1. SIMBOLISMUL
Prezentare generală a mişcării în
spaţiul cultural francez şi românesc

2. Contextul cultural al manifestării
mişcării simboliste
• Simbolismul francez are caracter antiparna-
sian şi antinaturalist şi se manifestă şi ca
reacţie la romantismul minor, desuet
• Parnasianismul reliricizase, prin preocuparea
pentru rigurozitate formală, poezia,
• Numele curentului este dat de către poetul
francez de origine greacă Jean Morèas, care, în
1886, pubică în Le Figaro, Le Symbolisme –
programul estetic al mişcării

3. Principii estetice
• respingerea prozaicului şi a anecdoticului din
poezie;
• cultivarea sugestiei, a vagului şi a indefinitului;
• principiul corespondenţelor;
• muzicalitatea;
• cultivarea simbolului (încifrat);
• inovaţie prozodică (vers liber);
• motive literare specifice (ploaia, târgul de
provincie, culori, instrumente muzicale etc.)

4. Şcoli / direcţii şi reprezentanţi
• Simbolismul nu eun curent unitar; se disting câteva
direcţii / grupări:
• poeţii simbolişti grupaţi în jurul lui Sph. Mallarmè;
• gruparea condusă de Paul Verlaine, autointitulată
decadentă;
• şcoala armonist-instrumentalistă, condusă de Renè
Ghil
• precursor al simbolismului francez este considerat
Ch. Baudelaire;
• Reprezentanţi: Verlaine, Mallarmè, A. Rimbaud, J.
Laforgue, M. Rollinat, E. Verhaeren ş.a.

5. Simbolismul românesc
• este sincron cu cel francez, dar apare în cu totul alt context cultural
şi în cu totul alte condiţii istorice;
• prezintă aceleaşi principii estetice ca cel francez, dar nu are caracter
nici antiparnasian (curentul literar numit parnasianism nu se
manifestă în spaţiul cultural românesc), nici antinaturalist, ci apare
ca reacţie la eminescianismul epigonic;
• este teoretizat de către Al. Macedonski care, în Poezia viitorului
(1892) – articol apărut în Literatorul şi considerat programul estetic
al simbolismului românesc -, definea simbolismul ca fiind ,,numele
modului de a se exprima prin imagini spre a da naştere cu ajutorul
lor ideii“; poezia viitorului e poezia simbolistă, fundamentată pe
muzică şi imagine – aceste două eterne sorginţi ale ideii“;
• nu e o mişcare unitară;
• ilustrează simbolismul: G. Bacovia, Şt. Petică, I. Minulescu, I. C.
Săvescu, D. Anghel ş.a.