prezentare in cadrul proiectului educational ,,Viata cotidiana la Dunarea de Jos in epoca romana"

1. ,,De fapt istoria nu ne apartine, dar
noi ii apartinem ei”
Hans-Georg Gadamer
Material prezentat in cadrul proiectului
,,Viata cotidiana la Dunarea de Jos in Epoca romana”
Prof. Nistor Mirela

2. ● Arta este o expresie a societății romane, a puterii statului, având ca
scop principal propaganda în favoarea politicii oficiale. De asemenea,
arta exprimă și pasiunea romanilor pentru ornament, gustul lor pentru
fastuos, dorința de a-și înfrumuseța locuințele, palatele, templele și
locurile publice.
● La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și
grecești (încât unii o consideră chiar o copie a acestor arte), ca apoi să
devină o artă originală, cu trăsături specifice, care a supraviețuit de-a
lungul istoriei, exercitând influențe asupra perioadelor ulterioare
(Renașterea, neoclasicismul).
● Având un caracter statal, este o artă unitară, bazată pe talentul
organizatoric, spiritul utilitar și simțul practic al romanilor. De la
Roma pornesc principiile, soluțiile, noutățile, pentru a se extinde apoi
în toate provinciile.

3. Câteva sunt elementele care constituie “firul roşu” al acestei arte.
1. Arta este percepută în primă fază ca un meşteşug aidoma
celorlalte; arta era dependenta de realitatea din jur, imita
realitatea;
2. Rolul moralizator al acesteia se explica prin prezenta in
interiorul corpului civic - monumentele sunt destinate pentru a fi
privite şi a constitui un fundal pentru exprimarea măreţiei senatului
şi, ceva mai târziu, a împăratului.

4. Arta romană, s-a spus adesea, reprezintă din multe puncte de vedere o
simplă continuare a artei greceşti.
1. Lumea greacă a exercitat o influenţă foarte puternică asupra unor
populaţii italice care, la rândul lor, au constituit o sursă de inspiraţie pentru
latini, cum ar fi etruscii. Influenţa greacă s-a manifestat direct, prin
intermediul coloniilor greceşti din sudul Italiei (Magna Graecia).
2. După cucerirea regatelor elenistice de către romani, intelectualitatea
greacă a acceptat să fie integrată într-o nouă comunitate politică, cea
romană.
Asemănările dintre arta greacă şi cea romană - sunt numeroase dar nu
elimină diferenţele dintre acestea.
Evoluţia artei romane a fost afectată de mult mai mulţi factori decât cea
greacă şi, dacă putem spune, mult mai străini de orizontul mediteranean.
Arta romană influenţează arta medievală europeană până târziu în epoca
modernă.

5. Arta romană este mult mai puţin interesată de materiale de foarte
bună calitate sau de aplicarea unor tehnici foarte elaborate;
Are un caracter narativ mult mai accentuat;
Asimilarea influenţelor străine rămâne la nivelul tehnicilor de
lucru;
● Atenţia mai mare acordată spaţiului privat - se adaugă alte
camere cu funcţionalitate diversă;
● Un alt element definitoriu al arhitecturii romane îl constituie
forumul;
● Monumentul cel mai răspândit al arhitecturii romane este
reprezentat de băile publice.

6. Procedeele de constructie s-au perfectionat cand in sec II iH s-a
descoperit un fel de ciment :un conglomerat artificial de pietris
si nisip, amestecat cu materii vulcanice, peste care se turna in
cofraje mortar.
Dupa aceasta, peretele era acoperit cu caramizi are sau cu mici
blocuri de piatra taiate in forma de romb. Apoi prin folosirea
generalizata a caramizilor arse, a fost posibila constructia boltei
in leagan si a cupolei care putea acoperii sali de mari
dimensiuni. Asemenea progrese tehnice i-au ajutat pe romani sa
realizeze edificii indraznete,impresionind prin dimensiunile lor
uriase : constructii in special cu caracter pur utilitar: bazilici,
terme, apeducte si edificii destinate spectacolelor.

7. În ciuda amplorii unor construcţii, acestea rămân tributare unui
model de locuinţă tipic mediteranean, centrat pe o curte interioară.
Două sunt excepţiile notabile.
► În primul rând, vilele imperiale, subordonate unui program
arhitectonic centrat pe împărat şi pe sublinierea (cu ajutorul
“citatelor” vizuale din arta greacă) excelenţei personajului.
► În al doilea rând, villae rusticae, reşedinţe de ţară pentru
aristocraţia provincială şi care se constituie în acelaşi timp în
reşedinţe de lux (în standardele provinciale) şi centre de
administrare a unor latifundii.
► Casele obişnuite sunt decorate adesea cu fresce şi cu mozaicuri,
primele mai degrabă de inspiraţie mitologică, în timp ce cele din
urmă sunt decorate cu scene din viaţa cotidiană.

8. Casele romanilor se deosebeau de cele ale grecilor ,in primul rand prin
acel element tipic roman care este atrimul, curtea interioara , de forma
rectangulara sau patrata,cu un bazin sau un put in centru ,iar de jurinprejur cu camerele de locuit : in atrium erau plasate imaginile
stramosilor si caminul domestic , precum si statuile divinitatilor
protectoare ale familiei.

10. Herculaneum: House of the Mosaic Atrium
House of Sallust, atrium and tablinum

11. ► Atat de solidele poduri romane, indispensabile imensei retele
de drumuri ,erau perfect calculate ca sa reziste la presiunea apei.
► Podurile din epoca imperiala nu foloseau in totdeauna
betonul ci blocuri de travertin .
► Ei cunosteau din cele mai vechi timpuri si arcul liber. Ponte
Milvio din Roma, de pilda , avea arcele cu deschiderea de 18 m :
dar in Spania , podul in intregime din argit de langa Alcantara,
peste fluviul Tajo, pod lung de 189 m , are sase semiarce
circulare, deschiderea celui mai mare fiind de 27 m. Iar podul
lui Traian de la Portile de Fier, avea o lungime de aprox. 900 m ,
cu piloni de piatra la o dis. de 51 m unul de altul.
► Adeseori podurile trcand peste apele unui rau sau traversand
o campie, functionau ca suport al unor apeducte.

12. Podul Alcantara, Spania
Podul de la Drobeta, Romania
Pont Milvius, Roma

13. Pont du Gard - Franţa
Zaghuan - Cartagina - Tunisia
Apeductul lui Valens - Istanbul
APEDUCTELE ROMANE
Faimoasele apeducte romane, opere impresionante de inginerie, aduceau in
orase apa prin tuburi sau canale sustinute de arcuri uriase, de la mari distante.
Inginerul roman Frontinus, expert in constructia de apeducte, spunea ca
acestea sunt 'principalul semn al maretiei Imperiului roman.
Total apeducte = aprox. 265; Total km = aprox. 6000
Carsarea Maritima - Izrael
Tarragona - Spania
Izmir - Turcia

14. Reproducerea santierului unui apeduct

15. O realizare tipic romanain domeniul arhitecturii a fost si
amfiteatrul.
Aceste gigantice constructii ovale reprezinta o dublare a
teatrului semicircular greco roman, a carei prima versiune
permanenta , constituita in piatra si stuf vulcanic ,a fost
completata de pompei, in 54 ien. Arena de forma eliptica era
acoperita cu nisip pentru ca acesta sa absoarba sangele
oamenilor ori al animalelor. Primul amfitiatru, prtial din piatra
a fost construit la Roma de Augustus, II sub Nerodar cel mai
mare
amfitiatru
romansi
totodata
si
cel
mai
celebrueste'Amfiteatru Flaviilor'(sau Coloseum).,inceput de
Vespasian si terminat de Titus in 80 ien .
Renumite sunt si amfiteatrele din Verona, Arles, Nimes,
Pola, sa.Arhitectura amfiteatrelor romane a exercitat o influenta
considerabila in epoca renasterii.

16. Amfiteatrul Roman Kom el-Dikka
Verona Arena, Italia
Amfiteatrul Aspendos, Turcia
Amman, Iordania. Amfiteatrul roman

17. Terme: clădire care adăpostește băi publice. La romani diversele
săli (frigidarium, tepidarium, caldarium) aveau temperaturi
diferite;
Faimoasele terme romane nu erau doar niste enorme si luxoase
bai publice, ci si locuri de recreatie si centre de activitati
sportive si culturale. Dintre cele existente la Roma cele mai
renumite erau cele din Agripa , Termele lui Diocletian
construite intre 298-305 si Termele lui Caracala a caror
constructie dateaza de la inceputul sec III.

18. Exemple de terme romane

20. Arcul de triumf, realizat pentru prima data in secolul I i. Hr.,
are forma unei porti boltite, cu 1-3 deschideri frontale, uneori si
laterale, ornamentata cu coloane, basoreliefuri si statui.
Deasupra se plasa un grup statuar sau trofee care aminteau
victoriile din razboaiele de cucerire purtate de imparati, despre
virtutile carora erau inscriptionate texte pe fronton (partea
centrala superioara a arcului).
Cele mai impunatoare arcuri de triumf existente la Roma
sunt ale imparatilor Titus, Constantin, Septimius Severus. La
Beneventum (Italia) se afla cel inchinat imparatului Traian,
altele in zone ale Italiei si Frantei, dedicate lui Octavianus
Augustus. Portile de intrare in orase erau de asemenea
monumentale dar s-au pastrat doar partial, ca cel din orasul
german Trier. Erau flancate de turnuri si aveau atat rol de
aparare cat si decorativ.

21. Arcul lui Caracalla, Djemila
Arcul de Triumf al lui
Constantin cel Mare
Arcul lui Adrian, Jerash
Arcul Timgad, Algeria
Arcul lui Titus, Roma
Arcul lui Septimius Severus

22. Templul roman era asemenea celui etrusc pe care-l continua dar
incorporand si influente grecesti. In general de dimensiuni mici, avea
forma dreptunghiulara si era construit pe un podium de piatra inalt. Avea
in fata un rand sau doua de coloane, iar cela , incaperea rezervata imaginii
divinitatii respective , era pseudoperiptera,adica inconjurata de coloane
incorporate pe jumate in zidul celei.
Exemplu tipic este templul bine pastrat azi dedicat Fortunei Virile, din
Roma,avand alaturi un alt tip de templu circular inchinat Vestei. Perfect
conservate au ramas si templele din S Galiei, de pilda la Nimes.
Una din marile capodopere ale arhitecturii este Panteonul din Roma'templul tuturor zeilor' cel mai bine conservat si cel mai celebru edificiu pe
care ni l-au last romani. Construit in anul 27 ien de Agrippa : distrus de un
incendiu , reconstrut de imparatul Domitian, apoi de Hadrian dupa un alt
incendiu a fost restaurat in fine de Septimius Severus si Caracala . Templul
are forma unui edificiu circular, precedat de un vestibul sustinut de 16
coloane . Interiorul este de o absoluta armonie si simplitate. Peretii
inbracati in marmura, au 7 nise iar in planul superior, 8 edicule. Cu
Panteonul intilnim pentru prima data o arhitectura inteleasa ca organizare
a spatiului, mai degraba decat ca simpla compozitie a maselor de zidarie.

23. Fortuna Virila
Templul roman din Nimes
Panteonul din Roma
Templul Vesta

24. Templul lui Romulus
Templul lui Vesta
Templul lui Vespasian
Templul lui Castor şi Pollux
Templul lui Saturn

25. Trecerea de la sistemul republican la cel imperial a dus la apariţia unui
nou comanditar, familia imperială. Iniţiativa edilitară este, din acest
moment, o prerogativă imperială şi în egală măsură un instrument politic
de subliniere a autorităţii împăratului în funcţie = este materializată
arhitectonic în mari programe edilitare sau în monumente cu caracter
excepţional. Colloseumul, Forul lui Traian sau amenajarea cursului
Tibrului sunt expresia interesului împăraţilor de a dota oraşele imperiului şi
mai ales capitala cu construcţii care să ateste autoritatea lor.
► Termenul care pare să definească cel mai bine arhitectura romană este
cel de masivitate. . În ciuda elementelor preluate din arta şi arhitectura
greacă, utilizarea semicercului şi a boltei semicirculare ca forme principale,
masivitatea coloanelor portante duc la impresia generală de soliditate.
Acest efect este întărit de utilizarea, în multe situaţii, a pietrei aparente.
Discursul ideologic este subliniat de existenţa basoreliefurilor care narează
succesele militare ale împăratului şi beneficiile aduse puterii şi prestigiului
imperiului.

26. ► La nivelul tipurilor de monument, două sunt monumentele care
par să caracterizeze epoca imperială: coloanele comemorative
(cum este Columna lui Traian) şi arcurile de triumf (cum este cel
al lui Constantin cel Mare). Acestora li se adaugă o serie de statui
colosale (cele mai cunoscute fiind cea a lui Constantin cel Mare, din
care s-a păstrat doar capul, respectiv statuia unui împărat necunoscut
din Barletta).
► Aceste categorii de monumente subliniază centrarea artei romane
(cel puţin a celei aulice) pe figura împăratului încă din timpul lui
Augustus. Seria de statui imperiale indică faptul că acestea atestă
mai mult decât nevoile cultului imperial, ele sunt o formă de
demonstrare a fidelităţii faţă de dinastie, dar şi de consolidare a
puterii împăratului.

27. ► Asistăm, astfel, la o “segmentare” a fenomenului artistic în
lumea romană a secolelor II-IV d.Hr., o artă aulică, centrată pe
figura imperială şi pe instrumentele puterii romane (armata, justiţia,
cultele oficiale, spaţiul urban), simboluri ala autorităţii şi unităţii
statului, respectiv o artă provincială, cu un predominant accent
elenistic sau chiar oriental în părţile estice şi unul celtic sau
germanic în provinciile occidentale ale imperiului.
► Acest dualism al artei romane în perioada târzie este rezultatul
atât al expansiunii teritoriale, cât şi al unei anumite toleranţe
religioase şi al perpetuării limbii greceşti ca limbă a elitelor romane.
Arta romana privita in totalitatea ei pastreaza adeseori
amprenta spiritului, a conceptiei, a stilului artistic al
acestor populatii.

28. Bibliografie:
- Adrian Bejan, Istoria Daciei romane , Timişoara 1998;
- ISTORIA ARTEI ŞI A ARHITECTURII - Program postuniversitar de conversie
profesională pentru cadrele didactice din mediul rural, Carol CĂPIŢĂ si Alin
CIUPALĂ;
http://istpedia.blogspot.ro/2013/06/arta-in-dacia-romana.html
http://www.litere.uvt.ro/vechi/documente_pdf/cursuri/bejan/dacia%20felix.
pdf
http://origamimela.wordpress.com/2013/05/29/arhitectura-in-roma-antica/
www.ancienthistory.about.com
www.penelope.uchicago.edu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_roman%C4%83