1. Bazele nutriţiei şi alimentaţiei
Aparatul digestiv.
Digestia.
Reglarea neuro-umorală
2. Aparatul digestiv al omului
Noţiuni generale
Aparatul digestiv constituie un complex
de organe, care asigură prelucrarea
mecanică şi chimică a hrănii ingerate,
absorbţia alimentelor şi apei, eliminarea
resturilor de hrană în exterior.
În componenţa aparatului
digestiv întră:
• cavitatea bucală
• faringele
• esofagul
• stomacul
• ficatul
• pancreasul
• intestinul subţire
• intestinul gros
3. I. În cavitatea bucală se află 32 de dinţi, dintre care:
2 incisivi, 1 canin, 2 premolari , 3 molari
Câte 16 (8+8) pe maxilă şi pe mandibulă
2. Structura dintelui: coroana, colul (gâtul) şi rădăcina.
3. În interiorul dintelui se află cavitatea dentară, iar în cavitatea
dentară – pulpa dintelui, constituită din 2 vase sangvine şi unul
limfatic
4. Funcţia dinţilor: triturarea mecanică a hrănii, mărunţirea ei.
4. Glandele salivare
În cavitatea bucală se conţin trei
perechi de glande salivare mari:
• Glanda parotidă, situată sub pavilionul
urechii;
• Glanda submandibulară;
• Glanda sublingvală.
Pe suprafaţa internă a obrajilor se află numeroase glande salivare mici.
Toate glandele salivare secretă circa 1 litru de salivă zilnic.
Saliva îmbibă hrana şi contribuie la formarea bolului alimentar.
În salivă se conţin fermenţii maltaza şi lizozima.
Maltaza descompune glucidele, iar lizozima distruge bacteriile
patogene, care nimeresc în cavitatea bucală.
Hrana se află în cavitatea bucală 10-25 sec.
5. Limba
• Este un organ muscular, care percepe gustul hrănii, participă
la amestecare ei cu salivă şi formarea bolului alimentar.
• Gustul hrănii este perceput de papilele gustative repartizate
pe suprafaţa limbii, care au diferite forme şi dimensiuni
Gust amar
Gust acru
Gust sărat
Gust dulce
6. Faringele
este situat în continuarea
cavităţii bucale. Din
cavitatea bucală bolul
alimentar nimereşte în
faringe, iar de aici în
esofag.
Esofagul
Este o continuare a faringelui şi are forma de tub cu
lungimea de 25-30 cm. Pe suprafaţa internă a acestuia se află
numeroase glande, care secretă mucozitate, ce înlesneşte
alunecarea bolului alimentar spre stomac (timp de 1-9 sec)
Faringele
Esofagul
7. Structura stomacului: organ cavitar, care poate include circa 1-3 l hrană şi lichid.
Este amplasat în partea superioară a cavităţii abdominale (epigastru).
Forma: diferită (sac, ciorap, clepsidră).
Funcţiile stomacului:
• elaborarea sucului gastric, care conţine 0,4-0,5% HCl;
• descompunerea proteinelor în polipeptide, absorbţia parţială a apei.
Zilnic stomacul secretă 1,5 - 2,5 l suc gastric.
În sucul gastric se conţin fermenţii pepsina, chimozina şi lipaza.
Durata de prelucrare a hrănii – de la 3 -10 ore.
Sfincterul piloric asigură trecerea chimului alimentar din stomac în duoden.
Sfincterul piloric
Curbura mare
Curbura mică
8. Durata de reţinere a diferitor produse
în stomac
• 200 ml lapte – 1-2 ore
• 200 g carne – 4-5 ore
• 2 ouă tari – 2,5 ore
• 2 ouă moi -1,5 ore
• 200 g pâine – 2,5 ore
• 200 ml frişcă, smântână, brânză -7-8 ore
• O porţie de orez ( varză, cartofi ) – 3-4 ore
• Prânzul – 4-5 ore
• Afumăturile - 8 – 12 ore
9. Intestinul subţire are o lungime de 5-6 m.
Părţile componente:
• duodenul,
• jejunul
• ileonul.
Funcţiile intestinului subţire: descompunerea şi absorbţia hrănii
10. În intestinul subţire hrana se descompune sub influenţa sucurilor intestinale şi
sucului pancreatic în prezenţa bilei:
• Proteinele - în aminoacizi;
• Glucidele - în monozaharide,
• Lipidele - în acizi graşi şi glicerină.
Proteinele şi glucidele se absorb în sânge,
iar lipidele în vasele limfatice.
Peretele intestinului conţine numeroase vilozităţi ( 44 pe un
mm patrat), în care se află vase sangvine şi limfatice. Ele sporesc
suprafaţa de contact a intestinului cu hrana şi gradul de absorbţie a
acesteia. În vilozităţi se află vase sangvine şi limfatice.
Vilozităţi intestinale
pe suprafaţa
internă a
intestinului subţire
11. Ficatul este un organ masiv de 1,5 – 2 kg, care produce bilă (fiere).
Este compus din 2 lobi, dreptul şi stângul, fiind amplasat în partea
superioară dreaptă a cavităţii abdominale.
Funcţiile: peste 50, dintre care cele mai importante:
• purificarea sângelui de toxine;
• formarea substanţelor noi;
•depozitarea glicogenului etc.
12. Vezica biliară este amplasată pe faţa inferioară a ficatului, are forma
unei pere, o lungime de 12-15 cm şi conţine circa 60 ml fiere.
Fierea este un lichid, elaborat de ficat, care se elimină în duoden.
Fierea îndeplineşte următoarele funcţii fiziologice:
• Catalizează procesul de descompunere a lipidelor de către fermentul lipaza,
care se conţine în sucul pancreatic şi în cel intestinal;
• Sporeşte peristaltica intestinală;
• Stopează dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie în intestine.
Vezica
biliară
13. Pancreasul este amplasat sub stomac. Este format din cap, corp şi
coadă. Produce suc pancreatic, care se conţine peste 30 de fermenţi, în sucul
pancreatic, eliminat în duoden prin canalul excretor (0,8 l /24 ore)
Pancreasul mai produce şi hormonul insulina, care se absoarbe direct
în sânge şi reglează metabolismul glucidelor. În absenţa insulinei apare
diabetul zaharat.
14. Intestinul gros ale o lungime de 1,5-2 m. El este despărţit de intestinul prin
valva ileo –cecală. care împiedică revenirea chimului alimentar în intestinul
subţire.
Intestinul gros este compus din următoare părţi: cecul (cu apendicele
vermicular), colonul ascendent, colonul transversal, colonul descendent,
sigmoidul şi rectul.
Funcţiile intestinului gros:
• absorbţia apei şi săririlor minerale;
• formarea vitaminelor gr. B şi K;
• descompunerea parţială a celulozei.
• eliminarea resturilor alimentare, deşeurilor, prin orificiul anal.
15. Crudităţile
trebuie consumate zilnic. Ele sporesc peristaltica intestinală
(mişcarea intestinelor) şi previn constipaţiile, acumularea
toxinelor în intestine, care se absorb în sânge şi otrăvesc
organismul.
Fibrele vegetale din crudităţi reduc cantitatea de colesterol şi
glucoză în sânge. Ele previn maladiile cardiovasculare şi
oncologice.
