Modulul 1 ecdl

Modulul 1
Concepte generale ale tehnologiei
informaţiei

Noţiuni generale
 Hardware :
Prin hardware înţelegem totalitatea părţilor componente ale unui
calculator: unitatea centrală + dispozitivele periferice .

 Software:
Termenul software se referă la totalitatea programelor care
rulează pe un calculator .

 TI: Tehnologia informaţiei se referă la ansamblul elementelor ce
permit unei entităţi să comunice prin mijloace electronice cu
exteriorul.

Tipuri de calculatoare
Calculatorul poate fi definit ca un dispozitiv folosit pentru
prelucrarea automată a datelor.

Calculatoarele se clasifică în funcţie de mai multe criterii:
a) Tipul unităţii centrale de prelucrare;
b) Capacitatea memoriei interne;
aceste două caracteristici influenţează viteza de lucru a
calculatorului
c) Capacitatea de stocare a memoriei externe;
d) Viteza de lucru;
e) Costul sistemului.

Principalele tipuri de calculatoare sunt prezentate în continuare.

 SUPERCALCULATOARELE :
Supercalculatoarele sunt calculatoare care se disting prin
resurse hardware / software enorme .
Sunt folosite pentru operaţii ce necesită calcule intensive:
prognoze meteo, simulări fizice/mecanice (teste ale modelelor
aerodinamice, reacţii nucleare, criptoanaliză etc. Drept urmare,
principalii utilizatori de supercalculatoare sunt agenţii militare şi
instituţii ştiinţifice. Costurile achiziţionării şi întreţinerii unui astfel
de calculator sunt foarte mari.
La momentul actual, cel mai rapid supercalculator este
simulatorul geofizic de la Yokohama Institute for Earth Sciences
din Japonia.

 Calculatoarele MAINFRAME :
Calculatoarele mainframe sunt calculatoare c e pot exploata
volume imense de date şi pot suporta lucrul a mii de utilizatori
simultan . Acestia se pot conecta la mainframe prin aşa numitele
terminale “ neinteligente ” (dispo zitive formate dintr-o tastatură şi
un monitor, fără capacitate de calcul) . Un calcu l ator mainframe se
distinge mai ales prin capacitatea de stocare şi memoria intern ă.
El poate rula ani întregi fără întrerupere, Unele calculatoare pot
rula mai multe sisteme de operare simultan, operând astfel ca o
mulţime de “maşini virtuale”.
Preţul unui astfel de calculator este de ordinul sutelor de mii
de dolari.
Principala diferenţă între supercalculatoare şi mainframe
este că primele se folosesc pentru operaţii ce necesită calcule
intense, în timp ce mainframe efectuează operaţii de complexitate
redusă asupra unor volume mari de date.

MINICALCULATOARELE:
Minicalculatoarele sunt
similare calculatoarelor
mainframe, dar puterea lor de
calcul este mai mică.
Putem considera astfel
minicalculatoarele ca fiind o
categorie intermediară între
calculatoarele mainframe şi
calculatoarele personale.
Astăzi locul
minicalculatoarelor a fost luat
în mare măsură de
calculatoarele personale.

CALCULATOARELE
PERSONALE (PC) :
Sunt calculatoare mici,
independente (cu capacităţi
de prelucrare şi stocare
proprii) destinate a fi folosite
la un moment dat de o
singură persoană,
compatibile cu specificaţiile
firmei IBM.
Acestea sunt printre
cele mai ieftine calcualtoare
(între 400 – 1000 USD),
accesibile atât firmelor cât şi
utilizatorilor individuali,
datorită numărului mare de
programe disponibile.

LAPTOP :
Laptop ( notebook ) este
un calculator personal
portabil de mici dimensiuni,
de obicei cântărind între 1-3
kg, prevăzut cu ecran cu
cristale lichide (LCD),
tastatură şi mouse
încorporate, baterie. Este de
obicei mai puţin puternic
decât PC obişnuite
(capacitate de stocare şi
memorie internă de
dimensiuni mai reduse),
preţul său este însă mai mare
decât al PC-urilor, datorită
componentelor miniaturizate
ce intră în structura lor
(peste 1500 USD).

 PDA / HANDHOLD / PALMTOP :
Personal Digital Assistants sunt
cele mai mici calculatoare, de
dimensiunile unei palme , iniţial au fost
concepute ca agende electronice, dar au
devenit mult mai versatile în timp. De
obidei, un PDA include un ceas, carnet
de adrese, calendar-agendă, organizator
de sarcini (task-uri), precum şi un
program de calculator de buzunar. Una
dintre principalele caracteristici ale PDA
(pe lângă mobilitate) este posibilitatea de
a transfera date către / de la PC/laptop
cu ajutorul unor cabluri speciale .
Preţurile acestor dispozitive sunt
apropiate de cele ale calculatoarelor
personale.

 REŢELE DE CALCULATOARE:
O reţea de calculatoare este un sistem de calcul ce permite
comunicarea între două sau mai multe calculatoare (conectate între
ele prin cablu, unde radio etc), acestea putând folosi în comun
anumite resurse hardware - software.

 SERVER :
Serverul este un calculator care face parte dintr-o reţea de
calculatoare şi care oferă diverse servicii celorlalte calculatoare
din reţea. Un server trebuie să dispună de resurse hardware şi
software deosebite pentru a funcţiona ca atare.
Tipuri de servere:
• server de fişiere (stochează mare parte din datele
utilizatorilor dintr-o reţea);
• server de aplicaţie (rulează un program care execută anumite
sarcini pentru utilizatori), cum ar fi:
• server de poştă (permite comunicarea prin sistemul de
poştă electronică e-mail);
• server de internet (permite publicarea de informaţii pe
INTERNET sub formă de pagini / site-uri WEB).
Utilizatorii unui server sunt specialişti în hardware /
software şi sunt cunoscuţi sub numele generic de administratori .

Componentele unui
calculator
 Unitatea centrală de prelucrare CPU (elementele ei se află pe
placa de bază):
– Microprocesor;
– Memoria internă;
– Controllerul de intrare/iesire, sistemul de bus-uri;
 Memoria externă (se conectează la calculator prin diverse
cabluri):
– Discuri fixe (HDD);
– Discuri flexibile (floppy);
– Discuri optice (CD) etc;
 Placa grafică / video (se conectează într-un slot special);
 Perifericele de intrare şi ieşire (se conectează prin aşa numitele
interfeţe).

Microprocesorul
 Microprocesorul

Microprocesorul este acea component ă a calculatorului care
interpretează şi execută comenzile (instrucţiunile) programelor
care rulează pe calculator. Microprocesorul este de fapt “creierul”
calculatorului.
Viteza de lucru (şi implicit performanţele) microprocesorului
depinde de frecvenţa de tact (măsurată în Mhz / Ghz) şi de
lăţimea registrului (numarul de octeti care pot fi prelucrati la u
moment dat de procesor: 8 - 64 biţi) . Cu cât viteza de lucru este
mai mare, cu atât procesorul este mai bun. Viteza se măsoară în
MIPS (milioane de instrucţiuni pe secundă).
Viteza de comunicare dintre procesor şi memorie (frecvenţa
FSB, măsurată în Mhz) este foarte importantă pentru
performanţele unui microprocesor, la fel ca şi memoria cache (o
memorie exterm de rapidă, dar de capacitate mică, folosită pentru
a prelucra volume mari de date susceptibile a încetini
procesorul).

Microprocesoare
Există 2 mari producători de microprocesoare pentru PC: Intel
(procesoarele PENTIUM) şi AMD (cu procesoarele K6, K7).
Cele mi bune procesoare oferite de aceste firme sunt (existente
în România):

AMD Athlon 64 FX51, 2200MHz INTEL Pentium IV Prescott,
3400 MHz

Placa de bază
Placa de bază este o placă încărcată de circuite integrate
folosită de un PC. Toate componentele necesare pentru
funcţionarea unui PC se conectează la placa de bază.
Aceasta permite conectarea microprocesorului, memoriilor,
plăcii grafice, plăcii de sunet, controllerelor pentru unităţile de
stocare etc.
Componentele unei plăci de bază sunt:
- chipsetul (care controlează funcţionarea procesorului);
- conectorii (sloturile) ISA, PCI, AGP;
- conectori pentru alimentare;
- bateria BIOS;
- controllerele IDE / ATA;
- slot/socket pentru conectarea procesorului;
- conectori externi: porturi seriale / paralele / USB, sunet,
video, reţea.

Placa de bază
În funcţie de microprocesorul folosit, există mai multe sloturi
/ socket-uri disponibile. Este foarte important însă ca placa de
bază să aibă socket+ul potrivit pentru un anume procesor. De
aceea, la configurarea hard a unui calculator imediat după
alegerea unui procesor, se alege placa de bază. Exemplu:
- Socket 940 pentru Athlon 64 FX;
- Socket A este folosit pentru procesoarele AMD (Athlon XP
şi
Duron);
- Slot A pentru procesoarele AMD Athlon mai vechi;
- Socket 462 pentru noile AMD Athlon;
- Socket 478 pentru Pentium 4 Northwood;
- Socket 423 pentru Intel Pentium 4 processors;
- Socket 370 pentru Intel Pentium III and Celeron
processors;
- Slot 1/Slot 2 pentru procesoarele Intel Pentium II/III and
Celeron mai vechi.
Socket-urile mai noi cu numere de c âte 3 cifre sunt botezate
în funcţie de numărul de pini pe care îi conţin. Celelalte, mai
vechi, au fost numite în funcţie de ordinea construirii lor.

Placa de bază

P entru fiecare procesor exist ă de asemenea mai multe
chipset-uri disponibile. Astfel:
- pentru procesoarele AMD: VIA KT400, KT 600, nForce 2, nForce
2 Ultra 400, nForce3
- Pentru procesoarele Intel: Intel 845 PE, Intel 865PE, Intel 865G,
Intel 875P.
Este foarte important ca placa de bază să fie dotată cu un chipset
care suportă un procesor anume.
În momentul actual, performanţele plăcii de bază sunt un
element de bază pentru funcţionarea în condiţii optime a
calculatorului.
Producători de plăci de bază: Asus, Abit, Epox, Gigabyte.

Placa de bază pentru
AMD

Epox 8KRA2+
Chipset KT
600
Socket A

Placă de bază pentru
Intel

Abit BD7E, chipset Intel 845PE, socket 478

Dispozitive (periferice)
de intrare
Dispozitivele periferice de intrare colectează informaţii de
la
utilizator pentru a putea fi prelucrate de către calculator.
Acestea
se cone c tează la calculator prin interfeţe sau porturi conectate
la
placa de bază.
Exemple de periferice de intrare:
a) tastatura;
b) mouse;
c) trackball;
d) joystick;
e) touch pad;
f) touchscreen;
g) light pen;
h) scanner.

Interfeţe

După cum am văzut, interfeţele permit conectarea
perifericelor la unitatea centrală. Interfeţele pot fi:
a) seriale: transmite un singur set de date la un moment dat. La
interfeţele seriale putem conecta: mouse, tastatură, ;
b) paralele: transmit simultan mai multe seturi de date;
c) USB – Universal Serial Bus: cele mai noi şi mai rapide
interfeţe, permit conectarea tuturor dispozitivelor periferice.

Tastatura
Tastatura (keyboard) este cel mai important dispozitiv de
intrare. Se prezintă sub forma unei plăci care conţine mai multe
taste (cca. 100), care pot fi acţionate prin apăsare.

Tastaturile se pot conecta la calculator prin următoarele
interfeţe:
- serial (PS2);
- cordless (port infraroşu);

Tastatura este de formă dreptungiulară, mai nou au apărut
tastaturile ergonomice, care oferă o mai bună poziţionare a
mâinilor în timpul lucrului, precum şi posibilităţi de scriere mai
rapid (grupul principal de taste este despărţit în două subgrupuri,
corespunzătoare celor două mâini).

Tastatura

Tastatură ergonomică

Mouse-ul
Mouse-ul s-a dezvoltat ca dispozitiv de intrare în paralel cu
interfeţele grafice (Windows 3.1). Forma mouse-ului se potriveşte
perfect pentru a fi ţinut sub mână, este prevăzut de obicei cu
două butoane şi o rotiţă (scroll), sau 3 butoane.
Mouse-ul se foloseşte împreună cu un pad (covoraş), pe
care poate fi mişcat. În partea de jos există un dispozitiv care
detectează mişcările mouse-ului, acestea fiind transpuse în
mişcări ale unui cursor (simbol) pe ecran.
Mouse-ul şi tastatura sunt cele mai importante periferice de
intrare, de asemenea sunt cel mai des folosite.
Există 2 tipuri de mouse:
a) mouse mecanic: este prevăzut cu o bilă care, mişcându-se,
antrenează mişcarea a 2 role perpendiculare;
b) mouse optic: mişcarea mouse-ului este detectată cu ajutorul
unui senzor optic.
Se poate conecta la calculator prin interfaţă serială, PS2
sau USB, mai nou şi wireless.

Mouse-ul

Mouse optic, wireless Mouse mecanic cu fir

Trackball
Trackball este un dispozitiv asemănător cu mouse-ul
(transmite informaţii calculatorului prin mişcarea sa). Este format
dintr-o bilă introdusă într-un socket care conţine senzori ce
detectează mişcarea bilei, semănând cu un mouse întors pe spate.
De aemenea, este prevăzut cu butoane similare butoanelor mouse-
ului.
Mişcările bilei sunt transmise calculatorului, care le traduce
prin mişcări corespunzătoare ale cursorului pe ecran.
Trackball-ul s-a impus în mediul proectării asistate de
calculator, putând fi folosit şi în locurile unde nu este loc pentru
mousepad.
Conectarea trackball-ului se face
similar cu a mouse-ului.

Joystick
Joystick-ul seamănă cu manşa unui avion şi este folosit
pentru jocuri (simulatoare de avioane, jocuri cu automobile etc).
Mişcările joystickului sunt transmise prin cablul de conectare
către calculator, transpunându-se în mişcări ale vehiculului din
joc. Este prevăzut cu butoane care pot funcţiona c o nform
dorinţelor utilizatorului.
Unele joystick-uri sunt însoţite de un dispozitiv adiţional
denumit “Throttle”, folosit pentru a comanda acceleraţia.
Similar cu joystick-ul este combinaţia volan+pedale+
schimbător de viteze, destinată pasionaţilor de jocuri auto. Se
conectează într-un port special pe placa de sunet sau prin USB.

Joystick + throttle Volan cu pedale

Touchpad
Tocuhpad-ul este un
periferic de intrare folosit de
obicei pentru laptop-uri.
Funcţionează la fel ca
mouse-ul, mişcarea
cursorului pe ecran fiind
controlată de mişcările
degetului utilizatorului pe
suprafaţa touchpad-ului. Este
prevăzut cu două butoane,
care se comportă similar
butoanelor stâng şi drept ale
mouse-ului.
Poate fi încorporat în
laptop sau detaşabil. Se
conectează la fel ca mouse-
ul.

Touchscreen-ul
Touchscreen-ul este un ecran căruia utilizatorii îi
transmit comenzi atingând o imagine anume. Este prevăzut
cu un software special pentru interpretrarea comenzilor. Este
uşor de folosit, dar ecranul necesită întreţinere intensivă.

Light pen-ul
Light pen-ul este un dispozitiv conectat la calculator, care
atunci când este îndreptat spre ecran verifică dacă punctul
respectiv este iluminat sau nu, şi apoi trimite informaţia către
calculator. Atingerea ecranului conduce la activarea unei
comenzi.

Scanner-ul
Scanner-ul transformă informaţia de pe foi sau diapozitive în
format electronic. Poate fi folosit pentru a scana imagini, texte,
grafice. Odată memorate în calculator, documentele scanate pot fi
prelucrate. Scanner-ul se prezină în două variante:
a) flatbed scanner (scanner de birou): se foloseşte
asemănător xerox-ului. Documentul de scanat se aşază cu faţa în
jos pe scanner, iar capacul scannerului se închide. La apăsarea
unui buton, se declanşează scanarea.
b) handscanner (scanner de mână): scanarea se face
plimbând scannerul deasupra documentului.

Perifericele de ieşire
Sunt acele dispozitive care transmit informaţia din calculator
către utilizator. Se conectează la calculator prin interfeţe
specifice.
Se clasifică astfel:
a) optice: prezintă informaţiile sub formă vizuală;
b) acustice: prezintă informaţiile sub formă de sunete.

Exemple:
a) monitorul;
b) imprimanta;
c) plotter-ul;
d) difuzoarele;
e) căştile audio.

Monitorul
Este asemănător televizorului, cu ajutorul său utilizatorul
vizualizează în orice moment ceea ce execută calculatorul. Monitorul
este cel mai important dispozitiv de ieşire.

Monitoarele se pot clasifica în:
a) monitoare cu tub catodic (CRT): acelaşi principiu ca şi la
televizor, sunt mai ieftine, dar mai mari;
b) monitoarele cu cristale lichide LCD: sunt mai mici ca
dimensiuni, dar sunt foarte scumpe.

Monitor Monitor LCD
CRT

Monitorul
Performanţele unui monitor sunt apreciate în funcţie de:
a) dimensiunea diagonalei (se măsoară în inches, 1 inch = 2,54
cm): există monitoare de 15, 17, 19 şi 21 inci. Cu cât diagonala
tubului este mai mare, cu atât mai bine.
b) rezoluţia suportată (imaginea se împarte în puncte – pixeli). Cu
cât rezoluţia este mai mare, cu atât calitatea imaginii este mai
bună.
c) rata de reîmprospătare a imaginii (măsurată în Hertzi) arată
frecvenţa (pe secundă) a reîmprospătării. Cu cât această rată
este mai mare, cu atât stabilitatea imaginii creşte.
d) ergonomia (radiaţiile emise de monitor).

Imprimanta

Cu ajutorul imprimantei, informaţia electronică din calculator
se tipăreşte pe hârtie.
Imprimantele se clasifică astfel:
a) imprimante cu pini (este necesară o hârtie specială, este
ieftină dar odată cu răspândirea imprimantelor cu jet de cerneală,
la fel de ieftine, este pe cale de dispariţie);
b) imprimanta cu jet de cerneală (foloseşte hârtie normală,
calitatea depinde de culori şi de rezoluţie - pixeli per inch dpi);
c) imprimanta cu laser ( cea mai rapidă, dar şi cea mai
scumpă, foloseşte hârtie obişnuită);
d) plotter-ul este folosit pentru tipărirea desenelor de înaltă
rezoluţie (planuri arhitecturale de exemplu).
Imprimanta se conectează la calculator prin interfaţa
paralelă sau USB.

Imprimanta

Imprimantă cu jet de Imprimantă cu laser
cerneal ă

Imprimanta

Plotter Imprimantă
matriceală

Boxe / căşti
Aceste periferice de ieşire prezintă informaţia sub formă de
sunete. Folosirea lor necesită o placă de sunet. Se pot folosi pentru:
a) instruire;
b) divertisment (muzică, filme, jocuri);
c) comunicare cu alţi utilizatori (combinat cu un microfon).

Stocarea informaţiilor.
Măsurarea memoriei
Datele sunt stocate în memoria calculatorului folosindu-se
sistemul binar de numeraţie, unde nu există decât două valori
posibile: 0 şi 1. Toate datele prelucrate şi operaţiile efectuate de
calculator sunt descompuse în elemente care au valoarea 0 sau
1. Un astfel de element se numeşte bit , este cea mai mică unitate
de măsurare a memoriei.
O combinaţie de 8 biţi se numeşte byte . Un byte corespunde
unui caracter (literă, cifră etc.). Efectuând toate combinaţiile (0
sau 1 pe 8 poziţii posibile) obţinem 256 de variante, deci 256 de
caractere.
Celelalte unităţi de măsură pentru memorie sunt:
- KiloByte kB: 1024 bytes;
- MegaByte MB: 1024 Kilobytes;
- GigaByte GB: 1024 Megabytes;
- TeraByte: 1024 GigaBytes.

Stocarea informaţiilor.
Măsurarea memoriei
Alte noţiuni legate de date:
- Un câmp este o unitate informaţională semnificativă (fiecare
dintre coloanele unui tabel este un câmp);
- O înregistrare este o mulţime de valori formate din cel mult o
valoare pentru fiecare câmp;
- Un fişier reprezintă unitatea de prelucrare a informaţiei din
punct de vedere al software-ului. Un fişier se caracterizează
printr-un nume (alegerea numelui unui fişier este la latitudinea
utilizatorului) şi o extensie (un grup de 3 caractere care arată
tipul de informaţie conţinută în fişierul respectiv).
- Un director reprezintă un segment al memoriei externe în care
pot fi stocate fişiere şi / sau alte directoare.
Fişierele şi directoarele sunt organizate pe suporturile de
memorie externă într-o formă arborescentă.

Dispozitive de stocare
(memoria externă)
Memoria externă este memoria care reţine toate datele
utilizatorilor. Are un caracter nevolatil (la deconectarea
calculatorului de la sursa de curent electric, conţinutul memoriei
nu se şterge).
Memoria externă se prezintă sub forma unor dispozitive de
stocare:
a) Hard-disk-ul (HDD, discul fix) este cel mai important
suport de memorie externă. Este format din mai multe discuri
magnetice suprapuse care se rotesc, datele fiind citite/scrise cu
ajutorul unor capete speciale. Are cea mai mare capacitate de
stocare (astăzi există HDD-uri cu capacitate de la 20Gb la 160
Gb) şi cel mai bun timp de acces la date. Performanţele unui
HDD, pe lângă capacitate, sunt:
- timpul mediu de acces la date (durata necesară
pentru a accesa un segment al HDD), măsurat în nanosecunde;
- viteza de transmisie a datelor (volumul de date pe
care HDD le poate citi în unitatea de timp);
- interfeţele de acces la HDD: IDE, EIDE, UATA,
SATA, SCSI.

(memoria externă)
Toate aceste caracteristici determină preţul HDD, care este
cel mai scump dispozitiv de stocare.
A apărut în ultimul timp posibilitatea ca HDD să fie desprins
uşor din calculator, cu ajutorul unui dispozitiv special.

(memoria externă)
b) Floppy Disk-ul (Disc flexibil) este un suport de memorie externă
format dintr-un disc magnetic subţire încastrat într-o carcasă de
plastic dreptunghiulară. Spre deosebire de HDD, floppy disk-ul
necesită un dispozitiv special pentru ca datele memorate pe el să
poată fi citite sau modificate prin scriere. Acesta se numeşte
Floppy Disk Drive.
Floppy disk-ul are capacitatea maximă de 1,44 Mb, iar
probabilitatea de defectare este destul de mare. Costurile sunt
prin urmare foarte mici (în jurul a 10 USD un FDD, iar un disc
cca. 0,30 USD). Discurile floppy au totuşi avantajul ca sunt cele
mai comode atunci când datele sunt de volum mic, de asemenea
se pot refolosi.

(memoria externă)
c) Discul optic (CompactDisc), CD
Este un disc plat din plastic pe care datele se stochează în
spirală, de la centru către margine.
Capacitatea unui CD poate ajunge la 700 Mb. CD-ul se
prezintă în mai multe variante:
a) CDROM (Read Only Memory): poate fi încărcat cu date o
singură dată, după care ştergerea/modificarea sunt imposibile;
b) CDRW (ReWritable): poate fi încărcat de mai multe ori.
Ca şi floppy, CD-ul necesită un dispozitiv special pentru
citirea datelor înscrise (CDROM drive) sau pentru citire / scriere
(C D Writer/ReWriter). Datorită scăderii preţurilor acestor
echipamente şi al CD-urilor neimprimate, CD-ul a devenit extrem
de popular printre utilizatorii de calcualtoare.

(memoria externă)

Memoria internă
Este de două feluri:
a) Read Only Memory: conţinutul ei nu poate fi modificat şi nu
se distruge prin întreruperea alimentării cu tensiune
electrică. Memoria ROM este configurată de producătorul
plăcii de bază în vederea realizării unor funcţii speciale
(pornirea calculatorului);
b) Random Access Memory: în RAM sunt încărcate toate
programele/fişierele deschise la un mo m e n t dat de utilizator.
Memoria RAM este volatilă (conţinutul ei se pierde la oprirea
calculatorului), drept urmare, înainte de a într e rupe lucrul
este imperios ca fişierele deschise să fie salvate pe un
sup o rt de memorie externă.
Principala caracteristică a memoriei RAM este capacitatea
(multiplu, astăzi, de 128 Mb). Cu cât memoria RAM are o
capacitate mai mare, cu atât calculatorul este mai rapid.
De asemenea, fr e cvenţa de bus (frecvenţa magistralei).
Tipuri de memorie: EDO, SDRAM, DDRAM.

Performanţele unui
calculator
Microprocesorul este cel mai important factor ce influenţează
performanţele calculatorului. Un calculator se construieşte practic
în jurul microprocesorului.
Cu cât microprocesorul este mai rapid, cu atât calculatorul
este mai bun. Există la momentul actual mai multe categorii de
microprocesoare:

Procesor Frecvenţe Preţuri
(milioane lei)
Intel PIV Extreme Edition 3200 Mhz 43,5
Intel PIV HT Prescott 2800 – 3400 Mhz 7,6 – 19,5
Intel PIV HT Northwood 2000 – 3400 Mhz 5,5 – 19
Athlon XP Barton 2500 – 3000 Mhz 3,5 – 8
Athlon XP 1800 – 2700 Mhz 2,5 – 5
Intel Celeron 2000 – 2700 Mhz 2,5 – 4,5
AMD Duron 1400 – 1800 Mhz 1,5 - 2

Performanţele unui
calculator
 Placa de bază:
Placa de bază trebuie aleasă cu foarte mare grijă, pe lângă
faptul că trebuie să fie compatibilă cu procesorul, putând influenţa
performanţele acestuia.
Pentru procesoarele AMD XP şi Barton (care oferă un raport
calitate/preţ atractiv), la momentul actual cele mai bune plăci sunt
considerate următoarele:
1. Abit NF7S
2. Epox EP-8RDA3+
3. Gigabyte GA-7NNXP
4. Asus A7N8X 2.0 Deluxe
Indiferent de chipsetul dorit, plăcile celor 4 producători
enumeraţi mai sus sunt o alegere bună pentru un procesor AMD
Athlon XP.
La fel, pentru procesoarele Intel se pot folosi cu succes plăci
de bază Intel, Gigabyte, Abit.

Performanţele unui
calculator
 Memoria RAM:
Pentru o mai bună performanţă a calculatorului, se
recomandă să se folosească o memorie RAM cât mai mare (astăzi
multe aplicaţii vorbesc deja de un minim de 128 MB), 512 MB
fiind suficienţi pentru a rula majoritatea programelor existente
astăzi.
Pentru pasionaţii de jocuri pe calculator şi pentru cei
interesaţi de prelucrare multimedia (imagini, sunete), 512 Mb este
un minim necesar.

 Perifericele de intrare:
Pentru tastatură şi mouse, se recomandă variantele
ergonomice
ale acestora, disponibile într-o gamă largă în magazine.
Oricum,
mouse-ul ar trebui să fie prevăzut oricum cu rotiţă de scroll,
pentru a uşura deplasarea prin documente. Pentru cei care
doresc,

Performanţele unui
calculator
 Perifericele de ieşire:
Pentru monitor:
• Diagonala ecranului: se recomandă în mod obişnuit
utilizarea unui monitor cu diagonala de 17”. Pentru
vizionarea de filme sau jocuri, un monitor cu
diagonala de 19” este mult mai potrivit.
• Rezoluţia ecranului: pentru a nu obosi ochiul , o
rezoluţie de 800 * 600 Mhz sau 1024 * 768 sunt
perfecte.
• Frecvenţa cadrelor: nu trebuie să fie sub 70 Khz.
Pentru cei care petrec mult timp în faţa calculatorului,
o frecvenţă de peste 90 Khz este de dorit.
• Ergonomie: standardele TCO de limitare a radiaţiilor
sunt o condiţie necesară pentru un monitor.
Imprimanta: se poate opta pentru o imprimantă deskjet sau
laserjet, având în vedere rezoluţia (care influenţează calitatea
listării) şi viteza (numărul de pagini listate pe minut).

Performanţele unui
calculator
Suporturile de memorie externă:

– Discul fix (HardDisk-ul): principalul criteriu de apreciere
pentru HDD este dimensiunea (azi până la 160 Gb), cu cât
este mai mare, cu atât mai bine. Alte criterii de apreciere:
interfaţa (IDE, ATA, SATA, SCSI), numărul de rotaţii pe minut
(cu cât mai mare, cu atât mai bine).
– Discul optic (CD): mai întâi utilizatorul îşi alege între CDROM
şi CDRW. La ambele dispozitive, viteza de citire/scriere este
primul criteriu de apreciere al performanţei. Dacă sunt
estimate operaţiuni majore de citire şi scriere de pe / pe CD,
se recomandă achiziţionarea atât a unui CDRW, cât şi a unui
CDROM, pentru a nu uza (nejustificat) CDRW-ul prin
operaţiuni de citire.
– Unitatea DVD: viteza de citire este cel mai important criteriu
de apreciere.

Performanţele unui
calculator
 Plăcile de extensie:
– Placa video: pentru utilizări obişnuite, plăcile GForce4
MX440, pentru utilizatori mai pretenţioşi sau pentru jocuri /
multimedia se recomandă folosirea unei plăci mai puternice
(GForce FX5200, FX 5700 până la ATI Radeon 9800 Pro).
– Modemul: permite conectarea la o reţea prin cablu telefonic,
cablu tv, unde radio etc. Pentru modemurile telefonice
analogice, viteza de 56k sunt o ofertă elegantă.
– Placa de sunet: în funcţie de performanţa dorită, calculatorul
poate fi echipat astfel:
• Multe plăci de bază sunt echipate cu o placă de sunet
încorporată, această variantă oferă o calitate
satisfăcătoare;
• La nivelul mediu, avem placa de sunet Creative SB
Live! 5.1;
• Cele mai puternice sunt plăcile Audigy.

Software
 Sistemele de operare
Sunt programe speciale, al căror rol este gestionarea
resurselor Hardware/software ale calculatorului, implicit
asigurarea funcţionării celorlalte programe.
Funcţii ale sistemelor de operare:
- gestionarea unităţii centrale de prelucrare;
- administrarea memoriei externe / interne;
- interfaţa cu utilizatorul.
Sistemele de operare se clasific ă în:
- sisteme de operare pentru staţii de lucru: MS DOS, Windows
(cu versiunile ’95, ’98, 2000, XP , Linux, Unix, Apple)
- sisteme de operare pentru servere (Windows NT 4, 2000
Server, 2003 Server, Linux, Unix, Apple)

Software
 Aplicaţiile software

Sunt reprezentate de o întreagă serie de programe folosite
pentru a prelucra anumite date, rulând sub controlul
sistemului de operare.

Sistemele de operare şi majoritatea aplicaţiilor care rulează
sub controlul acestora folosesc pentru interacţiunea cu
utilizatorul aşa numitele GUI (Graphical User Interfaces).
Acestea conţin comenzi ale sistemului de operare sub forma
unor simboluri grafice afişate pe ecran, utilizatorul putându-le
activa cu ajutorul mouse-ului sau tastaturii, fără a le scrie
explicit.

Software
 Tipuri de aplica ţ ii software :
– Editoare de text: se folosesc pentru editarea, prelucrarea şi
memorarea textelor. Prezintă o serie de avantaje faţă de
maşinile de scris, şi anume:
• Corectările se fac extrem de uşor;
• Textele pot fi preluate din surse electronice (prin
scanare, prin copiere din alte programe)
• Textele pot fi combinate cu alte elemente ca: tabele,
imagini, grafice;
• Aceste programe comunică uşor cu programele de
email.
• Exemple: Microsoft Word, WordPerfect, Lotus
WordPro.
– Programe de calcul tabelar: sunt destinate prelucrării datelor
stocate sub formă de tabele. Pot efectua calcule complexe
asupra datelor, pot efectua reprezentări grafice.
Exemple: Microsoft Excel, Microsoft Works, Lotus 1-2-3.

Software
- Sistemele de gestiune a bazelor de date: se folosesc la
administrarea volumelor mari de date organizate după anumite
criterii.
Exemple: Microsoft SQL Server, Oracle 9I, Microsoft ACCESS
etc.
- Programele de contabilitate sunt programe destinate pentru
ţinerea evidenţei contabile pe calculator. Permit preluarea datelor
din documentele contabile de intrare, precum şi obţinerea
situaţiilor finale (balanţe, fişe de cont, bilanţuri etc). Unele dintre
ele permit efectuarea de analize economice sau ofera suport
pentru adoptarea deciziilor.
Exemple: Ciel, Wizcount
- Programele de prezentare: sunt programe cu ajutorul cărora se
pot realiza prezentări profesionale (folosind texte, grafice, imagini
etc), ce pot fi prezentate unui auditoriu.
Exemple: Powerpoint

Software
- Programe de tehnoredactare: servesc la editarea documentelor
ce conţin imagini, permiţând o prelucrare mai complexă a
acestora, faţă de editoarele de texte.
Exemple: Quark Xpress, Adobe Pagemaker

- Aplicaţii multimedia: sunt programe ce pun la dispoziţia
utilizatorului imagini şi sunet (posibilitatea de a asculta muzică
sau de a viziona filme, aplicaţii pentru instruire, jocuri etc.)

Dezvoltarea sistemelor
Dezvoltarea aplicaţiilor software presupune parcurgerea mai
multor etape:

- Analiza activităţii de informatizat: se stabilesc cerinţele
referitoare la modul de lucru şi la datele pe care la va prelucra
programul;
- Proiectarea programului: stabilirea structurii programului;
- Implementarea: scrierea programului folosind un limbaj de
programare;
- Testare / validare: programul este supus unor teste pentru a se
identifica şi corecta eventuale erori sau neconcordanţe cu
cerinţele iniţiale;
- Utilizare şi întreţinere: programul este oferit beneficiarilor spre
utilizare, putând fi modificat sau se pot elabora versiuni noi ale
programului (updates).

Reţele de calculatoare
REŢELE DE CALCULATOARE:
O reţea de calculatoare este un sistem de calcul ce permite
comunicarea între două sau mai multe calculatoare, acestea
putând folosi în comun anumite resurse hardware - software.
Reţelele se pot clasifica după mai multe criterii:
După întindere:
a) reţele locale – Local Area Network LAN (se întind pe o
zonă restrânsă, de exemplu o clădire sau un birou);
b) reţele metropolitane Metropolitan Area Network MAN
(se întind pe mai multe clădiri, chiar pe un întreg oraş),
de exemplu reţeaua unui furnizor de servicii INTERNET
care cuprinde toţi abonaţii furnizorului respectiv;
c) reţele pe arii întinse Wide Area Network WAN (reţele de
întindere globală), exemplu: INTERNET.

După rolurile jucate de calculatoare:
a) reţele peer to peer (de la egal la egal). În cadrul acestor reţele
fiecare calculator poate oferi celorlalte o serie de resurse ce pot
fi folosite de celelalte calculatoare, toate PC-urile joacă acelaşi
rol.
b) reţele client-server. În reţelele client-server, unul sau mai
multe calculatoare joacă rolul de server, oferind servicii celorlalte
calculatoare.

Avantaje ale conectării în reţea:
a) calculatoarele (utilizatorii) pot schimba date sub formă de
fişiere;
b) se pot partaja (folosi în comun) anumite resurse: o conexiune
internet, o bază de date etc., chiar fişiere;
c) se elimină disketele folosite pentru transferul de fişiere;
d) creşte nivelul de securitate al datelor (mai ales în reţelele
client-server).

Pentru a realiza o reţea, pe lângă calculatoarele ce vor fi
conectate este necesară şi existenţa unui mediu de comunicaţie.
Pentru reţelele locale, mediul de comunicaţie este cablul UTP.
Pentru reţelele MAN sau WAN interconectarea se face prin linii
de date oferite de firme specializate. Aceste linii pot fi:
a) linii telefonice: sunt cele mai ieftine, dar şi cele mai puţin
rapide medii de comunicaţie. Pe liniile telefonice informaţiile se
transmit sub formă analogică, deci fiecare calculator de la capătul
unei linii trebuie să fie dotat cu un dispozitiv special care să
convertească informaţia: modem (Modulator/DEModulator);
b) Linie ISDN: permite transmiterea datelor sub formă
digitală, deci este ceva mai rapidă ca linia telefonică ;
c) cablul TV: este mai rapid, dar şi mai scump. Folosirea sa
necesită existenţa unui modem de cablu (nu cu mult mai scump
decât modemul telefonic);
d) Radio: presupune folosirea unei antene şi a unui modem
la ambele calculatoare care comunică între ele.
Viteza de transmisie diferenţiază aceste medii de
comunicaţie (se măsoară în kBps).

Poşta electronică (email)
 Serviciul de poştă electronică (email) permite schimbul de
informaţii sub formă de mesaje între utilizatorii unei reţele. Pentru
folosirea acestui serviciu utilizatorii au nevoie de:
- un program care permite lucrul cu email-ul (email client);
- o adresă de email;
- un calculator conectat la reţeaua folosită de către
email client.
Utilitatea email derivă din faptul că este mult mai rapid ca
poşta obişnuită, mesajele transmise putând fi recepţionate rapid
de către destinatari. De asemenea, mesajelor li se pot ataşa
fişiere (audio, fotografii etc.).

Reţeaua INTERNET
 Reţeaua Internet este o reţea de calculatoare întinsă pe întregul
glob (este cea mai mare reţea din lume ca arie de răspândire şi ca
număr de utilizatori). Principalele utilizări ale reţelei:
a) Navigarea (browsing): vizualizarea resurselor existente pe
INTERNET, prin serviciul WorldWideWeb. Este necesar un
program special denumit browser;
b) Poşta electronică de pe internet (webmail), care se poate
accesa tot prin browser, este de preferat email-ului, din 2
motive: accesarea serviciului webmail este gratuită, securitatea
este asigurată de administratorii webmail;
c) Chat: comunicarea instantanee (fie prin mesaje de la tastatura,
fie prin căşti+microfon) între utilizatori. Se face prin intermediul
unui program de tip “instant messenger”;
d) ftp: s e rviciul permite descărcarea de fişiere din reţeaua
Internet.
Serviciul Search engine (motor de căutare) permite căutarea
printre paginile internet a informaţiilor dorite. Motoarele de căutare
întreţin baze de date cu paginile de pe reţea, permiţând găsirea
lejeră
a informaţiilor căutate.

Utilizarea calculatorului
 Calculatorul devine din ce în ce mai utilizat, în toate domeniile de
activitate. Iată câteva exemple de situaţii în care calculatorul este
mai potrivit pentru a le rezolva:
– Prelucrarea unor volume mari de date;
– Memorarea unor cantităţi mari de informaţie;

De asemenea, capcacitatea calculatoarelor a înregistrat o
creştere majoră în ultimul deceniu, costurile scăzând rapid. S-
au dezvoltat programe din ce în ce mai simplu de utilizat şi
mai performante, s-au impus o serie de standarde, au apărut
reţelele de calculatoare şi Internetul.

Utilizarea calculatorului:
- În activitatea zilnică;
- În firme;
- În educaţie;
- În viaţa de zi cu zi.

Calculatoarele în
activitatea zilnică
 Calculatoarele acasă. Putem folosi calculatorul acasă pentru:
– hobby-uri: dacă suntem pasionaţi de muzică, filme, jocuri etc.
PC-ul este o alternativă perfectă pentru cultivarea acestor
preocupări;
– Lucrul acasă: putem rezolva acasă sarcini de serviciu,
eventual conectându-ne la sistemul informatic al firmei;
– Folosirea serviciilor disponibile pe INTERNET: browsing,
email, chat, jocuri online etc.;
– Tehnoredactarea unor lucrări / proiecte / teme didactice;

Utilizarea în firme
 Calculatoarele în cadrul firmelor
Orice firmă are nevoie în ziua de astăzi de un sistem
informatic bine pus la punct pentru a-şi putea desfăşura cu
succes activitatea. Se disting următoarele posibilităţi de utilizare
a calculatoarelor:
- gestiunea diverselor componente ale activităţii întreprinderii
(contabilitate, producţie, desfacere, relaţii cu clienţii/furnizorii
etc), se recomandă în acest caz folosirea bazelor de date si a
sistemelor de gestiune a BD, pentru o flexibilitate maximă în
exploatare. Se impune dotarea cu calculatoare performante şi
conectarea acestora în reţea;
- birotică (întocmirea corespondenţei de afaceri şi materialelor
publicitare cu ajutorul calculatorului, comunicarea prin email/web
cu partenerii de afaceri);
- asistarea deciziilor din firmă cu ajutorul unor aplicaţii speciale;

Utilizarea în firme
- Proiectarea asistată de calculator;
- Planificarea activităţii folosind calculatorul;
- Circulaţia monetară: folosirea sistemelor de ebanking (efectuarea
operaţiunilor bancare printr-o reţea de calculatoare) şi folosirea
cărţilor de credit;
- Ecommerce: desfăşurarea de activităţi comerciale prin INTERNET
(prezentarea produselor, primirea comenzilor);
- Automatizarea unor activităţi cu ajutorul calculatorului (folosirea
codurilor de bare pentru a introduce în casa de marcat datele
despre un produs).

Folosirea calculatorului
în educaţie
Există mai multe variante de folosire a PC-ului în procesul
educaţional:
- Utilizarea softurilor de instruire (sunt programe speciale,
majoritatea multimedia, destinate instruirii într-un anume
domeniu). De exemplu: enciclopediile, cursurile de
informatică multimedia, cursurile de istorie etc;
- Utilizarea programelor de prezentare;
- Instruirea cu ajutorul Internet (Internetul este o uriaşă bază
de cunoştinţe şi informaţii accesibile uşor);
- Telelearning (instruirea la distanţă) presupune că studentul se
pregăteşte acasă folosind eventual materiale dintr-o
bibliotecă electronică, sub supravegherea unui profesor cu
care se află în legătură prin email sau Internet.

Calculatorul în viaţa de
zi cu zi
 Calculatorul a devenit din ce în ce mai prezent în viaţa de zi cu
zi. Câteva exemple:
- cititoarele de coduri de bare din magazine;
- bibliotecile electronice;
- cardurile;
- infoterminalele (touchscreens);
- divertisment etc.

Alte posibilităţi de utilizare:
- ştiinţă şi tehnică (efectuarea de modelări, simulări,
experimente);
- medicină (diagnostice, cercetare etc);
- comunicaţii;
- construcţii etc.

O lume în schimbare
Societatea informaţională: o comunitate al cărei bun
esenţial, informaţiile, s-a dezvoltat în mod continuu.
Autostrada informaţională: circuitul informaţiilor în lumea de
astăzi.
Problema anului 2000: se referea la posibilitatea ca
sistemele de calcul mai vechi să nu recunoască anul 2000 din
data calendaristică. De aici se puteau desprinde o serie de
probleme mai mult sau mai puţin grave (ideea este că acele
sisteme informatice ar fi fost perturbate iar funcţionarea lor
defectuoasă ar fi generat erori).

Un mediu bun de lucru
Crearea unui mediu de lucru potrivit pentru utilizatorul
calculatorului se defineşte prin termenul generic Ergonomie.
Ergonomia îmbracă mai multe forme:
- ergonomia tastaturii: tastatura să aibă o suprafaţă care să
nu reflecte lumina, să se utilizeze suporturile ce permit înclinarea
tastaturii spre utilizator;
- ergonomia monitorului: folosirea unui monitor cu parametri
corespunzători: diagonala de minim 17”, frecvenţa cadrelor minim
75 Hz, rezoluţia minim 800*600, emisie de radiaţii conform
standardului TCO. De asemenea, carcasa nu trebuie să reflecte
lumina solară, la fel şi ecranul. Monitorul trebuie poziţionat astfel
încât să fie cât mai comod pentru utilizator;
- Ergonomia mediului de lucru: iluminaer de intensitate 300-
500 lux , zgomote de maxim 70 decibeli.
- Ergonomia lucrului: pauze de 10 minute la fiecare 50
minute lucrate.

Un mediu bun de lucru
La asigurarea unui mediu de lucru corespun zător contribuie
şi o serie de măsuri care să vizeze:
- securitatea cablurilor electrice (atingerea unui cablu neizolat
înseamnă electrocutare);
- evitarea supraîncărcării prizelor (întreruperea curentului în c e l
mai fericit caz);
- respectarea normelor de protecţie a ochilor;
- durerile musculare / osoase asociate unei poziţii greşite.

Securitatea datelor
Securitatea datelor vizează protecţia datelor împotriva
distrugerilor fizice (defectarea HDD, întreruperea curentului – se
şterg informaţiile care nu au fost salvate) sau logice, precum şi
împotriva accesului neautorizat la date.

În timpul lucrului, datele din fişierele cu care se lucrează
sunt încărcate în memoria RAM. Aceasta, deşi este foarte rapidă,
prezintă un mare impediment: este volatilă (se şterge la
închiderea programelor/calculatorului). Drept urmare, pentru a
preveni pierderile de date se impune trecerea acestora şi în
memoria externă, operaţiune cunoscută sub numele de salvare.
Ca măsură de bază pentru prevenirea pierderilor de date
datorate avariilor hard/soft este crearea şi întreţinerea copiilor de
siguranţă (datele sunt salvate pe diskete / CD-uri / alte HDD).
Dacă se produce o eroare, datele sunt restaurate de pe aceste
suporturi, pierderile fiind minimizate la datele introduse după
crearea ultimei copii de siguranţă. Se impune deci planificarea cu
atenţie a salvărilor de siguranţă.

Securitatea datelor
Protejarea calculatoarelor împotriva accesului neautorizat
presupune următoarele:
a) în cazul în care calculatorul nu este conectat la o reţea
client server şi rulează un sistem de operare pre Windows 2000,
accesul la el va fi securizat prin parola de BIOS;
b) în cazul în care calculatorul face parte dintr-o reţea client
server sau rulează cel puţin sistemul de operare Windows 2000,
vor fi folosite facilităţile sistemului de operare (fie al serverului,
fie al calculatorului): se creează pentru fiecare utilizator un cont
de acces şi i se atribuie o parolă, pe care o va cunoaşte numai el
şi va răspunde de confidenţialitatea ei, iar fiecărui utilizator i se
dau anumite drepturi (drept – posibilitatea de a efectua o anume
operaţiune);
c) în cazul în care PC-ul este conectat la Internet, se
impune instalarea şi rularea unui program special denumit
Firewall, care blochează atacurile din exterior.

Viruşii informatici
Viruşii de calculator sunt programe care, în funcţie de tipul
lor, provoacă avarii sistemului de calcul. Astfel de avarii pot fi:
- blocarea calculatorului şi pierderi de date;
- deturnarea mesajelor email;
- defectarea unor componente ale calculatorului.
Infectarea cu viruşi se poate produce:
- dacă se introduce în calculator o dischetă virusată şi se
citesc date de pe ea;
- dacă se aduc (din Internet) fişiere virusate;
- dacă se deschid fişiere virusate primite pe email.
Măsuri de prevenire:
- folosirea unui program antivirus actualizat care să
funcţioneze încontinuu;
- ştergerea mesajelor de la expeditori necunoscuţi;
- scanarea fişierelor venite din exterior (pe dischete,
Internet sau mail).

Copyright
Termenul de copyright se referă la drepturile de autor asupra
unei opere. Orice operă (program software, film, melodie) este
proprietatea persoanei care a creat-o şi ca urmare nu poate fi
folosită decât de către aceasta sau d e către cei autorizaţi de
creatorul operei. Prin folosire se înţelege multiplicare sau
comercializare.
Pentru programele software, dreptul de a le folosi este exprimat
printr-un contract de licenţă (sau pe scurt licenţă), care îi este
înmânat utilizatorului la achiziţionarea programului de la un vânzător
autorizat (distribuitor al firmei producătoare). Acest contract, de
obicei, dă dreptul doar la instalarea şi utilizarea programului (fără a
permite vinderea sa), de aceea se mai numeşte şi licenţa
utilizatorului final EULA.
Pe lăngă EULA, se mai folosesc câteva variante de licenţiere:
- freeware: soft ce poate fi utilizat gratuit;
- shareware / trial: soft ce poate fi utilizat pentru o perioadă de
timp limitată, după aceea fiind obligatorie achiziţionarea unei licenţe.

Modulul 1 ecdl

More Related Content

What's hot

Similar to Modulul 1 ecdl

More from ELENA NITA

Modulul 1 ecdl