1. poveste freestyle
URBAN – Ed. Vinea 2008
acum câteva zile, mai precis înainte să cadă elicopterul ăla în lac,
m-am dus la marius şi i-am zis :
- bă frate, n-am mai fost la ai mei la ţară de ani de zile, acu mă duc şi vreau să se bucure
de roadele muncii, că au plătit la meditaţii pe timpul lui ceaşcă de s-au uscat, au făcut
tot ce-au putut ca să învăţ, nici de video n-au fost bani, toată copilăria am suferit ca un
câine că nu puteam să văd rambo la mine acasă şi filme cu chinezi bătăuşi care sar cât
blocurile;
dă-mi şi mie o geacă de firmă şi un telefon tare, să vadă că n-au fost sacrificiile în van
geacă de piele neagră, de l-aş fi băgat în boale pe zelea codreanu şi
un LG KG800 Chocolate ( 1.349 lei noi, cameră foto / video / MP3 / AAC / MPEG4
player / memorie internă 128 MB / bluetooth / vorbire 6 h / aşteptare 200 h / sculă de
sculă
am fost, am venit
în drum spre marius, să-i dau lucrurile înapoi,
m-am întâlnit cu andrei, care mi-a zis :
- moaaaamăăăă, fraiere, ce geacă ţi-ai tras ! nu câştigi aşa rău cum ziceai
- ia uite şi telefonul !
- împrumută-mi-le până diseară, că am cunoscut în mall o puştoaică de 17 ani, care
se lasă greu, am încercat cu poezii, am bagat şi romantismu’, zice că îi plac tipii
descurcăreţi, pliiiiz, frate, că dacă nu sare asta din chiloţi o să-mi pară rău toată viaţa.
- bă, sigur mi le aduci până diseară ?
- da, mă, eşti copil ?
acum sunt fugit de acasă, am auzit că mă caută nişte recuperatori, stau la metrou la gară,
cu un aurolac, facem poştă o pungă, el se uită ca un viţel pe sub fustele tipelor de pe scara
2. rulantă
după ce l-am trecut prin axiologie, praxiologie, fizica şi metafizica punctului (auzită la
sala dalles, de la mario vasilescu) îi explic teoria relativităţii în variantă proprie,
cum că atunci când te caci într-un boschet,
creezi un rai aburind pentru muşte
şi la o anumită scară eşti dumnezeu
că pentru o femeie de serviciu
mopul e cea mai mare invenţie de la roată, găleată şi şlapi încoace
îi vorbesc despre poezie, despre ce e o figură de stil, îi dau următorul exemplu :
"dacă aş da din suflet cum dă shakira din burtică şi şolduri aş fi o juma de înger sau
măcar un sfânt de divizia b”
el se uită tâmp sau taoist la mine şi deodată începe să ţopăie şi să urle : "oameni buni,
dau din suflet pentru voi, dau din suflet pentru voi”
ca din pământ apare un cuplu, el vreo 60, ea cam 45, îmbrăcaţi bine de tot, doamna îi zice
puştiului, într-o română stricată :
- noi înfiem la tine, mergem new-york
şi iată-mă singur
când te gândeşti că toate astea poate nu s-ar fi întâmplat dacă
mi-ai fi acceptat cererea în căsătorie în acea noapte când
după ce am făcut dragoste parcă aveai broboane de soare pe frunte, bezna stătea tolănită
în ceşti, în locul cafelei
poate aş fi fost motivat să dau din coate cum se cere astăzi,
aş fi fost şi eu deputat, toată ziua pe la televizor,
spunând ce vor să audă proştii, că trebuie stopate furtul şi traficul de influenţă, că trebuie
să revigorăm cultura, să asigurăm liniştea cetăţeanului, că uniunea europeană ne va pune
la grele încercări şi pensionarii în primul rând trebuie sprijiniţi, e o datorie de suflet să
facem asta, evident nici tinerii nu trebuie uitaţi, ei sunt viitorul nostru, că mulţi o duc mai
rău ca pe vremea lui ceauşescu, udmr-iştii îşi fac de cap şi au prins tupeu, noi suntem
români, vântu nu a fost încă băgat la beci, patriciu e cu curu în două luntre, dă bani şi la
pnl şi la psd şi nu este etic, votaţi-ne pe noi ca să fie bine, semnul electoral “ciocanul şi
ciocanul”
mi s-a făcut somn, mă dor oasele,
deci a început să picure, se-aud stelele rostogolindu-se prin gurile de aer,
mă doare tâmpla dreaptă prin care îmi curge ca mierea sau ca puroiul ultimul vis
în care se făcea că eram împreună
