rdrnas in inimd", e
vorba de Dulcineea lui Gaston Baty. Textul pretin-
clea insd o montare prea cosiisitoare astfel cd el a
rdmas in cartoane."
Acum, la aceastd destui de tirzie scormonire a
rnemoriei, imi amintesc cd dupd vreo doi ani imi
pomenise despre aceastd farsd pe care i-a jucat-o
nenorocul tocmai atunci cind situafia era poate cea
rnai grea.
in legdturd cu activitatea scriitoarei in dome-
niul crealiei originale dramatice, o notd scrisd de
mina ei $i pusa la dispozilia noastrd prin bunivo-
infa lui N. Barbu pentru care fusese lntocmitd spre
a-i servi la redactarea articolului mai sus citat,
aduce interesante informatrii gi precizdri : ,,Un vo-
rlcvil, Unchiul din Americo, pe care directorul de
alLinci a] Teatrului, care avea atribulia de a cenzura
tt'.rLele jucate pe scenele particulare, a scris citeva
crrvinte exagei:at de eloqioase, a fost jucatd la grd-
rlina de vard lrnradis din str. Cuza Vocld, de o trupi
tindrd, injghebatd ad-hoc din elevi de conservator
5i artigti impror.'izafi. Pe scena Paradisului 5i-au
l.i<'ut debutul Etiza Nicolau, Justin Hando,ca 9i a
iLrr aL excelenta artistd Lili Ghenciu. Pe scena Paro-
tlisttlui s-a jucat, cu deosebit succes, o revistd de
( l. l'. in vodevilul meu, rolul central, al unui bdiefel
rlc rrrahala, 1-a interpretat, cu vioiciune, cu spirit $i
t'rr vervd actorul Const. Calmuschi, de la Teatrul
Nrrlional.
'l'cxtul vodevilului s-a pierdut. De$i mi-am dat
'i('rura cd toatd chestia nu era decit o glumd, mi-a
p,rrrrI rdu. Pe urmd, tn-am bucurat: am fost scutitd
,lr. u-l rupe . . ,
Arn nrai fdcut o incercare: am scris textul unei
{)l)('r0l('. Nortlrle de Mai. Un prieten muzician, bun
{ ru()s('lrI trl ltri Franz Lehar, clorea sd-i incredin]eze
rrrrrzir',r. l)clr.n-il putut pleca la l3udapesta, cum in-
tt 23

13. tenfionase. Textui fusese citit de nrarele V. Maxi-
nrilian, care-gi ddclrLse o pilrore cLl tolul mdguli-
toare. lmi r'lau st'ama r:ii era scris r ioi , cli se c'Qn*
lirrarr r'.iteva caracl<'.r'c bine 1'rt inse, c'ii itrlril;a sc dcs-
fdgura viu. AsLa ltu t)I-a inrpieciecal sii-l rup de ne-
caz, in bucdfele, Si sd-l dau pe foc.
ln felul acesta rni-am incheiat ,,cariera" de...
aulor teatral I
-
impotriva dorinfei iui G. T., care
era convins cd stilul meu era un ,,stil vorbit", vju,
c'lirect, un stil."
Se pare cd nu sfirgise anul 1946, cind Ministe-
rul Artelor ii desfiinfase poslul de inspectoare, de;i,
conform relatdrii scriitorului 6i prietenului nostm
Franyci Zoltdn, in aprilie al aceiui an, cind o cunosctl
la Bucuregti, amindoi fuseserd confirmafi de cdtre
Ion Pas (noul ministru) ca insp'ectori generali qi
anume' ea pentru Moldova, iar el pentru Banat'
Dintr-o scrisoare cdtre prietenul ei Petru Co-
marnescu rezultd cd, la 31 rnartie 1947, incd se rnai
ocupa de problemele teatrale, intocmind rap-oarte,
in asteptarea acelei ,,prelungiri" a mandatului de
inspe,ctoarer care nu avea s5. se mai producd nicio-
clatd. Cite greutdii a avut, e lesne de inchipuit, fi-
inclcd seceta cum'plitd din vara anuiui 1946 fdcuse
ravagii mai ales in Molclova. Este perioada cintl
erlevii ;colilor din T'irnigoara ,;i familiile prietene de
la Jimbolia, intr-un gest cle clragoste fald de ea, ii
Lrimiteau pacirete cu alimente, insolite de scrisori
impresionante.
Explicitd, realistd gi incurajatoare, scrisoare'a
lui Petru Comarnescu din 15 mai 1947, atacd pro-
blema in profunzime, cdutind in mod indirect a o
crinvinge sd renunfe la funcfie ;i indernnind-o sd
se ocupe exclusiv de literaturd :
,,Dacd ai veni la Bucuregti,
-
ii scria el *
s-ar simplifica, fdcind mata demersuriie' cu reco-
mandafii de la scriitori, direcfie etc., fiind premiatd
na!iona1d,
imi pare rdu cd iei in dramatic lucrurile 9i nu
ili dai seama cd ai putea scrie 9i lucra cu foloase
materiale mai rentabile decit cele de pind acum'
Ata$amentul matale fald de funcfia de inspector al
teatrelor mi se pare exageratd. Ai putea scrie un
roman gi ai cigtiga de zece ori ntai mult. Nu vrear
sd te consolez, ci doar apelez la realismul matale
pentru a vedea cri viafa nu se termin.d cll o :functie
bitortalicE".
in aceastii silua[.ic, cu t]cntcrsul la prcSeclin[ie,
rdmas fdrd rezultat, nu este de mirare cd Otilia Ca-
zimir apelase la vechiul sdu prieten ie;ean, Lu-
cretiu Pdtrdpcanu, pe atunci rninistru al justifiei.
Faptul cd acesta n-a ezitat s-o ajute, esle semnifi-
cativ pentru frumusefea sufletului sdu Si congtiinta
valorii scriitoarei :
,, Ministerul Justitiei
C"labinetul Ministrulu i r5. lx. 1(J"r7
Dragd duduie Otilia,
Am primit rindurile na[ale. ln ce privegte soar-
ta nepotului matale, te rog sd nu ai nici o grijd.
Mai serioasd mi se pare situatia noud pe care Mi-
nisterul Artelor |i-a creat-o.
Fii bund gi pune din nou mina pe condei gi
ld-mi o propunerer privitoare la situatia matale pe
('are am putea sd |i-o asigurdm, in condifiile ac-
tuale ale iagilor. Voi face tot ce-mi std in putintd
sd-[i satisfac dorinla. Dar sd qtiu concret ce ar fi
rle fdcut.
Cu ccle mai bune sentimente,
L. Pdtrdgcanu"
Scrisoarea rdmine ca un rnemento peste timp.
icunt, dupd aproape trei decenii de cind mina no-
bild a eminentului om politic $i filozof se intindea,
protectoare, in ajutorul scriitoarei, slovele elegante,
u;or nervoase ale acestei rnisive, ingdlbenitd de
vrerne, capate un grai cu totul deo,sebit, numai al
lor, incdrcat de semnificatii adlnci despre etica ade-
r iirului gi frumos,ului, despre justifia timpului, des-
prc forfa gi mdre{ia omeniei.
$i totugi, cu toate incercdriie, problema a rd-
nlds nerezolvatd. De aceea $i mai impresionantd ne
rrpdrr) comportarea lui Petru Comarnescu p.lind de
rrrlclcgrrre pi grijd fafd de zbuciumul ei, ardtindu-i
l)(' it('oqta ca pe un spirit superior, de adevdrat
lor1l1'3[1', gata oricind de a sdri in ajutorul celui
24 25

14. aflat in suferinld. in acest sens, deosebit de grdi-
toare e,ste scrisoarea trimisd de acesta la data de
4 ianr.rarie 1948, din Bucuregti ;
,,Mult stimatd Ei iubitd colegd,
Colegd de S.S.R. acum, dar poate cd $i de co-
laborare pe tdrimul teatral din nou, unde printr-o
mdsurd neagteptatd ai fost pensionatd' Odatd cu
venirea la direclie a d-lui lon Aurel Maican, eu
am pus din nou chestiunea matale, fie spre a fi lu-
mitd ca reprezentantd a Direcliei Generale a Tea-
trelor Ia 1a5i, fie ca altceva. Am aflat cd postul de
secretar literar de Ia Teatrul Nationai din Iagi nu
a fost o,cupat de Agavriloaiei, care nu s-a prezent'at
la serviciu. Leafa e mare de tot : 18 000, adicd de
doud ori cit are un inspector general.
Cum stai cu Sindicatul de la Iagi ? Pentru nu-
rnirea de reprezentant trebuie recomandarea Comi-
siei Sindicaie loc'ale, iar pentru a fi secretatd lite-
rard recomandarea celor care conduc treburile po-
litice Si culturale locale. Dacd vrei 9i ai legdturi, ai
putea obline postul, cdci cei de aici te preluiesc Ai
iti sit t binevoitori, iar in materie teatrald Direclia
Generald a Teatrelor e hotdritoare, nu ca atunci
cind ai fost pensionatd prea devreme, fdrd ca noi
sd gtim gi sd avem vreo trecere'
Scrisoarea aceasta urmdreqte sd-!i arate cd nu
te-am uitat, cd-!i stau la dispozilie cind pol' (acum
pot mai mult, iar cin'd ai fost scoasd nu puteam
ni-i., cum nici fostul director, care dealtfel nu te
giia suticient etc.) $i cd aS dori mult- sd te vdd Iu-
crind la un serviciu prielnic priceperii 9i personali-
tilii matale. Dinu Negreanu, care. acum, impreund
cu d. Maican, e hotdritor, te gtie, ifi cunoagte acti-
,riiui"u gi te prefuiegte' Poate ii scrii citeva rinduri'
daci crezi.
Cu prilejul noului an, ili urez fericire 9i reali-
zarea planurilor literare. La TimpuJ nu te-ar inte-
t"ra ti scrii ? Acum avem o conducere diferitd'
cdci ziarul a fost preluat de stat, dar lnfelegerea
pentru literali ca mata e mai mare, iar salariile
bune.
Te rog sd prirneSti expresia vechilor mel'e sim-
fdminte d6 prietenie, admirafie 9i inaltd preluire,
Se afia dupd lovitura cea rnare cdzutd asupra
ei in toamna anului 1947, cind se stinsese din viatii
Iratele Eugen (Gavrilescu) rlr' la .Timbolia. .L.ra in-
ceputul seriei de decese din fatnilie, care a cleter-
mi,nat-o la un moment dat sd-mi spund, in mai
1948 : ,,Nu gtiu cum am fost sortitd, d'ar se pare cd
am ajuns $i am sd fiu, pind la urmd, groparul fa-
miliei. . ."
Sensibil 5i cle accasld clatd Ja sulerinfa ei, prie-
tenul devotat de la Bucure;;li se ocupd in conti-
nuare de problemele drepturilor de autor, comuni-
cindu-i mihnirea sa pentru nereugita demersurjlor
fdcute in vederea aprobdrii unei agenfii teatrale pc
numele surorii, precum gi despre faptul cd piesa de
teatru a lui Gaston Baty, Dulcineea, nu se mai poate
juca.
Este de remarcat cit de bine ii cunoptea firea
$i sensibilitatea deosebitd acest atit de inteliqent
li doiat critic de artd, atunci cind pe de o parte ii
face unele reproguri delicate. iar pe de altd parte ii
impdrtdge;te cea mai caldd inleleqere gi compa-
siune, incercind pe toate cdile posibile sd o conso-
leze gi sd o facd mai reaiistd. $i la fel de valoroase,
ca document, apar relatdrile privitoare la viafa per-
sonald gi f amiliard a autorului ac'estei scrisori,
])urces Si eI, cam ia aceea$i virstd, cu scriitoarea
noastr6, ln lumea umbrelor.
O revdd apoi acolo, in camera incdrcatd c1e
<'drfi 5i fotoqrafii, deschizindu-;i injma, cu acea sin-
crerilate gi sfdtogenie cuceritoare, pe care nunrai ca
lc avea gi care constitui'e nucleui fierbinte al fie-
cdrui vers sau frazd scrise de ea. De la Rornatr,
rLnde avusesem o muncd de grea rdspundere in ca-
<lrul unui santier pentru delaborarea arntauentu-
lrri ;i munifiilor rdmase dln rilzboi, apoi alta, la fel
rle grea, pe prirneie gantiere locale de construclii,
n-anr mai reugit sd dau o fugd la IaFi. Iar ioamna
ir rrrrlui 1949 imi ducea pa;ii la Baia-Mare, unde tnd
.rstopta o altd serie cle s;antiere r:dspindite pinri din-
lolo cle Gutin, cdtre Maramureg. Coresponclerntd,
(rl)r-oape de1oc, iar r.'izite cloar cu ocazia scurtelor
polrasuri fdcute ln drurn spre Dorohoi, unde mer-
r1r'arn sd-rni revdd mormin[eler ma]la, surorile gi pe
,rcol r:ii rturar inlelept, dar greu incercat de viald,
( rr (' o [ost Dumitru Furtund.
()rltr [d, povestindu-i Otiliei Cazinr.ir curn itli
1rl,rr'rr:;t', irr t'oltiliirie, sii prir,'esc rirr: inIregi clipoci-
26
P. Comarnesc.u
27

15. tui misterios al stelelor, ni=a mdrturisit cd
"si
ea a
avut gi mai arrea ascunsd unclel'a in inimd aceastd
pasiunc ddtdtoart'r rlc aripi: ,,Fc atulci simfeam cd
zbor intr-adevdr, 9i era aga de bine ! " ' Acum'
.iriat aa.a ap mai avea timp pentru aga ceva (lucrtl
iolJ ir"po.ibil pentru mine), cred cd n-aE mai simfi
la fel aripile aceiea nevdzute."
Se prdbr:5eau oare in ea, definitiv, dorul Di dra-
gostea cle viafd ? Dupd 'fop, urmase mama' Dupd
irama, Eugen. $i cine gtia ce nla-i putea sd" urrneze'
cincl janel era atit de bolnav ? Morminte' mor-
rninte . . .
-
$i astfei, in scrisoarea din 2 februarie 1949 se
confiizd prietenului de la Timigoara, ardtind pe
ii"qi "".'uzurile
9i greutdlile familiare, restricfia
iniJ"ta (clesiqur de cdLre medic), probabil fiind
rrini a"'priniete simptome ale viitoarelor suferinfe
aie corduiui, date pe seama surmenajului' 9i' din
ft;"i;;lieversibile': ,,Puiu e tare sgircit la scris'
3e vede cd n-are cine gtie 'ce bucurie de spus' o
arr"" gtu.t. $i aici o du'ceam greu' Alice incd nu are
i.Ja il eu irebuie sd complelez toate lipsurile'..dar
"-"
.i"l pusd de trei sdptdmini, apr.oape' Ia^odihnd
ill"td ] . xn infeleg de ce $i sunt serios ingrijo-
iuia. Nu mi-ar rami*ne clecit o singurd cale' 9i nu
md-ndur -- inca"/
-
Negregit, acest prim contact cu boala (fiindcd
nunrai de boatd putea fi vorba) se repercutase pro-
i;d-i* sensibiliiatea ei, alarmind-o 5i obligind-o
.hiir sa incredinleze hirtiei semnul unei tristeti ne-
ao.it". Noroc cd dragostea de viald, sau mai de-
;;;il'r"tti;*"tttul clJ rdspundere familiald' si cel
ir"itig"; amindoud, ;i-au spus cuvintul ce il aveau
de spus !
'Dupd num'ai o lund primire.a.unui premi::^:?::
sdsebucurecauncopil:,,-$tii'suntpreml0nra!'
Pentru o traduoere,
-'
Su/am;t a lui Kuprin' Premiul
;i;;-; timp ca sd md scoatd din impas " ' Nu ltiu
p.e.is cind e congresul scriitorilor' -- la 29 mai mi
;;*;;t;. i,t calitale cie preSedi-t'tt-a^ u.filialei locale'
t[n"i" s6 md duc. Trebuie' altfel irni pun gheara-n
git ca piligoiul".
La,aceste reverberafii reconfortante' deosebit
de bineficdtor trebui" ta ti fost $i sprijinul moral
venit. din cind in cind, din partea lui Petru Comar-
rrni"rr, cel totdeauna atent cu ea' ca un adevdrat
irate si totdear-rna lucir1, bine a;ezat pe solul reali-
tdlii cotidiene, atent la sehiml:drile iuerente din ju.
rui sdu, Adeviratil Fagind de cronied a evenimen-
telor curenie din viata literara gi teatrald, prerum
;i despre cea it lanrilici salc, scrisoarca ciin 28 mar-
tie 1949 are meritul de a-i trezi scriitoarei interesul
5i apetitul pentru muncd, informlnd-o asupra situa-
liei unora dintre cei mai proerninenfi confrafi gi
prieteni din capitald gi, in acelaSi timp, ardtindu-i
cd nu numai ea e bolnavd, ci ;;i el. Pe lingl proble-
rlele privind creafia gi accesul la tipar, impresio-
neazi in aceste rinduri, de asemenea, insistenta gi
sfaturile de ordin medical pe care fine sd le dea
scriitoarei. Referirile de ordin financiar au la bazd
sistemul rnonetar introdus prin siabilizarea din au-
gust 1947, valabil pind in ianuarie 1952, in care si-
tuafie 60 000 de lei echivala aproximativ cu sala-
riul pe 3-4 luni a unui funcfionar superior.
Iatd, continutul acestei scrisori :
,,28 martie 1949
Mult stimatd Si iubitd colegd,
M-am bucurat mult ieri, aflind la Uniunea
Scriitorilor, cd ai fost aleasd membrd in conritet.
Vdd cI lumea nu te uitd, degi faci cu dinadinsul
sti fii uitatd, retrdgindu-te in birlog 9i manifes-
linclu-te cu atita zgircenie [, .. ]
De ce nu trimifi pentru Cartea poporului o nu-
r <'ld sau citeva schife ? Se poate ci;tiga bine, cdci
.r<:eastd coleclie are un tiraj de 30 000 exemplare,
iar dacd un volum de 16-20 pagini se vinde cu 10
It'i inseamnd cd pofi avea ca drepturi de autor
t;0 000 lei. Este nevoie de literaturd umoristicd, de
rrtrvele cu criticd sociald, cu luptd de clasd, sau su-
lrliuieri satirice ale gregelilor 5i relelor din trecut.
t iindegte-te, poate ai ceva scris sau publicat mai de
nrrrlt, care merge t... ].
Decalcificarea se con:Lbate ugor cu ni$te vita-
ruin<' combinate, pe care le au unii medici. De ce
rrrr le ingrijeSti ? Fd mdcar injeclii cu calciu (San-
rloz, clacii se gdsegte, dacd nu, cu ceea ce se gdsegte).
lji r.rr sufdr de ulcer pe care il combat cu carbonat
rlr, <'al<'iu, luindu-l de mai multe ori pe zi, cind am
lrizr'. Astflel, am constatat cd gi pe cale bucald ca]-
r irrl iyi lar,'e elerctul, cdci.,. m-am ingrdqat.
28 29

16. Conu h,{ihai Sadoveanu e la fel de robust ca
inainte" Parcd nici nu ar fi fost bolnav; Ti-e presc-
Ji"i" fu noua Uniune a Scriitorilor' Ionel Teodct-
reanu std cam prost cu scrisul, contrar ]ui Cezar
Petrescu care scrie 9i e prefuit. Camilar ;i Stancrt
iunt vecletele epicii actuale qi intr-adevdr rornanelc
lor sunt interesante' Demostene Botez scrie la Ade-
;;di;i e mai pulin deprimat ca mai inainte, cind
piuiJ"i" baroui 5i ,,timpul"; Costache Popa e sld-
bit, a suferit rdu de ulcer, iar pe deasupra a-re ceva
la ochi, foarte primejdios, mi-e tearnd sd nu fie ceva
i" f*f"i lui Tudorel i'opa. E funcfionar Ia noi, adicii
ii ierviciul muzicii. Profirifa, tot viguroasd 9i sdl-
baticS.
tr1i urez numai bine $i multd sdndtate' Doresc
sh am ocazia sd te mai citesc.
Prietenegti omagii,
P. Cotnarnescu"
Numai devoliunea (poate cumva exageratd) fafd
de famitie, pe lingd dragostea.sa constantd pentru
"i"i"r,
i"'ai carul pamiit igi ingropas-e p9 marele
;i;;i'o-clipd uitatul prieten, au impiedecat-o a lua
ii "u
at"*ul Bucureqii,tlui, a9a dupd cum fdcus'erd
in
-ti"",-tt
Teodorenii, Demostene Botez 9i allii :
l,Sti" .a pentru picioarele mele bolnave ar trebui o
liil, *"iitrova. Dar chiar dacd mi s-o oferi gratuit'
tot
"-o
sd md pot duce : prea e .
multd nevoie de
mine aici, permanent. ti-am J9r.i.l cd' inainte de
i;;;; ;-f";t'la la$i secreiarul Cdrlii ruse, sd.md im-
;ffi;G;; ;i sa ma ia Ia Bucuregti ? Pe ziua de 1 mai
ina- ipiepta acolo un birou linl$tit, condifii de muncd
;;;";bii", salar convenabil,- apartament rechiziiio-
;;i i" centru' $i nu m-am dus ' ' ' Ili scriu aproape
ii"-iiii"""ii" tu'f"tuustrd' Nu tnd-ndur.sd aprind' A
piouat, miroase a liliac si' ' ' a fericlre' In seara
Siiu t"."p o carte noua [ ' ''] D1" Gorki' in orice
."r, .ii.ii de insuficientd o fi traducerea' am sd lu-
"ie1
mui cu pldcere. Cu ce lucru nesdrat m-am chi-
nuii pina acum trei zile ! imi fac cruce 9i spun
,,Ooui""", ajutd"' (Din scrisoarea datatd 9 mai 1949'
cdtre Aurel Bugariu)
Aceasta, d*upd ce 9i familia Mihalescu, prieteni
devoiali pe toatd viafa, o jndemnase sd vind la
go"ut"Sti, oferindu-i qi gdzduire (printr-o scrisoare
din 24 aprilie 1949).
ln scrisoarea cdtre Aurel Bugariu se dovedise
r:ea dintotdeauna : prea sensibild., frdmintatd mereu
cle problemele vielii ,cotidiene, ddruitd farniliei pind
Ia renunfarea de sine, cu spirit bonom gi cu destul
umor sdndtos, menit a o face sd nu se dea bdtutd
cu una, cu doud. $i desigur, gi cu o bund dozd de
incdpdfinare nativ6, izvoritd din fermitatea carac-
terului.
Numai ac,eastd voinid de a lupta Si de a invinge
orice moment greu 5i orice sldbiciune a organismu-
lui ii dd puterea de a lucra in continuare, con;tientd
rle riscuri, dominatd de sentimentul datoriei fatd de
Farnilie gi de grija pentru casa in care locuise din
lrageda copildrie, gi de care o legau atitea amintiri.
Astfel, intre altele, in misiva din 7 iunie 1949 cdtre
lrrietenul din Timi;oara noteazd : ,,Arr absolutd ne-
voie de odihnd. Dar am intrat acuma pind-n git intr-o
lucrare noud, din care nu gtiu dacd am sd ies tea-
ldrd I Pind la 15 iulie cind trebuie s-o dau gata, n-am
dreptul sd md gindesc la cel mai nevinovat rdgaz.
I)e urmd trebuie sd repar casa, cd se ddrimd pe noi
rle vechime (pentru asta Si muncesc aga)
- 9i la
loamnd, incolo, dacd s-o putea, am sd md urnesc Ai
t'u de aici,
-
dacd !"
Deci : ancorare totald in realitatea din jur, con-
:;r'cventd in respectarea oricdrui angajament luat,
1rr-rterea de a renunfa la reconfortarea atlt de tre-
lrrritoare. Cine ar fi crezut cd poeta cea atit de suavd
rlin versurile cu limpezimi de izvor gi sonoritdli de
clerStar pur ar putea purta in ea atita dirzenie 9i atita
:-pirit de ddruire in muncd? Notdm aici $i ceea ce
:;r'risese, la 14 iunie acelagi an : cd se culcd la ora
ll ;i se scoald la ora 7, pentru a putea duce la Bucu-
rr';l.i prima ,,tran;d" din traducerea la care lucra.
lii numai dupd gase sdptdmini urmdrile efortului se
r,i fac simfite : ,,. . . Nu gtiu dacd grafica scrisorii
rrr<'lc iti spune ceva. Sunt bolnavd. Tulburiri de ti-
roirld, tensiune, tahicardie, imi tremurd miinile li-s
rnlr-rrn hal de nervi ingr'ozitor. $i totugi trebuie
'r{r rnllncesc sd dau o lucrare inceputl care va trebui
',,i irpard in curind. Cum pot, nu gtiu nici eu. De zece
,,ilc rrrr rnai ies din casd. Apd rece la cap, cafele
{,,rrc rni-s interzise !)
- Si cu Dumnezeu inainte.
I'r,r.l<' rloud sdptdmini sd termin,
-
dacd nu ajung la
',,rlol.r plnii atunci. $i pc urmi poate sd md sui ln
lrlrr ;i rrii rlrrt: la Sibiu 9i pe la Jimbolia. A. C.'
1',r ri.;r,.r|r' rliil :i() iulic 1{.)',1{) ( iitrc Arrrel Buqariu)
80 tlt

17. Dar se vecle cd, datoritd aceleia$i munci in-
corclate gi istovitoare, nici n-a mai putut fi vorbd de
pldnuita $i rivnita cdldtorie care ne,gre$it cd ar fi
reconfortat-o intr-o rndsurd apreciabild.
Nu este de mirare cd dupd alte trei sdptdmini
nu numai cd uitase de visata cdldtorie prin fard, ba
mai mult, constatd (nu fdrd o undd de autoironie)
cd starea sdndtblii ii devenise destul de criticd:
,Am inceput sd rnd imbolndvesc serios' Tulburdrile
iiroidale, pulsul 110, amelesc, sunt slabd ("lungd'
siabd 9i zdludd I"). De o lund de zile nici nu mai ies
aitr
"ura.
Nici la iiliala, nici Ia cenaclu' Nu mai pot'
em a.rut incd de lucru cu ultima stilizare, fdcutd
dupd o traducere ru;inos de stabd. Sunt aproape dP
sfiisit. Pe urmd, poate o sd-mi mai vin in fire' A
irebuit sd repar 5i casa' Deci, muncd suplimentard !
E infernala viafa intr-adevdr !" (Scrisoare din 21 au-
gust 1949, cdtre acelagi prieten.din TimiEoara)
Urmeazd totu;i o iestabilire, iar anul i950 se
vddegte cumva mai linigtit. Sdritoare. ca totdeauna
in ipriiinul altora, e nespus cie senind 9i impicatd'
ori de iite ori are prilejul s-o facd' $i Stie sd se apro-
pi" A" cei la caru apeleazd (in folosul altora !) cu
aclevdratd non;alanfd, precum in s'crisoarea de mqi
ior, uarutuLd lui Cezai Petrescu, in toamna anului
i9so, it-t care, pe tingd rugdmintea ce i-o face pen-
i* gatd"ltea ia BuEieni a" unei -vecine,
ii dd relatii
""nr"t"iu
despre familia prietenului comun Zipa' fost
avocat, avind ;i o sfoard de vie, unde, ca invitatd
p;;tt"
"it".ru
zile, fusese pusd la u.n regiT-
*-::l;
iare. O undd cle senindtate 9i optimism pare a razDl
iar din adincuri'
--- -frrcr*ainfarea
pregedinfiei Filialei llniunii Scrii-
torilor, decernarea Medaliei Muncii, ii dau senti-
*unt"i cd se afld in miezul vietrii' Scriitoarei i se
acordd atenlia meritatS. ,,Sd $tii cd sint un mare pet -
sonaj, cdruia i se poartd de qriid in,chip.specia]l e^1
venii soli din Capitald sd md vadd ce-i cu mlne $1
ri--i ofere posibititali de odihnd 9i ajutoare' ca .sd
ma refac din oboseala asta fant'asti'cd 5i sd scriu'
-
.o conaitia, insd, sd nu rnd mai istovesc traducind
ci sd lucrez opere originale . . . Ce zici de aceastd
soticiturtine? tn orice"caz rni-am pus in rninte sd
nu mai treacd anul dsta fdrd sd md duc la Timigoara'
Vonr vorbi m'ai mult atunci. Acuma, noroc' O' C''
(Scrisoare clin 3 nrartie 1951 cdtre acelagi prieten
nrai stts anrintit).
In anul urmdtor, prerbabil su.b impulsul primil
de la Bucr-rregti, va incepe sd scrie poezii originalc
pentru copii, nu fdrd inerente (si nejustificabile) in-
certitudini : ,,Dar m-am poticnit : n-am nici timp 9i
nri s-a stins gi luminifa aceea din sufiet, fdrd de care
nu iese nimic viu. Dacd se afld pe acolo revista la-
:;uI nou nr. 5-'6 pe octombrie, cautd in paginile ei
patru poezioare, atit de distonaute gi demodate, dar
care s-ar putea sd-fi placd. I...] La noi a venit ia-
rdgi iarna : ninge, e frig, ^alaltdieri a viscolit . . .
Nu-s lemne, nu-s ghiocei. In ajun de Mdrli;or am
cleschis cutia cu relicve, mi-am ales una : cel din
urmd rnd,rlig,or ddruit de G. T. [George Top'irceanu,
tr.a.], acum 15 ani, cind eram 1a Viena amindoi. I-am
lcgat o ald rogie, dar n-am avut curajul sd mi-l anitl
rle qit..." (Scrisoare clin 4 martie 1952 cdtre ace-
1a;i prieten).
Era doar un gest clin cultttl permanent pe care
l-a intretinut in tot timpul viefii, ca pe o flacdrd
sacrd, pentru marele ei prieten GeorgJe Topirceanu,
lre al cdrui rnormint se poate spune cd florile nrt
s-au vestejit niciodatd. Retrdind trecutui ca pe o
rlimensiune spirituald proprie fiinlei sa1e, scriitoarea
tru se lasd desprinsd de reaiitatea viefii, care pentru
ca insemna in primul rind muncd neintreruptd cu o
'inaltd rdspundere de scriitor, Astfel, un bilanf a1
lraducerilor realizate pind la acea dat6 (conform
.rceleiagi scrisori) confirmd prin calculul scriitoa-
rei : 20 de lucrdri, dintre care cinci in versuri, pen-
Lru copii. Altete patru se aflau in lucru, pe linqd cele
lratru ce urmau a fi revizuite, dupd noile edilii so-
vietice, pentru noile edilii rorndnesti. Iar evaluarea
limpului de muncd necesar indicd, fdrd urmh cle
t'r:hivoc sau indoiald, un program de 10-12 ore de
lrrcru pe zi, din martie pind in august. $i aceasta,
r:incl nu o datd trebuie sd lupte cu dureri sufleieSti
slisietoare, produse de nenorociri]e abdtute asupra
cr'1or dragi din familie.
in acel an, 1952, am fost martor al unui inoment
rlrr:tr din rziala ei, cind, pe la mijiocul verii, poposi-
:;t'rn clin nou in cdsula din Zlataust. Ii aud ;i acum
r rrriinteie rupte de-a dreptul din inimd : ,,Poal"e ar
lrr'lrui sd f iu altfel, sd md gindesc $i la mine, dar
rrrr-i ala ! Cincl ii vdcl pe ai mei necdjifi, gi cind nu-i
pol. irlrrler ctrtn v-rL)aLr, tnti sirnL strivit6, neputin-
,io,r',ii"...
.ta 1')

18. Nrr-mi inchipuisent l.ritril atrrtrci c5 tocmni ea,
crca totdeauna blindd, cu ochii suriziilori, iarg cles-
chigi cdtre lulne ca ai unui copil, ar putea fi atit de
zbuciumatd. Simfea gi ltia cd o inieleg, iar faptul
acesta ii aducea pe chip o undd de^ inseninare, ori
cle cite ori md aflam in preajma ei. Ii povesteatn in-
tinrpldri din copildrie ;i din adolescenfd, aminLiri clir
pe front sau din mllnca de gantier pe carrr, in ciuda
solicitdrilor destul de mari din anii aceia, o indrd-
-qisem. ,,Se vede cd iubeEti oanrenii, cu aclevdral,
irni spunea, gi a.ceasta e tare bine. Altfel, la ce bun
arl mai trdi?" Sau: ,,$i de rnine zice lumea cd sint
o proastd, chiar dacd nu clirect in fa!d, dar eu nu
vrealt s-o aud, n-am tinrp sd aud aces[ ]lrcru. Fiecarel
iqi are viala lui, rostul lui anume, de la care l]u se
poate indepdrta. Viala adevdra[d il leagd pe om cLl
nrii cle rdddcini de locul pe care trdie5te ;i de cei in
mijlocul cdrora trdiegte. Vrei, nu rirei, trebuie sd-i
respecfi canoanele, sd te cluci cu rralul inainte 6i tru-
rlai inainte..."
Acestea erau mdrturisirlle ei in neuitaLele ore
de amurg, acolo in acel miraculos sanctuar al sit-tg1u-
rdtdfii, intre atitea glasuri ale trecutului. ii pldcea
sd prepare sinqurd cafeaua, dupd un procedeu aparte'
pe o micd spir'tierd a;ez,a'td ,chi,ar pe mdsula la care
scria, aproape de sobd, asa cum se obi5nuise din
cauza frigului de toamnd, de iarnd gi chiar de pritnd-
rrard. Friq umed, din ploi sau din zdpezi in clezghef '
fr:ig; uscat pdtrunzind odatd cu ndpraznicui vtn'r cl.e
norcl prin toate incheieiurile uSilor 5i ale ferestreior,
acel frig demoralizant, impotriva cdruia in zadar
lupta cu lemnele pidtiie totdeauna aproape la pre!
clubiu, fiindcd erau aduse de omul ei de lncredere,
c1e undeva ,,de la fard", un mogule! gugubd{. 5i sfdtos.
Dacd incerca ciner.a sd-i spund cd pldtegte prea
scump, rdspunsul nu putea fi decit unui foarte potri-
vit cu cea care scrisese zguduitoarele pagini de
prozd reaiistd din volumul Intuneric : ,,Tdranii au
suferit prea mult in trecut, Stiu eu bine ce spun, $i
este pdcat, ma're pdcat sd fim zqircili fald de ei, nrai
ales cind ii vezi atit de rnodegii gi crimsecade !..."
Cd o fi fost onrul ,,cumsecade" nu se indoia ni-
meni, dar . . . moclest nu prea era, dupi prelu1 merell
in cregtere, llc care lJdre-sc cit ea insdSi il c'lcprin-
sesel s)i-l ccarA.
Acolo, lingd mdsufa cu pagini migdlite in cer-
neali proaspdtd, cu scrisul aSezat +i toiodatd grafios
ortografiat, incepeau discufiile despre viata literara
1a zi, despre noile lucrdri ale ei. $i niciodatd nu s*a
irtimpiat sii nu-mi spuriii, 1te acelagi ton pi-ieter-Lr:st:
11c calclii sinceritate: ,,Ia sa vedenr cu ce ai mai ,,1.rti-
cdtuit", dragd, doar gtii cd vreau sd-!i dai intreaga
mdsurd a posibilitdtilor pe care trebuie sd fii con-
vins cd le ai din plin".
Md asculta cu atenfie, sd vadd mai intii cunr
srrnd versurile pe care i le citearn, apoi se scLlza, ce-
rindu-nri sd le urmdreascd ea, direct : ,,$tii nrata, in
ruateria asLa eu sint Fi rdmin o ,,vizualA". Pind rru
viid slova scrisd, nu pot prinde nici confinutul, nici
alrnosfera. $i apoi, una-i cind versul zboard prin aer
<:a fulgii de pdpddie, 9i alta-i cind il pofi privi din
laf[ gi din profil, a,colo, pe hirtia pe care l-ai in-
r:rustat".
Se pronunfa sincer, fdrd inconjur gi in acelagi
l.imp fdrd a.rrmd de aer d,e superiorit,ate : ,,Un vers
rnai lung, la incheierea de strofd, Stirbe$te efectul
rle transfigurare, dind senzafia de ceva diluat . . .
tlite a$a, o silabd-doud, gi ln loc de cigtig, iese pier-
rlcre ! Nu mai spun ce insemneazd o strofd in plus,
sau repetarea unei idei poetice in acelagi poein.. .
l: Irumos gi versul alb, numai cd pentru a-l putea
ldCe sd vorbeascd, trebuie sd-fi scapere bine mintea
ciLrd il scrii.. . Rimele interioare mai totdeauna au
rlarul s5. oboseascd. . . Metrul popular e tare frumos,
rl.rr ;;i cel mai dificil de folosit. .."
Aslfel, cu toatd experienfa celor douil cdrfi pe
t urc Ie publicasern pind atunci, n-a fost ocazie in
( drc, discutind pe marginea unor poezii, sd nu fi
rrrvi:i lat ceva de Ia ea.
lvli-a povestit, cu o r,ar5. savoare, 'acea arnin'tire
rlt's1rre Panait Istrati, care nu peste mult timp avea
:,,r rlcvind. ,,Ceaiul de cucoane" din splendida carte
,, 1'r'it:tcnii mei, scriitori". Spunlndu-i cd avusesem.
',,r llt llorocul de a-i fi cunoscut pe acel brdilean de
,1,'rriu ;i rarrisimd omenie (din nefericire, insd, prea
,rl)r()(ll)c rlc sfir;;itui viefii) s-a bucurat, comple-
I rrrtlrr-rrrii : ,,Mare om, rnare scriitor ! pdcat cd s-a
l)r.rl).rrlit irttt rlet Limpuriu. Mdcar pentru umorul gi
l,rrrr,rl.rlr.,r itrirrrii lu.i ltcrita sd mai trIiascd 1..."
fi4 35

19. DOI ANI, DOUA DESPARTIRI
l.Ie trirrri[etrm clestul cle rar scrisclri mai 1un1]i,
ciirfile poqtale fiind rnai 1a incletnind i:entru a ne
comunica, pe scurt, infortlldrile reciproce. 'frecuse
aproape un an de la stabilirea lrea ternporard in
lleiu;,' pentru lucriirile de construcfii a noii iocalitdfi
rniniere care avea sd se cherne Oragul Dr. Petrtt
Groza. Acolo, in acei ianuarie geros 9i prea bogal
in niusori, prirneam prin bunul coleg, inginerul-Emil
iviiLule!, a cdrui solie ie;eanca era vecind cu Otilia
Cazimii, un pllc albastru, cu scris stdpinit dar 9i
piin cje infinitd clurere :
,,Iagi, 11 ianuarie 1954
Dragii mei, nu v-am putut rdspunde Ia scrisoare
gi poate"cd nu v-agi scrie nici azl, da'cd plecarea lui
Emil nu m-ar sili, oarecumr s-o fac.
Ni s-a intimplat o mare nenorocire' in dimi-
ne,afa zilei de 19 dec'embrie, am pier'du't-o pe
X"ta. Totul s-a petrecut fulgerdtor : un oedem pul-
rnonar a ucis-o in citeva minule. Pentru ea, a fost o
moarte ugoard' $i poate cd Dum'nezeu ra ajut'at-o sd
nu-$i dea'seama cd se stinge, cd se desparte de copii'
cd n-o sd-l rnai vacld niciodatd pe Puiu' Nu gtiu'
Pentru noi insd, a fost 9i este ingrozitor' Toatd viafa
ni s-a rdsturnat, lipsa ei se simte permanent 9i in
toate. incerc -- nu s-o inlocuiesc, c5' asta nu se
poate,
-
dar sd ajut cit pot copiii, luind locul ei la
masa'de la bucdtdiie, cdutind sd-i hrdnesc omenegte'
Md simt insd neputincioasd ;;i asia imi sporeqte ja-
lea. [. . .]
imi pare rdn, Har, cii nu e;ti voinic pe cit pari'
Cit despre tvlica (Zizi)' ar trebui sd se ingrijeascii
gi oa mai serios. Nu e greu, dacd vrea $i dacd ac-
cepti sd se considere $i ea copil inLre cei doi copii
ai ei.
Lucian o sd aibd o carte nou6- cle citit : imi tipd-
re;te Edi tu ra Tineretuluj un volutn (sau doud pla-
chete, incd nu gtiu) de versuri pentru copii' lJnele
noi-noule, aitele ,,din vechi", cirpite pe ici-pe colo'
Cum n-o sd aibd timp sd invefe a citi pind apare vo-
lurnul, o sd i le citeascl tata.
Ne scrii cd pe-acolo incepuse iarna, La noi e
iarni grea Si deja rreche" Am arrut geruri cle sperial .
Nu Stiu de c:iucl l1lr 1-)r-an1 mai clczqhefat. h,l.r srol cli-
mineafa cu 7-B qrade in odaie, gi cu toate cd nu fac
cconotnie l,a lemne, nu izbutesc sd am, pind sear,a,
lreste 13-14. $i tare mai dernoralizeazd frigul, cincl
egti si,ngur gi amdrit ! [. . .]
il agtept acllm pe Emil sd ia scrisoarea pcntni
r'-oi. Sd Etili c6-i tlare lucru cd am reugit a scrie
doud pagini, ba sd mai trec gi pe a treia. Nu mai pot
scrie. Sunt prea obositd, prea hdrfuitd, prea arndritir.
Vi intbrdfigez pe tofi trei, lvlargareta vd sdrutd
r;i, arnir-rdoud, vd cloritn sdndtate, lliniste gi bucurie.
Didi
itni pare rdu, dar n-arn niciuna din cdrlile mele
in dublu exemplar. Sunt aga de vechi, incit nici pe
la anticari nu se mai pot gdsi.
Sonetul imi place, -- mai ales prima sirofd 9i
rrl[irnu] terlin. Doar cu ,,sublittte" nu md prea impac !
Cu drag, D."
Documentui este edificator atiL asupra felului
('LlJn o prefuise Otilia Cazimir pe sora ei mai mare,
rl<rcedatd pe neagteptate, cit $i asupra seniimentelor
r c le purta copiiior acesteia (considerali tot titnpul
r';r;i ai ei), precurn gi a celorlalte rude, Din aces[
rrronent ea va prelua atribuliile celei de ,,neinlo-
r rril", motiv in plus pentru a fi 9i rnai hdrlujLd cle
ryri jile zilnice. Totodatd, aceasld scrisoare mai re-
It'vd, cu deplind claritate, spiritul profund realist al
:;r'riiloarei, puterea de a se rese]rna in durere, refu.-
,liul in munca literard;i bucuria de a fi reu;i[ sd
',r'r'je o carte de poezii pentru copii, cunoscuta ;i
rrrrrlI indrdgita Baba iarna intrd-n sot.., cu ih.rstra-
[ii cle Ana Bilian, reeditatd de cdtre Editura /on
t lrcctngd in L9V2.
I-arl s,cris de la Bei'ug cuvint,ele d,e co,nsolare
,rlrI rlt: g.Jreu c1e spus in aseDlenea situafii, iar 1a tlij-
lrrt'rrl lrrnii februarie, cu o zi dupd noartea neagiep-
l,rl,r a lrri Ionel Teodoreanu, ]nd opreanr iu Bucure5ti,
r,,rrirrrl cl in Sldnic.
N,l,i revodcanr asLfel (ca in fiecare popas la Bu-
r u r (,r,il i) t'rr pricIonii rlin lrrizonierat : piclorul-poet
37
36

20. Teodor Dan, prozatorul Si poetul Cdlin Gruia, poetul
Optarrian Teodoru, in fata cdrora, ca intr'un legi-
minl de inirnd gi clo onoarc, lrebuia sti citesc ccea
ire mai realizasem nou, in putinul rdgaz pe care-l
prrle.ru.r eivea dupd zile cle cile 14'*- l[J ore cle ntuncii.
Allind de la tnine cd intilnirea de Ia l3ucurei;[i
hni ddduse un nou impuls peutru a nu abandona cu
totul munca li[erar6, scriitoarea nri uitd ;i ea sd-gi
spund cuvintul c1e i:lbtirbdtare penlru care, atit ciL
voi exista, recunoqLinla mea nu va inceta sd plipiie
c'a o aclincd lumind a inimii Si cugetului. Acutn, dupir
aproape 22 d.e ani, rindu-rile aceiei cdrfi poStaie inri
devin parcd $i mai profund grdiloare, incit imi vino
sd cred cd mina care le-a agternut pe hirtie imi min-
g;i.ie timpleie deja bine jntrate in trista iarnd a vlelii :
,,Ia$i, 3 martie [1954]
,,Nu $tiu, dragd nepoate, clacd scrisoarea mea te
mai gdsegte acolo. Pe a matale am primit-o cu in-
tirzie*re,
-
mai-mai sd-mi fie mdrligor t ili mullu-
mesc pentru gindurile prieteneqti pe care mi le tri-
mili, dln p,artea aminduro'r,a, noud, ,amdritelor.
imi pare bine cd s-a g6sit cineva s5. te scuture
pufin din marasmul ln care cdzuseSi. Numai, sd nu
uifi indemnul cel bun cind vei ajunge la Beiu;;. AF
vrea sd gtiu cd poetul a revenit' De ce vorbeqii de
indoiald gi incertitudine ? Mi-e dor sd-l vdd'
La noi, toate sunt aga cum v-am scris ultima
oar6. Pustiu $i trist. Greu se aSeazd apele, dupd ce
se tulburd ! Totugi, lruncesc, aga cum pot. Ieri, de
piidd, Ir-am culcat la ora 5 in ziud. Cd nu fac lucru
rrrare, nu e viua mea. [, . .] VA sdrut afectuos pe toti
trei.
Dicli"
'Ziipezile clin acel februaric 1954, insotite de ge-
ruri sub 20 de gracle C, rnd aStepiau la BeiuS gi, im-
preund cu ele, ievenirea crizelor de ulcer. Insd poe-
rnele scrise la Sldnic ini incdlzeau sufletul, mai ales
cd prietenilor din Bucure$ti, ln popasul la intoarcere,
lc fdcuse.rd ,o impresie bund. Primdvana gi v'ara, i'n-
tensa 'activitate nu-mi dddu ,dproape nici un rdgaz
pentru munca literard, iar obignuita oprire la iagi, ln
cirum sp're Doroh,oi, a avu,t loc abia la sfir$it de sep-
Lenrbrie. Scriitoarea ne-a prirnit cu aceea$i efuziune
tr.rtrtaminantd. Era mai seirlnii qi rntri increzdtoare jn
nrurlca ei. Ne-a impdlldSil noile proiecte literare,
i-am citit o parte din poeziile de la Sldnic. Dupd ci-
teva zile petrecute la Dorohoi, am revenit in lagi,
pentru o internare in spital, pentru tratament, gi o
r:r.entuald operatie. $i aga, in zilele de duminicd ;i
rrLreori chiar in dupd-amiezile din cursul sdptdminii,
cranl oaspetele casei din strada Bucgenescu. Discu-
Iam literaturd gi mai ales medicind in legdturd cu
proiectata operalie, pentnr. care Otilia Cazimir im-
preund cu clr. Corneliu Gavrilescu (gi el nepot de-al
ci), se oferise s5 ntd ajute direct, in ziua gi clupir ce
i.r<reasta ar fi avut loc.
Dar g;rija problemelor de serviciu de la lleiu:j,
in 1:erspectiva unei absenfe nrai indclungate ;i a re-
rlrrcerii capacitdlii de deplasare, m-a determinat sii
rc-. n u n!.
Revenise prin 1954, cu toate forfele la masa clcr
Irrcrn, cea nocturnd, parcd spre a-l imita pe marele
r;i veneratul ei dascdl de liiter'at'urd lbrdileianu. Ziua
:;c ocupa intens de bucdtdrie, in tirnp ce sora Mar-
ryareta, autoporeclitd ,,curierul zeilor", alerga de zor
prin tot tirqul, sp,re a d,uce coresponde,nla gi s,pre a
lotrobdi piefele qi magazinele. gi cit de vioaie 5i
slrirituald m,ai er,a d,ce'dStd s,ord Margar,eta, cu firea
t,i [ola] diferitd de cea a Otiliei, (dar complementard
,r<'esteia), cu intelictenfa ei sclipitoare grdind in iro-
rrii mucalite, parcd gemene cu ale necruldtorului
l'iistorel I Zimbea tacticos, pr:ivindu-te in adincul
ochilor cu acel aer al omuiui care std mereu de
i't'r1he, deprins sd vadd fel Si fel de lume, dar gata
,rr.icind sd sard in sus la cea mai micd bdnuiald de
rroincredere ori de necorectitudine. Imi pldcea sd
rliscnl cu ea nai ales probleme de eticd sociald $i
,lr, filozofie a istoriei, adeseori emi!ind surprinzd-
l().lre aprecieri gi interpretdri in aceste domenii.
Dealtfel, nici Otilia nlr era lipsitd, pe lingd acel
rrrrror bonom pe care numai ea il avea, de spiritul
ir,rrric-.i, ca exponent al unei inteligenle native.
Spiril,ul ironic al sciitoarei apdrea doar atunci
, rrrrl, ltrin instinct, simlea repulsie fafd de cineva
rr,( ot-(',c't, srrspcct de neomenie gi m,ai ales fald de cel
rrrl,rlrr<rI rlaIoriIii li1:sc'i sirntLrlui de echitate. Dar re-
rrr,rrr't'lr' :;irlr' llrrrIatt rtrI r]rurcri .,al(.asit-I, ci Si cl ugoard
r rrr l,r rlt' r'r;"rt1r.rsirr rrt', l)r(,cl.l lil itr aCCSt diaCyrrOSliC Cie
38 :t,)

21. neuitat ,,Lrri X, cinrl te priveSte 5i vorbeSte, parc6 i
se vdcl creierii prin ndri l" . . . dealtfel' timpul a de-
nronstrat cd intuifia scriltoarei nu ddduse greg cind
a emis aceastd metraford, respectivul dovedindu-se
ulterior a fi un plagiator nesdbuit.
iSi intuia cu o siguranld impresionantd, atit pe
cei care urlnau sii-i clevinh prieteni, cit ;i pe ne-
prieteni, fiindcd, aga cum nu s-a sfiit s-o spund chiar
si in scris, au fost ;i dintre acegtia, unii ndpdstuind-o
pur gi siplu pentru faptul cd il admirase 9i nu-l putea
renega pe Topirceanu. $i atunci, nu iniimpldtor
,,s" iita" a se scrie clespre opera ei, sau dacd se
scria (cazuri.le sint extrem de rare, dar e bine sd
se ;tie l) aprecierile erau vddit subiective, dacd nn
chiai: tendenfios minim,alizat'oare' De fapt, timpul, c'a
un juclecdtor imparfial, a 9i sancfionat cu verclictul
uitdrii asemenea opinii necontrolate indeajuns'
Dar $i in asemene'd rodZllri, s'criitoarea, nu fdrd
a fi sensibild la problentd, avea totugi tdria de a se
reline, fiind sigurd pe ceea ce era durabil 5i original
in'opera ei, prLcum atunci cind afirmd, intr-o scri-
soare mai ampld din 1959, intre altele : ,'E curios
cum s-a speriat toatd lumea de cronica din revis^ta
respectivl. Mie nu mi-a fdcut nici o impresie' In
clefinitiv, $tiu bine c6' acolo nu poate sd apard nimic
din ceea ce i-ar fi fdcut pldcere lui ' ' ' G' T' Marele
pon'tif nu iart.d nicio'ad,atd -.- nici pe vii, nici pe
morli l"
Sd revenim insd Ia profilul ei uman, legat dire-ct
cle participarea la clurerile tuturor pe care ii lntil-
nea ln viat6, mai apropiali sau mai indepdrtafi cle
familie.
$i astfel, recitesc in paralel, rinduri trimise ei
in toamna anului 1955, cu rinduri prin care ea lri se
aldtura in una dintre cele mai grele rdscruci ale
vielii : bo'ala frateiui meu, Rirnduri pline de zbucium,
pe cind md strdduiam sd prelungesc cit de cit viafa
unicului meu frate, bdrbat de 44 ani, viguros.
Rdspunsul Otiliei a fost emofionant :
,,Dragd FIar, nu ;tiu dacd rnai egri in BucureSti'
clar ili s,criu a;'a, intr-o dor615, Clnd mi-ai telefonat,
eram rdu bolnavii, ;i te-atn rial pe seama tovardsu-
lui meu der mtLncii, cr,rlotleiui Gutna. indalf, ce aul
prr tut, am scris untli ltun l,rrietr"n lai Tlttcr,i relti, r:arc
imi cautd 5i un medicament pentru Jdnel. Lui lr4j-
hditd (Mihai Sadoveanu, n.a.) nu i-am putut solicita
nimic. L-am vdzut acum o lund, cind am fost la
Bucuregti
-
nu-l vdzusem de cinci ani
- $i e o
jalnicd epavd. Nu vreau sd te descurajez, clar prie-
tenul meu care are legdturi serioase, md fine de
peste d,oud lu,ni fdrd sd-mi fi p'u,tiut procurd nredic,a-
mentul. Intre timp, am rrorbit cu profesorul Franke,
care s-a intors de curin'd de ,l'a un congre,s di'n Ger-
nrania de rdsdrit, uncle a fost impreund cu dr. Cdr-
pinigan de l,a BucureSti, Erl m-a sfdtuit sd rzd scrirr
sd-l vedefi imedi'a't pe dr. Cdrpi,nig,an, gi sd facefi ,c,e
I'ir sfdtui,e$t,e e,l.
Te rog mult sd-mi scrii cum merqe fralele ma-
l.ale. Eu an inceput sd nrd refac
-
incet de tot, ir"rci
tt-am voie sd scriu, nici sd citesc. Ce fac Zizi sl
T-.uci ? Vd sdrut pe toli trei cu drag, Didi.
Cum am o veste, vd scriu".
Tot atunci, cind si ea gi eu lupianr pentru c:ei
rlorl boluavi aflafi in stare disperatd, Jdnel si fratele
nreu, spiritui ei de inaltd carnaraderie igi spune din
rrou curzintul de imbdrbdtare Si mingiiere. Pdstrez
o scrisoare a ei de la sfir$itul lui decembrie 1955.
Fdcea neobositd demersuri pentru a obtine medi-
camente nepotului ei Jdnel ;i ne ura ,,din toatii inima
sdndtate multd, rroud 9i la tofi ai vo$tri, linigte 9i
rrrulfumire sufleteascd ".
Cine sd fi bdnuit, in acele momente, cd doar
peste o sdptdmind, la 7 ianuarie 1956, Jdnel arzea sd
tre'acd in l,umea ,nefiinfei, deschizind in inima scrii-
loarei o noud Si adincd rand, aldturi de cele inc6
proaspete produse de pierderea unicului frate Eugen
li a surorii mai mari, stilpul casei din strada BucAe-
nosc ? Dealtfel, 'nici soart,a fratelui meu n.a fo,st
alta, cu toatd lupta dusd de medici gi de mine. Re-
irclus acasd, la Arad, veneam sd-l vdd Ia fiecare
rloud zile, din Timiqoara, unde incd din ianuarie, in
centrala trustului de construclii reorqanizat a fost
(r(lrr; urr rnic qrup din inginerii gi tehnicienii de la
Itciu;;-$tei, in frunte cu directorul, inq. Vasile Bum-
lriicca, ,a c"drui inlelerlere $i onrenie ardtate fald de
rrrirr<' ir.r acele momente cyrele, imi vor rdmine pentru
lo,rtii violir ('a () nr.stinsii irrminir in iniurii "
4A 41

22. l,a 6 aprilie, noaptea, Lrunul qi clragul meu frate
Nicolae incetd din rriald, iin brafele mele, la locu-
infa sa din Aracl, dupd ce sora care il veghea im-
p,reund cu mine gi o rudd 'a sofi,ei ,sa,le, ii adminis-
tr,ase ultim,a inje,clie cle m,orfind,
iN AMTNTTRIA PERIGRINARILOR BANATENE
ln ,,Jara ntacilor", aga cum Olilia Cazimir va
nunri Banatul in1.r-una dintre cele mai vibrante amin-
tiri ale sale, primdvara anului 1944 ii adusese gi pe
actorii Teatrului Nalional Vasile Alecsandri din
IaEi, impreund cu restul personalului gi recuzita.
Prim,a destinafie fus,e'se Timi;o'ara, dar, datoritd,agl,o-
merdrii produs'e in 'acele momente grele prin car,e
trecea tara, a trebuii sd se accepte solufia prelun-
qirii drumului de bejenie pind la Jimbolia. Otilia
Cazimir, i,n functia de inspe,cioare gener,ald a tea-
tr:elor din Moldova (ln care ii urmase lui George
Topirceanu, dupd stingerea acestuia din viafd), a
insofit trupa iegeand, impreund cu surorile ei Nufa
gi Margareta, precum gi cu nepotii Jdnel gi Alisa, la
care se adduga Nora, solia nepotului mai mare Puiu,
rnobi,lizat in acea vrem,e. L'a Jimbolia ise afl,a
ca inspecto,r vam,al urnicull ei fr,ate, Eugen
Gavrirles,cu, li'cenlia,t arl Fracultdlii de drept din
Iagi, gi nu e,srte ex,cl;us ,cia, datoritd acestui fapt,
scriito,ar,era,sd fi rsurgerat reorienit,are.a grupului
de refugiati int,r-acolo. Cert ,este, conform rela-
tdrilor de mai tirziu ale bunului meu prieten
timigorean Ioan Stoianovici (care era pe atunci geful
qdrii Jimbolia) cd acest frate al scriitoarei s-a ocu-
pat personal de cazarea iegenilor ajungi la celdlalt
capdt de !ard. Din aceastd perioadd dateazd o inte-
resantd misivd a lui Petru Comarnescu, prin care
scriitoarea este infornratd, intre altele, asupra fap-
tr"rlui cd Liviu lLebrcanu cizuse grav boinav 6i cd
incc:rcase, fSrd rerzul[at, sii-i Lrin-ritd onorarir-rJ cle Ja
Revista Fundatiilor, datoritd iipsei unei adrese
J.recise*.
Apa dupd cum rezulta din scrisori gi din relatii-
rile ziarului timigorean Dacia, la Jimbolia se afiau
actorii : $tefan Ciubotdragu, Anny I3raesky, C. Pro-
Lop,opescu, Const. Sava, D. I{agJi,ac, D. C. SLdnescu,
Silvia Ionagcu li altii. Poetul D. Iov, ca director al
leatrului, semnd in nunrdrul Daciei din 17 mai 1944
articolul ,,Aici la Jimbolia", iar C. Spiridonescu, in
numdrui din 24 mai, articolul ,,Ospitalitaiea bdnd-
feand", Apoi, in acela;i ziar, se vorbegte in cuvinte
calde despre primirea Ia Jimbolia a artigtilor ie$eni,
despre spectacolele date cu piesa Doi sergenli de
Emery la Timigoara gi Conrloqul Mare, precum gi
despre sdrbdtorirea zilei eroilor, in cadrul cdreia
actrila Anny Braesky Ei Sofia Gheorghieg (bdnd-
leancd) au cint,at ,arii n,afionale. Reportajul despre
spectacolul de la Comlogul Mare, vdzut ca un ,,mare
succes", era semnat de publicistul timigorean Dorei
Drdguescu.
in tot acest timp Otilia Cazimir se afla intre
ci, lmpirtdgind frdfegte durerile gi privafiunile ine-
rente, apdsdtoare.
Sint consemndri care atestd, peste timp, mo-
rnente semnificative din trecerea prin Banat (in
irnprejurdrile grele ale acelei perioade) a Teatrului
Nafional din Iagi, care se vor prelungi cu alie li alte
avataruri pind Ia regdsirea oragului de pe cele gapte
coline.
ln completarea acestui fraqment din viafa Oti-
liei Cazimir, precum gi a intregirii profllului ei spi-
*,1B aprilie i944
Mult stimatd Ei iubitd colegd,
Anr primit c[arta] ]rloltaldl ctin lJ crt. Famjha Popa, mi-
lrri;tr mea gi cu mine suntem in Bucuregti, D-l l{eltreanu a lost
r,rrr clc tot --- chist hidatic Ia pldmin, pneurnonie etc. E la {arii
lir r:1, Valea Mare lingd Pitegti. Loc{iitor pe timpu} Iungii sale
lrrtrle, care-I va imobiliza trei luni acasd, e d. Corneliu Mol-
(lr)"ntlu. N-avea nici o grijd. Am comunjcat cele spuse gi s-au
Irrrrt oarecari mdsuri. Balotd e plecat Ia !ard. O parte din Di-
rcr'(ic e vorba sd plece Ia OrdStie, dacd nu la Pucioasa. D-I
l)opovici gi cu mine rdminem pe loc. Cum se redeschid Fun-
rlrrIiilc rcvenim cu trimiterea onoraLului, ceea ce am mai
l,rcrrt, rlnr fdrd rezultat pin6 acum. Stai unde vrei, dar spune-mi
,,,i tliu.
11i urez cu intreaga familie numai
l)r it'tr,ne;ti omagii,
bine gi vremuri bune.
Felru Comornescu"
42 43

23. ritual, mdrturia directd a artistei emerite Anny
F!rae:;k_ri ni :-a L"drut cu precddere necesard, in care
r,iLualir. tjzit,r f rir rllJ iir alrartRnrentrrl din fata f-arni
Alecsanclri clin Iafi (resl.auraIti in ullimii ani, in
scopul de a deveni muzer.r) mi-a prilejuit rernemo-
rdri impresionante. $i aceasta, mai ales deoarece
(fdrd a md glndi la faptul cd in biografia lor se afid
clurerea comund a piercierii tinrpurii a celor mai
clnagi fii,n!e) to,tcleauna anr vdzut in p,ersoan,a emi-
nentei actrile ieqene ceva ciin aerul nobii Si din
prestanla deosebitd a scriitoarei. Astfel, de cum i-an
cdlcat praqul (intrerupind-o din interpretarea ia pian
a unei vechi roman{e), un gest md duce cu gindul la
acele momente cind Otilia Cazimir imi spunea, bu-
curindu-se ca un copil : ,,Mulfumesc pentru fiori !
Tocmai inri mai trebuiau citeva pentru a avea ce-i
duce lui Top. . ."
Fericitd pentru o olipd, d,oamna Anny
Braesky ESaZ6, cu pietate, freziile ,cardinal aduse
de mine, in glastra de pe pian, care insotegte foto-
grafia celui ce a fost mult admiratul ;i iubitul actor
Bruno Braesky, rdpus, de moarte, in plind tinerele
gi afirmare artisticd, la doi ani dupd George Topir-
ceanu.
Discutdm despre riala artisticd din trecut a Ia-
gului, despre rolurile realizate nu numai in teatru
(amintinclu-mi de acea inegalabild ,,Mutter Cou-
rage") dar gi in spectacole de operetd, despre mon-
tarea grandioasd ;;i marele succes oblinut cu
,,Voievodul liganilor", despre cel cu ,,Vdduva
veseid", in care a fosL solicitatd gi apreciatd elogios
cle cdtre George Georges,c,u, Si rnurlte aitele.
Ne oprim, cum este gi firesc, in primul rind
asupra amintirilor cle la Jimbolia : ,,Eram o veche
gi constantd admiratoare a scriitoarei, pe care mi-o
i:eamintesc nereur aga cum am zdrit-o prima datd in
staiul teatrului. Ca iegeancd, o cunogteam de foarte
demurlt, inLcd ,de p,e cind se a,flau in vi'afd atit
George Topirceanu clt gi Bruno al meu. Nu voi uita
niciodaiS grija gi atenlia deosebitd pe care le avea
fald de femeile din tea,fru li din,alte form,afii ,artis-
tice pe care, ca inspectoare, le menaja cii mai mulL
cu pulinfd, ajutindu-le in toate situafiile cind erau
necdjite gi , . . slavd Domnului, prilejurile de acest
fel erau cu nemiluita . . .
La Jirnbolia, eranr singurd in toatd casa proprie-
tanrlui, un gvab foarte bogat care, cu ocazia cunoF-
linfei, dupd ce am fost repartizatd ia el, nestiind
r lrm vine treaba cu noi, cei cdzuli pe capul 1or, mi.a
r'pus: ,,*.- Dacii. tru nrcrrli la ll,rirl,r, rlin cc vei iriri
la iarnd. ? "
Au urmat, bineinfeles, explicafiile nu tocmai
ruSor de fdcut infelese dar atit de necesare, apoi
sfigietoarele zile Si noptri de dor dupd indepdrtata
N{oldovd. . . Durerea, dorul de Iali Si de Moldova
r)r-au apropiat aLunci pentru totdeauna de Otilia . . .
lirau seri frumoase, in care fdcearn plimbdri irn-
llreund cu ea, cu sora ei Margareta gi cu un regizor
loarte talental al cdrui nume pentru moment nu-lni
rcvine in memorie... Otilia dorea sd-i cint lieduri
r;i rornanfe pe versuri de Eminescu. . . Cintam, vor-
beam gi plingeam [. . .] Apoi, alarme aeriene, una
tlLrpd alta, ziua gi noaptea. $i, printre ele, preg6tirea
rrnor spectacole pe care le-am dat la Timi;oara Ei in
,rltc localitdti ale Banatului . . . In iarna care a urmat,
('a s-a mutat la Timigoara iar noi in 2 decembrie am
plccat din Jimbolia cu destinafia Sibiu. Dar abia
rlupd un timp petrecut la Drdgdgani, cdldtorind in
llt:nuri de marfd in care se transportaserd cdrbuni,
,rrn fost primiti in Sibiu pentru o stagiune de iarnd,
lr clungitd pind in vara anului 1945 . . ."
Cuvintele gazdei prind ecouri gi rezonanfe du-
r('roase. Parcd trdiegte aievea acel nesfirgit qir de pe-
rt'cyrindri Si amintiri peste c,are tre'cere'a timpului gi-a
,r;l.crnut iuefabiiul vdl al rnelancoliei. $i clin nou,
,;incluri despre viala r;i creatia Otiliei Cazimir, pe
r.rrt) le notez, in fugd: ,,La lagi, se interesa foarle
rrrtrlt de buna desfdgurare a activitdfii ieatrului, fiind
rtr aceeagi mdsurd atit infelegdtoare cit gi exigentd.
Nrr putea accepta nicicum sd se facd spectacole me-
rliocre... Imi pldce,a fo.arte m,ult sd md duc d,CiISd
l,r ca, in acea atmosferd cu totul aparte, de poezie gi
r',rlrrr, spre a mai sta de vorbd. Despre problemele
r ir'[ii de toate zilele gi, la fel de firesc, despre cei
l)(. care i-am iubit cu sincerd devofiune $i dincolo
{lr, n)orJninte. Uneori iarna, alteori primdvara, cind
rrrlloreau liliecii, $i astfel, mi-a rdmas aceastd 916-
,lirrii in suflet, lmpreund cu vorbele ei cele atit de
r ,rlrl(), cu figura totdeauna tindrd. La sdrbdtorirea
,lirr 11)04 mi-a spus, bucuroasd:
-
Te rog, Anny
',,r-rrri cinfi I $i i-am cintat romanla Trubadurul de
li,rjr.scu-Oardd, ag,x currl D€.d surprins ,aparatul fo-
l,rrJrrrlit', in poza ace,asta memor'abild... A fost c,u
l,,lrrl tlt'osobiti, nLL nunrai ca scriitoare, dar $i ca
44 45

24. om" De aceea, cind mi-i dor sd citesc versuri, citesc
din Eminescu, clar gi din Otilia Cazimir gi Mihai
Codreanu. Iar la manifestiirilc publice, in cadrul
cdrora imi dau concursul, nu uit niciodatd sd declam
sau sd citesc din poemele ei, gi aceasta atit ca semn
al rnarii prefuiri pentru opera pe care a ldsat-o
ldrii li neamuiui romdnesc, cit qi ca un pios omagiu
adus prieteniei ce n.e-a legat prin destinu],asemdndtor
al insingurdrii, prin apropierea cl in timpul bejeniei
de la Jimbolia. . ."
Racordez la aceste relatdri impresionante prin
trumusefea gi adevdrul lor profund umanr o scrisoare
a prietenului ei profesorul Gheorghe Agavriloaiei,
dinaintea istoricului act a1 insurecliei armate nalio-
nale antifasciste gi antiimperialiste cie la 23 August
1944, clnd ogtirea noastrd a intors armele lmpotiiva
tr:upelor hitleris,te. Es,te rrorba de sofuJl fiicei lui
Garabet Ibrdileanu, Maricica, gi ea prietend devo-
tatd a scriitoarei, incd din anii tineri ai acesteia.
Familia Agarzriloaiei se afla refugiatd la Zlatna, in
judelul Alba, impreund cu Facultatea cle litere a
Universitd!ii iegene*.
Nu qtirn exact d,acd acea'std deplasare la Z,latna a
avut loc chirar in n:om'e,ntul acela, ceea ce este fo,arte
* stimatd .lu,r,ri;zAltiii?,
13 :usust 1e44
O telcgrarrrd clin Sibiu mir cheanrd acolo in zilele der 16
6i 17 august, unde am de rezolvat nigte chestiuni familiare
urgente $i cam incurcate.
.. S 1r putea sa nu mai plec, ori sd amin plecarea pe mai
tirziu. Venirea matale in ziua cle l0 sau t7 esie potriviid, ciici
lri"l.:g te_instalezi qi te m,ai odihneEti putin, am sosit Ei eu de
Ia Sibiu. Camela {drdneascb e clestui de drdgufd, cuiatd, cu
grbdind gi mai ales cu liniqtea atit de scumld matale. .Aici
am pregdtit numerele din anii urmdtori celor care sunt la
mata ca sd ai ce revizui pind vin eu din voiaj. Am rugat pe
domnigoara doctorand Elena Berlescu sd fie cdiduza matile cle
!g guta, Ia gazdd, la cantind, etc . . . Deasemenea doamna Silvia
Tlotez, care s-a rnutat la cl-I pretor din cauza feminitd{ii cloam_
:gi .V..(. , .), va avea grijd rte mata, suplinind-o pe Nfaricica, _
fiindci am luat-o gi pe ciinsa sd vaiid Sibiul.'imi pare iare
rdu cir mata ai necazuri multe qi grele $i nu te simli bine cu
sdndtatea. Cum am mai scris gi
-in scrisoarea trecutd sunt
indignat qi revoltat cle cele ce s-au scris despre Top. in
numdrul.Fundaliilor pe iunie ! Am aflat ce-i cu Tdna Mui1ure1.
Cele scrise aici sunt valabile numai dacd plec la Sibiu;"daci
nu, atunci ne vedem la gard. Si vii sdndtoasd ! Ce face nepo-
fica ? Vine qi ea ?
Sdrut mina,
Ch. Agavriloaie"
posibil, insd s,crisoarea are meritul de a consemna atit
colaborarea dintre corespondenti (proLrabil rerista
in cauzd fiind Viafo rorndneascd), cil 9i fapLul cii
istoricul gi criticul literar Gh. Agavriloaiei _lua ati-
tudine impotriva .celor care, la acea datd, jigneau
memoria lui 'Iopirceanu. Notabild, de asemenea,
din ac,e,a,std scrisoare, este gi grija,ce o aveau amindoi
lrafd de talentat'a, dar n'efericita poetd din FdlLiceni,
pe nume Tana Mugurel care era inrplicatd in aceastd
problemd.
$i tot acunl, o scrisoare a rlui Petru Comarnescn,
aflat la Bucuregti, este trimisd pe adresa profesorului
Agavriloaiei, la Zlatnar ceea ce adeveregte cd, dupd
data de 16 august, intr-adevdr, scriitoarea lipsise
pentru citev'a zile din Jirnbo,iia*.
Revenitd in grabd de la Zlatna la Jimbolia, in
rnijiocul familiei, scriitoarea participd la al doilea
refugiu, de aceastd datd insd in condilii mult mai
vitrege, chiar dramatice, a$a dupd cum se va vedea
rlin urmdtorul fragment desprins din memorabilele
pagini, apdrute dupd 20 de ani, in nr. 2 din lg64 al
lcvistei timi6orene Orizont. Fragmentul este grditor
irsupra momentelor de zbucium gi incordare prin
('are a trecut Banatul in acea vreme (gi, odatd cu el,
lamiliile celor cArora le oferise addpost), iar des-
criptia constituie un admirabil tablou al plaiurilor
lirnigene :
,,1,944, toarnna. Erarn bdjenari la Cirpa, mai jos
rlc Caransebeg. De la Jirnbolia ne alungaserd hil"le-
ri;tii, aga cum, in prirtrdvard, porunca ,celor rnari,,
n(' alungase de 1a Ia;i la limiqoara.
,,* 12 Auqust 1944
,,Stirnatd qi iubitX coiegd.
Am primit c. p. din Jinrbolia. Vei primi numerele pe iunie
r,;i irrlie ale Revistej Fundaliilor. D. Neam{u va cla ordin c1e
,,(.rviciu sd 1i se pldteascd onorariile. De la n-rul clin iulie ono-
rirriilc s-au dublat, in fine:800 lei nota,800 lei pagina de
(,rsuri, 400 lei pagina de prozd. Eu tot insist sd ne trimiti
, r'vir. l)oti rbspunde in chestiunea Tana Mugurel. S-au primit
li,irl('rirpoartele, care nu au fost inutile, ci climpotrivd. Crecl
,,r lir ora asta gtii cd d. Iov a fost inlocuit (...) E un succes
rrl rl-tale, care {i-ai fdcut datoria, dezvdiuincl cele ce trebuiau
',,lirrtc de mult. Trupa de Ia Jimboiia pleacd intr-un turneu la
l,r9i ;;i pe front. La 16 incep repeti{iile Teatrului Na{ional.
I'i' I scpt. c vorl:a sd revini cei evacuali la Ordgtie. Am mult
,ll lrrcnr;i la Directie, Ei 1a Fundatii, iar in plus bombarda-
, rIrrlIlr'. lranrilia Popa e bine. Omagii Ott","";:tl:l*;ffi_:li:"
46 47

25. Am fugil din Jimbolia cu ultimul tren, cel ofi-
cial, 5i ne-'am poticnit de ze,ce zirle in Eara aceea
izolatir, in r:i-mtr'r. Satul cra drparte. Anr instalat acolo
bdtrinii, copiii q;i bolnavii, iar noi am rdrnas in gard.,
sd ne pdzim sdrdcia ingrdmdditd la intimplare in
citevageamantane...
Valea dulce a Timigului, cu pilcurile ei de co-
paci rotati, se ridi'aa ugor s,pre dealurile tot mai in-
drdzne{e, pind rla rnunfii inc,o,nsis,tenfi, de picld. $i
pe,ste toate ,s€ ,c€[n€€r, din plin, aurul r,ogu,al to,amnei,
Dormeam in vagoaner pe scaune, $i tremuram
toatd noaptea de frig. Mdcar dacd. am fi putut sd ne
migcdm... Dimineafa ne trezeam ametiti $i cu pi-
cioarele umflate. Curn se trdgeau drugii de fier, cu
care ferecam ugi.le d,e cu rsedrdr ,ooboram c,ele dintii :
sora mea, cu mine gi cu doui nepoate tinere gi ne
repezeam la fintind. Ne spdlam cu apd albastrd, in
doud cu cer, din ciutura neagrS, ne pieptdnam $i,
cind se ridica soarele, alergam la Timig, sd ne virim
picioarele dureroase gi fierbinfi in apa lui rece,
odihnitoare. Apoi ne intorceam ,,acasd", inviorate.
Tovardgele noastre ,de drum, care abia atunci cobo-
rau de prin vagoane, nepieptdnate gi infofolite ln
galuri, ne priveau dezaprobator. Una din ele a $i
exclamat intr-o zi destui de tare ca s-o auzim :
-
Ia-te-uitd la dumnealor ! Parcd se gdtesc de
bal . . . $i lrr,tr-adevdr, ,curi,nd inoepea ,,b,alul".
Veneau, atingind virfurile copacilor gi fdcdnind
din mitraliere, avioanele cu cruci negre pe aripi gi
se aruncau urlind asupra gdrii, asupra trenului, in-
cremenit in soare, Ei asupra pribegilor ascun$i prin
porumbigti.
Ne era foame tot timpul. Ne era foame si prin
somn. Nu mincam decit porumb de furat, copt cu
lemne de furat. Din cind in cind se furigau pind in
g,ard, infr,untind prirnejdia, femei de prin s,atele,apro-
piate, aducindu-ne oud fierte gi mere. Atunci ne sd-
turam gi noi.
Valea Timigului bubuia fdrd odihnd, rostogolind
ecouri adinci. La nord, frontul se oprise in margi-
nea Timigoarei ; la sud, in jurui Oravilei, de unde
hitlerigtii visau s'o ia in sus, spre Regita, spre noi.
Iar noi, cei din Cirpa, nu gtiam nimic. Nu veneau
trenuri, nu veneau ziare, n-aveam radio. Ascultam
$i discutam, stind la soare in iarba cdldufd, cu ure-
chea la pindd, cercetind zdrile cu ochii impdienje-
niti de vedenii: care front se depdrteazd, care se
apropie?...
Dar int,r=lr nr-rttp1c, l)c g{)seaua lraralclir cu ca-
lea feratd, s-a pornit bombrinit greu de m<;torizate,
cle parcd se cutremura pdmintul. $i noi, care ne te-
rneam sd aprindem noaptea un chibrit, ne uitam in-
cremenifi la tlrnurile lungi de lumind ale farurilor
c:e mdturau, pind departe, cuprinsul.
-_ Trec ostagii romdni spre Timigoara, trec
ruSii spre Timigoara ! . . . Asta insemna cd, spre sud,
rlrumul era slobod.
Gara s-a umplut de strigdte, de risete, de cin-
toc. Soseau trenuri nesfirgite, descdrcind pe valea
I imigului puhoaie cenugii de oameni tineri, voinici
s;i veseli. Stdteam in qari pe banca din sala de tele-
tIraf, a$teptind sd ni se aeriseascd,,dormitorul"
inaintea 'culcdrii. Sora mea, doctorifa, igi finea co-
ltiii imbrdfigati : cu o mind fata, cu cealaitd biiatul,
() broboadd ugoard de danteld neagrd ii intuneca
strdlucirea pdrului bdlai. Aparatele ldcdneau mo-
rroton, ca adormite . . ,"
Ajunsd la Timigoara, dupd exodul de la Cirpa
ti revenirea in Jimbolia, Otilia Cazimir locuiegte
itrifial in str. Paris nr. 4, la inspectorul gcolar Sil-
r r.stru Cioflec, impreund cu sora Margareta gi Nora,
so[,ia nepotului mobilizal, in timp ce sora mai mare
(rloctorifa), cu cei cloi copii era gdzduitd la fratele
,rr'(rstlria, pe bulevardul Take Ionescu, acun'r
llrl. Leontin Sdldjan. Aici, va prinri scrisoarea c1e mai
1os, rle la profesorul A-qavriloaiei. *
"Zlatna,
1 Noiembrie 194;l
* Stimati clucluie Otilie,
l)ela plecarea matale de aici, am mai continuat lucrui ia
rrrrr:iirrii; dar zilele petrecute cit timp Jrontul era la o azvirli-
Irrt,r <le biit, cu fluctuafiile lui aEa de variate, cu vizitele chi-
llnr(.tri('e ale amicilor nogtri 9i cu antagonismul dintre noi gi
lr,t,;lina;;i ne-au imbdtrinit cu cel pu{in zece ani. Nu era chip
rrir i sii ne deplasdm undeva, decit doar in pidure, cate
-
in
rrrllviir' * era foarte ospitalierd. Pe lingd acestea, in ziua de
''l o<'trimbrie primim o telegramd cd soacrE-mea a murit la
.rrrrl lrr ziua de 23 octombrie (luni) qi a fost inmormlntatd
rrrir,rt'rrri (25 octombrie), incit nici 1a inmormintarea ei nu
ilr'-riln l)utut duce,
('rt'<l r:i mata ne infelegi cit se poate de bine in ce stare
',rrllr.tt'osr:'ii ne giisim noi acum. De la Iagi nu avem declt vegti
Iri,,tr,5i triiinr cu nostalgia lui. Aici am rdmas numai noi ie-
.,,.rrii t rrrr, srrnlcm siraci, cdci acei cu ciare de mind s-au cd-
l,rlrrr il :;prt, r'u;ritali odati cu inginerii qi cu bogitanii clin
48 49