2. Date biografice (I)
Este fiul căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici,
al șaptelea copil din cei unsprezece ai familiei.
S-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani.
A copilărit la Botoșani și la Ipotești, cutreierând împrejurimile,
bucurându-se de frumusețea naturii pe care a descris-o mai târziu în
poeziile sale.
Ipotești
Foto: wikipedia
3. Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
(Fiind băiet păduri cutreieram)
Tresărind scânteie lacul
Și se leagănă sub soare;
Eu, privindu-l din pădure,
Las aleanul să mă fure
Și ascult de la răcoare
Pitpalacul.
(Freamăt de codru)
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot...
Unde ești copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?
(O, rămâi)
Foto: wikipedia
4. R
E
V
E
D
E
R
E
- Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Și de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre isvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.
- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.
- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu isvoarele.
5. Date biografice (II)
1858 – începe studiile la Cernăuţi.
1864 – pleacă cu trupa de teatru Tardini spre Braşov.
1867-1868 – rătăceşte prin ţară cu alte două trupe de teatru
ca sufleur şi copist.
1869 şi 1874 - studiază la Viena şi Berlin.
1874 – este director al Bibliotecii Centrale din Iaşi.
1875 - îl descoperă pe Ion Creangă (Eminescu era revizor
şcolar), îl aduce la Junimea şi îl îndeamnă să îşi scrie poveştile.
De acum se va lega o mare prietenie între cei doi.
1876 - este corector la „Curierul de Iaşi”.
1877 – este chemat la Bucureşti de Caragiale şi Slavici unde
desfăşoară cu pasiune o activitate extenuantă de publicist la
ziarul „Timpul”.
Treptat, dă semne de oboseală şi boală. La 15 iunie 1889
moare şi este îngropat sub un tei la cimitirul Bellu.
6. Opera lui Mihai Eminescu
1866 – publică într-o broşură comemorativă prima sa
poezie, La mormântul lui Aron Pumnul, în memoria
profesorului său de română. Tot în acest an, îi este publicată
poezia De-aş avea în revista Familia a lui Iosif Vulcan din
Pesta, semnată Eminescu.
publică în diferite reviste
anul 1883 este triumful deplin al creaţiei eminesciene: i
se publică Luceafărul şi îi apare primul volum de poezii
(Poesii), ediţie îngrijită şi prefaţată de Titu Maiorescu.
7. Luceafărul
cele cinci Scrisori
Călin (File din poveste)
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Floare albastră
Lacul
Revedere
Peste vârfuri
Somnoroase păsărele
Ce te legeni
La mijloc de codru
Fiind băiet păduri cutreieram
Codrule, măria-ta
Poezii şi poeme:
Foto: wikipedia
9. Nemuritorul Eminescu
Cristina Truță
Eminescu este, astăzi, stea în veșnicie
Luminând pe bolta întunecată și târzie.
Este limba strămoșească acordată-n alăute,
Cel ce a vrăjit cuvintele, făcându-le să cânte.
Să cânte-n rime, ritm și vers
În țara lui și în întregul Univers.
”EMINESCU”, dacă împreună rostim,
Respirăm aceeași poezie pe care o iubim;
Suntem dor, patrie și popor,
Căci poetul-nepereche e nemuritor!
Foto: wikipedia
