ROMA ANTIC Ă
Ea a dominat Europa de Vest şi întreaga arie în jurul  Mării  Mediterane , prin cuceriri şi asimilare, însă, în final, a cedat în faţa  invaziilor barbarilor  din secolul cinci, marcând, astfel, declinul   Imperiului Roman şi începutul  Evului Mediu .  Roma antică a fost un  oraş-stat  a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între  753  î.Hr .  şi  476  d.Hr. Pe parcursul existenţei sale de douăsprezece secole, civilizaţia romană a trecut de la  monarhie  la  republică   oligarhică  şi, apoi, la  imperiu  extins.
Civilizaţia romană e, deseori, clasificată ca o parte din  Antichitatea Clasică , împreună cu  Grecia antică , o civilizaţie care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuţii importante în organizarea  politică  şi  administrativă ,  juridică , artă militară,  artă ,  literatură ,  arhitectură , limbile  Europei  ( limbile romanice ), iar istoria sa continuă să aibă o influenţă puternică asupra lumii moderne.
Perioada monarhiei Regatul Roman  a fost guvernul monarhal al oraşului  Roma  şi al teritoriilor sale de la Fondarea Romei, fondarea sa în  753  î.Hr .  de către  Romulus şi Remus , până la expulzarea lui  Lucius   Tarquinius   Superbus  în  510  î.Hr .  şi formarea  Republicii Romane . După legendă, oraşul Roma a fost întemeiat în anul 753 î.Hr. de către Romulus şi Remus, care au fost crescuţi de către o lupoaică. În legenda romană, când grecii au dus  Războiul troian  împotriva oraşului  Troia , prinţul troian  Aeneas  a navigat peste  Marea  Mediterană  către  Italia  şi a fondat  Lavinium . Fiul său, Iulus, a mers mai departe, fondând oraşul  Alba  Longa . Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni, Romulus şi Remus, care au purces la fondarea Romei în 753 î.Hr . Legenda intemeierii Romei îi face pe troieni de origine  latină , de vreme ce Aeneas a venit din Troia, a fondat Lavinium, un ţinut de  limbă latină  şi un oraş cu nume latinesc Alba, cuvânt care a şi dispărut la alţii, în afară de  români , care sunt mai aproape pe hartă de cetatea în cauză asediată de  greci .
Perioada republicii Republica Romană  a fost guvernarea republicană a oraşului Romei şi a teritoriilor sale din  510  î.Hr .  până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul  44  î.Hr . , anul numirii lui  Caesar  ca dictator perpetuu sau, mai comun,  27  î.Hr . , anul în care Senatul roman i-a acordat lui  Octavianus  titlul de augustus|August Oraşul Roma stă pe malurile fluviului  Tibru , foarte aproape de coasta de vest a Italiei. El marca frontiera de nord a zonei în care era vorbită limba latină, şi graniţa de sud a  Etruriei , teritoriu în care se vorbea limba etruscă.
Perioada imperiului   Imperiul Roman  este termenul utilizat, în mod convenţional, pentru a descrie statul roman în secolele după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr.. sub  Gaius   Iulius   Caesar   Octavianus . Deşi Roma deţinea un imperiu cu mult înainte de autocraţia lui Augustus, statul pre-augustian este descris, în mod convenţional, ca Republica Romană. Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la  Marea  Mediterană , precum şi regiunile celtice din nordul  Europei . Ultimul împărat de la  Roma  a fost detronat în  476 , dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea împărat, ce se afla la  Constantinopol .
Imperiul Bizantin  a continuat să existe, deşi îşi micşora încet-încet teritoriul, până în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de  Imperiul Otoman . Statele succesoare din vest ( Regatul Franc  şi de Naţiune Germană) şi din est ( ţaratele ruse ) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar şi în perioada modernă. Imperiul Roman a constituit un model peren, preluat, cu mici diferenţe, de toate statele europene post-romane, în activitatea de  guvernare ,  drept  şi organizarea  justiţiei , tipul de  arhitectură  şi în multe alte aspecte ale vieţii.
Potrivit tradiţiei, Roma a fost întemeiată în anul 735 î.e.n. de Romulus şi Remus; însă cea mai veche aşezare descoperită aici datează, potrivit materialelor arheologice, de prin secolul al X-lea î.e.n. De la sfârşitul secolului al VI-lea î.e.n., Roma a devenit centru politic al republicii sclavagiste romane, iar din secolul I î.e.n. al Imperiului roman. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a oraşului Roma a fost mistuită de incendiu.
Muzica în Roma Antică Tradiţia elenisticà influenţeazã muzica tuturor popoarelor cu care inträ în contact. Mai mult, din momentul în care Grecia devine provincie romanã  arta stràmoilor nostri imità practic modelele grecesti. Ca şi în muzica greceascà, monodia rãmâne modul predominant de organizare a discursului muzical. Se pãstreazã aceeaşi notatie, aceleaşi moduri si aceeaşi ritmicà bazatà pe accentele prozodice. Legätura dintre muzicá şi poezie este de altfel sustinutà şi de indiciile potrivit càrora Odele lui Horatiu sau fragmente ale Metamorfozelor lui Ovidiu ar fi fost cântate. O diferenţà faţa de muzica greceascà se observà la nivelul etosului, mai exact în dispariia functiei etice a muzicii, aceasta devenind aproape exclusiv de divertisment. Se pàstreazä  instrumentele  grecesti, unele având denumiri diferite (spre exemplu: aulos = tibia, syrinx = fistula, salpynx = tuba, tympanon = tympanum, krotala crotala, kymbala cymbala). Lyra si kithara se pàstreazä sub aceeaşi denumire.
Se dezvoltã foarte mult muzica militarà, cu instrumente specifice: cornu (un instrument în formà de ,,G”, folosit pentru semnale militare, În bàtãlii şi în ceremonjile funerare; este confectionat de obicei din bronz) şi lituus (instrument de origine etruscà, cu un tub conic, incovoiat la capät). Avem multe dovezi, atât în operele literare, cat şi în mozaicurile care impodobeau vilele aristocratilor, ce ne vorbesc despre ansambluri vocale si instrumentale cu mulţi participanti, toate susţinând ideea unei vieti muzicale înfloritoare. Spre deosebire de instrumentiştii greci care erau profesionişti, în Roma Anticä se observà o depreciere a profesionalismului, majoritatea muzicienilor  fiind amatori. De asemenea, apare un element constrictiv, având în vedere cà mulţi interpreţi erau sclavi; dreptul de a alege tipul de muzicá aparţinea exclusiv aristocratului, proprietarului. kithara aulos şi krotala
 
SF Â R Ş IT!
Vă mulţum esc  pentru atenţia acordată! Bibliografie: www.wikipedia.ro Manualul de istoria muzicii clasa a IX-a Prezentare realizată de echipa Istoricii

Roma Antică

  • 1.
  • 2.
    Ea a dominatEuropa de Vest şi întreaga arie în jurul Mării Mediterane , prin cuceriri şi asimilare, însă, în final, a cedat în faţa invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman şi începutul Evului Mediu . Roma antică a fost un oraş-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753 î.Hr . şi 476 d.Hr. Pe parcursul existenţei sale de douăsprezece secole, civilizaţia romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică şi, apoi, la imperiu extins.
  • 3.
    Civilizaţia romană e,deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică , împreună cu Grecia antică , o civilizaţie care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuţii importante în organizarea politică şi administrativă , juridică , artă militară, artă , literatură , arhitectură , limbile Europei ( limbile romanice ), iar istoria sa continuă să aibă o influenţă puternică asupra lumii moderne.
  • 4.
    Perioada monarhiei RegatulRoman a fost guvernul monarhal al oraşului Roma şi al teritoriilor sale de la Fondarea Romei, fondarea sa în 753 î.Hr . de către Romulus şi Remus , până la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr . şi formarea Republicii Romane . După legendă, oraşul Roma a fost întemeiat în anul 753 î.Hr. de către Romulus şi Remus, care au fost crescuţi de către o lupoaică. În legenda romană, când grecii au dus Războiul troian împotriva oraşului Troia , prinţul troian Aeneas a navigat peste Marea Mediterană către Italia şi a fondat Lavinium . Fiul său, Iulus, a mers mai departe, fondând oraşul Alba Longa . Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni, Romulus şi Remus, care au purces la fondarea Romei în 753 î.Hr . Legenda intemeierii Romei îi face pe troieni de origine latină , de vreme ce Aeneas a venit din Troia, a fondat Lavinium, un ţinut de limbă latină şi un oraş cu nume latinesc Alba, cuvânt care a şi dispărut la alţii, în afară de români , care sunt mai aproape pe hartă de cetatea în cauză asediată de greci .
  • 5.
    Perioada republicii RepublicaRomană a fost guvernarea republicană a oraşului Romei şi a teritoriilor sale din 510 î.Hr . până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul 44 î.Hr . , anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, 27 î.Hr . , anul în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de augustus|August Oraşul Roma stă pe malurile fluviului Tibru , foarte aproape de coasta de vest a Italiei. El marca frontiera de nord a zonei în care era vorbită limba latină, şi graniţa de sud a Etruriei , teritoriu în care se vorbea limba etruscă.
  • 6.
    Perioada imperiului Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convenţional, pentru a descrie statul roman în secolele după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr.. sub Gaius Iulius Caesar Octavianus . Deşi Roma deţinea un imperiu cu mult înainte de autocraţia lui Augustus, statul pre-augustian este descris, în mod convenţional, ca Republica Romană. Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea Mediterană , precum şi regiunile celtice din nordul Europei . Ultimul împărat de la Roma a fost detronat în 476 , dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea împărat, ce se afla la Constantinopol .
  • 7.
    Imperiul Bizantin a continuat să existe, deşi îşi micşora încet-încet teritoriul, până în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman . Statele succesoare din vest ( Regatul Franc şi de Naţiune Germană) şi din est ( ţaratele ruse ) foloseau titluri preluate din practicile romane chiar şi în perioada modernă. Imperiul Roman a constituit un model peren, preluat, cu mici diferenţe, de toate statele europene post-romane, în activitatea de guvernare , drept şi organizarea justiţiei , tipul de arhitectură şi în multe alte aspecte ale vieţii.
  • 8.
    Potrivit tradiţiei, Romaa fost întemeiată în anul 735 î.e.n. de Romulus şi Remus; însă cea mai veche aşezare descoperită aici datează, potrivit materialelor arheologice, de prin secolul al X-lea î.e.n. De la sfârşitul secolului al VI-lea î.e.n., Roma a devenit centru politic al republicii sclavagiste romane, iar din secolul I î.e.n. al Imperiului roman. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a oraşului Roma a fost mistuită de incendiu.
  • 9.
    Muzica în RomaAntică Tradiţia elenisticà influenţeazã muzica tuturor popoarelor cu care inträ în contact. Mai mult, din momentul în care Grecia devine provincie romanã arta stràmoilor nostri imità practic modelele grecesti. Ca şi în muzica greceascà, monodia rãmâne modul predominant de organizare a discursului muzical. Se pãstreazã aceeaşi notatie, aceleaşi moduri si aceeaşi ritmicà bazatà pe accentele prozodice. Legätura dintre muzicá şi poezie este de altfel sustinutà şi de indiciile potrivit càrora Odele lui Horatiu sau fragmente ale Metamorfozelor lui Ovidiu ar fi fost cântate. O diferenţà faţa de muzica greceascà se observà la nivelul etosului, mai exact în dispariia functiei etice a muzicii, aceasta devenind aproape exclusiv de divertisment. Se pàstreazä instrumentele grecesti, unele având denumiri diferite (spre exemplu: aulos = tibia, syrinx = fistula, salpynx = tuba, tympanon = tympanum, krotala crotala, kymbala cymbala). Lyra si kithara se pàstreazä sub aceeaşi denumire.
  • 10.
    Se dezvoltã foartemult muzica militarà, cu instrumente specifice: cornu (un instrument în formà de ,,G”, folosit pentru semnale militare, În bàtãlii şi în ceremonjile funerare; este confectionat de obicei din bronz) şi lituus (instrument de origine etruscà, cu un tub conic, incovoiat la capät). Avem multe dovezi, atât în operele literare, cat şi în mozaicurile care impodobeau vilele aristocratilor, ce ne vorbesc despre ansambluri vocale si instrumentale cu mulţi participanti, toate susţinând ideea unei vieti muzicale înfloritoare. Spre deosebire de instrumentiştii greci care erau profesionişti, în Roma Anticä se observà o depreciere a profesionalismului, majoritatea muzicienilor fiind amatori. De asemenea, apare un element constrictiv, având în vedere cà mulţi interpreţi erau sclavi; dreptul de a alege tipul de muzicá aparţinea exclusiv aristocratului, proprietarului. kithara aulos şi krotala
  • 11.
  • 12.
    SF Â RŞ IT!
  • 13.
    Vă mulţum esc pentru atenţia acordată! Bibliografie: www.wikipedia.ro Manualul de istoria muzicii clasa a IX-a Prezentare realizată de echipa Istoricii