roman

1. Dan Puric
Despre Omul Frumos
CUPRINS:
Fenomenul Dan Puric (Dan Ciachir) 7
Ţărâna 11
Bolovanul de râu 13
Amintiri de neşters 19
Tir încrucişat 31
Lecţia de condus 37
Neghina-grâu 49
Răstimpul 53 „Ce Făt Frumos blestemat” 81
Ortodoxia în arta românească 87
O privire asupra Spiritului Răsăritean 99
Despre Omul Frumos 113
La ordin 127
Moştenirea privirii 133
Sfântul 135 îndrăzniţi! 145
Basmul din Carpaţi 155
Fenomenul Dan Puric.
Am scris despre Dan Puric, în urmă cu aproape doi ani, ca despre un
apologet strălucit al Ortodoxiei. Fusesem cucerit de calitatea şi autenticitatea
mărturisirii sale, adaptată la mijloacele de expresie ale zilei: televiziunea şi
ziarul. Mărturisirea sa era totodată şi mărturisirea romanităţii formulată
cavalereşte şi fără floricelele retorice ale naţionalismului electoral,
conjunctural sau interesat.
La începutul lunii mai 2008, Dan Puric şi-a adunat în volum o parte din
conferinţele, interviurile şi „cuvintele de folos”, dând cărţii titlul Cine suntem.
O meditaţie din cele zece capitole, „Sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei”dă.
Acolo măsura unui condei care-l evocă pe Mircea Vulcănescu, cel din
Dimensiunea românească a existenţei.
Autorul mi-a cerut atunci să spun câteva cuvinte în sala teatrului din
Lipscani, care s-a numit succesiv „Alhambra” şi „Rapsodia”. Sala de şase-
şapte sute de locuri era înţesată: mulţi oameni şedeau pe jos sau stăteau în
picioare, lipiţi de pereţi. După zece minute de… Cuvânt introductiv, a vorbit
aproape două ore Dan Puric. I-am urmărit discursul şi mişcările cu o
concentrare de pocherist, atent la fiecare vorbă şi la fiecare gest sau clipire.
M-am convins încă o dată de autenticitatea lui. A urmat o întâlnire cu cititorii

2. la Târgul de Carte din vara trecută. In împrejurări similare, se strângeau pe la
standuri, în medie, cu fotografi şi operatori, 25-30 de persoane. La Dan Puric
s-au adunat de zece ori mai mult, deşi prezenţa sa la acel târg de carte nu
fusese, cum se zice, „mediatizată”. Au urmat alte întâlniri în numeroase
oraşe din ţară. În decurs de o jumătate de an, Cine suntem a atins tirajul,
ameţitor pentru aceste vremuri, de 85000 de exemplare.
Dan Puric este mai mult decât un intelectual, un actor binecunoscut, un
apologet ortodox. Este un fenomen. Şi mă grăbesc să adaug: unul spiritual.
Esenţa lui constă în faptul că bucură oamenii. Propovăduieşte bucuria. Iar
primele cuvinte rostite de Mântuitor după înviere au fost: Bucuraţi-vă.
Tema discursului său este una singură – faptul de a fi român.
După atâta amar de băşcălie şi deznădejde, de autoflagelare, a sosit
ceasul să spună cineva, pătrunzător şi adecvat, că nu este chiar o nenorocire
să fii român. Dimpotrivă. Dan Puric are o alcătuire orfică – aceasta fiind
opusul retoricii. Flautul său fermecat vine din adâncurile naţiei şi are afinităţi
organice cu interogaţiile pe care şi le-au pus în acelaşi sens intelectualii
interbelici. Numai că el nu foloseşte semnul întrebării. Spre deosebire de
cărturarii prezentului, Dan Puric aduce cu sine afirmaţia, lăsând dubiile şi
aporiile pe seama belferilor. Recurge la memorie şi reaminteşte că în trecutul
nostru recent există gropile comune ale unor martiri pe care le opune gropii
de la Glina, carnavalului şi măscărilor mediatice. Leagă naţia de Dumnezeu
cât se poate de strâns şi nu vede în români indivizi, ci persoane.
Este greu de clasificat în categorii culturale fenomenul Dan Puric. Şi
aceasta deoarece Cultura nu mai există decât sub formă de „nişe”; tranşee
obturate care nu comunică nici între ele, nici cu oamenii, deveniţi
„ţinte” („targets”). Iar formele de cultură sunt „produse”, întocmai ca
telefoanele mobile şi pasta de dinţi. Dan Puric sfidează atomizarea zilelor
noastre, şi, întocmai ca Biserica, potrivit învăţăturii Sale, nu parcelează
întregul în părţi, ci şi-l asumă. Li se adresează românilor ca întreg, în felul în
care un romancier sau dramaturg mare nu scrie pentru „ţinte”, „nişe”, ci
trimite în lume cărţi, nu „produse”. Dan Puric are curajul discursului
ontologic.
Rapsod al bucuriei, intelectual care se poate adresa unui mare număr
de oameni, actor care adaugă ingredientele vocaţiei în mesaj, ortodox
îmbisericit mărturisitor… Fiecare dintre acestea şi toate la un loc. Mai multe
vor stabili „analiştii” fenomenului Dan Puric. Chiar dacă evaluările acestea nu
i-ar interesa pe cei care, în număr tot mai mare, vor să-l asculte sau să-l vadă
cât mai des. Vinul bun nu are nevoie de oenologi ori somelieri.
Dan Puric n-a apărut întâmplător acum. Cu o vorbă a lui Iorga: Vremea
l-a scos în cale.
Dan CIACHIR.
România este o ţară neodihnită.
Lipsa de răgaz istoric şi-a spus cuvântul. Oboseala de a fi român a
devenit indiferenţă, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi în mod difuz, ca pe o
ruşine. Uşor jenaţi de romanitatea noastră, ne strecurăm prin lumea
modernă, ca şi cum am purta o haină veche. Deplinătatea de a fi român, ca

3. model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusă barbar de „vitejii”
contemporani, încălecaţi pe caii iuţi ai lipsei de conştiinţă.
Procesul de naţionalizare a identităţii româneşti s-a făcut la început sub
şenilele de tanc comuniste, astăzi, prin răpiri de suflete, la cântecele de
sirenă al unei lumi fără contur.
Mi-am făcut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigându-le
sirenelor:
— Minţiţi! A fi român este o frumuseţe a lumii!
Ai să fugi de-aici… Ai să pleci în America…
— Nu, n-ai să pleci, îmi şopteau frunzele pomilor, iarba.
Ba da! Răspundeam din răsputeri. Ce să fac aici, în lumea asta urâtă?
— Ei se vor duce, tu vei rămâne, şi va veni clipa când cel mai frumos
lucru de pe pământ îl vei vedea aici!
Şi noaptea în gând mă retrăgeam în copilărie. Şi acolo cerul îmi vorbea,
râul, şi, mai ales, crucile nevorbitoare din cimitirul mic al bisericuţei din sat.
Înserarea venea ca o zână nevăzută, cărăbuşii alergau prin aer şi eu vroiam
să fac rost de aripi ca ale lor.
Liniştea devenea apoi stăpână, iar stelele îşi reluau locul lor de fiecare
seară.
— Scoală, bă, nesimţitule! Se auzea glasul plutonierului, care ne
chinuia dimineaţa.
Inima îmi sărea din piept şi fugea înainte-mi. Îmi îmbrăcam corpul
rămas fără mine, trup inert. Mâinile bâlbâiau nasturii şi şireturile. Apoi
respiraţia aburindă a mea şi a colegilor mei în plină dimineaţă, ca o tânără
herghelie alungată nicăieri. Prin ordine scurte, caporalul îmi reteză şi ultimele
picături de vis. Realitatea era a lor.
Am să plec din ţara asta! Spuneam scrâşnind din dinţi. E plină de ceva
rău, nefiresc!
— Ba n-ai să pleci! Îmi răspundea pământul îngheţat, călcat de bocancii
mei soldăţeşti.
Ce ştii tu, ţărână, ce e viaţa?… Şi, mai ales, ce e viaţa mea?… Vreau să
fiu fericit!
— Viaţa ta suntem noi, fericirea ta suntem noi. Ţărâna asta pe care o
calci suntem noi, îmi striga pământul.
Cine sunteţi voi? Întrebam eu.
— Drepţi!… Drepţi! Se auzea cum răcnea caporalul. Târâş cu masca de
gaze!… Drepţi, bă! La poziţia de drepţi nu mai mişcă nici copilul în burta mă-
sii!… Aţi înţeles?
Deveneam arbori nemişcaţi. Doar gerul ne aducea aminte că suntem
vii. Camionul apoi ne-a dus să depunem jurământul militar. Colonelul vorbea
de pe nişte foi. Ce multe foi avea colonelul!
Soldaţii ascultau gerul sticlos. Cuvintele colonelului nu se ridicau din
foi, mureau pe buzele lui, ca fluturii atinşi de bec.
— Soldaţi! Vom vizita Muzeul Mărăşeşti!
Ochii îmi fugeau pe fotografiile vechi. Soldaţi români 1916-1918.

4. Şi, deodată, ochii îmi cad pe o cămaşă găurită în piept de un cartuş.
Sângele se mai păstra. Era ca o rană neînchisă.
— Eu sunt ţărâna pe care tu o calci şi pe care vrei să o părăseşti! Mi-a
şoptit cămaşa însângerată.
Bolovanul de râu.
Am copilărit la ţară, la Nehoiu.
Munţii înconjurau casele ţărăneşti şi-ţi aminteau zilnic, prin frumuseţea
lor, că Dumnezeu există. Ne jucam fotbal pe uliţă, între noi, puştii. Tata venea
de la spital cu servieta lui de piele, în care-şi ţinea tensiometrul. Venea
domnul doctor. Copiii, în semn de respect, se opreau. Domnul doctor lua
mingea şi, nedespărţit de servietă, ne trăgea şuturi la poartă. Copiii uitau că
a venit domnul doctor şi se jucau fantastic cu noul prieten.
Aşa am descoperit copilul frumos – tatăl meu.
Apoi, când jocul se încingea, tatăl meu se retrăgea discret şi urca pe
uliţă, în sus. La capăt, soarele asfinţea. Aşa, privit din spate, umbră de
neşters, tatăl meu părea că se duce să mai facă un consult. Să consulte
soarele.
Undeva, pe marginea râului de munte, stătea o băbuţă care avea casa
şi gardul parcă crescute din râu. De fapt, râul îi făcuse gardul, căci timpul
adunase acolo tot: copaci desfrunziţi, buşteni, bolovani.
Avea o gospodărie modestă băbuţa: o curte cu două găini chioare şi un
câine şchiop. Găinile, fiecare cu câte un ochi, se ajutau reciproc să vadă cât
mai mult din viaţă. Era tare slabă băbuţa. Arăta ca dintr-o frescă din biserică,
coborâtă puţin pe lumea aceasta să facă treabă. Pescuiam prin jurul casei ei,
iar ea, dincolo de gard, mă iubea cu ochi blânzi şi mă chema din când în când
să-mi dea prune uscate. Mâinile ei, la fel de uscate ca şi prunele, mă
avertizau că nu peşti am să prind, ci amintiri.
Râul îşi lua tributul la câte cinci ani printr-o mare inundaţie. Vedeam în
valurile furtunoase coteţe cu câini cocoţaţi pe micul acoperiş, garduri duse de
ape, ziduri şi case întregi. Oamenii se înfricoşau, dar după câteva săptămâni
îşi puneau gardurile tot în buza râului. Socoteala lor cu natura nu era
negociabilă. Oamenii se speriau de furia naturii, dar nu rămâneau înfricoşaţi.
Aşa am cunoscut frumuseţea statorniciei.
Din când în când, această eternitate era zgâriată pe obraz de o maşină
venită de la oraş. Din ea coborau nişte oameni care dădeau din mâini ca nişte
molii grase, cărora li se refuzase zborul. Abia atunci am simţit că aerul
devenea solid, irespirabil, ca un plămân blocat. Era frica, dar eu n-aveam de
unde să ştiu. Câţiva ţărani stăteau cu capul plecat şi ascultau. Atunci am
văzut trupul fricii.
Cine sunt? Am întrebat.
— Sunt comuniştii… Sunt comuniştii… Au venit de la partid şi dau
indicaţii.
Şi-atunci am simţit brusc că ziua m-a privit în gol, ca un orfan ce-şi
aşteaptă părinţii. Spaima ţăranilor nu mai era aceeaşi cu cea faţă de furia
râului. Această nouă frică le rămânea în piept, ca o umbră neliniştită, mult
timp după plecarea celor care o produseseră.

5. M-am întâlnit cu omul urât. Frica perpetuă, ce a terorizat istoria lumii şi
continuă să o terorizeze. Dar tot atunci m-am întâlnit şi cu ceva ciudat,
aparent fără semnificaţie, şi care mă elibera în mod sublim de acest coşmar.
Era o privire.
Undeva, pe iarbă, lângă maşina parcată, lângă oamenii graşi, aducători
de frică, şi lângă oamenii cu capul plecat, purtători de spaimă, stătea o
căpriţă, care îi privea. Ii privea cu o seninătate de început de lume.
Încremenită în mirarea ei, cu ochii larg deschişi, rumegând mărunt un fir de
iarbă, nu îi recunoştea. Natura ei firească erau câmpul cu iarba, cerul cu
stelele şi ţăranul care o mulgea. De la privirea aceea am învăţat să
contemplu orice absurditate a omului, venită de aiurea în grădina mea. Şi
astfel m-am întâlnit cu frumuseţea inocentei.
Eram liber.
Maşina cu tovarăşi se îndepărta într-un nor de praf, lăsând în drum un
pâlc de ţărani cu capetele descoperite şi pe căpriţă rămasă nedumerită,
precum eternitatea în fata istoriei, chinuindu-se să-i ia locul.
În sat, indicaţiile tovarăşilor s-au lovit de stâncile munţilor, nu de voinţa
oamenilor, căci oamenii erau t '/' înfricoşaţi. Muntele, nu. Şi, astfel, muntele
mă învăţa şi el, încet-încet, ce înseamnă să fii munte.
S-a vrut agricultură, dar solul scuipa directiva nefirească. Pământul
acolo hrănea pruni. Din pruni se făcea ţuică, iar din ţuică se făceau vise.
Visele îi mai i '/îmblânzeau şi pe tovarăşi, iar directivele de partid erau
adormite. Ţuica adormea, ca o doică, copilul handicapat al omului, ideologia
comunistă. Şi astfel, câteodată, tovarăşii petreceau, adică redeveneau
oameni; glumeau, jucau şi uitau de lumea în care singuri s-au închis. Când se
trezeau, tot ei erau aceia care se prăbuşeau profund în coşmarul în care îşi
încremeniseră vieţile.
Apărat de munţi, de râu şi de ţuică, privit de căpriţă, Nehoiu părea o
cetate de necucerit, în care inocenţa copilăriei mele îşi găsise un refugiu de
nepreţuit. Mica mea comună refuza să trăiască în istorie şi-şi ducea viaţa mai
departe, în veac.
Dar liniştea aceasta a mai fost tulburată o dată de o întâmplare
nefirească locului. Băbuţa de la marginea râului a primit într-o zi o carte
poştală dintr-o ţară îndepărtată. Vederea arăta clădiri uriaşe de beton şi
sticlă, nemaivăzute până atunci de ochii ei. Obişnuită cu casa de chirpici şi cu
celelalte dimensiuni vegetale ale satului, băbuţa se mira. Pe spatele vederii
era scris: „Mămico, vino să stai la noi!”.
Mai târziu s-a aflat că vederea venea din America, de la fata ei, plecată
acum treizeci de ani, şi care îşi adusese brusc aminte de mama. După o mare
de tăcere întinsă atâta vreme, vestea s-a întins în inima satului ca un
meteorit căzut din cer. In jurul vederii au început să se facă subtile pelerinaje,
iar oamenii şopteau excitaţi de noua ispită.
Băbuţa şi-a pus vederea în micul geam de la bucătărioara ei, alături de
alte poze decupate de ziar, şi a spus simplu, mai mult pentru sine: „Mamă, nu
pot să-mi las gospodăria…”.
Gospodăria ei cu câinele şchiop şi cele două găini chioare.

6. Da, dar era a ei.
Acolo se iubise cu moşul ei, acolo făcuseră copilul, acolo era iubirea ei,
era viaţa ei, acolo îi murise bărbatul. Viaţa ei pătrunsese în toată fibra casei.
Căsuţa de chirpici era frământată de mâinile ei, iar pământul, sărutat de
muncă, se ridicase în picioare ca să o apere. În faţa acestui refuz neaşteptat,
fata ei a insistat puternic, apelând la toate sentimentele materne. Într-un
final, băbuţa s-a decis: „Bine, maică, vin, dar numai pentru o lună”.
Băbuţa era liberă. Tara, nu.
Ca nişte ciori, coborâte din senin pe câmpul proaspăt semănat, au venit
miliţienii în jurul băbuţei, să o interogheze:
— Cum, tovarăşa? Acum, când ţara a obţinut atâtea succese
importante, când socialismul triumfă în lume? Acuma vrei să pleci?
Dar băbuţa nu ştia de succesele ţării. Pesemne că, atunci, s-a gândit la
bucuria ei şi a moşului ei când a adus pe lume fata. Viaţa ei se compunea din
imagini de neşters; copilărie, râu, dragoste, munte, gospodărie, suferinţă,
zâmbet şi poate multă lacrimă, erau elementele ce-i formau inima. Ca o
frescă senină din biserică a răspuns:
— Da, acum!
Apoi, ciorile au plecat, nemulţumite că n-au putut ciuguli sămânţa
proaspătă de suflet, ce stătea sub brazdă. Pământul a fost mai tare.
Cu mâini noduroase îşi făcea bagajul.
Geamantanul de carton fu înfăşurat de o sfoară. Pe-atunci, oamenii îşi
legau cu sfoară micile lor bagaje, ca să ţină mai bine, dar nu pentru mult
timp. Sfoara legată de mica plasă era improvizaţia dureroasă a neamului
românesc în faţa timpului… Cât să ţină, până colea… Căci tot aşa s-au făcut
şi bisericile mici, ce s-au strecurat din calea răutăţilor… Cât să ţină, până
colea…, până la Dumnezeu.
— Ce ai acolo, în valiză? Au întrebat-o vameşii.
Şi, cu braţele tremurânde, băbuţa deschise geamantanul. O cămaşă
albă de in, o fustă neagră, o pereche de pantofi scâlciaţi şi un obiect învelit în
ziarul „România liberă”. Acestea erau toate lucrurile ei.
— Desfă ziarul! Au ţipat într-un cor vameşii. Şi cuvintele lor au devenit
ciori, cârduri ce ţipau la un cer senin.
Şi băbuţa îl desfăcu.
— Ce-i asta?! Au întrebat uimite uniformele grase.
— Un bolovan de râu, maică…, răspunse băbuţa.
— De ce l-ai luat?!
— De dor, maică…, răspunse fresca.
Şi-atunci, uniformele s-au tulburat nemărginit, căci nimeni nu le
spusese că este interzis aşa ceva în geamantanul unui om. Nu puteau să-l
confişte. Nu se născuse legea care să aresteze dorul. Acea condiţio valachiae
essendi, condiţia valahă de a fi. Dorul era inima omului frumos, iar bolovanul
era România eternă. Iar această Românie eternă era îmbrăţişată de „România
liberă”. Acest bolovan se strecura acum la vamă, dar el era, de fapt,
paşaportul băbuţei în faţa lui Dumnezeu, ce-şi murmura în tăcere istoria.

7. Baroasele mari ale istoriei fără Dumnezeu au căzut asupra lui, vrând
să-l facă praf şi pulbere. S-a spart bietul bolovan, dar nu în praf şi pulbere. Şi-
a rupt făptura în bucăţi de stâncă mică. Oamenii au numit aceste bucăţi
partizani, eroi. Altora le-au zis puşcăriaşi martiri. Iar altora, sfinţi. Bucata cea
mare şi nebiruită ş-a numit Biserică. Şi pe toate le lipise la un loc acum dorul
băbuţei.
Cu ură se uitau uniformele la bolovan, cu ură de Dumnezeu.
Băbuţa îşi înveli cu mâinile tremurânde bolovanul în „România liberă”,
închise geamantanul şi-l legă cu sfoară. Un nod, două… Cât să ţină…, până
colea…
Ridică valiza şi cu paşi mici se îndreptă spre avion.
Mergea încet, să-i ducă lui Dumnezeu, în valijoara ei, România
frumoasă.
Amintiri de neşters.
Adriana Trandafir: Spune-mi, te rog, de unde a început rândul lumii
tale? Ce familie ai avut?
Dan Puric: Era în timpul celui de-al doilea război mondial. Tata era
încorporat la hidroaviaţie, ca medic.
Într-o zi a venit la el un om amărât, un român, care a zis: „Domnul
doctor, vă rog din suflet, am 6 copii acasă, ăştia vor să mă trimită pe front…
Vă rog din suflet, faceţi ceva, că, dacă mor, rămâne biata nevastă-mea cu 6
copii!”. Şi tata mi-a lăsat moştenire mila creştină: i-a dat un certificat de
boală fals, care din punct de vedere militar era o abatere gravă, dar mai tare
a fost mila tatălui meu fată de celălalt decât fată de sine. Să vezi cum a
lucrat Dumnezeu! Peste câţiva ani, când s-a terminat războiul şi ruşii au intrat
în ţară, „amărâtul” ăla ajunsese un fel de comisar al poporului, pe zona
Dobrogea. Şi se făceau arestări masive, trimiteau oamenii la Canal, începuse
tragedia românească.
Şi tata mi-a spus aşa: „acolo, la Hagieni, la moşie, unde aveam pământ,
vine omul acela pe care l-am ajutat atunci, de data aceasta în calitate de şef
comunist, împreună cu o mulţime de soldaţi ruşi înarmaţi”. Şi Dumnezeu l-a
pus faţă în faţă cu tata, care i-a făcut bine. II priveşte pe tata în ochi şi,
ştiindu-l vânător, îi spune: „Domnule doctor, de ce nu vă duceţi mâine
dimineaţă la pasaj, la raţe?” Şi tata s-a făcut alb la faţă, că ştia că în perioada
aia nu trec raţe. De fapt, îi transmisese, în felul lui, că trebuie să fugă în
noaptea aia, dacă nu vrea să fie arestat. Tata şi-a făcut un mic geamantan şi-
n noaptea aia a părăsit totul, mai puţin trecutul. Căci trecutul său, pesemne,
se înghesuise în mica valijoară. In valijoara aia închisă cu mâini febrile,
înspăimântate, sunt inimile strămoşilor mei. Şi astfel, tata pleca din istoria
României, intrând în timpul ei anistoric. Se ducea undeva să i se piardă urma.
Aşa a ajuns în munţi, la Nehoiu. Ce e omul? Într-un fel, au făcut schimb de
vieţi.
Un singur cuvânt a fost cât o viaţă! Pentru că, altfel, cine ştie?… II
trimitea la Canal, sau murea pe la Aiud. Ţăranul ăla nu a uitat. Ştia ce e
recunoştinţa.
A. T.: N-a uitat că i s-a făcut un bine.

8. D. P.: Tatăl meu a fost un om aparte. A venit vârsta ca părinţii mei să
mă dea la grădiniţă. Şi la grădiniţă nu mi-a plăcut.
A. T.: Scuză-mă, copil fiind, ai avut plete?
D. P.: Da, mama a vrut să fiu fată şi mă purta cu părul mare. De fapt,
primul meu act teatral e legat de lungimea părului. Din prima zi de grădiniţă
– şi singura, căci n-am stat decât o singură zi – pentru că ne-au pus să răcnim
un cântec: „Ceata lui Piţigoi, /dai într-unui ţipă doi, /văleleu ce tărăboi. /'. Şi
mie, neplăcându-mi cetele şi iubind de mic copil omul ca fiinţă particulară, ca
unicitate, am plecat. Era, de fapt, prima mea confruntare cu teroarea
majorităţii. Deci din prima mea zi de grădiniţă, pentru nu ştiu ce prostioară,
am fost scos în faţa colectivului. Să stau şi să mă privească toţi. Eram pus la
stâlpul infamiei. Şi atunci, ca să nu mă recunoască colegii, mi-am dat părul
peste ochi. M-am ascuns de mine cu mine. Era prima mea deghizare.
Inocenţa se apăra inocent. De fapt, această primă camuflare era prima
mască, deci primul gest teatral. Acela a fost primul meu pas în lumea
teatrului, când terorizat de privirea celor mulţi am simţit nevoia să fiu altul.
După această ruşine trăită public m-am hotărât definitiv să părăsesc
grădiniţa. Şi-am să vă spun cu ce mi-am înlocuit grădiniţa. Cum, singură,
copilăria mea a găsit ea însăşi soluţia.
Tata a primit un ied de la un ţăran, că acolo era un schimb natural.
Făcea bine domnul doctor, primea în schimb: o găină, ţuică, nişte ouă… Dar,
la un moment dat, a primit un ied. Eu m-am împrietenit fundamental cu iedul,
pe care l-am botezat Berciul. Atât de tare m-am împrietenit, că mă culcam cu
el în pat, punea lăbuţa pe mine, mă pupa pe bot, era aşa de o candoare…
Mama m-a lăsat cu el. Iţi dai seama, spăla iedul ca să poată să-l bage în pat!
Era o nebunie. Şi iedul ăla mi-a dat prima lecţie a existentei naturii şi a lui
Dumnezeu. De ce? Diferenţa dintre ied şi grădiniţă era diferenţa între
libertatea fundamentală şi cazarma copilăriei. Şi am fost o zi la grădiniţă şi a
doua zi tata nu m-a mai găsit la grădiniţă. M-a găsit într-o margine de gard,
stând cu ieduţul lângă mine, culcat pe un petec de iarbă şi cu fundiţa mea
roşie, de la grădiniţă, pusă la gâtul lui Berciu.
Tata m-a privit senin, cu un uşor zâmbet pe buze, şi m-a întrebat:
— Ce faci aici?
Zic:
— Ce să fac, nu mă mai duc la grădiniţă.
— De ce?
— Nu-mi place.
— Dar cu cine îţi place?
— Cu iedul.
— Păi, rămâi cu iedul.
S-a certat tata cu mama şi m-au lăsat un an cu iedul. Este excepţional!
Am avut un tată extraordinar, cam cum era românul de altădată. I-a zis
mamei şi bunică-mii, care au sărit ca nişte cloşti la el – femeile din familia
mea instalaseră un matriarhat puternic, pe care numai el, cu tandreţea lui, îl
mai dezamorsa din când în când.
— Aşa ceva nu se poate, nu e posibili, strigau ele în cor.

9. — Măi femeilor, le-a răspuns el cu glas blând, lăsaţi copilul în pace! Nu
se va mai întâlni cu copilăria niciodată! Lăsaţi-l în pace!
A. T.: Extraordinar!
D. P.: Şi m-am dus pe câmp cu iedul. Ne jucam „ de-a v-aţi ascunselea”.
Mă ascundeam bine şi-apoi strigam: Berciu! Berciu!… Şi mă miram că mă
găseşte. Apoi el m-a învăţat ce înseamnă iarba, ce înseamnă cerul, ce
înseamnă natura; şi aia a fost prima mea întâlnire cu Dumnezeu, fără ca El să
mi-o spună. El doar mă îmbrăţişa şi de atunci nu m-am mai putut despărţi de
El. Într-o zi m-am urcat pe trotinetă, mi-am făcut un sandviş şi am luat o
hotărâre fundamentală: să plec în lume!
A. T.: Cu Berciu?
D. P.: Cu Berciu după mine. Şi am luat un sandviş, mi l-a făcut frate-
meu, zic: la revedere, pa, am plecat!
A. T: îţifăcuseşi un scenariu în capul tău?
D. P.: Munţii, care erau acolo, nişte munţi superbi, la Nehoiu… Credeam
că după munţi aceia trebuie să fie marea. Şi asta o cred şi acum, cu toate că
nu este adevărat, dar pentru mine mai tare decât adevărul este credinţa. Şi
atunci, eu voiam să ajung dincolo de munţi. Şi, mergând vreo şase paşi cu
trotineta, m-am întâlnit cu tata. Dacă poţi să ai imaginea medicului de ţară
din Balzac…, medic de ţară, cu o servietă, care, şi când mergea pe stradă,
consulta aşa: „Stomacul…, vino la mine. Ce faci cu stomacul?” „Domnul
doctor, să trăiţi! E bine. Să vă dea Dumnezeu sănătate!”, striga după tata cel
vindecat. Am văzut oameni căzând în genunchi şi sărutându-i mâna, ca să-i
mulţumească. „Splina, vino încoace! Ce ţi-am spus mă să faci…?” „Ficatul…
Ţi-am zis să nu mai bei?” Era beţivul satului. Venea la el: „Nu mai pot, mă
doare ficatul!” „Cât bei pe zi?” „Şase kile!” „De mâine bei trei.” Eu eram
micuţ şi zic: „Tată, dar cum îi dai să bea în continuare?” Şi mi-a zis o chestie:
„Dacă îi tai totul, organismul reacţionează, metabolismul se dă peste cap şi
face ciroză uscată.” O lua uşor.
Peste 20 de ani, m-am întâlnit cu beţivul satului, care era sănătos tun şi
care striga: „Să-i transmiţi sănătate lui domnul doctori”… O lume
extraordinară!
Şi el, tot timpul, cu servieta aia… Când se ducea în deal, consulta pe
toată lumea. Numai copacii îi mai avea de consultat, aveam sentimentul că
se duce să consulte şi cerul. Şi cum îţi spuneam, eu, pe trotinetă, hotărât să
mă duc în lume, mă întâlnesc cu tata, care venea pe drumul prăfuit de la
spital cu servieta lui.
— Unde te duci? Mă întreabă tata.
Şi eu, foarte serios, i-am zis:
— Mă duc în lume.
Şi îmi zice:
— Du-te tu înainte, că vin şi eu.
Iar mai târziu când mă duceam la şcoală tata îmi dădea scutire în
fiecare an să-mi prelungea vacanţa, vrând astfel să-mi prelungească
copilăria.
A. T.: Ce ai moştenit tu de la el, de la tata?

10. D. P.: Mâinile, o anumită tandreţe şi, cred, o privire marcată de un
anumit fel de melancolie. Lui i-am dedicat Toujours l'amour. Avea, în raport cu
femeia, o eleganţă, o tandreţe de Chevalier Servant, din Evul Mediu. La 18
ani aveam o prietenă foarte frumoasă şi am prezentat-o tatăl meu,
spunându-i că este medic. Şi ea a zis: „Domnul doctor, simt nişte junghiuri la
inimă, dacă mă puteţi consulta?”. Tata şi-a scos stetoscopul şi l-a pus la
ureche şi, cu eleganţa specifică, îl plimba pe pieptul domnişoarei, ca să
găsească „junghiul”. Apoi tata şi-a pus aparatul de-o parte şi a spus:
„Domnişoară, dacă îmi daţi voie, ştiţi, maestrul meu, doctorul Haţieganu, a
spus că e mai bine să asculţi cu urechea; urechea nu minte. Dacă îmi
permiteţi să vă ascult pieptul cu urechea.” Şi şi-a pus urechea, cu tandreţe, la
pieptul domnişoarei. Şi atunci n-am ştiut dacă tatăl meu consultă inima sau
dragostea, dar cred că de atunci tata m-a învăţat să ascult inima unei femei.
A. T.: îmi dai voie să spun ceva? Uite, Dane, că nimic nu este
întâmplător şi că tot ce moştenim de la părinţii noştri rămâne în noi şi noi
ducem mai departe învăţămintele lor şi parte din sufletul lor. Uite, tu ai intrat
în emisiune şi mi-ai sărutat mâna. A fost un gest atât de frumos, atât de uitat
în perioada asta şi atât de… Cum să spun…, mi-e dor de lucrurile astea
frumoase, pe care şi eu le-am învăţat de la părinţii mei, chiar dacă au fost
simpli…
D. P.: Părinţii… Simplitatea este un privilegiu. Lui Helen Mixener,
directoarea de la British Council, o doamnă extraordinară, îi plăceau foarte
mult spectacolele mele şi ne întâlneam tot timpul la mine, la teatru. Mai
târziu m-am regăsit cu dumneaei la Londra. Într-o zi, m-a chemat la British
Council şiam venit cu un buchet de flori şi am început să-mi cer scuze:
„Helen, te rog să mă ierţi, noi, românii, avem un obicei, sărutăm mâna
doamnelor, femeilor”, şi i-am sărutat mâna. Iar ea mi-a răspuns: „Dan, când
o să plec din România, ăsta o să fie primul lucrul pe care o să-l regret!”
A T.: Să ne întoarcem la copilărie. Aşadar, tu cu fratele tău, doi băieţi
năbădăioşi, doi băieţi cu ochii deschişi către univers şi, ca nişte bureţi, dornici
să vă îmbibaţi cu tot ce e mai bun. Pe vremea noastră, totul era bun. Ţin
minte pe bunica mea, care-mi spunea: deschide ochii şi vezi în jurul tău ce se
întâmplă, dacă nu ştii un lucru. Acum, copiilor mei le spun: nu vă uitaţi în jur!
Uitaţi-vă numai în interior.
D. P.: Extraordinară remarca! E tragic, Adriana, înainte ţi-era sete,
absorbeai, şi acum trebuie să te izolezi.
A. T.: Te uitai în jur şi vedeai numai frumos. Şi puteai să vezi şi ţăranul
simplu, căruia eu îi spuneam săru'mâna, dimineaţa, când trecea către câmp
şi el se întorcea seara şi avea ochii plini de viaţă şi de frumos. Dar vreau să
ne întoarcem la copilărie… De la mama ce ai moştenit? Ca să terminăm cu
superba ta mamă şi cu frumoşii tăi părinţi.
D. P.: De la mama am moştenit simţul umorului. Cred că, dacă mama
era actriţă, era uriaşă. Închipuieşte-ţi că aveam recitalul ăsta, al meu, de
pantomimă, cu care am făcut înconjurul lumii. Şi, la început, am jucat la
Teatrul Naţional, sala Atelier, lume multă. Ce să-ţi spun, ştii şi tu, o sală din
aia bună. În primul rând s-a pomenit să fie şi mama, pensionară, cu o

11. prietenă de-a ei. Aplauze, emoţii Şi, la un moment dat, am avut, după 10
minute, un moment de pantomimă pe linişte. Şi lumea asculta…, ce
interesant am spus, lumea asculta pantomima. Chiar: lumea asculta
pantomima. Şi, deodată, din sală, din această linişte, s-a auzit un glas, ca o
îngrijorare: „Dragă, dar nu vine nimeni să îl ajute pe băiatul ăsta?”. Era
mama. Era genială. De fiecare dată când aveam spectacol şi urcam pe scenă
mama îmi spunea: „Mamă, fă ce vrei tu, numai să nu cazi de pe scenă, să nu
te frângi!” Este ochiul mamei, maternitatea era mai puternică decât teatrul.
A. T.: Ea te ţinea în braţe şi atunci.
D. P.: Da, eu eram copilul. Ce vedeta lui peşte?! Eu eram copilul ei.
„Mamă ai grijă să nu cazi de pe scenă, fă ce vrei, dar să nu te frângi…”. Acest
să nu te frângi mă obsedează şi astăzi, când urc pe scenă. Am sentimentul că
mama ca orice suflet de mamă observase esenţialul: că eu mă frâng pe
scenă. In timp ce alţii aplaudau, ea privea cu îngrijorare… Mama mi-a dat o
mare moştenire, forţa feminităţii care dezmărgineşte logica absurdă a
bărbatului.
A. T.: Şi poate să întoarcă lumea?
D. P.: Să vă dau un exemplu, frumosul, pe care l-am învăţat până să
ajung la frumuseţea Sfântului, a fost frumuseţea mamei, frumuseţea
maternă, frumuseţea femi-
/'/'/nină care desmărgineşte bărbatul din stupiditate. Deci, după nouă
luni de armată, arătam aşa, eram un stavrid. Şi după nouă luni, în unitatea
aia militară unde şi musca zbura aşa, zuuum, zuuum, drept. Că era
supraeducaţie. Adică era şcoală din aceea specială de castrare şi de
imbecilizare totală a poporului român. Şi a venit inspecţie de la ministerul
apărării naţionale cu vreo 10-15 generali, 300 de colonei, i-a băgat în casa de
cultură, acolo, ştiţi ce însemna asta pentru un biet soldat? Copacul mai
mişca, dar tu nu. Erai congelat de frică, aveai sentimentul că te-ai născut în
poziţia de drepţi. Ei, atunci în clipa aia, a găsit mama să-şi viziteze copilul.
Mama mea era femeia absolută, avea o feminitate puternică, moştenită de la
bunica, care mă muta din şcoală în şcoală în fiecare an, de pe o hartă a ei
unde încerca să găsească perfecţiunea în învăţământ. Şi astfel, Dan Puric a
schimbat în opt ani douăsprezece şcoli. Cu aceeaşi grabă cu care traversam
Bucureştiul în lung şi în lat ca să ajung la şcoală, mă îndreptam acum prin
unitatea militară spre punctul control unde mă aştepta mama. Eram singura
fiinţă din unitate care mai mişca, pentru că în rest toţi executau poziţia de
drepţi, de la soldaţi la femeia de servici, până la copaci.
— Soldat, prezintă-te, că a venit maică-ta să te vadă, dar nu poate să
intre în unitate, schimbaţi acolo două vorbe şi marş înapoi pe sector. Marş, că
noi eram ca nişte animale. Eu nici unui câine nu-i spun marş, dar aşa era
şcoala de educaţie socialistă: ni se spunea marş şi răspundeam cu ordonaţi.
Mama mea, care era o bombă din toate punctele de vedere, a vorbit cu
plutonierul şi când m-a văzut şi aşa descompus de muncă şi de nu mai ştiu
ce, a zis:
— Ăsta e copilul meu? Nenorocitule! Pac cu poşetă-n cap.
Lui i-a căzut chipiul, nu-i venea să creadă!

12. — N-aveţi voie…
— Cum să nu intru, măi nenorocitule, mi l-aţi făcut în ultimul hal! Vi l-
am dat gras şi mi l-aţi făcut schelet! Vino puiul mamii, şi m-a luat de mână.
M-a şi umilit, că aveam 19 ani, soldatul ţării era puiul mamii. M-a nenorocit,
domnule, era o catastrofă. Şi acela nu şi-a revenit, cu chipiul, plutonierul
după ea prin curte. Aţi văzut o cloşcă care bate-n cap o gâscă? Pac, o poşetă
în capul plutonierului.
— Du-te de aici, pleacă nenorocitule, şi aşa cu poşeta în capul
plutonierului, am ajuns la comandament, la statul major, acolo unde erau
generalii comasaţi în biroul mare al comandantului. Şi când a ieşit în poartă,
acolo, colonelul de serviciu a zis:
— Ce se întâmplă? Staţi aici, nu vă mişcaţii
— Mă opreşti în uşă, sunt ţintă de artilerie? M-ai făcut ţintă de artilerie?
A zis mama trăgându-i o poşetă în cap şi ăstuia. Mărăşeştiul feminin
începuse, iar domnul colonel nu fusese antrenat să înfrunte un asemenea
inamic.
— Tovarăşe colonel, permiteţi-mi să raportez…, zic eu.
— Ce să raportezi, dragă? A strigat mama deschizând uşa. Şi ce-mi văd
ochii? La o hartă mare, cu becuri aprinse, în picioare, stăteau zece generali
studiind strategia de atac a Pactului de la Varşovia. Asta a fost ultima imagine
pe care am văzut-o. După o oră am fost chemat la comandant. Eu eram
speriat de moarte şi-mi ziceam: Dumnezeule, dacă mă bagă ăştia la arest…
Deci mă îndreptam spre uşa comandantului ca la eşafod. M-a chemat,
colonelul mi-a spus: stai aici, şi-a apăsat pe butoane dinacestea
ultrasecrete… Ce erau pe atunci. S-a deschis uşa. Ce-am văzut era o imagine
fabuloasă. Becurile erau stinse la hartă, generalii erau deschişi toţi la cravată,
aşezaţi în jurul mamei, iar mama le ghicea la toţi în cafea. Era un moment
genial.
— Aveţi într-o mare adunare o vulpe care vă pândeşte…, zicea mama.
Ăia erau terminaţi.
— Vă cade la drum lung de seară o ghindă în aşternut… Vă rog să vă
puneţi o dorinţă şi să apăsaţi pe fundul ceştii cu degetul mare.
Ii vedeai cum se înmuiaseră toţi. Locotenent generalul o întrebă:
— Unde? Aici?
— Aici, îi zice mama.
Şi îl vedeam pe general cum îşi trimite în fundul ceştii degetul cel mare,
ca un obuz de artilerie.
— Da, aşa, confirmă mama.
Avea opt ceşti de cafele, deci statul major era în mâna ei, ăia
transpiraţi, cu batiste, o înconjuraseră din toate părţile. Tratatul de la
Varşovia devenise mama.
Acolo să vedeţi ofensiva feminităţii. Tratatul era Atacul
/
Cafelei, atac erotic.
— Doamnă, nu vă uitaţi şi în cafeaua mea? Întrebă un alt general.

13. — Aşteptaţi vă rog!… Staţi cu degetul în sus!… Ordonă mama cu
autoritate.
Toţi generalii stăteau cu degetu-n sus, de parcă luau direcţia
vântului'.'Şi mă uitam, Doamne, câtă ordine masculină militară făcută
pulbere, zob, de ceea ce dă Bunul Dumnezeu. Le vorbea despre dragoste şi
cred că toţi erau nefericiţi de se băgaseră toţi în cafea – toate gradele şi
carierele erau în ceaşca aia penibilă. Era o stupiditate. La un moment dat,
mamei i-a căzut batista pe jos, ghicise deja la opt generali, şi toţi după
batistă, vuum! Şi mama zice:
— Vai, dragă, parcă voi toţi sunteţi Othello şi eu Desdemona.
Deci asta este puterea feminităţii, când taina ei îngenunchează
stupiditatea masculină. Aşa aş îngenunchea eu toate armatele lumii, vă daţi
seama? Un cretinism mondial: Varşovia se bătea cu NATO. Acum este alt
cretinism mondial, NATO se bate cu nu ştiu cine.
Cât de stupidă este ordinea făcută de om şi cât de frumoasă este viaţa
făcută de Dumnezeu!
Mama apoi, ca o matroană romană, s-a întors către comandant şi a
spus:
— Eu vi l-am dat gras şi l-aţi făcut o aşchie!… E posibil, domnule
general?!
A doua zi s-au apucat să mă îngraşe ca pe un clapon. Era colosal! Dar
nu asta a fost victoria. Victorie importantă a fost aceea a feminităţii asupra
stupidităţii umane. Şi atunci am înţeles ce poate să facă o femeie. Nu numai
un război în Troia, ci şi o pace cu Lumea. Tratatul de la Varşovia căzuse, iar
NATO devenise inutil. Generalii dezertaseră pentru o cauză mult mai bună.
Mama reuşise să-i dezarmeze prin dragoste.
(Interviu realizat de Adriana Trandafir, TVR Internaţional, 2008)
Tir încrucişat.
Auditor: L-aţi invocat de multe ori pe Eminescu, din care uneori ne-aţi
citat exact, alteori nu, dar nu l-aţi invocat deloc pe Caragiale. Nu aveţi
impresia că acestui popor îi lipseşte luciditatea? Aceasta este întrebarea mea.
Dan Puric: Eu am făcut o distincţie firească, civilizată. Vă spun ce simt
eu.
Caragiale a avut geniul descrierii degradării româneşti, a corciturii
româneşti, a lui Mitică, a reacţiunii. Dar, pe vremea aceea, nici măcar el nu se
aştepta să iasă stârpiturile care au ieşit acuma. Tipătescu şi toţi ceilalţi sunt,
totuşi, nişte oameni rezonabili, ca să zicem aşa, faţă de oamenii politici de
azi. Din punctul ăsta de vedere, Caragiale nu putea să devanseze timpul său
şi să ajungă să prevadă stadiul de criminali de mai târziu. El a descris foarte
bine populaţia de Gambrinus, acel model de oportunism, acea genă
nenorocită, care, cum să zic, era cangrena neamului românesc.
În vreme ce Eminescu pariază pe poporul român.
În puşcăriile comuniste a murit poporul lui Eminescu. La Mărăşeşti nu a
fost Mitică al lui Caragiale, ci a fost poporul lui Eminescu. In vremea aceasta,
Mitică al lui Caragiale supravieţuia. In sensul acesta, amintirea lui Caragiale

14. este binevenită, pentru că măreşte temperatura şi distincţia între popor şi
populaţie. Geniul lui Caragiale a surprins, în bună măsură, acest început de
deformare genetică a fibrei româneşti. Astăzi ea pare a fi câştigătoare. Noi
suntem astăzi înconjuraţi de tipul ăsta, surprins de Caragiale.
Nu putem spune că poporul român n-are luciditate, pentru că ne-am
infirmiza automat. Nu există luciditate mai mare ca la Eminescu, până la 33
de ani, pentru că între 33 şi 38 de ani el a fost condamnat la o moarte civilă,
s-a îmbolnăvit sau mai bine zis a fost îmbolnăvit. Dacă-i citiţi articolele
politice, o să vedeţi acolo gradul maxim de luciditate. Conştiinţa românească
e profund lucidă, domnul meu. Poporul român nu este un popor epidermatic,
vegetativ.
Sfinţii Părinţi, în ceea ce priveşte sufletul, spun că are trei dimensiuni
sau puteri: dimensiunea vegetativă, care este legată de reproducere şi de
hrănire, dimensiunea apetitivă, care e legată de dorinţă, de pasiuni, şi
dimensiunea raţională, dar care nu e raţiunea lui Descartes. Mai/'/adâncă,
raţiunea, împreună cu nous-ul şi cu pneuma, reprezintă chipul triadic al
sufletului, substanţa lui, care te leagă tainic de Dumnezeu.
Poporul român a avut întotdeauna această raţiune încreştinată; în
istorie, el a fost uneori decapitat şi a rămas la nivel apetitiv; populaţia care se
manifestă la acest nivel e altceva decât poporul. Dumneavoastră, când vă
duceţi seara acasă şi daţi drumul la televizor, o să vedeţi o populaţie
apetitivă, care nu se suprapune cu poporul. Oamenii aceştia, care au venit
aici, la întâlnirea noastră, n-au venit din dorinţă apetitivă, ci din luciditate.
René Chair spunea că „luciditatea este rana cea mai aproape de soare”, cea
care te doare cel mai tare. Iar Camil Petrescu a adăugat: „câtă luciditate,
atâta dramă”.
Dacă vreţi, vă mai dau câteva exemple de luciditate hristică. Cei care
s-au sacrificat şi au murit în puşcărie au fost lucizi. Lor li s-a spus să renunţe
la „prostii”, precum credinţa şi neamul. Când Maniu n-a semnat, în închisoare
la Sighet, şi nici Gheorghe Brătianu, că Basarabia e pământ sovietic, erau
lucizi. Când Mareşalul Antonescu a murit pentru ţara asta, a murit lucid. Când
tot tineretul nostru a murit în închisoare – a murit lucid.
A.; Aveţi dreptate, însă întrebarea mea viza altceva. Aţi cam vorbit
despre martiri, îndreptăţit, şi am să mă întreb şi pe mine şi toată asistenţa:
câţi dintre cei de faţă se gândesc că acei oameni au murit pentru ei? Câţi îşi
mai aduc aminte de ei? Vorbiţi despre luciditate. În sens creştin, oare atâta
vreme cât nu ne aducem aminte, mai putem vorbi de luciditate? Atâta vreme
cât memoria noastră se ancorează în câteva repere care sunt mari şi pe care
le serveşte televizorul, care, bineînţeles, face tot ce doreşte cu creierul
nostru, dar oare, vă întreb eu pe dumneavoastră, pe anonimul acela care a
murit în puşcărie şi pe care poate că istoria nu-l menţionează, cine îl ştie?
Cine se gândeşte la el? Cine dintre cei de aici, dintre dumneavoastră, se
gândeşte în fiecare zi la semenul său?
D. P.: Am înţeles acum.
/

15. A.: Vorbeam despre Caragiale. Mă iertaţi, vroiam să închei. Vorbeam
despre Caragiale în alt sens. Eu consider că ceea ce a făcut Caragiale a fost
un act maxim de patriotism, pentru că le-a scos românilor în faţă gunoiul,
cancerul, şi l-a arătat: uitaţi-vă fraţilor, ăsta vă omoară pe voi. Care a fost
reacţia românilor? De ce a murit Caragiale unde a murit, de ce nu a mai vrut
să-şi vadă ţara? De ce această dezamăgire a lui? Vă rog să comentaţi toate
acestea.
D. P.: Aţi nuanţat. Există discuţii în care nuanţa devine importantă.
Gorki zicea: „nu e important ce spune omul, ci de ce o spune”.
Dumneavoastră aţi spus, şi pe bună dreptate, mă leg mai mult nu de
ceea ce aţi spus, ci, mai ales, mă leg de tonul amărăciunii sufleteşti pe care
o aveţi şi care este legitimă şi justificată. Ceea ce spuneţi dumneavoastră
este o stare de conştientizare absolut legitimă. Din acest punct de vedere,
ceea ce spun eu acum pare un lucru absurd.
N-am numărat câţi oameni sunt de faţă sau câţi îşi aduc aminte de
martiri. Nu mi-am pus problema să-şi aducă cineva aminte de martiri.
Eu vin, să presupun, într-un pustiu. Apostolul Pavel spunea: „Nădăjduiţi!
… Dar ce nădejde este aceea care se vede?”. Adică, să nădăjduieşti când
este pustiu, când în ţara aceasta, din toate punctele de vedere, este o pustie.
Şi din punct de vedere duhovnicesc este o pustie. Să ai puterea să
nădăjduieşti în pustiu!
De la început, când am vorbit de Alzheimerul nostru politic, am spus
foarte clar: dumneavoastră aveţi dreptate. Cine îşi mai aduce aminte şi cum
îşi va aduce aminte de martiri? Dar… „La ce bun poetul pe vreme de secetă?
… Ca să aducă aminte că există ploaie”.
Chiar nu credeţi că întâlnirea aceasta poate să fie altceva decât o
simplă gratuitate, să aibă în ea nişte linii de forţă, care să fie un început? Se
poate întâmpla ca un tânăr sau doi să ia undiţa asta pe care am dat-o eu
acuma şi să pescuiască. De ce să ne întindem dezamăgirea, inhibând?
Nu vorbesc de speranţă, speranţa este cretină. Eu vorbesc de nădejde.
Nădejdea nu înseamnă speranţă în van. Dumneavoastră aveţi perfectă
dreptate în ceea ce priveşte puterea omului. Eu însă vorbesc de acea
întâlnire sub umbrela lui Dumnezeu. Nu ştim ce se poate naşte de aici. De ce
să opresc eu frontul?
Este aşa cum spuneţi dumneavoastră, dar eu adaug că mai este ceva
pe deasupra, că poate să înflorească ceva.
Caragiale a făcut două lucruri: pe de-o parte, a arătat puroiul, dar, pe
de altă parte, a dat şi în burghezia care de-abia se formase. Prin urmare, cu
o lovitură a dat doi pumni. Pe o parte a dezvăluit şi pe de altă parte a stricat.
În Caragiale, spun comuniştii, nu este nici un personaj pozitiv. Numai publicul.
La Eminescu există o critică teribilă vizavi de acest popor, ieşită dintr-o
durere fantastică; la Caragiale găsim doar critica, nu şi durerea. Din acest
punct de vedere, durerea lui Eminescu poate să fie comparată, cum să zic, cu
aceea a lui Ioan Botezătorul, atunci când s-a adresat semenilor săi, la un
moment dat, cu cuvintele: „Pui de năpârci”.
A: Vreţi să spuneţi că în Caragiale nu există tragic?

16. D. P.: Nu, în Caragiale există tragic, şi putem discuta despre acest
aspect până mâine. Eu am făcut altă distincţie; şi vă rog să fiţi foarte atent la
lucrurile acestea.
Pe mine mă ridică în picioare Eminescu.
Eu nu pot să spun că populaţia, de care pomeneam mai devreme, nu
este din zona lui Caragiale. Pot să spun chiar mai mult: că a ieşit demult din
zona lui Caragiale şi a intrat, pe rând, în zona unei criminalităţi staliniste şi
astăzi a unei degenerări de tip globalizant.
Dar nu pot tot timpul să mă bălăcesc în Caragiale. Da, mi-l arată pe
Mitică, jigodia, dar n-a putut să surprindă ce lepre vor ieşi astăzi. Credeţi
dumneavoastră că cei care au fost în puşcăriile comuniste, dacă erau din
sămânţa lui Caragiale, mai puteau să ducă neamul ăsta mai departe? Credeţi
dumneavoastră că, dacă cei care au murit la Canal sau la Cotul Donului îşi
legitimau propria identitate la dimensiune caragialiană, mai exista poporul
român?
A.: Dar nici nu a fost vorba de asta. Nu ştiu de ce puneţi problema aşa.
Discuţia se referea la absolut altceva. De ce aţi deviat înspre latura asta?
D. P.: Spuneţi-mi dumneavoastră: la ce se referea? Dumneavoastră mi-
aţi spus: oare câţi de aici se gândesc la martiri? Iar eu vă răspund: s-ar putea
să se gândească. Vă spun eu că unii din lumea asta de aici s-ar putea să se
gândească! De ce spuneţi dumneavoastră că nu?
A.: Dar folosiţi verbul la condiţional optativ, asta nu-i o acţiune
realizată…
D. P.: Poftim?
A.: „S-ar putea”, nu „e posibil” sau „se poate”; e: „s-ar putea, dacă…”
D. P.: Da, dar să vă spun următoarea chestie: cu optativul ne aflăm în
împărăţia realităţilor româneşti. Noica zicea: ar fi fost să fie. Eu zic: s-ar putea
să fie.
Altfel, ştiţi cum e? Eu pun cărămida şi dumneavoastră o daţi cu cotul
jos. Bun, eu vreau să zidesc, să fac legături, nu paranoice, ci legate de
esenţă. Dacă stau în anchetă de genul acesta, nu ajungem nicăieri.
Nu Caragiale mă izbăveşte, ci mă izbăveşte altcineva, din literatura
română şi din neamul acesta. Poate mai sunt şi sfinţi, poate entitatea asta de
aici mai are şi o taină, şi zic: s-ar putea.
S-ar putea ca poporul acesta să se ridice, s-ar putea ca poporul acesta
să aibă un destin. De ce îi staţi dumneavoastră în faţă în numele unei
intelectualităţi sterile?
(Fragmente din dialogul purtat după Conferinţa de la Bistriţa, 2008)
Lecţia de condus.
Cătălin Ştefănescu: Invitatul nostru de azi s-a născut în februarie 1959,
e un foarte cunoscut actor şi regizor român. Unii îl iubesc pătimaş şi-l
consideră un soi de patriot şi de trăitor modern dintr-o specie aparte. Alţii
sunt îndrăgostiţi de modalitatea de expresie artistică, pe care a ales-o pentru
a ne arăta cum se vede lumea din perspectiva sa, iar alţii îl văd ca pe un
etern încăpăţânat în ideea de a trezi cumva conştiinţa publică. Doamnelor şi

17. domnilor, să-i spunem din nou bun venit la Garantat 100% domnului Dan
Puric. Mulţumim frumos pentru că ai acceptat din nou invitaţia noastră. Ce
mai faci?
Dan Puric: Supravieţuiesc.
C. Ş.: Hai să-ţi zic ce-am citit chiar în dimineaţa asta. Am citit mai multe
articole, am citit şi câteva poveşti de pe blog-uri, legate de apariţia unei cărţi,
ce se cheamă Cine suntem. Unele comentarii nu erau doar de la lansarea
cărţii, ci erau şi de la câteva conferinţe, pe care le-ai ţinut. Ţi se spune aşa:
salvatorul neamului românesc, erou, ne-ar trebui 300 de spartani ca el şi ţara
asta s-ar schimba, să ne conducă Dan Puric, să fie Dan Puric preşedinte. Nu
e de speriat, Dane? Chestia asta nu te sperie?
D. P.: Nu e de speriat, pentru că există şi cantitatea aceea care mă
înjură; şi tu, din delicateţe, n-ai citat-o. Aia aste magma amorfă, care stă
deoparte, dar mesajele pe care tu le-ai citit aparţin oamenilor care, în inima
lor, pesemne nu au erodat suflul acesta normal de a fi român, de a fi întreg, şi
atunci ei îşi exprimă, cum să spun, într-un fel, simpatia şi un fel de dragoste
nepoluată. Dar să-i vezi pe ceilalţi, care au o ură nepoluată. Ura în sine.
C. Ş.: Ce zic cei care te înjură? Uite, nu zic eu… Spune tu ce zic cei care
te înjură.
D. P.: De ce să înveninăm frumuseţea unei asemenea întâlniri cu lucruri
de genul acesta, pe care eu le consider centrifugale, şi care apar, cum să zic,
întotdeauna! Nu ne concentrăm pe cei care demolează, ci ne concentrăm pe
cei care construiesc. Poţi să observi reflexul acesta, generalizat, de
concentrare intelectuală pe a spune că acest popor nu este bun de nimic, că
este plin de slăbiciuni şi de defecte; şi nu o centrare pe martirii pe care i-a
dat acest popor, pe calităţile lui. Este o falsă, cum să spun, concentrare. Bine,
este şi monitorizată la un moment dat, dar este şi contaminantă.
Vezi, lumea se concentrează cu o ferocitate extraordinară pe omul care
cade, ceea ce este un. Lucru necreştin. Este o curiozitate aproape patologică,
dacă ai observat, care se consumă mai pe toate posturile de televiziune, să
vezi cum se distrug familii, cum intimităţi sunt mutilate în văzul public.
Lumea îşi consumă ore întregi ca să asiste, cu un cinism îngrozitor, la
lucrurile astea. Ei nu văd că România se prăbuşeşte. Ei văd familii care se
distrug în văzul lumii, asigurând, prin maximul de indecenţă şi impudoare,
maximul de audienţă al televiziunilor. În timpul revoluţiei franceze, veneau
tricoteuzele, curioase să vadă cum se decapitează regele şi regina, întreaga
aristocraţie. Cred că erau strămoşii telespectatorilor de astăzi, atât de
excitaţi de spectacolul degradării umane, moştenitori, de altfel, ai unor
curiozităţi sangvinice. Tipologia omului necreştin.
Deci cred că trebuie să ne concentrăm pe ce se mai poate construi în
ţara asta, pe ce se mai poate crede, şi nicidecum pe, mă rog, masa asta
amorfă, ascunsă şi laşă, şi de serviciu tot timpul, să demoleze.
C. Ş.: Dane, tu vorbeşti foarte mult despre poporul român. Nu e cumva
foarte abstract pentru români, atunci când spui: „poporul român”, pentru că,
dacă pur şi simplu te duci în stradă, dacă îţi vezi vecinii, dacă îţi vezi prietenii,
lumea e foarte concentrată pe propriile interese. Pe de altă parte, comunitate

18. în România e mai greu de găsit. Tu spui cu foarte mare plăcere: „poporul
român”, vorbeşti despre ce ai vrea să fie sau vorbeşti despre ceva ce există
de-adevăratelea?
D. P.: Da, am înţeles. Nu curiozitatea, ci neliniştea ta autentică este
foarte valoroasă, pentru că zici că poporul român este un concept şi întrebi:
cum îl particularizez? Vreau să spun că îl particularizez şi în pensionara cu
care mă întâlnesc eu pe scara blocului şi care-mi spune: „Domnul Puric, să
mai scrieţi, că aţi scris foarte bine! Domnul Puric, să mai apăreţi pe la TV,
cumva să mai spuneţi. Căci avem nevoie de lucruri cinstite”.
Aşadar, există un soi de ecou, un fel defeed-back. Pe de altă parte,
deznădejdea asta, sau decepţia asta, sau confuzia care pleacă de la tine este
una legitimă, pentru că, după ce s-a întâmplat, putem vorbi aproape de o
răsturnare a legii evoluţioniste a lui Darwin, ca să zicem aşa. Oricum, din
punctul meu de vedere şi al oamenilor de ştiinţă cinstiţi, evoluţionismul este
o stupiditate, ca atitudine ce monopolizează fără drept de apel explicaţia
ştiinţifică. Dar teoria evoluţionistă, luată în sine, propune termeni valabili:
variabilitate, ereditate, selecţie naturală, prin care specia merge mai departe
progresând, mare atenţie la cuvânt, cu cei mai buni. Comunismul a început
invers, n-a făcut selecţie naturală, ci selecţie artificială.
C. Ş.: Corect!
D. P.: A căsăpit tot ce era mai bun. A băgat în puşcării toată
intelectualitatea şi nu numai intelectualitatea, ci tot ce era preot bun,
ofiţerimea română, ţăran de calitate, într-un cuvânt: elita a fost ucisă. S-a
făcut o selecţie artificială. Această selecţie artificială criminală avea un cod:
tot ce este mai prost, tot ce este mai urât, să iasă la suprafaţă. Abia atunci au
început să iasă variabilele. Ăştia au lăsat moştenire lepra satului. Au lăsat,
ereditar: laşitate, oportunism, conjuncturalism, frică. Mai ales frica s-a
transmis ereditar. Şi atunci, cum să spun, un individ care are un caracter
dobândit, marcat de frică, creează o variabilă în sânul rasei, tinzând în timp,
prin multiplicare, la schimbarea rasei. Şi astfel, noua rasă de români a fost
marcată de frică, de genul acesta, iar multitudinea acestor indivizi creează o
rasă. Rasa a fost schimbată.
Mircea Vulcănescu spune, în eseul Omul românesc, că versul din imnul
nostru spune: „croieşte-ţi altă soartă”, nu: croieşte-ţi alt a fire. Ăştia ne-au
croit altă fire. S-a făcut o mutaţie îngrozitoare. Vezi în jur oameni cu mutaţii
provenite din variabile ereditare marcate de frică, de oportunism, de laşitate,
de tot ce vrei mai prost. Asta au creat, cum să zic, gândirea reziduală şi
sechelele de tip comunist. Dar, în acelaşi timp, lucrarea lui Dumnezeu este
mult mai mare. Există o fixitate a speciilor, pe care savantul Paulescu tot
timpul a afirmat-o. Poţi sări dintr-o rasă în alta, dar speciile sunt fixe. Care
este această fixitate a speciilor?
Să zicem că rasa poporului român a fost schimbată de acest masacru
continuu de 20 de ani. În masacrul ăsta din ziua de azi, mai soft, dar tot
masacru, eu am găsit fixitatea speciei; sunt foştii puşcăriaşi, deţinuţi politic,
veterani de război. Într-un cuvânt: foşti martiri, împrăştiaţi de noua putere
democratică într-un anonimat, cultivat şi întreţinut în blocuri neştiute,

19. figurând social la capitolul pensionari. Şansa noastră a fost şi este tocmai în
aceşti pensionari mărturisitori. Ei sunt încă amintirea vie a demnităţii acestui
popor. Prin ei, rasa de român s-a înnobilat, a rămas fixă şi a asigurat specia
de om în dimensiunea ei fundamentală, care se numeşte omenie. Către ei
m-am aplecat, urmând comportamentul paradoxal al lui Făt Frumos, care, dus
în grajdurile împărăteşti să-şi aleagă calul, nu l-a luat pe cel tânăr şi voinic, ci
pe cel bătrân. Dar acela era, de fapt, calul fermecat.
Către cea mai umilită dimensiune a societăţii, către cea mai
vulnerabilă, către aceşti pensionari, ce-şi păstrează în inimă memoria vie a
neamului, m-am îndreptat, ştiind că ei sunt sabia, care, curăţată de rugină,
va tăia capul balaurului.
Când am fost la Oslo, mi s-a spus că era politică de stat ca pensionarii
să fie categoria de viaţă cea mai respectată.
M-ai întrebat unde-i poporul. Te duc eu să vezi poporul român: la
Părintele Iustin Pârvu, la Părintele Arsenie Papacioc, la domnul Jijie, la domnul
Traian Popescu, la domnul Teofil Mija, la domnul Nae Purcărea sau la doamna
Aspazia Oţel-Petrescu şi la mulţi alţii, care mai sunt, comori de suflet ale
acestui neam, şi pe care i-am condamnat la un anonimat nedrept. Dar
aceştia, în tăcerea lor, sunt singurii care mai păstrează fiinţa neamului.
Restul, suntem o figuraţie penibilă, o mişcare browniană, peştişori care
aşteptăm, înfometaţi continuu, într-un acvariu, puricii de baltă ai mai marilor
lumii.
C. Ş.: E, întrebarea e în felul următor: în momentul în care tu vorbeşti
despre lucrurile astea, citeşti foarte mult, te documentezi, îţi respecţi şi îţi ţii
condiţia de intelectual, ţii comunicări, vorbeşti foarte mult cu oamenii, îţi faci
spectacolele, încetul cu încetul, pentru o anumită parte din public eşti ceea
ce se numeşte un reper foarte important. Atunci când îţi asumi şi rolul de
conştiinţă publică, n-ai oareşce trăiri mesianice, rămâi normal, ca să întreb
foarte pe cinstite?
P.: Nu. Am nişte stări de levitaţie, pe care le încerc în momente de mare
aglomeraţie, ca să scap de mitocănie. Ha, ha, ha…
Creştinismul, cred eu, face parte din normalitatea fiinţei româneşti, că
tot m-ai întrebat de normalitate. Dar tot el face parte şi din excepţionalitatea
acestui neam.
Să-ţi dau un exemplu de excepţionalitate creştină.
Mi-a zis cineva, un sfânt deghizat în pensionar, domnul Nae Purcărea:
„Domnul Dan, ne-a chemat colonelul Crăciun, bestia aia de la Aiud, să ne dea
drumul, şi a adunat pe toţi puşcăriaşii şi-a zis:
— Ce-aţi învăţat, bă, după 25 de ani de puşcărie?
Şi unul a răspuns:
— Domnule colonel, eu am învăţat să iau bucata de pită a micăl… Deci,
după atâţia ani de foame cumplită, creştinismul l-a învăţat frăţia cu celălalt,
căci pita mică, pentru el înseamnă ca şi celălalt să aibă”.
Berdiaev spunea: „Când mă gândesc la pâinea mea, este un lucru
material, când mă gândesc la pâinea pentru celălalt, deja e o treabă
spirituală”. Dar cei din specia lui Crăciun, care mai sunt încă şi astăzi, n-or să

20. înveţe niciodată lucrul acesta. Şi, dacă neamul românesc de astăzi
flămânzeşte, se datorează faptului că ei n-au luat nici măcar bucata mare de
pită, ci au luat toată pita.
Cum îmi zicea mie Părintele Atanasie, Dumnezeu să-l odihnească: „Dan
Puric, avantajul meu este puşcăria!”. Numai de aici putem discuta de
dimensiuni majore ale credinţei, nu de la mine. Eu sunt un biet puric, care
încerc să-mi fac toaleta – şi fiecare român, în sinea lui (vorbesc de românii
adevăraţi), are această toaletă. Nu e nimic excepţional în asta, e un lucru
normal. Dar normalitatea, în România, a devenit o stare excepţională. Să fii
corect în România este un lucru de mare excepţionalitate. Vă daţi seama ce
lucru anormal este aici. Este ca la Don Quijote, care mergea în lume şi zicea:
aici este invers. În România este invers, este totul distrus, toată structura.
C. Ş.: Mă laşi să fiu un pic avocatul diavolului? Puţin, uite aşa, poate un
personaj de genul celui pe care l-ai invocat mai devreme, care te-a înjurat, ar
putea să-ţi spună următorul lucru – şi e, cred, o reacţie normală din partea
tinerimii, din partea puştimii, să se exprime în felul ăsta. Ar zice aşa: domne,
semenii mei, compatrioţii mei, fraţii mei români obişnuiesc să fugă foarte
repede în ceea ce cred ei că ar fi vreo formă de mistică şi, simplificăm, fug ei
în ceea ce se numeşte religia creştin ortodoxă, se simt foarte bine acolo,
pentru că li se spun poveşti exemplare, dar nu fac lucruri concrete, nu se
spală, nu renunţă la tăiat păduri, fac aceeaşi mizerie colosală care se găseşte
în România, stau la fel de indiferenţi în momentul în care râurile le iau casele
şi, deşi le vin materiale de construcţie, ei stau frumuşel la soare, stau în ceea
ce se numeşte, înjură-mă dacă vrei pentru treaba asta, în ceea ce unii
numesc „lenea ortodoxă”. Corectează, te rog frumos!
D. P.: în primul rând, nu eşti avocatul diavolului, eşti avocatul bunului
simţ. Tinerii care au remarcat lucrurile astea au sesizat, cu bun simţ, un fel de
comportament schizoid.
Trebuie văzute această ortodoxie şi acest creştinism, care a scăpat
după 50 de ani de frână, de botniţă şi de presiune odioasă, cu sechele
precum, cum să zic, câinele cu jigodie, ce îşi târăşte un picior.
Ştii care e diferenţa între creştinul adevărat şi pietistul, care pupă o mie
de icoane şi nu face nimic?
Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuţă, improvizată,
pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soţia şi, din cauza mirosului
abundent de lumânări, tămâie, soţia a leşinat. M-am speriat, am luat-o în
braţe şi-am ieşit cu ea afară, pe iarbă. Nu ştiam cum să o trezesc, mă
speriasem, era, poate, o cădere de calciu, ştiu eu ce. S-a trezit şi mi-a spus:
dă-mi ceva să mănânc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am
intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, şi, în biserică, am găsit pâinile cu
lumânări, dar şi-un pluton de babe care le păzea, şi am rugat din suflet să-mi
dea şi mie o bucăţică de pâine, că cineva se simte rău.
— Nu-ţi dau, că nu e sfinţită, mi-a răspuns baba, cu autoritate, de parcă
era parlamentar.
— Dar, vă rog din suflet, eram disperat, doar o bucăţică…
— Nu, că nu e sfinţită.

21. Tot aşa mi-au răspuns toate cele 10 de babe:
— Nu-ţi dau, că nu e sfinţită.
Până s-a trezit unul şi-a zis:
— Dă, fă, pâine, că-ţi trag una de te sfinţesc pe loc!
Acela este creştinul adevărat. Tânărul ăsta a văzut formele de
impostură Dar tânărului acestuia îi lipseşte informaţia, prin care să vadă ce
înseamnă adevăratul creştin. Tânărului trebuie să i se spună să citească o
carte de memorialistică despre detenţia din puşcăriile comuniste, o carte cu
adevărul despre cele două războaie mondiale, şi acolo o să se întâlnească el
cu creştinismul românesc. El nu mai vede creştinul în acţiune în România. S-
a uitat ce înseamnă să trăieşti creştineşte: în primul rând să mărturiseşti, să-
i spui ăluia (în faţă): Bă, eşti o lepră de om! De ce faci lucrul ăsta?
Asta este. Există şi formele astea fariseice, formele astea de impostură.
Sigur că el, la 20 de ani, la 18 ani, rejectează natural, şi este normal, dar lui
trebuie să-i arăţi, să-i spui, cum spunea Sfântul Apostol Pavel corintenilor: Ai
dreptate. Nu le-a zis: Sunteţi nişte nenorociţi, ci zicea: Aveţi dreptate, dar… Şi
după „dar” începea convertirea. Tânărul a sesizat un lucru adevărat. Poţi să-i
spui: ai dreptate, sunt nişte impostori, dar partea cealaltă o cunoşti? Ca în
justiţie, asculţi şi partea ailaltă. Audiatur et altra pârş.
Îmi spunea părintele Atanasie: „De jumătate de secol şi mai mult
sunteţi intoxicaţi numai cu una din părţi. Partea cealaltă nu este ascultată”.
Deci, când celelalte părţi nu sunt ascultate, actul justiţiar nu este satisfăcut.
Intelectualul hibrid, românul „european” de astăzi, hormonat din afară şi
formatat cu dispreţ faţă de dimensiuni fiinţiale româneşti, ne judecă în noii
termeni ai lumii moderne. Noua limbă de lemn strigă la noi: Ce faceţi voi
aicea? Faceţi parastase, prohoade, vă ţineţi de colive? Şi atunci totul se
minimalizează.
Dar el nu întreabă de sutele de mii de creştini care au murit în
puşcăriile comuniste, sau de milioanele de români care au supravieţuit
mutilării ideologice doar prin credinţă. El toate astea le-a uitat fiind educat şi
antrenat pentru uitare.
Vreau să povestesc ce mi s-a întâmplat când m-am apucat să conduc,
uite, acuma, la 50 de ani, să învăţ şi eu şoferie, că până acum n-am avut bani
să-mi iau maşină, întâlnirea a fost una de Pateric.
Eram la PECO. Stăteam aşa, de parcă dădeam examen la bacalaureat,
şi-a venit o Dacie, din aia prăpădită, pe care scria „Şcoală”. Când a pus frână,
i-au căzut trei şuruburi, iar din ea a ieşit mecanicul absolut, unul la vreo 70 de
ani, cu vaselină pe el. M-a văzut, şi-a dat seama că sunt imbecilul absolut în
materie, şi-a zis: „Bă, fii atent aici.
Şi-am avut noroc. (Dumnezeu m-a adus tot timpul în situaţia de
debutant.) Norocul meu a fost că omul nu m-a recunoscut, că, dacă m-ar fi
recunoscut, ar fi zis: „Maestre, mai faceţi pantomimă? Mai faceţi dans?” Etc.
Deci, un raport compromis. N-am avut ghinionul acesta, instructorul,
nerecunoscându-mă, mi-a zis direct: „Bă, fii atent aici! Asta-i cheia!” „Şi ce?”,
întrebam. „Păi, nu ce! Fii atent aici!… Asta este ambreiajul, mă! Ambreiajul
este tata. Acceleraţia este copilul, că ăsta e tâmpit. Până nu intră cu capul în

22. stâlp, nu se lasă. Dar frâna e mama”. Fii atent aici ce zice: „Frâna e mama”,
adică ea te apără. A fost genial tipul. Şi eu, disperat zic: „Acum ce
facem?” „Cum ce facem?… Treci în locul meu”, mi-a zis el. „Cum să trec,
nene, în locul matale, eu în viaţa mea n-am condus, lasă-mă măcar să
mângâi volanul”. „Bă! A strigat ăla la mine. Nu te-ai săturat să stai pe locul
mortului, să te conducă toţi tâmpiţii?”
Spune asta poporului român astăzi: popor român, nu te-ai săturat să
stai pe locul mortului, să te conducă toţi tâmpiţii, toţi nenorociţii? Este o
strigare. M-a trecut în partea ailaltă, nu ştii ce-a fost, filmele care au luat
premiul Oscar pentru comedie sunt o copilărie. Dacă mă filma cineva în acel
moment, punea de-o comedie genială. M-a băgat în trafic direct. Ce-a urmat
a fost un coşmar.
— Ce faci mă, mă bagi în Dâmboviţa? Nu vezi bă că vine un tir către
mine? Bă, eşti nebun? Uită-te, bă, în ochii mei: ai 3 viteze!
— Unde să mă uit, domne?
M-am crispat tot, eram înnebunit. Striga la mine ca să mă înveţe ce n-
am învăţat eu în 30 de ani. Era genial. După două zile de tetanie din asta în
tot corpul, a treia zi l-am văzut că doarme lângă mine. Şi-a pus fesul pe ochi
şi stătea totuşi cu o mână pe volan, ca să nu-l bag în trotuar. Mă conducea. Şi
atunci îmi zic: Dumnezeule Doamne, am învăţat să conduc!
Dumnezeu m-a auzit şi m-a smerit. Ştii că Dumnezeu mă smereşte din
când în când. Am luat odată un premiu foarte mare şi eram gonflat că mă ştie
toată lumea şi, împins în maxi-taxi, un ţigan îmi dă un cot şi zice: „Uite-l, mă,
pe Horaţiu Mălaiele!” Genial! Fii atent: ăsta, la fel, stătea aşa, adormit, era în
ataraxia grecească, şi eu îmi zic: are încredere în mine. Şi, la un moment dat
(uite cum face Dumnezeu!), trecem pe lângă un cimitir şi atunci se trezeşte,
se resuscitează şi zice:
— Mă, vezi, uite acolo este o fostă elevă de-a mea.
Mie mi-a îngheţat ceafa. Şi zic:
— Cum, nene, e o elevă de-a matale? Dar ce-a făcut de-a ajuns acolo?
— A ajuns acolo, mi-a răspuns el impasibil, pentru că, la fel ca şi tine,
n-a respectat crucea Sfântului Andrei.
Zic:
— Cum aşa?
— Da, mă, dar stai liniştit, că nu e singură, e cu bărbat'su.
Parcă asta mă interesa pe mine!
— Cum n-a respectat? Zic.
Şi mi-a ţinut o lecţie de creştinism.
— Mă, când vezi crucea Sfântului Andrei, te opreşti, mă, că e cruce! Mă,
tu mergi aşa, ca animalul, pe drum, mergi tot timpul, dar când vezi o biserică,
fă-ţi, mă, o cruce; ce, trăieşti doar aşa bezmetic?
Ce lecţie mi-a ţinut! Excepţional! A fost genial.
— Când vezi o biserică, te opreşti, mă, pentru că tot acolo ne întâlnim,
mai devreme sau mai târziu. Deci: vezi crucea Sfântului Andrei, te opreşti. Te
uiţi în stânga, în dreapta, nu crezi în papagalul ăla, care-ţiface semn, că
România e plină de proşti.

23. A fost o întâlnire de Pateric.
În instructorul meu de şoferie, în reflexele lui, era ascuns românul
autentic. El avea valori fixe. El avea fixitatea speciei. El mi-a făcut ora de
teologie şi, de fapt, m-a catehizat. Ştia că trebuie să ies de pe locul mortului.
Poporul român stă în locul mortului, el vrea tot timpul un şofer, el nu se apucă
să conducă.
Ş.: Da, Dane, dar ăsta este poporul de care vorbeai adineauri!
D. P.: Nu, asta este populaţia!
(Interviu realizat de Cătălin Ştefănescu, în emisiunea Garantat 100%,
transmisă la TVR1, 2008)
Neghina-grâu.
Imediat după Crăciunul însângerat, un tânăr a alergat în munţi, la o
mănăstire, să-i spună unui monah cu părul nins de credinţa lui curată că:
„ţara-i liberă, comunismul a căzut!”. Bătrânul monah nu s-a bucurat. A ridicat
încet capul din pământ, l-a privit în ochi şi i-a spus: „Abia acum începe iadul.
S-a tăiat capul viperei, iar veninul se împrăştie acum în tot corpul!”
Sfinţii sunt înainte-văzători. /
Bătrânul nu era altul decât Paisie Olaru, duhovnicul părintelui Cleopa.
Anii au trecut şi bătrânul a avut dreptate. Ţara s-a transformat într-un
ogor, în care a crescut o plantă ciudată: „neghina-grâu”. De necules, această
plantă, şi, mai ales, de neales. Cum să mai separi binele de rău, când în inima
grâului a crescut neghina? Comunismul îşi născuse în sfârşit copilul mutilat.
Oamenii României de azi nu mai au curajul de a fi grâu curat, căci i-au pierdut
memoria. Trăim zăpăciţi între noi, cu speranţe ucise înainte de a se naşte, ca
spicele de grâu ce mai răsar aiurea, înghiţite apoi de trupul vârtos al
neghinei. Fragmente de omenie, cioburi de lumină, ce se retrag de îndată ce
ne apropiem de ele… De când a apărut neghina-grâu a apărut şi speranţa
fără de speranţă, avortul continuu al nădejdii în om.
Nu noi am ales să fim aşa, ci am fost aleşi, ca să devenim acest sinistru
hibrid. Mutanţii unui laborator
/criminal, am ajuns… Târându-ne în oraşele cenuşii, construite de noi.
În marşuri patriotice ne-am clădit singuri locuinţele-puşcării în care trăim. Am
fost aleşi să ne dezicem de grâul din noi. Când? Atunci când domnii cei mari
ai lumii încheiaseră de recoltat morţii războiului. Pe biet ogorul acesta numit
România se stabilise, cu creionul în mână, pe o hartă, să se planteze o ciumă.
O ciumă roşie. Ce vină am avut noi? Şi când…?
— Asumaţi-vă istoria! Ni se strigă azi, de la difuzorul sătesc al noii
cooperativizări. Sunteţi vinovaţi! Da, sunteţi vinovaţi!
Şi neghina-grâu nu răspunde, căci nu mai are vocaţia grâului, aceea de
a străluci în soare, salutând cerul cu vârful spicelor sale. Buruiana crescută în
inima lui – neghina – îl ţine prizonier. Vinovat fără vină se zbate grâul din noi,
înfăşurat în plasa perversă, cu ochiuri mici, a buruienii venită de aiurea peste
sufletul lui.
Suflet curat de român, lămurit în nedreptăţile istoriei şi căzut pe buzele
noastre în stropi de baladă, de ce taci?

24. Căci fără de vină era şi Toma Alimoş, spic' curat de grâu românesc,
învinuit pe nedrept de Manea „slutul şi urâtul”. Vină închipuită îi căuta şi
Manea „grosu şi-arţăgosu”:
Pe la mine ce-ai cătat?
Florile mi le-ai călcat, Apele mi-ai tulburat…
Toma surâde şi, împăciuitor, ca să-i stâmpere mânia, îi întinde plosca
de vin. Numai că acesta îl înjunghie mişeleşte, dar cu ultimele puteri haiducul
face dreptate şi îi retează „de-a călare capul”. Mişelia e pedepsită. Despre
toate acestea ne spune Radu Gyr, acest spic de grâu al poeziei româneşti
încolţit între gratiile temniţei comuniste:
/”E pentru prima dată că în balada românească intervine atât de precis,
de viguros, pedepsirea mişeliei… Neamul întreg pune o pecete roşie pe
gestul trădătorului Manea.
Însăşi moartea ciobanului Mioriţei pare acum răzbunată”.
Aşa ne-a vorbit despre „grâul românesc” Radu Gyr, acel fulg de nea al
poeziei româneşti, topit pe trupul rece al „morţilor fără de vină”, aleşi dintre
fiii frumoşi ai neamului acestuia. Nu ne-a vorbit despre răzbunare ci despre
dreptate.
Numai grâul poate să vorbească despre grâu! Neghina, nu!
Atunci, cine are dreptul să vorbească despre acest neam, astăzi?
Alegerea continuă!
Ciuma cea roşie a zdrobit grâul şi a ales neghina să vorbească despre
grâu, apoi le-a amestecat, pentru ca secerătorul aşteptat să nu mai ştie.
Neghina-grâu e pâinea otrăvită pe care o mâncăm noi astăzi. Ni s-a ales
această pâine pentru dejunul vieţii noastre amărâte.
Dar unele spice de grâu nu s-au lăsat alese de ciuma roşie şi au fugit în
munţi, să crească printre brazi sau, nefiresc, pe un vârf de stâncă, ca o floare
de colţ a sufletului nostru, crescută în această asprime continuă a istoriei de
aici. Ei s-au numit partizani.
Alte spice, multe, mii, zeci de mii, sute de mii, au fost culese şi închise
în hambare-temniţă, fără de apă şi lumină, în frig cumplit, zdrobite apoi de
piatra de moară a fratelui său, devenit între timp neghină. Şi, ce ciudat!
Vlăguite, distruse, s-au apucat să-ncoltească prin colturile de piatră rece ale
temniţei, să-şi scrie viaţa scurtă cu vârf de ac pe bucăţele de săpun şi să
vorbească unele cu altele prin bătăi scurte în zid, ca de toacă, ca să nu fie
înţelese decât de Dumnezeu. Şi dincolo de toate acestea s-au apucat să
răsară din groapa comuna unde au fost aruncate şi să facă dimpreună un lan
invizibil.
Noi suntem memoria grâului curat! Ne şopteşte parcă, în adierea de
vânt, lanul invizibil.
Voi sunteţi pâinea noastră, cea spre fiinţă! Murmurăm îngenuncheaţi în
faţa lanului, noi. Grâul fără ploaie şi lumină suntem noi, ne strigă lanul
invizibil, întinzându-şi braţele nevăzute spre noi.
Nu te teme, îi răspunde Dumnezeu, ai să fii udat! Şi o ploaie ciudată
ţâşni din lacrimile acestui neam.

25. Lacrima spărsese zidul uitării şi grâul creştea. O parte din grâul rămas
în afară alesese şi el să nu fie neghină. Alesese să fie ploaie pentru grâul
închis, alesese să fie memoria lui. Furios, noul semănător îşi arunca sămânţa
lui otrăvită peste tot. Am să schimb şi pământul! Am să-ntorc brazdă peste
brazdă, urla semănătorul ciumei, până o să deveniţi toţi buruianăl Şi buruiana
crescu furioasă peste tot, nu numai în locul grâului, dar şi cu el laolaltă.
„S-a tăiat capul viperei, dar acum otrava se-ntinde în tot corpul!”, se
auziră din nou cuvintele bătrânului părinte.
— Unde să ne ducem?… Strigau înnebunite spicele de grâu rămase.
Fraţii noştri au fost închişi, alţii seceraţi, iar noi, otrăviţi, ce să facem?
— Să faceţi ce făceaţi şi-nainte: să creşteţi cu faţa spre cer! Şopti
bătrânul, iar vocea lui se duse, purtată de vânt, înapoi, de unde venise, din
lanul nevăzut de grâu curat al neamului românesc.
Răstimpul.
Robert Turcescu: Domnule Puric, vreau sa începem emisiunea vorbind
despre acest volum, Cine suntem; în primul rând, vreau să-mi spuneţi dacă
se vinde cartea.
Dan Puric: Şi pe mine m-a surprins; a ajuns la peste 70 000 de
exemplare, din mai 2008 până în decembrie.
R. T.: Din mai până acum 70 000 de exemplare…?!
D. P.: Da, atâtea s-au vândut, acum s-a depăşit cifra asta.
R. T.: Vă daţi seama ce înseamnă lucrul ăsta? Sunteţi cel mai vândut
autor român în momentul de faţă, nimeni nu vinde 70 000 de exemplare
dintr-o carte.
D. P.: Eu nu prea mi-am dat seama, pentru că n-am scris nimic în viaţă
mea şi am intrat într-o piaţă pe care n-am cunoscut-o. Am rămas şi eu foarte
surprins, şi, de ce să nu mărturisesc, plăcut impresionat. Înseamnă că în faţa
unui lucru autentic oamenii vibrează şi, pesemne, că nu este un succes de
curiozitate, este o necesitate. Oamenii citesc această carte din necesitatea
de a se lămuri şi atunci încep şi eu să fiu mândru de faptul că sunt român şi
că am avut dreptate pariind pe substanţa încă nepoluată a poporului român.
R. T.: Dar ce v-a venit să scrieţi? Sigur, eu vreau să spun că am fost
foarte bucuros când am citit volumul, e adevărat, undeva în vară, că sunt 2
sau 3 emisiuni 100%, că dialogurile noastre de aici şi-au găsit locul în volum.
D. P.: Da, am înţeles, mă întrebaţi care e motivaţia.
Avea Borges în volumul său Cartea de nisip un capitol numit Despre
superstiţia cititorului, în care analiza prejudecăţile criticilor literari care
catalogaseră din punct de vedere stilistic romanul lui Cervantes, Don Quijote,
ca pe un roman baroc. Nu-i nici un roman baroc, a spus Borges, este doar un
strigăt de durere. Cu toate că a strigat către morile de vânt ale epocii sale,
paradoxal, o omenire întreagă l-a auzit. Proiectat într-o lume decisă să
rămână nedreaptă, strigătul acesta se aude şi astăzi. Eu nu am făcut altceva
decât să-l prelungesc cu posibilităţile mele modeste.
R. T.: Vreau să mă leg de titlul acestui volum, pentru că mă aşteptam –
sigur, el se intitulează Cine suntem – deci mă aşteptam să urmeze sau să fie

26. formulată sub forma unei interogaţii. Pare că nu aveţi dubii în momentul în
care spuneţi: Cine suntem, pare că aţi descoperit deja cine suntem.
D. P.: Da, e o afirmaţie. Se zice că, atunci când l-au întrebat pe Fericitul
Augustin ce este timpul, el a spus aşa: „dacă mă întrebi ce este timpul, nu
ştiu ce să-ţi răspund, dar, dacă nu mă întrebi, ştiu”. Aşa şi eu: dacă mă întrebi
să-ţi spun ce este cu acest popor, nu ştiu şi nici nu mă interesează să-l
definesc, să-l omor în definiţie, dar, dacă nu mă întreb, îl trăiesc din plin.
Deci, acest „cine suntem” este, de fapt, o afirmaţie. Nu răspund unei
anchete, ci denunţ ancheta care se face ciclic asupra acestui „biet popor”. In
rest, cum să zic, lăsăm cititorul să descopere. A fost o mare bucurie pentru
mine că această carte a declanşat o suită de conferinţe, peste 40 de
conferinţe în toată ţara, în 37 de oraşe mai mari şi mai mici. Astfel, am intrat
în contact cu România profundă, cu acea Românie care pot să spun că nu a
fost poluată nici de comunism, nici de tranziţie. Pentru mine a fost o
revelaţie.
R. T.: Cum a fost posibil lucrul acesta?
D. P.: E o uimire. Da, acest popor este în aşteptare; nu aderă. De o
tandreţe, de o inteligenţă şi de o sensibilitate extraordinare. Oameni
îmbrăcaţi în gri, amărâţi la suprafaţă, dar pe dedesubt, un suflet care nu s-a
întinat cu nimic. Pentru mine a fost aşa, ca o revanşă extraordinară: România
profundă. România profundă!
Întreba cineva: Ce înseamnă, domne, România profundă? Şi mi-aduc
aminte ce au răspuns, într-o carte excepţională, care a apărut acum, a
domnilor Mircea Platón şi Ovidiu Hurduzeu: A treia forţă, România profundă.
R. T.: Da, foarte interesantă!
D. P.: Mircea Platón a răspuns: „pentru mine, România profundă e un
nuc”. Şi mi-aduc aminte de marele scriitor spaniol Nicolás Estébanez, care
spunea: patria mea este un măslin; sau, mai bine spus, în sensul lui
Unamuno: matria mea. Da, pesemne şi pentru mine România poate să fie un
salcâm, un nuc, un om, privirea unui om.
Iată că, după această carte, am scos recent un DVD, intitulat Alegeţi,
acces la memorie. Sigur, nu este referitor direct acum la chestia electorală, ci
este o alegere de tip fiinţial.
Dar mi-aduc aminte un lucru: un răspuns dat de România profundă,
când i-am pus părintelui Atanasie de la Petru Vodă o întrebare stupidă, de tip
din ăsta, aşa… Democratic:
— Părinte, cum se alege un conducător?
Şi el mi-a zis:
— Dan Puric, un conducător nu se alege, un conducător se impune.
Altă fiziologie! Şi atunci, te branşezi la o altă dimensiune a neamului
românesc.
Păi, nu vedeţi că cei care sunt aleşi sunt aleşi de bazinele electorale?
Bazinele electorale sunt ca păstrăvii în păstrăvării, numai ăia aleg, restul, altă
treabă. Deci, ăştia trăiesc printr-un cordon ombilical, dat de bazinele
electorale. Îmi place tare mult expresia asta bazin electoral. Dacă le iei
bazinul, murit; îi lăsăm cu bazinele lor electorale. Ei, de fapt, nu conduc

27. România, ei conduc bazinele electorale. România se autoconduce săraca,
dintr-o improvizaţie fantastică. Încearcă să supravieţuiască, fuge, emigrează,
îşi păstrează porcul în coteţ, tot felul de măsuri de haiducie, dar bazinele
electorale, pregătite an de an, care sunt din ce în ce mai mici, sunt conduse.
Îi lăsăm în continuare cu bazinele lor.
R. T.: Dar de ce nu apar, dacă e valabilă teoria asta, că un conducător
se impune? De ce nu se impune şi la noi în momentul de faţă un conducător
măcar, unul care într-adevăr să se impună? Vorbesc de cei dintr-o anumită
generaţie, mai nouă. La noi se tot impune acelaşi conducător, care a devenit
deja un soi de tipar şi care face parte din garda veche, el se impune ciclic.
D. P.: Problema este: în faţa cui să se impună? În faţa bazinului electoral
s-au impus ăştia, pe care-i vedem; în faţa României profunde aşteptarea va fi
curând răsplătită, pentru că iată ce s-a întâmplat acum…
R. T.: Sună profetic, aşa, ce ne spuneţi acum, că aşteptarea va fi
răsplătită. Vine, se apropie, e pe drum?
D. P.: Da, e pe drum, se apropie. E pe drum, se apropie, pentru că, ce se
întâmplă? Iată, sunt nişte date obiective acum: între clasa politică şi poporul
român este o fisură care nu mai poate fi reparată. Clar este o fisură. Sunt
două entităţi diferite. Vă daţi seama că acum, în situaţia dată, este şah-mat
în clasa politică. Au început să facă alianţe de disperare, cum să spun, contra
naturii lor de luptă intraspecifică. Acuma s-au băgat pisica şi câinele în
aceeaşi cuşcă. Clasa politică a rămas singură, nu mai are nici o şansă. Din
punctul ăsta de vedere, se va întâmpla ceva cu totul nou. In primul rând,
opoziţia va fi reprezentată de popor, adică va fi autentică. Faptul că nu. Va
avea caracter de stradă e mai puţin important, pentru că altfel am limita-o la
o mişcare sindicală, şi cred că nu este cazul.
E un lucru foarte bun care se întâmplă cu această criză. Există uneori
crize care te ridică, există distrugeri, din punct de vedere creştin, care te
înalţă. Abia acum poporul român va fi pus la treabă, pentru că ceea ce vine
peste noi reclamă o competenţă mult mai mare. Este mai mare problema
decât răspunsul pe care poate să-l dea o clasa politică improvizată, adunată,
ştiu eu, de spaimă, din interes. Nici nu mai trebuie să ne focalizăm, trebuie să
ne descurcăm.
R. T.: Sună a revoluţie! Ce tip de revoluţie ne aşteaptă?
D. P.: Nu, nu este nici o revoluţie, va fi un lucru aparte. Citeam zilele
trecute în Noam Chomski un paradox. Chomski spunea, vizavi de directivele
date de FMI, că ţările care le-au boicotat au economia cea mai puternică:
Coreea de Sud, Taiwanul, China. Cei care le-au executat întocmai, Nicaragua,
de exemplu, sunt falimentari. Există un boicot al, să zicem, poliţiei financiare
internaţionale, care şi la noi s-a făcut simţit, într-un fel. Unul din lucrurile pe
care, să zicem aşa, un analist financiar modest îl poate descoperi, de
exemplu, la noi, e că unda de şoc a crizei economice nu va fi atât de
puternică, tocmai din cauza imaturităţii pieţei noastre financiare. Nu am
apucat să ne branşăm integral la toată ordinea europeană; şi atunci, nefiind
branşaţi, nici nu suportăm la fel criza. Şi noi am boicotat-o, dar nu am
boicotat-o în interesul ţării, ci într-un interes din ăsta, de feudă securistă

28. autohtonă; adică, i-au păcălit ca să fure. Şi atunci, cum să spun, categoric că
principiul dominoului la noi se compromite, într-un fel.
Băncile astea private de la noi sigur vor avea şi ele de suportat diferite
urmări, datorită băncii-mamă, care este în afară; dar faptul că mai avem o
bancă naţională, faptul că mai avem încă structuri din astea neînseriate total,
necontrolabile, parazitează căderea precipitată.
Oricum, despre criza financiară de astăzi, ştie toată lumea că este una
provocată; e pe sistemul acela, numit de specialişti „Rothchild”, după numele
celui care l-a iniţiat. Este o escrocherie la nivel mare: Nathan Rothchild l-a
finanţat şi pe Napoleon, şi pe Wellington. A trimis spionii înainte şi aceştia au
lăsat impresia că Napoleon va câştiga; şi atunci, toată bursa engleză s-a
lepădat de acţiunile britanice. Spionii l-au anunţat, înainte de alţii, şi el a
cumpărat toate acţiunile şi bineînţeles că s-a îmbogăţit, se pare, de 20 de ori
mai mult. După care, pe acelaşi model, s-a sponsorizat războiul, a sponsorizat
naţiunile să se refacă în Europa.
E ca şi când v-aş spune: dacă vreţi o hipertensiune arterială, mă ocup
eu de dumneavoastră! Vă dau o pastilă s-o faceţi, după care, la mine este şi
medicamentul de remediu, vi-l plasez tot eu.
Dorinţa aceasta de dictatură financiară e de mult clocită. Dar, ca să-ţi
duci viaţa în leasing, trebuie să fii stupid; însă omul, săracul, nu poate să fie
sfânt, să stea în asceză. Omul trebuie să aibă o casă, îşi doreşte şi o casă la
ţară, îşi doreşte şi o maşină. Nu-i nimic rău în asta, însă bugetul lui nu-i
permite şi atunci este atras cu leasingul. Numai că s-au făcut împrumuturi
aberante, foarte mari, şi după aceea s-a tras preşul de sub picioare; aşa s-a
intrat în criză. Dacă vrei să ieşi din criză, nu te împrumuţi. Cu cât nu ne vom
împrumuta acum, cu atât vom rămâne pe termen lung pe o linie de plutire.
Iată, preşedintele Cehiei, Văclav Klaus, o voce autonomă foarte clară,
care a spus că Cehia o să suporte această criză, pentru că are forţe
autohtone, pentru că cehii nu s-au împrumutat atât de mult; căci, acum, cu
cât nu te împrumuţi, cu cât mergi pe resurse naţionale, cu atât este mai bine.
De unde rezultă…
R. T.: Dar, care naibii resurse naţionale în România, că astea s-au cam
dus…?
D. P.: Mai sunt! Nu, nu, mai sunt! Sunt resurse. Sunt tocmai din cauza
acestui boicot, a acestei improvizaţii în care am trăit în ultimul timp. Nu sunt,
desigur, dintr-o strategie extraordinară, politică, ci din neglijenţă, din
primitivism, din hoţie. Toate formele astea au parazitat dezvoltarea şi
resursele noastre au rămas ascunse.
Acuma, nu ştiu dacă ele vor fi vectorizate pentru refacerea ţării, dar
iată un semnal de alarmă: nu vă branşaţi cu totul la sistemele mondialei Nu,
ca să nu ne îmbolnăvim de boli comune. S-au făcut mişcări foarte bune la
nivelul Băncii Naţionale…
R. T.: Da, am constatat.
D. P.:… sigur că da, aici este vorba despre o toaletă, să zicem aşa, de
politică şi de strategie financiară normală. Dar faptul că cei de dincolo îţi trag

29. preşul şi că este o dictatură de tip financiar care vrea să domine totul, să
controleze şi să impună, e un mare semnal de alarmă.
Şi mai este ceva. Nu trebuie să fii specialist finanţist să înţelegi tot ce
se întâmplă. E simplu, pentru că este o escrocherie din asta… Primară,
repetată ciclic, pentru ca să creeze tensiuni, să creeze spaimă. Adică, şi eu şi
dumneavoastră avem bani şi stăm într-un bloc, iar administratorul de bloc
zice că de mâine ne tine el banii. Banii dumnea-
/voastră sunt la administratorul de bloc, salariul meu, la fel. Dacă vrei
bomboane, sau tot ce doreşti, vorbeşti cu mine – spune administratorul. Dacă
vrei să-ţi faci spitale, îţi spun eu cum îţi dau bani şi cum să le faci. După
modelul acesta se gestionează totul la nivel central.
Financiar, există o problemă a cercului vicios: eu vă împrumut o dată
bani cu dobândă, vă împrumut încă o dată, şi este iar dobândă, până când, la
un moment dat, se intră în criză; după care, evident, ca să vă scot tot eu din
criză, fac dobânda şi mai mare; şi atunci apar banii aceştia tipăriţi, cu care vă
ţin într-un cerc vicios; prin care, de fapt, vă înrobesc. Acum, toată criza
aceasta este pentru o înrobire mai mare, oamenii ştiu.
R. T.: Dar nici nu ştiu alt sistem prin care să poată fi, la un moment dat,
impus, dezvoltat capitalismul. Poate că ar trebui să ne întoarcem la altceva,
cam aşa funcţionează lucrurile.
D. P.: Nu. Mecanismul pe care vi l-am prezentat eu nu este capitalismul
cu dobândă, este o escrocherie care a parazitat, de fapt, şi piaţa liberă. Acum
şi piaţa liberă este boicotată. Aceasta este o şmecherie. Este o „alba-neagra”,
ca să te pună în situaţia de înrobire. Este o ideologie a banului, în ultimă
instanţă. Înainte te terminau ideologic, cu forţa; acum te termină economic.
Era de aşteptat, de altfel. Cum să-ţi iei tu o casă cu 500 000 de dolari în
America, în vreme ce salariul tău este de 2 000 de dolari, cum poţi să faci aşa
ceva? Şi, dintr-o dată, s-a tras preşul, dar era de aşteptat. O viaţă în leasing
este o viaţă de rob. Asta nu înseamnă că un om nu trebuie să se împrumute,
dar este o măsură în toate. Ăsta este şi un avertisment.
Ceea ce blochează undeva viclenia asta financiară este mica
proprietate de la ţară, pentru că omul mai are un porc prin curte, 3 găini, 10
pruni. Sunt ale lui şi atunci el are o anumită autoritate şi o anumită
independenţă. România trebuie să păşească, paradoxal, înapoi, la 1877.
Adică să-şi câştige independenţa din nou, pentru că astăzi este înrobită.
R. T.: înseamnă că tocmai acea agricultură de subzistenţă, de care se
tot vorbea şi era blamată la un moment dat, s-ar putea să fie salvarea
României?
D. P.: Categoric!
R. T.: Câtă vreme, într-adevăr, România este o societate în care
jumătate dintre români trăiesc în mediul rural şi atunci au porcul, găina lor…
Mama, la ţară, are găini, îşi ia ouăle dimineaţa din cuibar…
D. P.: Categoric îi dă o independenţă şi o autonomie. Părea lucru
minimal, prost…
R. T…: a făcut şi un pic de ţuică…

30. D. P.: A scăpat de noul colhoz global, care se întinde, îşi face el iaurtul
singur, nu trebuie să şi-l ia de la mall. Şi atunci, iată cine este deştept acuma,
în situaţia asta! Este ca hârtia de turnesol.
Mi-aduc aminte protestul acela recent din America latină – că, iată,
America latină păşeşte către o independenţă reală, se scutură şi de americani
şi de tot. Au zis: nu vrem drumuri asfaltate, lăsaţi-ne aşa, primitivi, nu vrem
să avem ambuteiaje, lăsaţi-ne pe noi cu resursele noastre, ne descurcăm!
Sunt nişte răspunsuri extraordinare. Nu se aştepta nimeni la asemenea
reacţie, dar iată, cum să vă spun, iată cum se răspunde la agresiunea
ideologiei.
Am găsit o imagine plastică, prin care să vă înfăţişez agresiunea
ideologiei. Expresia ideologiei prin imagine, pentru ca lumea să o vadă, că
altfel conceptualizăm şi ne pierdem vremea, este de regăsit în următoarea
întâmplare.
Am avut un bun prieten, artist, mai în vârstă, care mi-a povestit: măi,
Dane, când eram tânăr, vroiam să câştig bani; şi am făcut eu pe dracul în
patru, că m-am împrietenit cu un clown de la circ, şi-am făcut o chestie
nemaipomenită.
— Hai, măi, zic, să facem ceva să câştigăm bani.
— Dar cum?
— Să facem o dresură!
— Dresură de urşi, de lei, de girafe există. Noi facem o dresură care nu
s-a mai făcut pe suprafaţa pământului.
De aici rezultă că creierul românului este genial şi în absurd.
— Ce vrei să dresezi? M-a întrebat clownul.
— Găini, i-am zis.
— Nu se poate, cum să dresezi ce este de nedresat, găini!
— Stai liniştit, mi-a spus el. Nu numai că o să şi danseze, dar o să fie
îmbrăcate ca la Moulin Rouge.
Le-am pus şi fustiţă, le-am pus şi pălăriuţă pe cap.
— Tu eşti nebun! Cum să facă aşa ceva?
Şi fiţi atenţi ce-a făcut tipul. Absolut genial! Cred că Edison, care a fost
mama inventatorilor, ar fi murit de gelozie. A găsit o claviatură mare de pian,
pe care a acoperit-o cu o folie de metal subţire, şi-am pus găinile pe ea. Şi
m-am întrebat: cum de nu se mişcă găinile? Explicaţia mi-a fost dată de
îndată. Găinile aveau la fiecare picior câte un pinten cu magnet, ceea ce le
făcea să stea înţepenite pe claviatura pianului. Iar de sub claviatură plecau
două fire de curent electric, care erau branşate undeva în spatele scenei, la
un pian pe care el cânta; şi, printr-un sistem ingenios, de câte ori pianistul
atingea o clapă, se transmitea o dată cu melodia şi impulsul electric la
piciorul găinii. Aşa că găinile îmbrăcate în franţuzoaice de cabaret, cu ochii
holbaţi, ridicau piciorul până sus, cădeau în şpagat cârâind de zor: cotcodac,
cotcodac, crrrr…
R. T: Adică?
D. P.: Adică, mai murea câte una. Da, dar nu conta asta, ci succesul. Ce,
în comunism conta că moare omul, sau conta realizarea cincinalului?

31. Deci, asta e o ideologie: o dresură de găini. Găinile – ştim cine sunt. Noi
ne întrebăm: cine sunt pianiştii? Partitura, sigur, a scris-o Marx.
După digitaţie, cred că noul pianist este Fondul Monetar Internaţional,
iar noi suntem cei care jucăm cancan într-o fericire extraordinară. Bun, că el
stă cu firele acolo, în dos, de o eternitate, ştim. Nu apare la tribună niciodată.
Aplauzele le ia în spate, în culise. Ăsta e marele lor succes: nu se arată
niciodată la public.
Cum se iese din această ideologie, am găsit răspunsul tot la un român
– pentru că românul funcţionează aprig pe chestia asta de imagine
paradoxală. A fost acum, recent, întâmplarea cu primarul mort, care a ajuns
să fie ales. Niciodată în istoria electoratului mondial nu s-a întâmplat aşa
ceva. Au votat primarul mort. Şi-l întreba cineva pe un localnic:
— De ce l-ai votat, domne, dacă e mort?
— Păi, dacă era bun!
Asta înseamnă că pentru poporul român calitatea n-are moarte.
Concluzie: „mai bine un mort bun, decât o jigodie vie”. Asta este esenţa
ortodoxiei: „încrederea neţărmurită în lumea de dincolo, nu în lumea de aici”.
Ce popor tandru avem! Păi, cum să te duci la capul mortului, să zici
văduvei: „Ştiţi, n-a ieşit la votat.” „Cine?” „Mortul.” Lasă, domne, să ducă
mortul la locul lui, pune de un parastas, de ce e rânduit, şi-om mai vedea!
Dă-i încolo, dracului, cu alegerile lor! Deci: grijă, milostenie, asta este un
lucru extraordinar! Şi atunci, România profundă sparge esenţial doctrinele
acestea imbecile, care ne sunt străine. Cum? De exemplu: eu, în armată, am
primit o lecţie extraordinară.
La Focşani, mobilizare de urgenţă, noaptea. Tratatul de la Varşovia, atac
NATO. Trebuia să simulăm cum se mobilizează lumea, deci o comandă
ideologică, o comandă militară, care se execută. (Cum să zic…, cu stupidităţi
de genul ăsta s-a făcut istoria. S-au făcut masacre cu asemenea stupidităţi.)
Eu eram soldat şi-am văzut cum într-o noapte au fost mobilizaţi
moldovenii ăia, vrâncenii. „Haidi că mergim să luptăm pi front!” îşi lăsa
nevasta în combinezon, distrusă, ăia săracii, cu ochii cârpiţi de somn, veneau
la unitate. Eu dădeam ciorapi; eram soldat, dădeam ciorapi şi bocanci. Şi am
văzut atunci 1 000 de inşi mobilizaţi, intraţi în armată; până dimineaţa,
unitatea mai crescuse cu 1 000 de inşi. Numai că, la acest trezit din noapte,
la această mobilizare făcută în numele ordinii militare, s-a răspuns antologic,
ontologic şi atipic, de către România profundă.
Intre clădirea unităţii militare şi gard era o fâşie de iarbă, cu copăcei, ca
să se ascundă, pe logica struţului cu capul în nisip, secrete militare. Dacă se
mergea pe stradă, să nu se vadă ce secrete militare erau acolo; deci, era aşa,
un fel de pădurice. Nevestele, toate moldovencele alea, vrâncene, au sărit
gardul la 8 dimineaţa cu ciorbe, cu fripturi, cu păturele, pentru ca să-şi vadă
soţii. Santinela n-a putut să zică la 1 000 de muieri: stai! Că toate 1 000 au
sărit dintr-o dată cu ciorbe şi au transformat pajiştea într-un picnic uriaş. Erau
numai cupluri pe iarbă, cu ciorbă de burtă, cu pui la grătar. Au făcut picnic din
armată. Era puterea feminităţii care învinsese totul. Eu eram un simplu soldat
stupid, cu arma în mână, dezarmat de ceea ce vedeam. Erau tufişuri care

32. încă mai tremurau erotic, alţii stăteau acolo şi jucau table. Femeile
întinseseră cearşafuri albe peste iarbă şi unitatea se transformase brusc într-
o Duminică Mare. Manet, cu al lui Dejun pe iarbă, ar fi murit de gelozie.
Femeile îşi hrăneau bărbaţii cu o maternitate absolută. Se sunase parcă o
dezarmare generală în care bărbaţii dezertaseră sublim, dar tot din dragoste
de ţară. Se transformase totul! Aşa trebuie făcut şi astăzi cu FMI-ul şi cu
ordonanţele lui stupide. Trebuie dezertat! Prin această forţă a unei
maternităţi şi a unei feminităţi totale, să compromitem prin dragoste de viaţă
stupiditatea unor raţiuni fără de Dumnezeu.
Urmarea a fost extraordinară; soldatul Puric mergea cu arma în mână,
îngrozit, şi a dat de un colonel stupid, care zice: „Soldat, vino încoace! Îi iei pe
toţi şi-i bagi în căminul armatei, acolo.” Eu m-am îngrozit. Colonelul ăla era
pentru mine ceea ce e Fondul Monetar Internaţional pentru România. M-am
dus şi, în timp ce mergeam, nu ştiam cum să comand la marea aia de
dragoste să intre în căminul cultural al unităţii! Şi atunci, după prima tufă, am
dat de un moldovean gras, care mânca ciorbă de perişoare, cu o bere
desfăcută, lângă nevastă-sa, şi-am zis, cu glas tremurând: Nu vă supăraţi,
domnule… Nu vreţi să intraţi în cămin? Ala s-a uitat la mine cu ochii
eternităţii acestui neam şi-a zis: „Fă, dă-i ceva de mâncare Iu ăsta, că e
mort!” Şi s-a terminat mobilizarea! Deci, despre asta este vorba!
Ala este ochiul ţăranului român! Ernest Bernea zice că ţăranul român
trăieşte şi-n istorie, dar şi-n veac, că altfel dispărea o dată cu istoria. El, dacă
era stupid, rămânea cu mobilizarea, dar a avut ochiul veşniciei. Ăsta e
răspunsul pe care-l dau eu acuma crizei. Cu ochiul ăsta privesc eu acum
criza. Specialiştii noştri, arhispecialişti în finanţe şi în economie, or să zică că
vine Dan Puric şi face folclor, nu ăsta este esenţialul. Este cum a zis Blaga:
„satul a boicotat istoria”. Ăsta va fi boicotul nostru! Noi vom trăi de acuma
încolo în haiducie. Fiecare dintre noi. S-a dat alarma! In haiducie, românul stă
şi aşteaptă. El se va descurca pe cont propriu, iar guvernul cu bazinele lui
electorale.
R. T.: 100%, o confruntare cu domnul Dan Puric, o confruntare greu de
ţinut pentru că se râde mult în confruntarea asta.
Să înţeleg că v-aţi pus la adăpost în moment de criză economică?
D. P.: Da, am strâns bani, am avut şi de unde, ca să fiu protejat; am
umplut frigiderul – mă rog, cum arată frigiderul unui puric e greu de imaginat,
dar oricum! Da, e interesant de privit. Noi suntem totuşi o armată exersată
de criza pe care am avut-o în regimul trecut, cel puţin generaţia mea, care
acuma merge spre 50 de ani, sau ceilalţi mai în vârstă şi-o amintesc.
R. T.: Da, ne-am dedulcit cu toţii, cei care am mai prins şi vremurile
trecute, ne-am dedulcit la traiul ăsta bun. Presupunând că facem un exerciţiu
de imaginaţie la limita absurdului, adică: să-ţi dispară acuma, nu ştiu, carnea
din galantare, untul, pâinea să o vezi din nou pe cartelă…
D. P.: Nu e rău, ne salvează creştinismul: post general; asceză. Mai
faceţi şi voi o asceză, trebuie făcută şi o asceză. Cum zicea Socrate: „piaţa e
plină de lucruri de care nu am nevoie”. Chiar nu avem nevoie, aşa, cum să
zic, să ne îndopăm. Este bine să se ţină un echilibru şi să se meargă spre